Contestaţie la executare. Sentința nr. 7864/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
Comentarii |
|
Sentința nr. 7864/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 7864/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 3 BUCUREȘTI
SENTINTA CIVILA 7864
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 03.06.2015
INSTANTA CONSTITUITA DIN:
P.: P. A.
GREFIER: V. A. C.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulată de contestatoarea A. N. PENTRU OCUPAREA FORTEI DE MUNCA in contradictoriu cu intimata S. I. având ca obiect „contestație la executare”.
Dezbaterile au avut loc în ședința din publica din data de 19.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de 26.05.2015, în aceeași compunere, când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de 03.06.2015, în aceeași compunere, dispunând următoarele:
INSTANTA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, la data de 28.11.2014, sub nr. de dosar_, contestatoarea AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ a solicitat în contradictoriu cu intimata S. I. anularea popririi instituite asupra conturilor deținute la BCR SA și CEC BANK SA, precum și anularea procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din 16.03.2012, din cadrul dosarului de executare nr. 112/2012 al B. S. L. M..
În fapt, contestatoarea a arătat că prin Sentința civilă nr. 77/23.02.2010 pronunțată în dosarul nr._ de Curtea de Apel Cluj, rămasă definitivă prin Decizia nr. 4779/04.11.2010, pronunțată de ICCJ, a fost obligată la plata către intimată a despăgubirilor egale cu diferența dintre drepturile salariale avute anterior emiterii ordinului președintelui ANOFM nr. 253/2009 și cele primite în prezent, precum și daune morale în cuantum de 4000 euro.
Prin adresa din 07.11.2014 emisă în dosarul de executare nr. 112/2012 al B. S. L. M., contestatoarea a arătat că i s-a adus la cunoștință înființarea popririi asupra conturilor deținute la BCR SA și CEC BANK SA, precum și cuantumul cheltuielilor de executare.
Contestatoarea a învederat că în calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale, cheltuielile sale se asigură integral din bugetul asigurărilor de șomaj, invocând prevederile art. 11 alin. 1 din Legea 202/2006, apreciind aplicabile dispozițiile art. 452 alin. 2 din C.pr.civ., privind sumele de bani exceptate popririi, arătând că sumele de bani deținute de contestatoare sunt destinate acoperirii cheltuielilor de organizare și funcționare a instituției, precum și a celor cu de personal sau de natura celor prevăzute de art. 452 alin. 2 lit. b sau c din C.pr.civ.
Cu privire la onorariul executorului judecătoresc, contestatoarea a arătat că este exagerat de mare față de actele îndeplinite de acesta și de munca efectiv prestată, invocând prevederile Ordinului MJ nr. 2550/C/2006.
În drept au fost invocate dispozițiile C.pr.civ., Legea 202/2006, HG 1610/2006.
La data de 02.03.2015, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare, arătând că în temeiul art. 387 C.pr.civ. rap. la OG 22/2002, a solicitat contestatoarei punerea în executare a titlului executoriu, înființându-se poprire asupra conturilor Trezoreriei Statului, iar față de lipsa de fonduri, s-a înființat poprirea și asupra conturilor deținute de ANOFM la BCR SA și CEC BANK SA, conform art. 1 alin. din OG 22/2002, invocând, de asemenea, jurisprudența CEDO în domeniu, față de refuzul contestatoarei de a pune în executare obligația stabilită prin titlul executoriu.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat în data de 23.03.2015, contestatoarea a solicitat respingerea apărărilor intimatei, reluând aspectele invocate prin cererea introductivă.
La data de 03.04.2015 a fost comunicat dosarul de executare silită nr. 112/2012 al B. S. L. M., în copie conformă cu originalul, la filele 106-129 din dosar.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând cauza prin prisma probatoriului administrat, instanța reține:
În fapt, în urma cererii de executare silită formulată de către intimata-creditoare S. I., în data de 16.03.2012 (f. 106), s-a solicitat executorului judecătoresc începerea executării silite, împotriva debitoarei ANOFM, în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 77/23.02.2010 pronunțată în dosarul nr._ de Curtea de Apel Cluj, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 4779/04.11.2010, pronunțată de ICCJ, prin care s-a dispus anularea Ordinului 253/24.04.2009 emis de ANOFM, precum și obligarea acesteia la plata de despăgubiri egale cu diferența dintre drepturile salariale pe care creditoarea le-a avut anterior emiterii Ordinului menționat și drepturile salariale pe care le primește în prezent, despăgubirile urmând a fi acordate începând cu data de 25.05.2009, la care se adaugă daune morale în cuantum de 4000 euro (f. 107-112).
În urma cererii de executare silită a fost format dosarul de executare silită nr. 112/2012 înregistrat pe rolul B. S. L. M., iar prin încheierile din data de 30.03.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 în dosarul nr._, respectiv din 22.09.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, a fost încuviințată executarea silită, în temeiul titlului executoriu mai sus menționat (f. 115 verso, 126), pentru recuperarea de către creditoare a creanței înscrise în titlul executoriu, precum și a cheltuielilor de executare.
Prin încheiere executorul judecătoresc din data de 16.03.2012, acesta a stabilit cheltuielile de executare la suma de 2440,24 lei (f. 116), iar prin adresele din 05.11.2014, s-a dispus înființarea popririi asupra conturilor deținute de ANOFM la CEC BANK SA și la BCR SA, până la concurența sumei de 4000 euro, constând în daune morale, la care se adaugă cheltuielile de executare de 2440,24 lei (f. 127).
Instanța constată că în temeiul art. 452 alin. 1 din C.pr.civ., Sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente. Conform alin. 2, Nu sunt supuse executării silite prin poprire a).sumele care sunt destinate unei afectațiuni speciale prevăzute de lege și asupra cărora debitorul este lipsit de dreptul de dispoziție, b).sumele reprezentând credite nerambursabile sau finanțări primite de la instituții sau organizații internaționale pentru derularea unor programe sau proiecte, c).sumele necesare plății drepturilor salariale, dar nu mai mult de 6 luni de. la data înființării popririi.
Contestatoarea invocă, de asemenea, dispozițiile art 11 alin. 1 din Legea nr. 202/2006, conform cărora cheltuielile privind organizarea și funcționarea ANOFM, a agențiilor teritoriale, precum și a Centrului Național de Formare Profesională a Personalului Propriu se asigură integral din bugetul asigurărilor de șomaj, în limita sumelor aprobate cu această destinație.
Instanța constată că prin cele două adrese din data de 05.11.2014, contestate prin prezenta cerere, s-a dispus înființarea popririi asupra conturilor deținute de ANOFM la CEC BANK SA și la BCR SA, pentru recuperarea sumei de 4000 euro, reprezentând daune morale acordate intimatei creditoare, precum și a cheltuielilor de executare în cuantum de 2440,24 lei, nefiind astfel incidente dispozițiile art. 11 alin. 1 din Legea nr. 202/2006, între sumele de bani pentru care executorul judecătoresc a înființat poprirea și sumele enumerate de textul legal menționat neexistând identitate.
În ceea ce privește caracterul de sume cu afectațiune specială a celor asupra cărora a fost înființată poprirea, instanța constată că debitoarea contestatoare nu a făcut dovada aspectelor susținute prin contestația la executare, limitându-se la enumerarea textelor de lege incidente și arătând că sumele de bani menționate sunt destinate acoperirii cheltuielilor de organizare funcționare și personal sau sunt de natura celor prevăzute de art. 452 alin. 2 lit. b și c din C.pr.civ., aceste afirmații nefiind susținute de vreun mijloc de probă.
Pe de altă parte, având în vedere că în urma înființării popririi asupra conturilor Direcției Generale de Trezorerie și contabilitate Publică a Municipiului București (f. 118), nu a fost posibilă realizarea creanței față de lipsa disponibilităților bănești, ulterior fiind înființată poprirea asupra conturilor CEC BANK SA și BCR SA, măsuri contestate prin prezenta cerere, instanța constată că intimata, desi tilularul unei creante impotriva ANOFM, este in imposibilitatea de recuperare a creantei.
În acest sens, în privinta susținerilor contestatoarei privind dispozițiile OG nr.22/2002, instanța are in vedere și dispozițiile art.11 alin.2 din Constituția revizuită, potrivit cărora tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern. Este și cazul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ratificată de România prin Legea nr.30/1994, care a devenit parte integrantă a sistemului român de drept și care a dobândit aplicabilitate directă.
Astfel, dacă există neconcordanță între dispozițiile Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ca tratat privitor la drepturile omului la care România este parte și legile interne, are prioritate, potrivit art. 20 alin.2 din Constituția revizuită, Convenția europeana a drepturilor omului, acesta fiind o reglementare internațională, cu excepția cazului când Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Astfel, instanța are în vedere că în cauza Sacaleanu c. România Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art.6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului întrucât s-au executat cu întârziere hotărâri judecătorești irevocabile pronunțate împotriva unor instituții publice bugetare, cauzată de refuzul Trezoreriei Statului de a plăti respectivele sume.
Cu privire la violarea art.6 (“Dreptul la un proces echitabil”) paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a amintit că executarea unei hotărâri judecătorești trebuie considerată ca făcând parte din proces, în sensul art.6 din Convenție. Dreptul la o instanță ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică a unui stat parte la Convenție ar permite ca o hotărâre judecătorească să rămână inoperantă în detrimentul unei părți. Mai mult, Curtea a amintit că administrația constituie un element al statului de drept, interesul ei identificându-se cu acela al unei bune administrări a justiției, iar dacă administrația refuză sau omite să execute ori întârzie să o facă, garanțiile de care a beneficiat justițiabilul în timpul fazei judiciare a procedurii își pierd orice rațiune de a exista. Se mai spune in aceasta hotarare că, atunci când autoritățile sunt ținute să acționeze pentru executarea unei hotărâri judecătorești și omit să o facă, această inerție angajează răspunderea statului pe terenul art.6 din Convenție. Curtea a amintit că o autoritate a statului nu poate pretexta lipsa de resurse pentru a-și onora o datorie întemeiată pe o hotărâre judecătorească.
În cauza Sacaleanu c. România Curtea a observat că, deși existau sume în contul poprit, Trezoreria Statului a refuzat uneori să le vireze reclamantei, pe motivul că ele nu erau afectate de Ministerul Finanțelor pentru plata datoriilor și prin aceasta statul, prin propriile acte, a făcut imposibilă îndestularea imediată a reclamantei pentru sumele stabilite.
De asemenea, în cauza Ș. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art.6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi. Curtea a reamintit că nu este oportun să ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție, concluzionând că, prin refuzul de a executa sentința, autoritățile naționale au lipsit reclamantul de un acces efectiv la justiție în faza de executare, fiind încălcat art.6 alin.1 din Convenție.
Pe de altă parte, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat în cauza Angelov c. Bulgariei, încălcarea art. 1 din Protocolul nr.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului întrucât hotărârea tribunalului regional pronunțată împotriva unei instituții publice a fost executată cu o întârziere de aproape 2 ani, iar motivele invocate de Guvern, cum ar fi lipsa fondurilor în bugetul instituțiilor vizate nu ar putea justifica o asemenea întârziere. Astfel de hotarari au mai fost pronuntate de Curtea Europeana si impotriva Greciei care avea in legislatia interna reglementari care confereau o imunitate de executare silita institutiilor publice.
In lumina jurisprudentei Curtii se poate concluziona ca daca un stat se bucura de imunitate de executare silita, refuzul, omisiunea sau intarzierea nejustificata de a plati suma de bani la care a fost obligat printr-o hotarare judecatoreasca, este de natura sa incalce atat dreptul la un proces echitabil protejat de art.6 al Conventiei cat si dreptul de proprietate protejat de art.1 al Protocolului nr.1.
Neconcordanța dintre reglementările internaționale privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte și dispozițiile O.G. 22/30.01.2002 va fi rezolvată, potrivit art.20 alin.2 din Constituția revizuită, în favoarea celei dintâi, întrucât are caracter de reglementare internațională și este totodată mai favorabilă, de vreme ce executarea unei hotărâri judecătorești irevocabile pronunțate împotriva unei instituții publice nu poate fi împiedicată de nealocarea unor fonduri bugetare cu această destinație.
Concluzionand, instanta retine ca in cauza nu sunt aplicabile dispozitiile art. 452 alin. 2 C.pr.civ., susținerile privind caracterul de fonduri cu destinație specială a sumelor de bani deținute de CEC BANK SA și BCR SA, asupra cărora s-a înființat popirea, fiind nedovedite și nejustificate.
De asemenea, instanța constată că debitoarea contestatoare nu a invocat alte motive de nelegalitate privind înființarea popririi, a cărei nulitate o pretinde prin prezenta contestație la executare.
În ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc, instanța constată că prin procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită din data de 16.03.2012, onorariul de executor a fost calculat prin raportare la creanța în cuantum de 4000 euro, ce face obiectul executării silite.
Instanța reține faptul ca dispoziile Ordinului nr. 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, prevede la pct. 3 că pentru executări indirecte, respectiv urmărire mobiliară a creanțelor, onorariul maxim este de 10 % din sumele mai mici de 50.000 lei, instanța constatând că executorul judecătoresc a stabilit onorariul maxim, la care a adăugat valoarea TVA-ului, astfel încât acesta se încadrează în dispozițiile legale, instanța apreciind că acesta nu este unul excesiv raportat la actele de executare întocmite, precum și la obiectul executării silite, nefiind necesară nici diminuarea onorariului acestuia, astfel cum a solicitat contestatoarea.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea A. N. PENTRU OCUPAREA FORTEI DE MUNCA sector 4, București, AVALANSEI, nr. 20-22 in contradictoriu cu intimata S. I., CNP_, . DRAGULINA, nr. 13, ., ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03.06.2015.
Președinte, Grefier,
P. A. V. A. C.
Red./Dact.: A.P./A.C.V./ 4 ex.
Comunicări:
Grefier
← Contestaţie la executare. Sentința nr. 9414/2015. Judecătoria... | Uzufruct. Sentința nr. 7993/2015. Judecătoria SECTORUL 3... → |
---|