Contestaţie la executare. Sentința nr. 03/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 03/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 03-09-2015 în dosarul nr. 10941/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 03.09.2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. M. D.
Grefier: V. O. D.
Pe rol se află soluționarea cererii formulate de contestatorul O. B. F. în contradictoriu cu intimatele V. R. SA și K. I. INVESTMENT RO SA, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 27.08.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, dată la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 03.09.2015 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.10.2012, sub numărul de dosar_, O. B. F. a formulat contestație la executare silită și contestație la titlu, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: desființarea învestirii cu formulă executorie a convenției de credit nr._/12.10.2007 și a contractului de vânzare-cumpărare cu garanție reala imobiliara autentificat sub nr.2396/12.10.2007 de BNP „I. A.", admis prin intermediul sentinței pronunțate în dosarul nr._/301/2012, de către Judecătoria Sector 3; anulara tuturor formele de executare începute de creditoarea V. R. SA, împotriva debitorului O. B. F.; să se constate nulitatea absolută a actelor începătoare de executare silită a somației din data de 04.10.2012, înregistrata sub nr. 2178/2012, de către B.E.J.A. „AEQUITAS", privind suma de 136.155,25 CHF, ce reprezintă debit, dobânda legala aferenta acestei sume si 12.959,60 lei cheltuieli de executarea silita, stabilite prin procesul-verbal de executare din data de 03.10.2012 ; admiterea contestației împotriva titlului executoriu, astfel că suma solicitata prin titlu executoriu este nelămurita și nereala; suspendarea executării silite pana la soluționarea prezentei contestații înainte de orice înfățișare a părților; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata făcute în prezenta cauza.
În fapt, s-a arătat că, în data de 12.10.2007, a încheiat convenția de credit nr._, credit pe care l-a achitat până la data de 23.06.2010, fără nicio zi de întârziere. În data de 06.11.2007 a plătit prima rata (termenul de scadență fiind în 12.11.2007) în contul său, iar în data de 22.11.2007 a mai depus suma de 2160 lei din care a făcut un alt schimb valutar pentru a acoperi rata cu termen de scadența din 10.12.2007, ocazie cu care a solicitat un extras de cont din care a observat că prima rată s-a încasat corespunzător, iar ca disponibil mai avea pentru rata următoare suma de 9882,40 CHF.
S-a arătat că, în data de 27.12.2007, i s-a transmis notificarea nr. 7808 prin care i s-a adus la cunoștință că nu și-a îndeplinit obligațiile de plata aferente contractului de credit respectiv nu a depus suma de 60.08 CHF ce ar fi trebuit să acopere diferența de suma până la 80CHF reprezentând contravaloarea comisionului de monitorizare polite asigurate asupra imobilului.
Contestatorul a arătat că nu a achitat acel comision pentru că nu a avut cunoștință de acesta așa cum era firesc la momentul acordării creditului, mai mult comisioanele se regăsesc în contractul de credit, adică sunt incluse în scadențarul de plată.
S-a arătat că nu a fost înștiințat sub nicio forma de necesitatea plății lui (la data acordării creditului), cu atât mai mult cu cât, polița de asigurare a fost încheiată și predată în sediul băncii de un reprezentant al companiei de asigurări Carpatica Asig., deci pe cale de consecință, dacă nu i-a fost cerut la încheierea contractului, a considerat că nu trebuie plătit.
F. de situația mai sus arătata, V. înainte de a mă înștiința cu privire la existenta acelui comision a recurs la inserarea contestatorului ca rău platnic în Centrala Riscurilor Bancare în luna decembrie 2007.
Se mai precizează că la data acordării creditului a achitat mai multe tipuri de comisioane și taxe în valoare de peste 10.000 lei, deci este absurda afirmația cum ca ar fi fost de rea credință si nu ar fi achitat încă un comision de 80 CHF, ținând cont că practic acest credit nu i-ar fi fost pus la dispoziție de banca dacă nu ar fi achitat toate comisioanele.
Astfel, în luna ianuarie a constatat că îi sunt aplicate 2 comisioane de depășire a termenului limită de plată în valoare de 25 CHF fiecare, pe motiv că a depășit termenul de plata de 2 ori: primul termen în luna noiembrie 2007, deși de la banca nu a fost anunțat, și al doilea în decembrie 2007, deși a achitat ratele conform graficului de rambursare. Ca atare, V. i-a debitat fără acordul său plata pentru comisionul care nu era menționat în planurile de rambursare așa cum sunt menționate toate celelalte. La momentul la care a sesizat acele nereguli a solicitat băncii remedierea problemelor dar situația a rămas aceeași, chiar și după ce în data de 10.09.2009 a solicitat băncii anularea sa din CRB solicitare la care nu a primit nici un răspuns.
Totodată, contestatorul a arătat că banca a perceput ilegal un comision de monitorizare poliță, pin faptul că i-a fost impus un anume asigurător, și pentru că nu a dorit să încheie asigurarea facultativă de locuință cu firma agreată de bancă, V. i-a perceput un comision de 80 CHF, încălcându-se art. 18 din Legea nr. 34/2006.
Ulterior banca nu a mai perceput alt comision de monitorizare polițe pe parcursul următorilor ani, deși acest comision se regăsea în planul de rambursare, de unde rezultă că dacă a încheiat și a plătit integral polița și a predat-o personal în unitatea care i-a acordat creditul, se consideră că banca nu ar mai fi avut ce să monitorizeze. Astfel, arată contestatorul că întrebarea care se pune este de ce la prima accesare a creditului i-a fost reținut un comision de monitorizare polițe, dacă polița a fost încheiată și predată către bancă în aceeași zi cu semnarea creditului, ce monitorizări ar fi trebuit V. să acopere și de nu a fost înștiințat de acest comision.
La data de 23.06.2010 contestatorul a chemat în judecată ., prin cererea înregistrată la Judecătoria Sectorului 2 București sub numărul de dosar_/300/2010, iar la data de 21.07.2011 a fost înregistrat dosarul nr._/3/2011 datorat declinării de competență către Tribunalul București, Secția a VI-a Civilă.
Prin cererea de chemare in judecata a solicitat constatarea și eliminarea clauzelor abuzive, constatate personal si prin intermediul ANPC, modificarea clauzelor aferente, restituirea sumelor deținute abuziv de către V., plata de daune interese, desființarea contractului de credit, plata cheltuielilor de judecata, iar la momentul formulării acțiunii civile acest dosar nu este finalizat, aflându-se pe rolul Tribunalului București, în stadiu de fond.
S-a mai arătat că, intimata nu a respectat dispozițiile Legii nr. 193/2000 stabilind unilateral dobânda și comisionul de risc și restul clauzelor, folosind contracte standard preformulate; banca nu a lăsat loc de negociere între parti în niciun moment, fiind incidente dispozițiile art. 1-4 din actul normativ indicat.
La nivel național ANPC a intentat numeroase procese, pentru remedierea contractelor de credit încheiate de pârâtă și consumatorii finali - clienții.
Intimata nu i-a pus la dispoziție în niciun moment actul adițional personalizat pe care 1-a cerut în repetate rânduri, act implementat fără acordul său, a modificat comisionul de risc in comision de administrare a riscurilor asumate, în condițiile în care art. 35 și 36, interzice acest lucru (a se vedea adresa nr._/11.11.2010 eliberata de ANPC, la data acordării creditului a fost achitat comisionul de administrare (gestiune) al creditului pentru întreaga perioadă, motiv pentru care actualul comision de administrare nu își are un temei legal, intimata a perceput si ulterior datei de 21.06.2010 comision de risc, transformat ulterior in comision de administrare (aspect sancționat de ANPC), a modificat unilateral dobânda in luna septembrie 2010. A calculat și a modificat planul de rambursare după bunul plac de 3 ori în decursul a 30 de zile, deși a fost depusă notificarea nr. 2576/15.09.2010 prin care își exprima refuzul cu privire la oferta nr. 5382/07.09.2010, intimata nu a răspuns în 30 zile așa cum ar trebui în termenul legal, la notificarea nr. 2576/15.09.2010.
Mai mult decât atât, în dosarul de executare nr.2178/2012 s-a consemnat faptul că, la data de 03.10.2012, contestatorul figurează cu un debit în cuantum de 136.155,25 CHF, la care se adaugă cheltuieli de executare în valoare de 12.959,60 lei.
Contestatorul arată că în situația de față, suma solicitată de intimată nu este certă, deoarece a achitat din valoarea contractată și mai cu seamă suma solicitată de acestea depășește valoarea creditului inițial, stare ce conduce la anularea tuturor formelor de executare începute și puse în aplicare de către intimată.
În temeiul art. 401 C.p.c. s-a solicitat suspendarea executării înainte de orice înfățișare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 373 ind. 1 alin. 2, art. 376, art. 399 alin. 2 și 2 ind. 1, art. 400 alin. 1, art. 401 alin. 1 lit. b coroborat cu art. 403 alin. 1 și 3 C.proc.civ.
Au fost anexate cererii: chitanța de plată a taxei de timbru în valoare de 194 lei și timbrul judiciar în valoare de 0,30 lei, convenția de credit nr._, actul adițional nr. 1/28.10.2009 și contractul de vânzare-cumpărare cu garanție reala imobiliara nr. 2396/12.10.2007, dovada dosarului nr._/3/2011 aflat pe rolul Tribunalului București; adresa și răspunsul ANCP; comunicarea, somația de plată și procesul - verbal deschise în dosarul 2178/2012 - B. „AEQUITAS", filele 8-24 din dosar.
La data de 21.01.2013 s-a depus la dosar de către B. „AEQUITAS" dosarul de executare nr. 2178/2012, în copie certificată pentru conformitate cu originalul.
Intimata, în temeiul art. în temeiul art. 115-118 Cod proc. civ. din 1865, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării silite, ca neîntemeiată, precum și a contestației la executare ca neîntemeiată și, în consecință, menținerea tuturor actelor de executare ca legale și temeinice, precum și obligarea contestatorului la plata cheltuielilor ocazionate de judecata prezentului litigiu.
În motivare, s-a arătat, în fapt că, la data de 12.10.2007, între S.C. V. ROMÂNIA S.A., pe de o parte și O. B. F., s-a încheiat convenția de credit nr._, prin care banca a acordat împrumutatului un credit în sumă de 126.300 CHF, credit pe care acesta din urmă s-a obligat să îl ramburseze în termen de 300 de luni, conform graficului agreat în mod expres de către părțile contractante.
Pentru a garanta executarea corespunzătoare a obligațiilor prevăzute în Convenția de credit nr._/12.10.2007, prin Contractul de vânzare - cumpărare cu garanție reală imobiliară, autentificat sub nr. 2396/12.10.2007 de către Notarul Public I. A., s-a constituit în favoarea V. o garanție reală imobiliară de rang I asupra imobilului, situat în București, Calea V. nr. 229, .. 2, ., Sector 3, înscris în Cartea Funciară nr._ a localității București, Sector 1, având nr. cadastral 924/80.
Ca urmare a încetării de către contestator, începând cu data de 01.11.2010, a îndeplinirii obligațiilor de plată în mod ferm asumate prin convenția de credit, în mod legal a fost demarată procedura executării silite pentru recuperarea întregului debit datorat de către debitor.
S-a arătat că contestatorul începând cu data de 01.11.2010 nu a mai achitat nicio sumă în baza convenției de credit și din acest motiv și nu pentru neachitarea de către contestator în luna noiembrie 2007 a comisionului de monitorizare polițe de asigurare, a fost declarată scadența anticipată și demarată procedura executării silite.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite s-a arătat că a fost formulată cu rea-credință de vreme ce sumele contestate sunt evidențiate în mod expres de titlurile executorii, reprezentate de Convenția de credit, Contractul de vânzare - cumpărare cu garanție reală imobiliară, iar, obligația de restituire a împrumutului neputând fi pusă la îndoială. Având în vedere faptul că intimata a demarat executarea silită pentru recuperarea unei creanțe certe, lichide și exigibile, contestatorul - debitor nu poate invoca în apărarea sa aparența de drept, care este evident în favoarea creditoarei.
Pentru situația în care instanța va considera întemeiată solicitarea contestatorilor, s-a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 723 ind. 1 alin. 2 C.proc.civ. în sensul stabilirii unei cauțiuni în cuantum de 20% din valoarea obiectului cererii.
Intimata a invocat pe cale de excepție, excepția inadmisibilității capătului patru al contestației la executare, arătând că potrivit dispozițiilor art. 399 alin. 1 C.proc.civ. în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
S-a arătat că, este adevărat că potrivit art. 14 din Legea nr. 193/2000, consumatorii se pot adresa instanțelor judecătorești, însă doar pentru recuperarea prejudiciului cauzat prin clauze constatate ca fiind abuzive potrivit procedurii specifice de constatare a caracterului abuziv al clauzelor contractuale care constă în sesizarea ANPC, întocmirea unui proces-verbal de constatare și ulterior transmiterea acestui document la instanța de judecată pentru controlul de legalitate.
Prin urmare, invocarea caracterului abuziv al unei clauze din contractul de credit, în contestația la executare, nu este posibilă raportat la dispozițiile art. 399 alin. 3 C.proc.civ, întrucât pentru contestarea pe fond a titlului executoriu exista o altă procedură, reglementată de Legea nr. 193/2000, fapt care determină inadmisibilitatea capătului de cerere prin care se contestă titlului executoriu, respectiv convenția de credit, pe motiv că acesta ar conține clauze abuzive.
Totodată, s-a arătat că nu există o hotărâre definitivă și irevocabilă care să constate caracterul abuziv al acestor clauze, iar acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr._/3/2011 a fost respinsă la data de 02.11.2012.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea contestației la executare ca fiind neîntemeiată.
Astfel, s-a arătat că potrivit art. 120 din OUG nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului „contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală, încheiate de o instituție de credit constituie titluri executorii”, iar potrivit art. 3741 C. proc. civ. "înscrisurile cărora legea le recunoaște caracterul de titlu executoriu sunt puse în executare fără formulă executorie. ". Prin încheierea din data de 31.08.2012, pronunțată în dosarul nr._/301/2012 instanța de judecată a încuviințat executarea silită și nu a învestit cu formulă executorie convenția de credit și contractul de vânzare-cumpărare cu garanție reală imobiliară, cum greșit afirmă contestatorul, potrivit art. 373 alin. 5 C.p.c. încheierea nefiind supusă niciunei căi de atac.
Referitor la capetele de cerere prin care contestatorul solicită anularea somației din data de 04.10.2012 precum și a tuturor formelor de executare, s-a arătat prin întâmpinare că, pentru a interveni anularea unui act juridic, inclusiv în ceea ce privește actele de executare silită, trebuie să se facă dovada că la momentul încheierii acestor acte au fost încălcate dispoziții legale.
Cu privire la somația din data de 04.10.2012, contestatorul nu numai că nu face dovada faptului că acest act nu a respectat dispozițiile legale edictate de codul de procedură civilă pentru întocmirea somațiilor, dar nici măcar nu indică care sunt prevederile legale care nu au fost respectate de către executorul judecătoresc la momentul încheierii somației din data de 04.10.2012.
Cu privire la caracterul cert, lichid și exigibil al creanței executate silit, s-a arătat că, sumele solicitate contestatorului sunt certe, ele rezultă din titlul executoriu reprezentat de convenția de credit, sunt lichide, cuantumul lor este ușor determinabil având în vedere dispozițiile convenției de credit, ele sunt exigibile din momentul declarării scadenței anticipate prin notificarea nr. 3983/30.12.2011, comunicată contestatorului prin Fan Courier, în conformitate cu dispozițiile convenției de credit ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor de plată, în mod ferm asumate de către contestator prin semnarea convenției de credit.
În drept, au fost invocate prevederile art. 115 C.proc.civ., precum și celelalte dispoziții legale la care s-a făcut referire în cuprinsul întâmpinării.
În probațiune, s-a solicitat proba cu înscrisuri și orice altă probă a cărei necesitate ar rezulta din dezbateri.
Pentru termenul din data de 02.04.2013 contestatorul a formulat cerere completatoare prin care a solicitat în principal admiterea contestației la executare si in consecința desființarea tuturor actelor de executare silita, iar în subsidiar, amiterea cererii de suspendare a executării silite până la finalizarea dosaruIui_/3/2011 definitiv și irevocabil.
Prin Incheierea din data de 02.04.2013 instanta a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr._/3/2011.
La data de 03.03.2015 contestatorul a formulat cerere de completare/modificarea a contestației la executare, prin care a înțeles, ținând seama de toate evenimentele survenite în relația client – bancă, în legătură cu contractul de credit și cu dosarul de executare, să solicite introducerea în cauză a K. I. PORTOFOLIO INVESTMENTS (LUXEMBOURG) S.A. și K. I. INVESTMENT RO SA, completarea/modificarea capetelor cererii de chemare în judecată astfel: constatarea ca nelegală a declarării scadenței anticipate și implicit a executării silite dispuse de V. R. SA, desființarea cesiunii de creanță dintre K. Incaso și V., în măsura în care se contestă că aceasta a fost făcută nelegal, pentru sume care nu sunt lămurite, certe, lichide și exigibile; obligarea pârâtelor la plata tuturor cheltuielilor de judecată, ocazionate cu acest proces.
S-a arătat că, a intervenit cesiunea de creanță dintre V. R. SA și K. I. PORTOFOLIO INVESTMENTS, prin mandatar K. I. INVESTMENT RO SA, solicitându-se introducerea în cauză a acestora, pentru ca soluția pronunțată să le fie opozabilă.
S-a precizat că apartamentul care a făcut obiectul contestației a fost scos la licitație și adjudecat în data de 31.07.2013 de către L. E. S., pentru suma de 196.000 ron, echivalent BNR 3.5778 lei/CHF la data vânzării –_,26 CHF. Totodată, s-a solicitat să se țină seama de faptul că a fost evacuat, conform somației de evacuare anexată la cerere.
La data de 20.01.2015 a rămas irevocabilă soluția pronunțată în apel în dosarul nr._/3/2011, prin care Curtea de Apel București, Secția a V-a Civilă, prin decizia civilă nr. 150/2014, a admis cererea, a constatat nulitatea absolută a clauzelor prevăzute la pct. 3 lit. d din contract, referitoare la modificarea dobânzii în mod unilateral de către bancă, pct. 5 lit. a referitoare la comisionul de risc, pct. 5 lit. f comision referitor la monitorizarea poliței de asigurare, art. 3.10 (comision de administrare garanții), precum și art. 8 lit. a din condițiile generale (referitoare la dreptul băncii de a declara creditul scadent anticipat atunci când împrumutatul nu-și îndeplinește obligația de plată a sumei dobânzilor și oricăror alte costuri).
Prin decizia nr. 556/2014 Curtea de Apel București din oficiu, a îndreptat eroarea materială strecurată în dispozitivul deciziei civile nr. 150/26.02.2014, astfel: a admis cererea reclamantului O. B. F., de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei civile nr. 150/26.02.2014 cu privire la numele, respectiv denumirea părților, lămurește dispozitivul deciziei civile, în sensul că înlătură menținea privind constatarea nulității absolute a art. 3.10 din contractul de credit, și constată nulitatea absolută a clauzelor prevăzute la art. 8.1 literele c și d din contractul încheiat între părți, dispune obligarea pârâtei V. România SA la plata către reclamantul O. B. F. a sumelor de 3.969,59 CHF (încasată în plus, cu titlu de dobândă) și 8889,43 CHF (încasată cu titlu de comision de risc).
Contestatorul a arătat că, pornind de la soluția pronunțată în apel, se desprind următoarele concluzii: banca a perceput sume mai mari și nelegale, din comision de risc și dobândă nediminuată ( conform expertizei contabile), chiar și fără o bază legală 4,29 CHF/lună; toate acestea au condus la imposibilitatea de plată a ratelor de credit; prin constatarea ca abuzivă a art. 8 lit. a și eliminarea sa, banca a declarat scadența anticipată a creditului, ilegal, și fără să dețină o măsură legală; banca a procedat la executarea silită, a vândut apartamentul, a cesionat drepturile, dar nu și obligațiile și a dispus toate acțiunile ulterioare; banca nu a făcut nici un fel de probă, nu a adus nici o explicație pentru modul cum au fost stabilite toate sumele percepute în cadrul acestui dosar execuțional, cum au fost stabilite datoriile (cu atât mai mult cu cât toate sumele au fost calculate și în baza unor sume ce nu ar fi trebuit niciodată plătite- comision de risc și dobândă nediminuată, comision monitorizare polite), cum s-au scăzut sumele rezultate din vânzarea apartamentului, și mai ales, cum a fost determinată suma rămasă de achitat către V., respectiv către cesionar.
Contestatorul a primit un credit în valoare de 126.300 CHF, după plata a 3 ani de rate de credit, banca a declarat scadența anticipată pentru suma de 136.155,30 CHF, cu 9.855,30 CHF mai mult decât a primit. În urma vânzării apartamentului, a rezultat suma de 196.000 ron, echivalent BNR 3.5778=54.782,26 CHF.
Cheltuielile de executare în dosar au fost de_,60 RON, echivalent BNR_=3622,22 CHF.Din presupusa datorie de 136.155,30 dacă scădem_,04 CHF, suma rezultată din vânzarea apartamentului_,26 minus 3622,22 cheltuieli de executare, rezultă o diferență de 84.995,26 CHF.
Se arată că în urma analizei sumei pentru care este urmărit, ce a făcut obiectul contractului de cesiune, de 98.775, 10 CHF, rezultă o discrepanță de_,84 CHF care nu se regăsește în nici un exemplu de calcul.
Raportat și la întreaga sumă percepută ca și comision de risc și dobânda nediminuată, sume ce nu ar fi trebuit plătite, toate dobânzile și penalitățile care au fost aplicate, inclusiv la sumele ce nu trebuiau percepute, se ajunge la concluzia că executarea s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor legale, cu încălcarea posibilității de declarare a scadenței anticipate (anularea clauzei 8.1 lit. a din condiții generale) și pentru sume care nu sunt certe, lichide și exigibile.
S-a mai arătat că, dacă se are în vedere și faptul că, în acest moment, K. I., este dispusă să închidă recuperarea creanței prin solicitarea unei sume cu 45% mai mică (conform email atașat), cât și prin plata unei sume de 20.000 euro (conform mesaje SMS) – se ajunge la concluzia că toate sumele au fost artificial create, fără să existe o explicație și o formulă de calcul, fără să se explice modul în care au fost calculate, i s-a creat un dezechilibru enorm contestatorului, fiind încălcate prevederile contractuale și legale, ceea ce reclamă o reparație firească sub forma acordării de daune.
La analiza capătului de cerere având ca obiect daune morale, se solicită să se aibă în vedere pe lângă prevederile art. 998, 999 cod civil din 1864 și art. 6, 7, 13 alin. 1 din Legea nr. 193/2000.
Se subliniază faptul că sunt întrunite cumulativ condițiile angajării răspunderii civile delictuale a băncii, sub forma daunelor interese/morale: existența unei fapte ilicite – banca, profitând de starea de nevoie în care s-a aflat, a stipulat clauze abuzive, obținând nu doar sume de bani ca urmare a nerespectării dispozițiilor legii, ci și sume însușite total abuziv, prejudiciul moral cert și nereparat, vinovăția autorului faptei, existența unei legături de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Au fost anexate cererii înscrisuri, raport de expertiză contabilă judiciară, filele 8-18, vol.II din dosar.
La data de 03.03.2015, ca urmare a soluționării irevocabile a cauzei ce formează obiectul dosarului nr._/3/2011, instanta a admis cererea de repunere pe rol formulată de contestator si a dispus repunerea cauzei pe rol precum si introducerea in cauză in calitate de intimat a . INVESTMENTS.
La termenul de judecată din data de 14.04.2015 instanta a incuviintat proba cu înscrisuri.
La data de 23.04.2015, . INVESTMENTS (Luxemborug) SA, prin mandatar . RO SA, a depus contractul de cesiune tradus, extras din anexa la contractul de cesiune în care este inclus debitorul O. B. F..
La data de 12.05.2015 intimata V. R. SA, în temeiul art. 115 C.p.c. a formulat întâmpinare la cererea de completare a contestației la executare, solicitând admiterea excepției tardivității formulării cererii completatoare; admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a V. R. SA, admiterea excepțiilor inadmisibilității capetelor de cerere privind desființarea contractului de cesiune și constatarea ca nelegală a declarării scadenței anticipate, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Referitor la excepția tardivității cererii completatoare, s-a arătat că potrivit art. 401 C.p.c., „Contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când: a) contestatorul a luat cunoștința de actul de executare pe care-l contesta sau de refuzul de a îndeplini un act de executare; cel interesat a primit, după caz, comunicarea ori înștiințarea privind înființarea popririi. Dacă poprirea este înființată asupra unor venituri periodice, termenul de contestație pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei rețineri din aceste venituri de către terțul poprit;
c)debitorul care contesta executarea însăși a primit somația ori de la data când a luat cunoștința de primul act de executare, in cazurile in care nu a primit somația sau executarea se face fără somație.",orice completare a motivelor contestației la executare silită trebuie să se încadreze în același termen procedural.
În aceste condiții, raportat la petitul formulat prin cererea completatoare (anularea tuturor actelor de executare fata de lipsa caracterului cert, lichid si exigibil al creanței, anularea tuturor popririlor și somațiilor dispuse pentru recuperarea unei creanțe care nu este certă, lichidă și exigibilă) față de data luării la cunoștința de actele de executare, rezultă fără dubiu ca formularea cererii completatoare este tardiva.
Cu privire la excepția inadmisibilității capătului de cerere privind desființarea contractului de cesiune de creață dintre contestator și cesionara K. I., s-a arătat că în discuție este un contract de cesiune de creanța, și nu un contract de cesiune a drepturilor si obligațiilor născute din contractul de credit, titlul executoriu fiind contractul de credit bancar, ), în temeiul căruia a luat naștere creanța a cărei executare silita se urmărește. Pentru acest motiv, contractul de cesiune, față de care contestatorul este terț, nu poate fi supus analizei instanței de executare. De atfel, pentru eventuala contestarea a acestuia exista calea de atac specifica, acțiunea in anulare, aceasta urmând a fi supusa timbrajului specific, reglementat prin OUG nr. 80/2013. Prin urmare, cererea privind desființarea contractului de cesiune nu se circumscrie contestației la titlu și, totodată, legea prevede o cale specială de atac pentru desființarea sa.
S-a mai arătat că, a operat cesiunea de creanță în speță, a fost notificată contestatorului debitor, astfel că intimata nu mai este subiect al raportului juridic litigios care vizează executarea silită, întrucât nu mai are calitatea de creditor al acestuia, această calitate aparținând, exclusiv, cesionarei K. I. Portofolio Investments RO SA.
Referitor la constatarea ca nelegală a declarării scadenței anticipate, creditul a fost declarat scadent anterior constatării caracterului abuziv al clauzei prev. la art. 8.l lit. a. Pe de alta parte, reclamantul nu a cerut si instanța nu a dispus asupra repunerii pârtilor in situația anterioara, cerere obligatoriu a fi formulata in acest scop. Această solicitare nu a fost formulata nici în subsidiar cererii constatării caracterului abuziv si a nulității absolute, si nici pe cale separata. Prin urmare, instanța nu a dispus nicio obligație în sarcina intimatei prin care sa lămurească problema, mai ales in contextul in care scadenta anticipata avusese deja loc si, mai mult, operase deja o cesiune de creanța.
Acțiunea prin care se solicită repunerea părților în situația anterioară in baza unui act juridic/clauza anulat/constatata ca nula absolut nu se confunda cu însăși acțiunea în nulitate.
S-a subliniat că, dacă reclamantul nu a cerut decât anularea actului juridic, iar nici pârâtul nu a solicitat, pe calea cererii reconvenționale, restituirea prestațiilor efectuate, instanța nu poate să dispună din oficiu restabilirea situației anterioare, întrucât s-ar încalcă principiul disponibilității, principiu specific procesului civil și care prevalează față de regulile dreptului material.
S-a solicitat să se observe că aceste reguli au fost respectate de către reclamant în cazul cererii de constatare a caracterului abuziv al clauzei care prevedea comisionul de risc, solicitând restituirea acestuia, așadar, repunerea în situația anterioara.
În considerarea acestor aspecte, se apreciază că reclamantul se impune să formuleze a acțiune separată în ceea ce privește acest petit, neputând învesti instanța de executare cu o eventuala cerere in acest scop, întrucât aceasta nu se circumscrie nici contestației la executarea silita înseși, pentru că nu contesta un act de executare silita ci un act anterior acesteia, nici celei la titlu, existând, totodată, o cale speciala de atac în acest sens.
Pe fondul cererii, s-a arătat că în ceea ce privește nulitatea absolută a clauzei privind scadența anticipată, nici nu ar putea opera, efectiv, o repunere în situația anterioară, creditul nefiind declarat scadent anticipat anterior pronunțării acestei hotărâri dar, mai mult decât atât, creanța este cedată, intimata nemaiavând calitatea de creditor.
Raportat la pretențiile reclamantului de acordare a daunelor morale, s-a arătat că acestea sunt neîntemeiate și nejustificate, nefiind îndeplinită niciuna dintre condițiile privind existența prejudiciului, a unei fapte ilicite/încălcări a contractelor de credit, a unui raport de cauzalitate între fapta ilicita/încălcarea contractului și prejudiciu sau cea privitoare la existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul.
În drept, au fost invocate prevederile art. 115 C.p.c., precum și celelalte dispoziții la care s-a făcut referire în întâmpinare.
În probațiune, s-a solicitat proba cu înscrisuri, precum și orice alte mijloace de probă a căror utilitate ar reieși din dezbateri.
La data de 27.05.2015, KREDYT I. INVESTMENTS SA a depus la dosar dovada înscrierii în AEGRM a cesiunii de creanță, fila 64-65 din dosar.
B. „AEQUITAS” a depus la dosar la data de 08.06.2015 inscrisuri din dosarul de executare nr. 2178/2012, în copie certificată pentru conformitate cu originalul.
Prin încheierea de ședință din data de 09.06.2015, instanța a încuviințat proba cu expertiză în specialitatea contabilitate, iar la data de 18.08.2015 s-a depus la dosar raportul de expertiză contabilă judiciară de către expertul desemnat Ghilt R. M., acesta fiind comunicat contestatorului la data de 25.08.2015. (f.10-31 vol III).
Contestatorul a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. 1 VCPC instanța se pronunță mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii.
Prin intampinarea depusă la dosar intimata . a invocat excepția tardivității cererii completatoar, inadmisibilitatea capătului de cerere privind cesiunea de creanță, excepția lipsei calității procesuale passive și inadmisibilitatea capătului de cerere privind constatarea declarării nelegale a scadentei anticipate.
În continuare, având in vedere lipsa unei ordini expres prevăzute pentru soluționarea excepțiilor, instanța va determina această ordine in funcție de efectele pe care le produc. In cauză, instanta apreciază că are prioritate de soluționare excepția lipsei calității procesuale pasive intrucât prin soluționarea acesteia se determină cadrul procesual în care vor fi analizate celelalte excepții.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului este o excepție de fond întrucât se referă la condițiile de exercitare a dreptului la acțiune, peremptorie deoarece admiterea excepției are drept rezultat respingerea acțiunii formulate împotriva acestuia și absolută pentru că poate fi invocată de către instanță din oficiu, de oricare dintre părți sau de procuror, în orice stare a pricinii.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența identității între partea indicată în calitate de pârât și subiectul pasiv din raportul juridic dedus judecății. Întrucât reclamantul este cel care declanșează procedura judiciară, lui îi revine obligația de a justifica atât calitatea sa procesuală cât și calitatea procesuală a persoanei împotriva căreia își îndreaptă acțiunea, conform art. 112 VCPC.
Luând în considerare obiectul prezentei cauze, faptul că . a demarat executarea silită in dosarul de executare nr. 2178/2012 al B. ,,Aequitas,, contractul de cesiune de creanță fiind incheiat in cursul executării silite, că prin cerere contestatorul a solicitat anularea executării silite însăși astfel incât legalitatea acesteia se apreciază la momentul demarării executării precum și faptul că prin cererea completatoare contestatorul a solicitat constatarea ca nelegală a declarării scadentei anticipate și anularea cesiunii de creantă incheiate intre . și Kredyt Incasso Portfolio Investments SA, instanța apreciază că . are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză motiv pentru care va respinge ca neîntemeiată excepția invocată.
In ceea ce priveste excepția tardivității cererii completatoare, instanța reține că in susținerea acesteia intimata . a invocat faptul că prin această cerere contestatorul a solicitat anularea tuturor actelor de executare față de lipsa caracterului cert, lichid și exigibil al creantei, anularea popririlor și somațiilor dispuse pentru recuperarea unei creanțe care nu este certă, lichidă și exigibilă ori față de data luării la cunoștință de actele de executare rezultă că formularea cererii completatoare este tardivă.
Instanta reține că in conformitate cu prevederile art. 401 VCPC contestatia se poate face in termen de 15 zile de la data când: a) contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă sau de refuzul de a îndeplini un act de executare; b) cel interesat a primit după caz comunicarea ori înștiințarea privind înființarea popririi; c) debitorul care contestă executarea însăși a primit somatia ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, in cazurile in care nu a primit somația sau executarea se face fără somatie.
Raportat la prevederile expuse anterior, instanța reține că deși contestatorul iși poate modifica pe parcursul soluționării litigului contestatia la executarea silită însăși formulată initial este necesar ca termenul de 15 zile să fie respectat raportat la fiecare act de executare în parte. Chiar dacă in urma admiterii unei contestații la executarea silită însăși se va dispune anularea tuturor actelor de executare, sancțiunea nulității intervine in temeiul principiului ,, resolute jure dantis resolvitur jus accipientis,,, ori pentru contestarea actelor de executare privite in mod individual contestatorul trebuie să introducă cererea completatoare în termen de 15 zile de la data la care a luat cunoștință de act.
În continuare, instanța constată că prin contestatia la executarea silită însăși formulată la data de 22.10.2012 s-a solicitat anularea incheierii de investire a formulei executorii, anularea tuturor formelor de executare din dosarul nr. 2178/2012 al B. Aequitas, nulitatea absolută a somatiei din data de 04.10.2012 și a procesului-verbal privind cheltuielile de executare. Contestatia la executare a fost introdusă cu respectarea termenului de 15 zile raportat la data somatiei de executare (04.10.2012).
Prin cererea completatoare, contestatorul a solicitat anularea tuturor actelor de executare silită dispuse în dosarul executional 2178/2012, a tuturor popririlor și a somațiilor de plată. Raportat la data formulării acestei cereri, instanța reține că termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 alin. 1 lit. a VCPC a fost depășit in privinta tuturor actelor de executare ulterioare datei de 04.10.2012 (data emiterii somației) și anterioare datei de 15.02.2015 ( ultima data față de care termenul de 15 zile nu e împlinit).
Prin urmare, instanța va admite excepția tardivității contestatiei invocată prin întâmpinare și va respinge contestația la executare impotriva actelor de executare ulterioare datei de 04.10.2012 (data emiterii somației) și anterioare datei de 15.02.2015 din dosarul nr. 2178/2012 al B. Aequitas ca tardiv formulată.
În ceea ce priveste excepția inadmisibilității cererii privind constatarea ca nelegală a declarării scadenței anticipate și cea referitoare la desfiintarea cesiunii de creanță, instanța reține că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 399 alin. 3 VCPC în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanța judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
Din prevederile legale enuntate mai sus, rezultă că leguitorul a avut in vedere situatia in care legea nu prevede in legătură cu acel titlu executoriu o cale specială pentru desfiintarea acestuia, accesibilă părții care formulează contestatia la executare. Acțiunea în anulare avută la îndemână de părțile unui act juridic nu are semnificatia unei căi procesuale specifice deoarece o astfel de acțiune, ca mijloc procesual pentru protecția dreptului subiectiv, este generală pe când art. 399 alin. 3 VCPC are in vedere cale specială de desfiintare a titlului executoriu.
Mai mult, instanța constată că in speță contestatorul a formulat două capete de cerere distincte de contestația la executare prin care se solicită constatarea ca nelegală a declarării scadentei anticipate și anularea contractului de cesiune de creanță incheiat de . cu Kredyt Incasso.
Pe fondul cererii, instanța reține că intre intimata . și contestatorul O. B. F. a fost încheiat Contractul de credit nr._/12.10.2007 (f. 12-14 vol I) având ca obiect acordarea unui imprumut in valoare de_ CHF pe o durată de 300 luni.
Ca urmare a nerespectării obligațiilor contractuale asumate de către imprumutat, banca a procedat la declararea scadentei anticipate a creditului astfel cum rezultă din notificarea nr. 3983/30.12.2011 (f.106 vol I) iar la data de 17.02.2012 a formulat cererea de executare silită impotriva debitorului pentru recuperarea sumei de_,25 CHF, inregistrată pe rolul B. Aequitas sub numărul 2178/2012.
Prin incheierea pronunțată la data de 31.08.2012 de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/301/2012 (f.36) a fost încuviințată executarea silită pe raza acestei instante in baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr._/12.10.2007.
Prin procesul-verbal din data de 03.10.2012 (f-. 37 vol I) au fost stabilite cheltuieli de executare in cuantum total de_,60 lei compuse din: onorariu executor judecătoresc:_,36 lei; formare dosar-12,40 lei; înregistrare dosar-1,24 lei; arhivare dosar-37,20 lei; redactare adresa-12,40 lei; taxa de timbru de executare-10 lei și taxa de timbru executare-4 lei.
La data de 04.10.2012 a fost emisă somatia imobiliară (f.39 vol I) prin care i s-a pus în vedere contestatorului să achite suma de_,25 CHF reprezentând debit și suma de_,60 lei cheltuieli de executare in termen de 15 zile de la comunicare, in caz contrar procedându-se la scoaterea la vânzare prin licitatie a imobilului situat in Bucuresti, Calea V., nr. 229, ..
Intrucât debitorul nu a achitat sumele solicitate prin intermediul somației, s-a procedat la vânzarea la licitatie a imobilului, acesta fiind adjudecat de numitul L. E. S., suma de_ lei, conform actului de adjudecare la data de 31.07.2013 (f.184 vol II).
La data de 12.08.2013 a fost intocmit procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare suplimentare in cuantum de 807,50 lei constând în: taxe postale-181,30 lei ; proces-verbal de licitatie-155 lei; act de adjudecare-186 lei; notare somatie în cartea funciară-31 lei; publicatie vânzare imobiliară-155 lei; proces-verbal de situatie-37,20 lei și proces-verbal de distribuire -62 lei. (f.193 vol II).
Prin procesul-verbal din data de 13.08.2013 s-a procedat distribuirea sumei de_ lei (f.194 vol II) după cum urmează: suma de 6398,4 lei onorariu executor către B. Aequitas ; suma de 870,74 lei reprezentând cheltuieli de executare către B. Aequitas iar suma de_,86 lei cheltuieli de executare avansate si debit restant către creditoarea ..
In vederea recuperării sumei rămase de executat respectiv_,90 CHF debit și a sumei de 6497,96 lei cheltuieli de executare, au fost emise adrese de infiintare a popririi la diverse unități bancare. (f.202-218 vol II).
La data de 02.12.2013 între . și Kredyt I. Investments RO a fost incheiat contractul de cesiune prin care a fost transferată către cesionar creanta de_,10 CHF, deținută de cedent impotriva debitorului O. B. F.. La data de 04.09.2014 a fost inregistrată la B. Aequitas in dosarul nr. 2178/2012 cererea prin care cesionarul a solicitat continuarea executării silite.
În conformitate cu prevederile art. 399 alin. 1 C. împotriva executării silite precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 281 1 se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu precum și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege.
Astfel cum rezultă din analiza textului legal menționat anterior, contestația la executare este un mijloc procedural special creat pentru etapa executării silite, o plângere specifică acestei proceduri, prin care se obține anularea sau îndepărtarea unor acte de executare ori uneori chiar și anihilarea efectului executoriu al unui titlu executoriu.
În cadrul prezentului dosar, contestatorul a formulat:
- contestație la executare prin care a solicitat desființarea învestirii cu formula executorie a conventiei de credit nr._/12.10.2007 precum și anularea executării silite din dosarul de executare nr. 2178/2012 al B. Aequitas invocându-se următoarele motive:
- existenta clauzelor abuzive din contractul de credit;
- creanta pusă in executare nu a fost calculate corect.
2. contestație la titlu prin care a solicitat lămurirea sumei solicitată prin titlu.
Prin cererea completatoare depusă la data de 03.03.2015 contestatorul a solicitat constatarea ca nelegală a declarării scadenței anticipate iar această cerere are prioritate de soluționare intrucât legalitatea intregii executări silite depinde de soluția ce se va da cu privire la acest aspect.
În conformitate cu art. 8.1 din contractul de credit nr._/12.10.2007, în cazul în care se ivește vreuna dintre situațiile următoare, atunci în orice moment, Banca va avea dreptul, pe baza unei notificări transmise împrumutatului, codebitorului și garantului, să declare soldul creditului ca fiind scadent anticipat, rambursabil imediat împreună cu dobânda acumulată și toate celelalte costuri datorate băncii conform convenției: a) împrumutatul nu își îndeplinește obligația de plată a sumei principale, a dobânzilor sau a oricăror alte costuri datorate: -conform prezentei convenții; - conform altor convenții încheiate de împrumutat cu banca; - conform altor convenții încheiate de împrumutat cu alte societăți financiare/de credit; b) împrumutatul nu își îndeplinește orice altă obligație asumată conform prezentei convenții; c) in cazul apariției unei situații neprevăzute, care în opinia băncii face să devină improbabil ca împrumututatul să-și poată îndeplini obligațiile asumate conform convenției; d) in cazul apariției unei situații neprevăzute conform căreia, în opinia băncii, creditul acordat nu mai este garantat corespunzător; e) împrumutatul sau alte persoane au inițiat acțiuni sau proceduri prin care veniturile acestuia să fie distribuite între creditorii săi.
Prin cerere contestatorul a susținut că prin constatarea ca abuzivă a art. 8.1 lit. a și eliminarea sa, banca a declarat scadenta anticipată a creditului ilegal și fără să dețină o măsură legală. Această susținere este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Prin Decizia civilă nr. 130/03.04.2013 pronunțată de Curtea de Apel Bucuresti in dosarul nr._/3/2011 (f. 205-212 vol I) astfel cum aceasta a fost completată și indreptată prin Decizia nr. 556/09.07.2014 (f. 253-254 vol I), a fost declarată ca fiind abuzivă clauza de la art. 8.1 lit a din condițiile generale (referitoare la dreptul băncii de a declara creditul scadent anticipat atunci când împrumutatul nu își îndeplinește obligația de plată a sumei dobânzilor și oricăror altor costuri ), lit. b și c.
Referitor la art. 8.1 lit. a s-a reținut în motivare că pentru a nu fi fost abuzive, clauzele ar fi trebuit să vizeze exclusiv raporturile contractuale dintre părți iar nu cele încheiate de client cu alte unități de creditare sau chiar cu aceeași bancă pentru că scadența anticipata a creditului trebuie să fie în legătură cu acel credit, iar nu cu altele. Astfel, consumatorul se vede în situația în care ar trebui să ramburseze imediat creditul obținut cu toate că plata ratelor se face constant și la termen, în cazul în care nu ar achita ratele scadente ale unui alt credit deși neplata s-ar putea datora contestării datoriei sau altor cauze, neimputabile împrumutatului.
Raportat la dispozitivul deciziei menționate anterior precum și la considerentele acesteia, instanța reține că in privinta art. 8.1 lit. a din contractul de credit, a fost declarată ca fiind abuzivă numai clauza referitoare la declararea scadenței anticipate a creditului atunci când împrumutatul nu respectă obligatia de plată a dobânzilor și oricăror altor costuri nu si atunci când declararea scadenței anticipate are loc ca urmare a neachitării debitului principal.
În speță, potrivit notificării nr. 3983/30.12.2011 (f. 106 vol I), banca a adus la cunoștinta debitorului că în urma întârzierilor repetate înregistrate la plata ratelor în conformitate cu obligațiile care derivă din contractul de credit_ și contractele de garantie accesorii, la data de 28.12.2011, în temeiul prevederilor contractuale s-a declarat scadent anticipat creditul astfel că de la această dată datorează băncii suma de_,13 CHF, la care se vor adăuga dobânzile, comisioanele și penalitățile contractuale calculate până la data achitării efective a obligațiilor precum și eventualele cheltuieli de executare silită. Această notificare a fost trimisă prin Fan Courier debitorului la data de 12.07.2012. (f. 107 vol I)
Prin urmare, declararea scadentei anticipate nu a fost făcută in temeiul clauzelor constatate ca fiind abuzive respectiv doar pentru neplata dobânzilor sau a altor costuri ci ca urmare a neplății debitului principal la care se adaugă dobânzile, comisioanele și alte penalități contractuale. (din 01.11.2010 debitorul nu a mai achitat nici o sumă de bani)
În ceea ce priveste susținerea contestatorului in sensul că AWB-ul nu a fost semnat de el și nici nu s-a făcut mențiune de către curier că s-a incercat livrarea, instanța constată că pe tot parcursul litigiului contestatorul nu a invocat faptul că nu ar fi primit notificarea privind declararea scadentei anticipate deși acest înscris a fost depus la dosar incă din data de 22.01.2013. D. prin concluziile orale din data de 27.08.2015 și ulterior prin cele scrise depuse la data de 02.09.2015, contestatorul a făcut referire la aceste aspect ori in concluziile pe fond nu pot fi invocate alte motive de fapt sau de drept decât cele cuprinse in cererile formulate pe parcursul litigiului intrucât altfel ar fi incălcat dreptul la apărare al celorlalte părți.
Prin urmare, instanța constată că declararea scadentei anticipate a creditului de către bancă s-a făcut in mod corect, in temeiul prevederilor contractuale (art. 8.1 lit a prima teza) motiv pentru care instanța va respinge cererea privind constatarea ca nelegală a scadenței anticipate ca neîntemeiată.
Cu privire la desfiintării incheierii din data de 31.08.2012 de investire cu formula executorie a contractului de credit nr._/12.10.2007, instanța reține că prin această incheiere a fost incuviintată executarea silită in condițiile in care conform art. 120 OUG 99/2006 contractele de credit inclusiv contractile de garanție reală personală sau reală constituie titluri executorii iar potricit art. 3744 VCPC inscrisurile cărora legea le recunoaste caracterul de titlu executoriu sunt puse in executare fără formula executorie.
In continuare, in privinta motivelor contestatiei la executare respectiv existenta clauzelor abuzive in contractul de credit și punerea in executare a unor sume ce nu au fost calculate corect, instanța constată că inafara clauzelor de la art. 8.1 lit. a,b și c din contractul de credit, prin Decizia nr. 130/03.04.2013 pronunțată de Curtea de Apel Bucuresti in dosarul nr._/3/2011 (f. 205-212 vol I) astfel cum aceasta a fost indreptată și completată prin Decizia nr. 556/09.07.2014 (f. 253-254 vol I) au mai fost constatate ca fiind abuzive și clauzele cuprinse la următoarele articole: pct. 3 lit. d din contract (referitoare la modificarea dobânzii în mod unilateral de către bancă și pct.5 lit. a privind comisionul de risc. De asemenea, s-a dispus obligarea intimatei V. România SA la plata către contestator a sumei de 3969,59 CHF (încasată în plus cu titlu de dobândă) și 8889,43 CHF (încasată cu titlu de comision de risc).
Astfel cum rezultă din considerentele Deciziei nr. 556/09.07.2014 (f. 220-221 vol I) suma datorată de bancă cu titlu de dobândă încasată în plus și cu titlu de comision de risc a fost calculată pentru perioada 12.10.2007 (data incheierii contractului )-29.11.2010.
Având in vedere că executarea silită in dosarul nr. 2178/2012 al B. Aequitas nu poate fi realizată și pentru recuperarea sumelor percepute de bancă in baza clauzelor declarate ca fiind abuzive, instanța a dispus efectuarea in cauză a unui raport de expertiză constabilă prin care să se determine sumele achitate in plus cu titlu de dobândă după formula aplicată de expertul din raportul de expertiză efectuat in dosarul de fond pentru perioada 29.11.2010 și până la momentul începerii executării silite; să se determine sumele percepute cu titlu de comision de risc pentru perioada 29.11.2010 până la inceperea executării silite, să se stabilească debitul pus in executare defalcate pe debit principal, dobândă și comisioanel și să se stabilească care ar fi debtiul corect de pus in executare, neachitat, prin scăderea sumelor achitate in plus cu titlu de dobândă, comisioane si a sumelor incluse în comisionul de risc si de administrare precum și a penalităților aferente acestor sume.
Conform raportului de expertiză contabilă (f. 10-31 vol III) la care nu s-au formulat obiecțiuni, la data de 01.10.2012 când a fost incepută executarea silită împotriva debitorului suma rezultată cu titlu de datorie a acestuia a fost de_,74 CHF compusă din principal rămas de rambursat de_,19 CHF, dobânda de rambursat-9862,94 CHF, comision de administrare-6560,61 CHF . Pentru diferenta de 1084,51 CHF față de suma solicitată prin cererea de executare silită (_,25 CHF ) expertul contabil nu a avut informatii suplimentare din partea băncii referitoare la natura si componenta acestei sume.
Având in vedere că prin raportul de expertiză au fost prezentate în mod detaliat sumele care compun debitul solicitat de intimată (anexa 1 f. 24 vol III) și că intimata nu a formulat obiectiuni la acest raport, instanța reține că valoarea corectă a debitului pentru care a inceput executarea silită este de_,74 CHF.
Potrivit raspunsului expertului la obiectivele 1 și 2 stabilite de instanța, dobânda stabilită in plus de către bancă pentru perioada noiembrie 2010-septembrie 2012 a fost de 4957 CHF iar suma percepută cu titlu de comision de risc/comision de administrare a fost de 5782 CHF. (15-17 vol III).
Prin scăderea sumelor percepute de bancă in temeiul clauzelor abuzive, expertul contabil a concluzionat că suma totală rămasă de achitat la momentul începerii executării silite este de_.28 CHF. (f.23 vol III)
În continuare, instanța constată că executarea silită în dosarul nr. 2178/2012 al B. Aequitas a fost demarată impotriva debitorului pentru recuperarea sumei de_,25 CHF cu titlu de debit și a sumei de_,60 lei cheltuieli de executare iar ulterior au mai fost stabilite cheltuieli suplimentare de 807,50 lei. Față de concluziile raportului de expertiză întocmit in cauză conform cărora debitul corect la data inceperii executării a fost de_.28 CHF, instanța va dispune anularea in parte a tuturor actelor de executare din dosarul nr. 2178/2012 al B. Aequitas in ceea ce priveste suma de_,27 CHF cu titlu de debit. (_,25 CHF-_,28 CHF).
În ceea ce privește cheltuielile de executare, instanța reține că potrivit art. 3717 alin. 2-4 VCPC cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul în care creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi obligat să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare si până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară. Sumele care urmează a fi plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin proces-verbal pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, in condițiile legii.
Instanta reține că, in prezenta cauză, in cuantumul cheltuielilor de executare au fost incluse pe lângă onorariul executorului judecătoresc și sume reprezentând taxa judiciară de timbru, taxe postale si cheltuieli pentru formarea dosarului de executare, arhivare, pentru emiterea notificărilor, a procesului-verbal de licitatie, a adreselor de infiintare a popririlor. Inafara onorariului executorului judecătoresc, celelalte cheltuieli de executare nu se calculează prin raportare la debitul pus in executare intrucât operatiunile a căror contravaloare o reprezintă sunt aceleași indiferent de valoarea debitului. Prin urmare, diminuarea debitului ca urmare a anulării in parte a actelor de executare pentru suma de_,27 CHF nu influentează decât valoarea onorariului executorului judecătoresc.
În speță, potrivit procesului-verbal din data de 03.10.2012 (f. 37 vol I) a fost stabilit un onorariu executor judecătoresc in cuantum de_,36 lei, calculat in conformitate cu prevederile art. 39 alin. 1 lit. d Legea nr. 188/2000 conform cărora pentru creantele in valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de pana la 1% din suma care depaseste 100.000 lei din valoarea creantei ce face obiectul executarii silite. Având in vedere că la data de 03.10.2012 1 CHF =3,73 lei, cuantumul total al debitului pus in executare a fost de_,08 lei astfel incât raportat la această valoare, onorariul executorului a fost stabilit la cuantumul maxim admis de Legea nr. 188/2000.
Față de faptul că debitul corect care trebuia pus in executare este de_,28 CHF iar echivalentul in lei la data de 03.10.2012 este de_,20 lei (3,73 X_,28 ), instanta, aplicând formula de calcul prevăzută la art. 39 alin. 1 lit. d Legea nr. 188/2000, retine că onorariul executorului judecătoresc este de_,35 lei ( 6300+1X307287,20 lei ) +TVA-24 %).
Prin urmare, instanța va dispune și anularea in parte a tuturor actelor de executare din dosarul nr. 2178/2012 al B. Aequitas in privinta sumei de 1260 lei cu titlu de onorariu executor judecătoresc. (_,36-_,35)
În ceea ce priveste contestatia la titlu, instanta reține că potrivit art. 399 alin. 1 VCPC dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu precum și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege.
Din prevederile menționate anterior reiese că în cadrul acestei forme de contestație la executare se contestă însuși titlul executoriu dar nu în ceea ce privește validitatea sa în fond ci numai înțelesul, întinderea si aplicarea sa in condițiile in care titlul nefiind suficient de clar este necesară lămurirea sa in vederea executării corecte, părțile nefiind de acord cu modul in care s-ar putea face executarea în temeiul acestuia. Ca atare, condiția de bază pentru a putea fi primită o asemenea cerere este ca titlul executoriu să conțină anumite ambiguități, neclarități sau soluții susceptibile de interpretare și aplicare diferite.
În prezenta cauză, instanța reține că aspectele invocate de contestator nu vizează întinderea titlului întrucât faptul că sumele puse in executare au fost percepute in temeiul unbor clauze abuzive sau sunt incorect calculate tine de executarea silită însăși. Prin urmare, instanța va respinge contestatia la titlu ca neintemeiată.
In privinta cererii contestatorului prin care a solicitat desfiintarea cesiunii de creanță incheiată intre . și Kredyt Incasso Portfolio Investments SA, instanta reține că motivul invocat de contestator in susținerea acestui capăt de cerere este acela că sumele cesionate nu sunt lămurite, certe și lichide.
Analizând această cerere, instanța constată că potrivit contractului de cesiune de creanță incheiat la data de 02.12.2013 (f. 25-52 vol II) ., în calitate de cedent a transmis către Kredyt I. Investments RO in calitate de cesionar, creanta impotriva debitorului derivând din contractul de credit_, cesiunea fiind inscrisă in Arhiva Electronică de Garantii Reale Mobiliare. (f.64 vol II)
Având in vedere că pentru motivele expuse mai sus instanta a constatat că la momentul începerii executării silite valoarea creantei deținute de creditoarea . impotriva debitorului era de_,28 CHF, cesiunea creantei deținute de aceasta la data de 02.12.2013 (debitul restant după vânzarea imobilului) s-a realizat in mod legal, creanta fiind certă, lichidă si exigibilă.
Față de faptul că nu au mai fost invocate alte cauze de nulitate a contractului de cesiune, instanta va respinge cererea ca neîntemeiată.
Referitor la cererea privind obligarea intimatelor la plata sumei de_ euro daune morale, instanta reține că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Prin cererea completatoare din data de 03.03.2015, contestatorul a solicitat obligarea intimatelor la plata unei sume de_ euro cu titlu de daune morale pentru că executarea silită s-a dispus ilegal pentru sume nereale intrucât nu se poate discuta in această fază despre o intoarcere a executării silite, apartamentul scos la licitatie fiind vândur neexistând posibilitatea preluării lui și o continuare a contractului de credit iar in lipsa posibilității unei restabiliri a situatiei anterioare, a fost intens prejudiciat.
În conformitate cu art. 998 Cod civil din 1864 orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara,,. Din prevederile legale menționate rezultă că pentru a se angaja răspunderea civilă delictuală a unei persoane trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu precum și vinovăția persoanei care a cauzat prejudiciul constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
În ceea ce privește existența unei fapte ilicite instanța reține că prin faptă ilicită ca element al răspunderii delictuale se înțelege orice faptă, prin care încălcându-se normele dreptului obiectiv sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv sau intereselor aparținând unei persoane .
Prin cerere contestatorul a arătat că fapta ilicită a intimatei . a constat în stipularea de clauze abuzive, modificarea unilaterală a convenției și declararea scadentei anticipate cu toate urmările sale.
Instanta constată că pentru inserarea clauzelor abuzive în contract contestatorul a solicitat obligarea băncii la plata daunelor morale de_ lei in dosarul nr._/3/2011 iar instanța s-a pronuntat asupra acestei cereri prin Decizia civilă nr. 556/09.07.2014 reținându-se că in condițiile în care s-a constatat nulitatea absolută a unor clauze care nu afectează substanța contractului, acesta menținându-si valabilitatea, solicitarea despăgubirilor sub forma daunelor morale este neîntemeiată. Această hotărâre are putere de lucru judecat asupra aspectelor transate astfel încât nu poate fi contrazisă de o altă hotărâre pronunțată ulterior rămânerii sale definitive.
În privința declarării scadentei anticipate, instanta reține că atât timp cât s-a constatat că aceasta a fost făcută în mod legal de către bancă, ca urmare a neplătii debitului principal de către debitor, nu se poate reține in sarcina acesteia săvârșirea unei fapte ilicite de natură să atragă angajarea raspunderii delictuale.
Referitor la cerința existenței unui prejudiciu, instanța reține că prin prejudiciu se înțelege consecința negativă suferită de o persoană ca urmare a faptei ilicite săvârșită de o altă persoană.
Prejudiciile nepatrimoniale, denumite și daune morale, constituie acele consecințe dăunătoare care nu pot fi evaluate în bani, deci cu conținut neeconomic și care rezultă din atingerile și încălcările drepturilor personale nepatrimoniale. Asemenea consecințe pot fi durerile fizice și psihice, atingerile aduse onoarei, cinstei, demnității, prestigiului sau reputației unei persoane etc.
Deși cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic și afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, etc. Toate aceste criterii se subordonează conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs.
In speță, contestatorul a invocat pe de o parte că i s-a produs un prejudiciu imens prin lipsirea de banii incasati nelegal și lipsirea de bunul obiect al contractului care a fost vândut la licitatie iar pe de altă parte că a fost supus permanent unei stări de teamă, oboseală, stres și disconfort.
Referitor la lipsa banilor incasati nelegal, instanta reține că prin Decizia nr. 130/03.04.2013 pronunțată de Curtea de Apel Bucuresti in dosarul nr._/3/2011 (f. 205-212 vol I) astfel cum aceasta a fost indreptată și completată prin Decizia nr. 556/09.07.2014 (f. 253-254 vol I) s-a dispus obligarea băncii la restituirea sumelor incasate in temeiul clauzelor abuzive iar în urma efectuării raportului de expertiză contabilă în prezenta cauză sumele percepute de bancă in baza clauzelor constatate ca fiind abuzive au fost scăzute din totalul debitului.
Mai mult, susținerea contestatorului in sensul că bunul a fost vândut la licitatie pentru sume nereale nu poate fi reținută de către instanta având in vedere că banca deținea la data inceperii executării silite o creantă certă, lichidă și exigibilă in cuantum de_,28 CHF. Faptul că s-a dispus anularea in parte a actelor de executare din dosarul nr. 2178/2012 al B. Aequitas pentru suma de_,27 CHF debit si 1260 lei onorariu executor are drept consecință reducerea sumei ce a mai rămas de achitat iar in situația in care se va constata că in urma vânzării imobilului și a executării prin poprire s-a executat mai mult decât cuantumul corect al debitului si al cheltuielilor de executare, contestatorul are deschisă procedura intoarcerii executării silite pentru recuperarea sumelor plătite in plus.
Referitor la teama si stresul creat, instanta reține că declansarea oricărei proceduri de executare silită este de natură a produce debitorului supus executării o stare de disconfort astfel incât pentru acordarea daunelor morale este necesar ca cel ce pretinde acordarea lor să producă un minimum de argumente și indicii din care să rezulte în ce măsură drepturile personale nepatrimoniale i-au fost puternic afectate ori in speță, contestatorul s-a limitat la a invoca prejudiciul moral cauzat.
Prin urmare, nefiind îndeplinite primele condiții ale raspunderii civile delictuale, instanta va respinge cererea de acordare a daunelor morale.
Cu privire la cheltuielile de judecată, instanta reține că potrivit art. 274 alin. 1 VCPC, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată iar conform art. 276 VCPC când pretențiile fiecărei părți au fost incuviintate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare dintre ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată putând face compensarea lor.
Instanța constată că prin contestatia la executare s-a solicitat anularea intregii executări silite din dosarul nr. 2178/2012 al B. Aequitas, valoarea obiectului fiind de_,44 lei. (_,84 lei-contravaloare in lei a sumei de_,25 CHF la data introducerii cererii+_,60 lei –valoarea totală a cheltuelilor de executare compusă din_,36 lei și 807,50 lei)
Având in vedere că cererea a fost admisă numai în parte in privinta sumei de_,02 lei (_,02 lei-echivalentul a_,27 CHF la data introducerii cererii +1260 lei onorariu executor ), instanta reține că proporția in care contestatorul a câștigat procesul este de 19,55 % astfel incât numai in acest cuantum are dreptul la restituirea cheltuielilor de judecată. Raportat la faptul că acesta a achitat onorariul expertului in cuantum de 1000 lei (f. 8 vol III), instanta va obliga intimatele la plata către contestator a sumei de 195 lei. (19,55 % din 1000 lei).
In privinta taxei judiciare de timbru de 194 lei, instanta reține că intimatele nu pot fi obligate la plata acesteia întrucât în situația admiterii contestației la executare sunt incidente dispozițiile speciale ale art. 23 lit. e Legea nr. 146/1997 potrivit cărora sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie la cererea petiționarului, în tot sau în parte când contestația la executare a fost admisă iar hotărârea a rămas definitivă. Având în vedere aceste prevederi legale, instanța apreciază că nu există un drept de opțiune pentru contestatoare între a solicita statului sau dimpotrivă intimatei, restituirea acestei sume, din moment ce legea, prin dispoziții cu caracter special, prioritar aplicabile, a stabilit un alt debitor pentru restituirea taxei decât cel prevăzut de art. 274 C. motiv pentru care va respinge această cerere ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei ., ca neîntemeiată.
Admite excepția tardivității contestației la executare impotriva actelor de executare efectuate in dosarul 2178/2012 al B. Aequitas, ulterioare datei de 04.10.2012 și anterioare datei de 15.02.2015, invocată de intimata ., prin întâmpinare.
Respinge contestația la executare impotriva actelor de executare efectuate in dosarul 2178/2012 al B. Aequitas, ulterioare datei de 04.10.2012 și anterioare datei de 15.02.2015, ca tardiv formulată.
Respinge excepția inadmisibilității cererii privind constatarea ca nelegală a declarării scadentei anticipate și cea referitoare la desființarea cesiunii de creanță ca neîntemeiată.
Admite in parte contestația la executarea silită însăși, formulată de către contestatorul O. B. F., cu domiciliul în Calea V. nr. 229, ., ., București, și cu domiciliul procesual ales în sector 3, București, Splaiul Unirii nr. 31, ., . cu intimatele V. R. SA, CUI_, înregistrată la ONRC sub nr. J_, cu sediul în sector 2, București, ., ., și K. I. INVESTMENT RO SA, cu sediul în sector 3, București, ..
Anulează în parte executarea silită și toate actele de executare din dosarul nr. 2178/2012 al B. Aequitas in privinta sumei de_,97 CHF reprezentând debit și a sumei de 1260 lei onorariu executor judecătoresc.
Respinge ca neîntemeiată contestatia la titlu.
Respinge cererile privind constatarea ca nelegală a declarării scadentei anticipate și desființarea cesiunii de creanță ca neîntemeiate.
Respinge cererea privind obligarea intimatelor la plata sumei de_ euro daune-interese ca neîntemeiată.
Admite in parte cererea privind cheltuielile de judecată.
Obligă intimatele la plata sumei de 195,5 lei reprezentând onorariu expert și respinge ca neîntemeiată cererea privind taxa de timbru.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea sentinței.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. M. D. V. O. D.
Red.AMD/Tehnored.VOD/29.09.2015/5 ex
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 14/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 30/2015. Judecătoria... → |
|---|
