Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Sentința nr. 03/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 03/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 03-09-2015 în dosarul nr. 10907/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILA NR._
Ședința publică din data de 03.09.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: GALAȚANU N.
GREFIER: T. A.
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de catre contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI în contradictoriu cu intimatul G. M. si tertii popriti I. B. ( F. RIB B.), L. B., I. B., A., L. B., B. G., C. B. INTERNATIONAL NV, C. A., M. B. ROMANIA, T. M. BUCURESTI, E., B. R. DE CREDITE SI INVESTITII, B. C. CARPATICA, O. B., U. T. B., B. C. FEROVIARA, P. B., G. B. INTERNATIONAL NV, R. B., V., B., R., B. I. ROMENA, B. M., B., B. R., C. B., B. B. FRANCE, N. B. OF GREECE, P. B., M. N. B., A. B., B. T., C. E. B., având ca obiect „contestație la executare-suspendare executare art. 484, 507, 512, 700, 718 NCPC/art. 300, 319^1, 325 C.”.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 20.08.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 03.09.2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 02.10.2014, sub nr._, contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI în contradictoriu cu intimatul G. M. a formulat contestatie la executare împotriva actelor de executare efectuate de B. I. T. D. constând in somația de plata din data de 23.09.2014 efectuata conform art. 667 NCPC, in baza titlului executoriu reprezentat de sentința penala nr. 423/20.03.2007 pronunțata de Tribunalul București - Secția a-ll-a Penala in dosarul nr._/3/2006, rămasa definitiva prin Decizia Penala nr. 2098/04.06.2009 a l.C.C.J. prin care se solicita plata sumei de 46.199,26 lei debit actualizat plus cheltuieli de executare si incheierea din data de 23.09.2014 efectuata conform art.669 NCPC prin care se stabilesc cheltuielile de executare in cuantum de 7149.50 lei.
Solicita suspendarea executării silite pana la soluționarea contestației la executare irevocabil, in conformitate cu art.718 NCPC, admiterea contestației la executare si anularea actelor de executare menționate mai sus cat si întoarcerea executării in conformitate cu art. 722 si urm. NCPC, in situația admiterii contestației la executare si anularea actelor de executare contestate.
În motivare, contestatoarea a aratat ca in ceea ce priveste suspendarea executarii silite, executarea silita inceputa este nelegala si va produce un prejudiciu imediat si irecuperabil AAAS si implicit Statului R., masura suspendarii ducand la evitarea pronunțării unor hotărâri contradictorii. Creditorul fiind persoana fizica, solvabilitatea acestuia in viitor, in conditiile in care s-ar ajunge la admiterea contestatiei si intoarcerea executarii silite nu poate fi garantata, ceea ce ar ingreuna posibilitatea AAAS de recuperare a sumelor ce au constituit obiectul procedurii de executare silita.
In continuare, contestatoarea a invocat exceptia prescripției dreptului de a cere si a efectua executarea silita in temeiul Sentinței penale nr. 423/20.03.2007 pronunțata de Tribunalul București in dosarul nr._/3/2006, avand in vedere ca potrivit dispozițiilor art. 705 alin. 1) NCPC ...Dreptul de a cere executarea silita se prescrie in termen de 3 ani iar prevederile alin. 2) arata momentul de la care se calculează acest termen, respectiv,,,Termenul de prescripție începe sa curgă de la data cand se naște dreptul de a cere executarea silita".
P. ca in cauza se pune in executare silita o hotărâre judecătoreasca pronunțata ., termenul de prescripție incepe sa curgă de la data de 04.06.2009 (data ramanerii irevocabile a sentinței penale).
Potrivit dispozițiilor legale anterior menționate termenul de prescripție al dreptului de a solicita executarea silita s-a împlinit la data de 04.06.2012.
F. de cele menționate mai sus, având in vedere art. 706 alin. 2 NCPC care arata ca „Prescripția stinge dreptul de a obține executarea silita si orice titlu executoriu isi pierde puterea executorie", solicita instanței sa constate ca in cauza a operat prescripția dreptului de a cere executarea silita si pe cale de consecința sa dispună admiterea contestației la executare, anularea actelor de executare silita si executarea insasi potrivit dispozițiilor art. 719 NCPC.
In aceste condiții, se poate retine ca obligația pusa in discuție este o obligație civila imperfecta deci actele de executare silita sunt nule de drept, nicio executare silita neputand incepe in baza unei hotărâri judecătorești care si-a pierdut puterea executorie. In aceasta situație creditoarea-intimata nu mai poate solicita executarea silita a creanței.
F. de dispozițiile legale invocate, solicita admiterea excepției si anularea tuturor actelor de executare efectuate de executorul Judecătoresc in dosarul de executare, ca fiind prescrise.
Solicita instantei sa se constate ca au fost încălcate dispozițiile imperative ale O.G. nr. 22/2002, cu modificările si completările ulterioare, motiv pentru care solicita anularea actelor de executare.
AAAS a preluat, in baza Legii nr. 113/2013 toate drepturile si obligatiile Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare, rezultate din acte juridice prin care aceasta a fost obligata, ca parte responsabila civilmente, la plata de despagubiri catre investitorii la Fondul N. de Investitii. Avand in vedere ca Legea nr. 113/2013 a fost adoptata la data de 23.04.2013, termenul de 6 luni acordat de legiuitor incepe sa curga de la data preluarii drepturilor si obligatiilor CNVM de catre AAAS.
Legiuitorul, prin norme cu caracter imperativ, a exceptat patrimoniul AAAS, de la executarea silita de drept comun, stabilind totodata calea de urmat pentru executarea obligatiilor stabilite prin titluri executorii impotriva AAAS. Institutiile publice nu pot efectua decat acele cheltuieli care au fost prevazute in bugetul propriu de venituri si cheltuieli, buget aprobat prin hotarare a Guvernului si care face parte din bugetul de stat. Sumele preluate de la CNVM nu au fost prevazute in bugetul propriu de venituri si cheltuieli al AAAS.
De asemenea, intimata a solicitat anularea încheierii privind stabilirea cheltuielilor de executare din 23.09.2014, deoarece aceasta a fost emisa cu încălcarea dispozițiilor art. 37 alin. 1 din Legea nr. 188/2000, ale Ordinului Ministrului Justiției nr. 2561/2012, ale Hotărârii UNEJ nr. 2/2007 precum si cele ale Codului Fiscal cu privire la TVA.
Potrivit Ordinului MJ nr. 2561/2012, in cazul unei executari, pentru sume mai mici de 50.000 lei onorariul este de maxim 10%. Aceasta dispozitie legala se interpreteaza in sensul ca debitul la care se refera este cel din titlul executoriu si nu debitul actualizat. Asa cum s-a invederat si in practica judecatoreasca, dispozitia legala cu privire la onorariu trebuie interpretata restrictiv, in sensul ca plafonul nu trebuie depasit sub nicio forma, nici chiar prin adaugarea TVA-ului.
Un alt motiv de nelegalitate il constituie faptul ca incheierea a fost emisa cu incalcarea dispozitiilor Codului fiscal, executorul judecatoresc nefiind mentionat ca persoana care are calitatea de platior de TVA.
De asemenea, fara nicio justificare, in afara de onorariul executorului judecatoresc aferent activitatii de executare silita, se solicita si alte cheltuieli de executare, in cuantum de 124 de lei taxe postale. In cuprinsul OMJ nr. 2561/2012 nu sunt mentionate alte cheltuieli in afara onorariilor minimale si maximale cuvenite executorului judecatoresc pentru munca prestata. Pe de alta parte, in hotararea UNEJ nr. 2/2007 sunt mentionate alte cheltuieli ce pot fi pretinse de executorii judecatoresti, cheltuielile privind taxele de comunicare acte (taxe postale) nefiind prevazute in cele expres si limitativ mentionate prin Hotararea UNEJ nr. 2/2007.
Totodata, a aratat ca în cuantumul cheltuielilor de executare a fost inclusa in mod nelegal suma de 4.500 lei cu titlu de onorariu avocat.
Onorariul de avocat nu poate fi încasat direct de la debitor, întrucât acesta nu a fost parte in contractul de asistenta juridica, nefiindu-i deci opozabil. Mai mult, creditorul trebuie sa faca dovada achitării acestui onorariu. Perceperea onorariului direct de la debitor este posibila, conform legii, numai in cazul onorariului executorului judecătoresc.
Oricum, raportat la munca depusa de avocat in faza executării silite si la dispozițiile art.451 NCPC. acesta nu poate fi pus in sarcina debitorului urmărit.
Astfel, conform actelor dosarului de executare, singura activitate întreprinsa de avocat este depunerea cererii de executare silita, avocatul neasistand la niciunul dintre actele la executare întreprinse de executorul judecătoresc.
0 asemenea activitate nu poate justifica in mod evident un onorariu in cuantum de 4.500 lei (care este mai mare decât cel al executorului judecătoresc) ce nu se justifica, având in vedere ca in faza procesuala a procedurii de executare silita, executorul judecătoresc reprezintă organul ce realizează in concret, fara sprijinul avocatului creditorului, întreaga activitate de executare silita. Aceasta suma este exagerat de mare si nu se justifica. Nu este posibil ca pentru formularea si depunerea unei cereri de executare sa pretinda ulterior o suma, exagerata, pentru care nu exista un titlu executoriu valabil.
Cu privire la taxele judiciare de timbru si timbrele judiciare pentru investirea cu formula executorie a titlului executoriu, contestatoarea a aratat ca, potrivit dispozitiilor art. 10 din Legea nr. 76/2012 nu mai este necesara formalitatea investirii cu formula executorie a hotararilor pronuntate de instantele de judecata. Rezulta fara niciun dubiu ca executorul judecatoresc pretinde cheltuieli cu mult mai mari decat valorile maxime admise de lege dar si alte cheltuieli pentru catre nu exista temei legal.
In continuare, contestatoarea a invederat instantei ca înțelege sa conteste si valoarea despăgubirii stabilite prin somație pentru următoarele motive: executorul nu a ținut cont de criteriile de evaluare si stabilire a despăgubirilor impuse prin decizia penala nr. 164 A decizia pronunțata de Curtea de Apel, in sensul ca stabilit valoarea la zi a sumei investite la data de 24 mai 2000, in loc de sumele efectiv investite la data achiziționării, asa cum a impus Curtea de Apel.
Instanța de apel a statuat in mod clar ca valoarea despăgubirii urmează a se calcula la valoarea efectiv investita la data achiziționării, nu la data de 24 mai 2000, si aceasta valoare a sumei efectiv investite urma sa se actualizeze cu rata inflației incepand cu data de 24 mai 2000. In aceasta modalitate, valoarea despăgubirii calculate este mult mai mare decât cea care a fost investita.
De asemenea, nu se poate verifica daca executorul a ținut cont si de unitățile de fond care au fost răscumpărate.
In mod clar, creditorul a aratat ca nu detine si alte inscrisuri doveditoare ale achizitionarii unitatilor de fond, astfel incat intocmirea actelor de executare avand la baza numai certificatul de investitor incalca dispozitiile deciziei penale nr. 164. Aceasta masura a fost luata de instanta de judecata a apelului avand in vedere ca nu se poate stabili despagubirea numai pe baza unitatilor de fond din carnetul de investitor, stabilindu-se criterii ferme care, in cauza, nu au fost respectate, incalcandu-se astfel prevederile art. 662 alin. 2 NCPC.
In drept, s-au invocat dispozițiile art. 700, art. 711, art. 722 si urm. NCPC, Legea nr. 116/2013, Legea nr. 92/2011, O.G. nr. 22/2002/R, O.U.G. nr. 51/1998/R si toate celelalte dispoziții legale menționate in textul contestației la executare.
S-a anexat un set de inscrisuri (f. 13-22).
La data de 18.12.2014, intimatul G. MAarian a formulat întampinare, solicitand respingerea cererii formulate de AAAS ca nefondată și menținerea actelor îndeplinite de executorul judecătoresc lvan T. D. în dosarul de executare nr. 437/NCP/2013 ca legale.
În motivare, a aratat faptul ca solicita respingerea cererii de suspendare a executării silite ca neîntemeiată intrucat contestatoarea nu a reușit să facă dovada urgenței în ceea ce privește admiterea unei astfel de cereri în condițiile în care este vorba de o procedura a executării silite ce are ca obiect un titlu executoriu ce vizează peste 130.000 de păgubiți FNI. Este de notorietate faptul că statul și-a luat propriile măsuri de protecție în ceea ce privește contracararea valului de executări silite pornite în temeiul acestui titlu executoriu, fapt ce duce la o întârziere dincolo de orice limita rezonabila a recuperării acestor sume de bani. Toate popririle instituite de birourile executorilor judecătorești în baza sentinței penale 423/2007 sunt înscrise pe o listă de așteptare și sunt soluționate în ordinea instituirii acestora și în limita disponilităților bănești și alocațiilor bugetare. În atare condiții, cererea contestatoarei de suspendare a executării silite până la solutionarea contestației este neîntemeiată, atâta timp cât executarea silită nu se va realiza efectiv, iar contul contestatoarei nu va fi debitat până la soluționarea prezentei cereri. Astfel, este cunoscut că la această data toate popririle instituite asupra conturilor AAAS sunt înscrise pe o listă de asteptare. În atare condiții cererea de suspendare nu este întemeiată.
Cu privire la exceptia prescriptiei dreptului de a cere și efectua executarea silită în temeiul sentinței penale nr._07 ce a fost invocată de către contestatoare, aceasta este neîntemeiată, întrucât la data când intimatul s-a adresat cu cerere la executorul judecătoresc în vederea punerii în executare a sentinței penale termenul de prescripție nu se împlinise încă. Potrivit adresei nr._/03.11.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a României dosarul nr._/3/2006 a fost restituit pentru arhivare Tribunalului București la data de 02.10.2010, moment de la care a început să curgă și termenul de prescripție a dreptului de a cere si obține executarea silită a sentinței penale nr. 423/2007.
Potrivit art. 663 alin. 1 din codul de procedură civilă executarea silită pornește doar la cererea creditorului, care se adresează executorului judecătoresc, iar potrivit art. 663 alin. 4 la cerere se va atașa titlul executoriu original, sau în copie legalizată.
Potrivit art. 128 alin. 5 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești copia certificatului împreună cu cererea petiționarului va fi atașată la dosarul cauzei, iar potrivit art. 128 alin. 7 din același regulament dispozițiile alineatelor 1-6 se aplică în mod corespunzător si la eliberarea copiilor legalizate de pe hotărâri sau de pe alte acte din dosar.
In lipsa unei copii legalizate cu mențiunea definitivă de pe sentința penală nr. 423/2007 intimatul nu se putea adresa executorului judecătoresc și nu putea solicita si obține punerea în executare a acestui titlu.
De asemenea potrivit art. 418 alin. 1 cod proc. pen. hotărârea instanței penale rămasa definitivă la prima instanță, instanța de apel, sau instanța de recurs se pune în executare la prima instanță. Prin urmare investitorii IFN nu aveau posibilitatea să pună în executare sentința penală 423/2007 decât după momentul redactării deciziei penale din recurs.
Având în vedere aceste argumente solicita respingerea excepției prescripției dreptului de a cere executarea silită a sentinței penale nr. 423/2007, față de data formulării cererii intimatului în fața Biroului Executorului Judecătoresc I. T. D., care este 17.06.2013.
Mai arata ca prin actele de executare întocmite dispozițiile OG 22/2002 nu au fost încălcate astfel cum afirmă contestatoarea. Prin actele pe care aceasta le-a depus anexat la contestație AAAS nu face dovada lipsei disponibilităților bănești, care împiedică această instituție sa-și onoreze această obligație de plată.
Trebuie menționat că legiuitorul impune pentru creditor numai obligativitatea trimiterii către debitorul instituție publică a somației mai sus amintite, nu însă și așteptarea curgerii întregului termen de 6 luni de care s-a facut vorbire anterior. Debitorul instituție publică beneficiază de acest termen în integralitatea sa, numai dacă, după primirea somației, trimite executorului judecătoresc dovada lipsei de fonduri ce îl împiedică să își achite imediat datoria. Or, acest fapt contestatoarea nu l-a îndeplinit. Prin urmare nici acest motiv de contestație nu este întemeiat.
Contestatoarea critică și modalitatea de stabilire a despăgubirilor susținând că aceasta nu respectă dispozițiile deciziei penale 1064A a Curții de Apel București. Contrar susținerilor acesteia, astfel cum rezultă din decizia menționată, instanța a dispus ca despăgubirile cuvenite părților civile să se acorde conform numărului de unități de fond, astfel cum rezultă din cuprinsul carnetelor de investitor, confirmărilor de sold, ordinelor de plată, chitanțelor, altor acte doveditoare ale achiziționării și achitării către fond a contravalorii titlurilor de participare, (pg. 1586 din decizie).
Arata ca a depus la dosarul de executare în original carnetul de investitor din care rezultă numarul unităților de fond deținute și astfel, prin aceasta a îndeplinit obligațiile menționate în cuprinsul deciziei pronunțată de Curtea de Apel București, nefîind necesară depunerea altor documente, astfel cum face referire contestatoarea.
Motivul de contestație privind stabilirea unor cheltuieli de executare silita nejustificate este neîntemeiat.
Potrivit art. 39 alin. 5 din legea 188/2000 sunt cheltuieli de executare silită: taxele de timbru necesare declanșării executării silite; 2 onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii; 3. onorariul avocatului, în faza de executare silită; 4. onorariul expertului și al interpretului; 5. cheltuieli efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare silită; 6 cheltuieli efectuate cu transportul; 7 alte cheltuieli prevăzute de lege sau necesare desfășurării executării silite;
Sumele ce urmează să fie plătite se stabilesc de executorul judecătoresc prin proces verbal ce constituie titlu executoriu și este emis în baza dovezilor prezentate de partea interesată.
Onorariul perceput de executorul judecătoresc respectă dispozițiile legale, întrucât acesta se calculează la suma supusă executării, astfel cum aceasta a fost actualizată prin raportul de expertiză, contrar celor afirmate de contestatoare.
Referitor la adăugarea TVA-ului la onorariul maximal, potrivit art. 125 din codul fiscal taxa pe valoare adăugată este definită ca un impozit indirect, datorat la bugetul de stat de către persoanele impozabile care desfășoară activități economice constând în livrarea de bunuri, execuția de lucrări, sau prestarea unor servicii.
Deși dispozițiile art. 37 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 nu prevăd în mod expres necesitatea adaugarii TVA datorate de executorul judecătoresc bugetului de stat la cuantumul onorariului stabilit conform legii, potrivit art. 127 și art. 129 alin. 3 din codul fiscal, taxa pe valoare adaugată reprezintă un impozit indirect și este datorată de persoana impozabilă, inclusiv de persoanele ce exercită profesii liberale în anumite condiții, în toate cazurile în care se prestează un serviciu, taxa fiind inclusă în tariful final practicat de prestator pentru a fi suportată în final de beneficiarul serviciului.
De asemenea, si onorariul avocatului stabilit pentru faza executării silite în cuantum de 4500 lei este pe deplin justificat, dat fiind și circumstanțele acestui dosar de executare.
Având în vedere aceste considerente solicita respingerea contestației la executare ca neîntemeiată și mentinerea actelor întocmite în dosarul de executare 437/ncp/2013 la executor judecătoresc I. T. D. ca temeinice și legale.
În drept au fost invocate disp. art. 205 cod proc civ.
În dovedire au fost anexate inscrisuri, filele 39-82.
La data de 12.02.2015 s-a atasat la dosar dosarul de executare nr. 437/NCP/2013 instrumentat de B. I. T. D..
La data de 22.05.2015 tertul poprit M. B. SA a formulat intampinare prin care a solicitat scoaterea sa din cauza motivat de faptul ca nu care calitatea de tert poprit (f. 1, vol. III).
La aceeasi data, tertul poprit Blom B. France a depus note scrise in care a invederat ca debitoarea nu are conturi deschise la institutia sa (f. 34, vol. III).
La data de 25.05.2015 tertul poprit B. T. SA a formulat intampinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive intrucat contestatoarea nu este clientul sau (f. 29, vol. III).
La data de 28.05.2015 tertul poprit C. B. SA a depus intampinare prin care a aratat ca si-a indeplinit intocmai obligatiile stabilite de lege in sarcina tertului poprit (f. 8-9, vol. III).
La data de 29.05.2015 tertul poprit B. C. Carpatica SA a depus precizari prin care a invocat ca AAAS nu figureaza cu conturi deschise la B. C. Carpatica SA (f. 4, vol. III).
La data de 04.06.2015 tertul poprit C. A. B. Romania SA a formulat intampinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive in conditiile in care nu are nici un raport juridic cu AAAS (f. 3, vol. III).
La data de 26.06.2015 tertul poprit B. R. SA a depus intampinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, intrucat nu are raporturi juridice cu contestatoarea (f. 46, vol. III).
Prin cererea inregistrata pe rolul instantei la data de 08.01.2015 sub nr. de dosar_ contestatoarea AAAS a formulat contestatie la executare in contradictoriu cu intimatul G. M. si aceeasi terti popriti impotriva adresei de infiintare a popririi comunicata de tertul poprit Exim B. sub nr. P/14/_/23.12.2014 si a incheierii de stabilire cheltuieli de executare din data de 23.09.2014, motivele de nelegalitate invocate fiind aceleasi.
Prin cererea inregistrata pe rolul instantei la data de 09.01.2015 sub nr. de dosar_ contestatoarea AAAS a formulat contestatie la executare in contradictoriu cu intimatul G. M. si aceeasi terti popriti impotriva adresei de infiintare a popririi comunicata de tertul poprit Exim B. sub nr. P/14/_/23.12.2014 si a incheierii de stabilire cheltuieli de executare din data de 23.09.2014, motivele de nelegalitate invocate fiind aceleasi.
Prin cererea inregistrata pe rolul instantei la data de 08.01.2015 sub nr. de dosar_ contestatoarea AAAS a formulat contestatie la executare in contradictoriu cu intimatul G. M. si tertul poprit A. impotriva adresei de infiintare a popririi comunicata in data de 22.12.2014 si a incheierii de stabilire cheltuieli de executare din data de 23.09.2014, motivele de nelegalitate invocate fiind aceleasi.
La termenul de judecata din data de 20.04.2015 instanta a admis exceptia de conexitate si a dispus conexarea dosarului nr._ cu dosarul nr._ .
La termenul de judecata din data de 23.04.2015 instanta a admis exceptia de litispendenta si a dispus atasarea dosarului_ la dosarul nr._ .
La acelasi termen instanta a admis exceptia de conexitate si a conexat dosarul nr._ cu dosarul nr._ .
Sub aspectul probatoriului s-a incuviintat si administrat de catre instanta proba cu inscrisuri.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:
La data de 17.06.2013 intimatul G. M. a formulat cerere de executare silita impotriva debitoarei Comisia N. de Valori Mobiliare in vederea punerii in executare a titlului executoriu reprezentat de sentinta penala nr. 423/2007 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, sectia a II-a penala in dosarul nr._/3/2006.
Cererea a fost inregistrata pe rolul B. I. T. D. formandu-se dosarul de executare silita nr. 437/NCP/2013 (f. 87, vol. I).
Executarea silita a fost incuviintata de Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti prin incheierea pronuntata la data de 27.06.2014 in dosarul nr._/301/2014 (f. 109).
La data de 23.09.2014 s-au emis incheierea de stabilire cheltuieli de executare si somatia de plata (f. 122-124, vol. I) iar la 11.12.2014 adrese de infiintare a popririi.
Analizand motivele de nelegalitate invocate de contestatoare instanta retine urmatoarele:
Cu privire la primul motiv al contestației, respectiv prescripția dreptului de a cere executarea silită, instanța reține că acesta este neîntemeiat.
Potrivit art. 705 alin. 1 NCPC dreptul de a obtine executarea silită se prescrie în termen de 3 ani dacă legea nu prevede altfel iar conform alineatului 2 termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obtine executarea silită. În prezenta cauză instanța constată că termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă la pronunțării Deciziei penale nr. 2098/04.06.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția Penală și s-a împlinit la data de 04.06.2012. Creditorul a depus cererea prin care a solicitat începerea executării silite împotriva debitoarei la data de 17.06.2013.
Cu toate acestea, instanța reține că dispozițiile interne ale Codului de procedură civilă referitoare la prescripție trebuie interpretate prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului. În aceeași ordine de idei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în sensul că ,, dreptul la o instanță,, garantat de art. 6 din Convenție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și obligatorie să rămână inoperantă în detrimentul uneia dintre părți (Cauza Hornsby c Greciei).
Acest principiu are o și mai mare importanță în contextul litigiilor în care au figurat ca pârâte autoritățile statului, în situația în care ar putea refuza să se supună unor hotărâri judecătorești date în contra lor, în litigii implicând determinarea drepturilor și obligațiilor civile. Același lucru este valabil și pentru instituțiile de drept public care sunt asimilate, în dreptul intern, într-o mare măsură, statului (Cauza Vasilopoulou c Greciei).
Primul caz în care Curtea a arătat că nu este necesară o procedură de executare silită pentru ca administrația să execute o hotărâre judecătorească este Oneryildiz c Turciei în care s-a reținut că ,, reclamantul nu a solicitat niciodată plata despăgubirii. Totuși Curtea consideră că având în vedere durata excesivă a procedurii la care participase, nu i s-ar putea imputa reclamantului faptul că nu a deschis în plus o procedură de executare silită,,.
Curtea a mai reținut în cazul Metaxas c Greciei faptul că nu este oportun să se ceară unei persoane, care a obținut o creanță contra statului în urma unei proceduri judiciare, să inițieze procedura execuțională pentru satisfacerea creanței sale.
În concluzie, și în situația în care, în dreptul intern este posibilă executarea silită a statului, refuzul, omisiunea sau întârzierea nejustificată de a plăti suma de bani la care a fost obligat printr-o hotărâre judecătorească este de natură să încalce atât dreptul la un proces echitabil protejat de art. 6 din Convenție cât și art. 1 Protocol 1 (Cauza Ș. c României).
Or, în cauza de față, după un litigiu a cărui desfășurare s-a întins pe durata a aproape 6 ani, intimata a omis să plătească într-un termen rezonabil dreptul de creanță recunoscut judiciar pentru ca mai apoi să se apere invocând prescripția dreptului de a cere executarea silită implicând lipsirea de forță juridică a hotărârii judecătorești pronunțate. Prin urmare, instanța reține că față de prevederile art. 6 din Convenție care au aplicabilitate directă în dreptul intern, în speță nu se poate reține prescrierea dreptului de a cere executarea silită al creditorului.
In ceea ce priveste incalcarea dispozitiilor O.G. nr. 2/2002, din interpretarea coroborată a prevederilor art. 2 si 3 din OG 22/2002, se reține că termenul de 6 luni începe să curgă de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare si aceasta doar în situația în care executarea creanței nu începe sau nu continuă din cauza lipsei de fonduri. Prin urmare, termenul de 6 luni este operabil doar în situația lipsei de fonduri, aspect particular care nu a fost dovedit în cauza de contestator.
Astfel, se constată că beneficiul termenului de 6 luni în favoarea instituțiilor publice este condiționat de dovada neexecutării benevole a obligației din cauza lipsei de fonduri, dar și de dovada demersurilor făcute pentru obținerea fondurilor necesare achitării obligațiilor.
Referitor la faptul ca CNVM și ulterior AAAS nu are fonduri alocate pentru plata despăgubirilor către părțile civile din dosarul FNI, instanța va avea in vedere și dispozițiile art. 11 alin. 2 din Constituția revizuită, potrivit cărora tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern. Este și cazul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ratificată de România prin Legea nr.30/1994, care a devenit parte integrantă a sistemului român de drept și care a dobândit aplicabilitate directă.
Astfel, dacă există neconcordanță între dispozițiile Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ca tratat privitor la drepturile omului la care România este parte și legile interne, are prioritate, potrivit art. 20 alin.2 din Constituția revizuită, Convenția Europeana, aceasta fiind o reglementare internațională, cu excepția cazului când Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Din punct de vedere procedural, invocarea unei eventuale contrarietăți între o normă internă privitoare la un drept protejat de Convenție și dispozițiile acesteia pe temeiul art. 20 alin. 2 din Constituția revizuită se poate face în fața instanțelor judecătorești, pe baza principiului liberului acces la justiție. Sancțiunea într-o asemenea ipoteză este aceea a inaplicabilității normei interne contrare Convenției pentru raportul juridic concret dedus judecății, producând efecte numai între părțile litigante. Pe de altă parte, prevederile Convenției și ale protocoalelor sale adiționale nu pot fi interpretate și aplicate decât prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Sub acest aspect, instanța reține că art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale protejează dreptul la un proces echitabil și soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, în materie civilă și penală. Acest drept ar rămâne iluzoriu dacă nu ar include și faza de executare a hotărârilor judecătorești definitive. Convenția are în vedere drepturi efective, concrete, iar nu iluzorii, așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg în jurisprudența sa, începând cu cauza Artico vs. Italia (1980).
Statul și instituțiile publice au îndatorirea de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie hotărârea judecătorească de condamnare a lor, termenul rezonabil de soluționare prevăzut de art. 6 din Convenție fiind aplicabil și în faza executării silite (a se vedea cauza Ruianu contra României, Pini și Bertani, Manera și Atripaldi contra României, Ș. contra României, V. I. contra României, S. P. contra României).
Instanța reține că în conformitate cu hotărârea pronunțată în cauza Sacaleanu c. România în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului întrucât s-au executat cu întârziere hotărâri judecătorești irevocabile pronunțate împotriva unor instituții publice bugetare, cauzată de refuzul Trezoreriei Statului de a plăti respectivele sume.
S-a reținut de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului că reclamanta obținuse mai multe hotărâri judecătorești irevocabile prin care o instituție publică bugetară era obligată să-i plătească anumite sume de bani. Instituția publică a refuzat cererea reclamantei de executare de bună-voie a hotărârilor judecătorești executorii. Instanța judecătorească de executare a încuviințat cererea de executare silită prin poprire, terț poprit fiind T. Statului, care a informat-o pe reclamantă că nu poate vira creditorilor instituțiilor publice decât sumele afectate utilizării proprii a instituției în cauză, astfel că plata va fi efectuată periodic, în funcție de disponibilul existent în cont. Până în luna februarie 2002 reclamantei îi sunt plătite sumele prevăzute în hotărârile judecătorești.
Cu privire la violarea art.6 (“Dreptul la un proces echitabil”) paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a amintit că executarea unei hotărâri judecătorești trebuie considerată ca făcând parte din proces, în sensul art. 6 din Convenție. Dreptul la o instanță ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică a unui stat parte la Convenție ar permite ca o hotărâre judecătorească să rămână inoperantă în detrimentul unei părți. Mai mult, Curtea a amintit că administrația constituie un element al statului de drept, interesul ei identificându-se cu acela al unei bune administrări a justiției, iar dacă administrația refuză sau omite să execute ori întârzie să o facă, garanțiile de care a beneficiat justițiabilul în timpul fazei judiciare a procedurii își pierd orice rațiune de a exista. Atunci când autoritățile sunt ținute să acționeze pentru executarea unei hotărâri judecătorești și omit să o facă, această inerție angajează răspunderea statului pe terenul art. 6 din Convenție. Curtea a amintit că o autoritate a statului nu poate invoca lipsa de resurse pentru a nu-și onora o datorie întemeiată pe o hotărâre judecătorească.
Astfel, s-a stabilit că, deși existau sume în contul poprit, T. Statului a refuzat uneori să le vireze reclamantei, pe motivul că ele nu erau afectate de Ministerul Finanțelor pentru plata datoriilor și prin aceasta statul, prin propriile acte, a făcut imposibilă îndestularea imediată a reclamantei pentru sumele stabilite.
De asemenea, în cauza Ș. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că nu este oportun să ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție, concluzionand că, prin refuzul de a executa sentința, autoritățile naționale au lipsit reclamantul de un acces efectiv la justiție în faza de executare, fiind încălcat art. 6 alin. 1 din Convenție.
Așa cum rezultă din cele arătate anterior, art. 6 din Convenție, în maniera în care a fost interpretat de Curte, impune statului (și instituțiilor publice) obligația pozitivă de a da curs hotărârilor judecătorești irevocabile prin care a fost obligat la plata unor sume de bani.
În consecință, statul nu poate să refuze, să omită sau să întârzie într-un mod nerezonabil executarea unor asemenea hotărâri, lipsa fondurilor nefiind considerat un motiv justificat pentru întârziere. Cu atât mai mult, statul nu poate impune limitări ale executării silite și nu poate institui norme care să ducă la amânarea realizării creanței pe care o persoană o are împotriva sa, aceasta constituind o ingerință în dreptul său la recunoașterea bunurilor.
Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat în cauza Angelov contra Bulgariei (cererea nr._/98, hotărârea din 22 aprilie 2004) încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului întrucât hotărârea tribunalului regional pronunțată împotriva unei instituții publice a fost executată cu o întârziere de aproape 2 ani, iar motivele invocate de Guvern, cum ar fi lipsa fondurilor în bugetul instituțiilor vizate nu ar putea justifica o asemenea întârziere. Astfel de hotărâri au mai fost pronunțate de Curtea Europeana si împotriva Greciei care avea in legislația interna reglementari care confereau o imunitate de executare silita instituțiilor publice.
In lumina jurisprudentei Curtii se poate concluziona ca daca un stat se bucura de imunitate de executare silita, refuzul, omisiunea sau intarzierea nejustificata de a plati suma de bani la care a fost obligat printr-o hotarare judecatoreasca, este de natura sa incalce atat dreptul la un proces echitabil protejat de art. 6 al Conventiei cat si dreptul de proprietate protejat de art. 1 al Protocolului nr. 1.
Neconcordanța dintre reglementările internaționale privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte și dispozițiile O.G. 22/30.01.2002 va fi rezolvată, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția revizuită, în favoarea celei dintâi, întrucât are caracter de reglementare internațională și este totodată mai favorabilă, de vreme ce executarea unei hotărâri judecătorești irevocabile pronunțate împotriva unei instituții publice nu poate fi împiedicată de nealocarea unor fonduri bugetare cu această destinație.
Dispozițiile derogatorii ale O.G. nr. 22/2002 favorizează statul în raporturi de drept privat (raporturile relative la dreptul de proprietate asupra unui „bun” și la dreptul de desdăunare civilă fiind raporturi juridice de drept privat), acolo unde statul trebuie să se găsească pe poziții de deplină egalitate cu orice altă persoană fizică sau juridică. Un debitor, privit generic, nu poate nicicând invoca lipsa fondurilor, putând fi urmărit silit inclusiv asupra locuinței, în cazul persoanei fizice, sau până la . cazul persoanei juridice.
In ceea ce priveste cheltuielile de executare, instanta constata ca onorariul executorului judecatoresc respecta limitele prevazute de Ordinul 2550/2006, pct. 3 lit. a. Taxa pe valoare adaugata este definta ca un impozit indirect, datorat la bugetul statului de catre persoane impozabile care desfasoara activitati economice. In consecinta, TVA-ul nu trebuie suportat de executor ci de debitor.
In mod corect onorariul executorului judecatoresc a fost calculat prin raportare la creanta actualizata, Ordinul 2550/2006 stabilind faptul ca onorariul executorului se calculeaza in functie de creantele puse in executare. Or, creanta pusa in executare este cea actualizata.
Fața de prevederile art. 141 din Legea nr. 571/2003 care au stabilit scutirea de TVA pentru anumite operațiuni sau profesii libere printre care nu se regăsesc și executorii judecătorești, rezultă că, deși activitatea executorilor judecătorești este "serviciu de interes public" (conform art. 2 din Legea nr. 188/2000), este desfășurată ca profesie liberă, și nu ca instituție publică, iar în conținutul său este o activitate profesională, lucrativă, realizată din prestații în favoarea beneficiarilor, pentru care încasează onorarii, iar pentru aceasta activitate se datorează si TVA. Pe cale de consecința, in mod corect, la onorariul maximal impus de Legea 188/2000, B. a calculat si TVA.
In ceea ce priveste celelalte cheltuieli de executare, instanta retine ca Hotararea UNEJ nr. 2/2007 a fost abrogata prin Hotararea UNEJ nr. 19/2010. Cheltuielile de executare sunt prevazute de art. 669 alin. 3 din Noul Cod de procedura civila, acesta reglementand la pct. 6 si cheltuielile de transport. Or, taxele postale reprezinta cheltuieli de comunicare a actelor de procedura, fiind incluse in aceasta categorie.
Taxa judiciara de timbru de 40 de lei nu reprezinta taxa judiciara de timbru pentru investirea cu formula executorie, ci pentru incuviintarea executarii silite.
Insa, sustinerile contestatoarei in privinta onorariului avocatial in faza executarii silite sunt intemeiate.
Instanta constata ca prin incheierea de stabilire cheltuieli de executare din data de 23.09.2014 s-a retinut onorariul avocatial in faza executarii silite in cuantum de 4500 de lei.
Potrivit art. 451 alin. 2 Cod procedura civila, instanta poate, chiar si din oficiu, sa reduca motivat partea din cheltuielile de judecata reprezentand onorariul avocatilor, atunci cand acesta este vadit disproportionat in raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu munca desfasurata de avocat, tinand seama si de circumstantele cauzei. Masura luata de instanta nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat si clientul sau.
Instanta constata ca un onorariu de 4500 de lei este disproportionat fata de munca indeplinita de avocat in aceasta etapa, activitatea acestuia reducandu-se la formularea cererii de executare silita si la eventuale consultatii acordate creditorului, actele de executare fiind indeplinite de executor.
În consecinta, onorariul avocatului trebuie sa reprezinte echivalentul muncii prestate de acesta pentru punerea în executare a titlului executoriu apreciind ca în speta de fata, un onorariu în cuantum de 1000 de lei este suficient.
Instanta retine ca suma de 1883,70 lei reprezentand cheltuieli de fotocopiere titluri executorii nu poate fi inclusa in onorariul avocatial. De asemenea, onorariul avocatial in faza executarii silite nu include si onorariul pentru munca prestata de avocat . la executare, acesta putand fi solicitat in dosarul respectiv si numai in situatia in care partea reprezentata are castig de cauza.
In ceea ce priveste valoarea despagubirii stabilite prin somatie, contestatoarea a apreciat că executorul nu a ținut cont de criteriile de evaluare și stabilire a despăgubirilor impuse prin Decizia penală nr. 164A.
Instanța reține că executorul judecătoresc a respectat dispozițiile instanței de apel conform cărora despăgubirile cuvenite părților civile se vor acorda conform numărului de unități de fond, astfel cum rezultă din cuprinsul carnetelor de investitor, confirmărilor de sold, ordinelor de plată și a altor înscrisuri doveditoare, întrucât executorul a avut în vedere soldul unităților de fond din cuprinsul carnetelor de investitor și sumele achitate de investitori pentru achiziționarea acestora, suma rezultată fiind actualizată cu rata inflației, conform dispozițiilor titlului executoriu. Nu a fost avută în vedere valoarea unităților de fond la data de 24.05.2000, ci valoarea unității de fond la data achiziționării acesteia de către creditor. Adăugarea sumei rezultate în urma actualizării la suma inițială este corectă, aceasta fiind metoda utilizată pentru actualizarea cu rata inflației a oricărei sume de bani.
P. toate aceste considerente, in baza art. 711 si urmatoarele Cod procedura civila instanta va admite in parte contestatiile la executare conexate, va reduce onorariul avocatial in faza executarii silite la suma de 1000 de lei si, in consecinta, va anula in parte incheierea de stabilire cheltuieli de executare din data de 23.09.2014 si actele de executare ulterioare intocmite in baza acesteia pentru suma de 1000 de lei. Va respinge contestatiile la executare in rest ca neintemeiate.
Referitor la cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației, instanța reține că, potrivit art. 718 alin. 1 Cod procedura civila, „până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea.” Față de faptul că la acest termen de judecată a fost soluționată contestația la executare, instanța va respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.
F. de dispozitiile art. 786 alin. 5 Cod procedura civila, instanta nu va analiza aspectele invocate de tertii popriti referitoare la calitatea de tert poprit, aceste aparari putand fi invocate in fata instantei de validare a popririi.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite in parte contestatiile la executare conexate privind pe contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în sector 1, București, Cpt. Av. A.. S., nr. 50, în contradictoriu cu intimatul G. M., cu domiciliul în Braila, .. 348, si tertii popriti I. B. ( F. RIB B.), cu sediul in sector 2, București, .-7, ., cu sediul in sector 3, București, .. 32, ., ., cu sediul in sector 1, București, ., nr. 48, A., cu sediul în sector 4, București, Splaiul Unirii, nr. 6-8, L. B., cu sediul in sector 1, București, ., B. G., cu sediul in sector 2, București, ., . INTERNATIONAL NV, cu sediul in sector 3, București, Calea Victoriei, nr. 145, C. A., cu sediul in sector 1, București, ., M. B. ROMANIA, cu sediul in sector 1, București, .. 90-92, . M. BUCURESTI, cu sediul in sector 4, București, Splaiul Unirii, nr. 6-8, E., cu sediul in sector 1, București, .. 6A, B. R. DE CREDITE SI INVESTITII, cu sediul in sector 3, București, .. 3, . C. CARPATICA, cu sediul in Sibiu, ., O. B., cu sediul in sector 1, București, .-68, U. T. B., cu sediul in sector 1, București, ., B. C. FEROVIARA, cu sediul in sector 1, București, .. 62A, P. B., cu sediul in sector 1, București, .. 29-31, G. B. INTERNATIONAL NV,cu sediul in sector 2, București, ., Business Center N. Park, nr. 5, .. 5-6 R. B., cu sediul in sector 2, București, .. 9-9A, V., cu sediul in sector 2, București, ., ., B., cu sediul in sector 2, București, .. 6A, R., cu sediul in sector 2, București, .. 301-311, B. I. ROMENA, cu sediul in sector 2, București, Gara Herastrau, nr. 2-4, B. M., cu sediul in sector 1, București, Piata Presei Libere, Cladirea City Gate Turn Sudic, nr. 3-5, B., cu sediul in sector 3, București, .. 5, B. R., cu sediul in sector 2, București, .. 11, .,7, C. B., cu sediul in sector 3, București, Calea Victoriei, nr. 13, B. B. FRANCE, cu sediul in sector 3, București, ., . OF GREECE, cu sediul in sector 2, București, .. 11, .,7, P. B. ,cu sediul in sector 1, București, .-64, M. N. B. ,cu sediul in . P., Cubic Center, . A. B., cu sediul in sector 1, București, ., B. T., cu sediul in Cluj N., .. 8 C. E. B., cu sediul in sector 5, București, Calea 13 Septembrie, nr. 111, ..
Reduce onorariul avocatial in faza executarii silite la suma de 1000 de lei.
Anuleaza in parte incheierea de stabilire cheltuieli de executare din data de 23.09.2014 si actele de executare ulterioare intocmite in baza acesteia pentru suma de 1000 de lei.
Respinge contestatiile in rest ca neintemeiate.
Respinge cererea de suspendare a executarii silite ca ramase fara obiect.
Cu drept de apel in termen de 10 zile de la comunicarea prezentei sentinte, care se va depune la Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 03.09.2015.
Președinte, Grefier,
GALAȚANU N. T. A.
GN/TA/36 ex/18.11.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 14/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 14/2015. Judecătoria... → |
|---|
