Contestaţie la executare. Sentința nr. 03/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 03/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 03-12-2015 în dosarul nr. 17398/2015
Dosar nr._
ROMANIA
JUDECATORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI
Secția Civila
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 03.12.2015
Instanța constituita din:
Președinte - G. D.
Grefier - D. I.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare privind pe contestatoarea B. T. SA în contradictoriu cu intimații BIROUL EXECUTORILOR JUDECĂTOREȘTI ASOCIAȚI LEX și R. D..
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică de la 26.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitatea contestatoarei să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 03.12.2015 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.07.2015, sub nr._, pe contestatoarea B. T. SA a formulat, în contradictoriu cu intimații BIROUL EXECUTORILOR JUDECĂTOREȘTI ASOCIAȚI LEX și R. D., contestație la executare prin care a solicitat anularea procesului verbal din data de 17.12.2014 încheiat în dosarul de executare nr. 70/CHI/2012 și, pe cale de consecință, să se dispună continuarea executării silite în dosarul de executare anterior menționat până la satisfacerea creanțelor avute de către contestatoare împotriva debitorului.
În motivare, contestatoarea a arătat că la data de 22.11.2010 a formulat cererea de executare silită nr. 2578, împotriva intimatului R. D., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit pentru nevoi personale nr. 1697/03.03.2006, adresată Corpului E. Bancari al Băncii T.. executorul judecătoresc Lăpugeanu P.-M. era, la momentul formulării cererii de executare silită, executor bancar angajat al contestatoarei. A fost deschis dosarul de executare silită nr. 226/2010.
După . Legii nr. 287/2011, corpul executorilor bancari a fost desființat, astfel că, între contestatoare și intimatul B. Lex a fost încheiat protocolul nr. 338/27.11.2012, prin care majoritatea dosarelor execuționale aflate pe rolul fostului executor bancar Lăpugeanu P.-M. au fost preluate, în vederea continuării executării silite continuării executării silite, de către amintitul birou. Printre acestea se afla și dosarul de urmărire silită al intimatului R. D.. Acest dosar a fost reînregistrat pe rolul B. Lex sub nr. 70/CHI/2012.
În noul cadru funcțional, executorul judecătoresc învestit a efectuat mai multe acte de executare în vederea recuperării creanțelor subscrisei, printre care și instituirea unor popriri. În acest context, contul debitorului deschis la B. T. a fost poprit la data de 02.08.2012. Ulterior a fost identificat și un imobil în patrimoniul debitorului, asupra căruia s-a înscris somație imobiliară. Cu toate acestea, vânzarea silită a acestui imobil a fost realizată de către un terț executor, în timp ce insistențele și demersurile creditoarei făcute în sensul implicării în procedura respectivă a executorului învestit de către contestatoare au fost ignorate.
Interesul contestatoarei cu privire la continuarea executării silite a debitorului R. D. a fost și este actual, dovadă în acest sens fiind repetatele cereri de stăruire în executare, efectuate fie direct fie prin intermediul mandatarului Improvement Credit Collection SRL.
Contestatoare consideră că măsura executorului judecătoresc de a constata el însuși o perimare a propriei proceduri este una lipsită de orice justificare legală, neîntemeiată și profund prejudiciabilă pentru creditoare.
În susținerea poziției sale, contestatoarea învederează instanței dispozițiile art. 7 din Legea nr. 188/2000 privindu-i pe executorii judecătorești: niciuna dintre atribuțiile date de către lege în competența executorului judecătoresc și enumerate de către amintitul text de lege nu poate fi interpretată ca îndreptățindu-l pe executor să constate el însuși perimarea unei executări silite.
Deși executorul nu oferă, în actul contestat, nicio susținere de jure a îndreptățirii sale de a acționa în acest sens, contestatoarea apreciază că acesta a avut în vedere disp. art. 7 lit. f din Legea nr. 188/2000. Arată aceasta, deoarece în actul contestat se vorbește despre „constatarea perimării de drept", iar textul respectiv îl îndrituiește pe executor să constate o situație de fapt .
Contestatoarea solicită instanței a observa, totuși, că perimarea unei executări silite este în mod evident o sancțiune de drept, însuși textul art. 389 alin. 1 Cod pr. civ. 1865 fiind grăitor în acest sens. Mai mult, același texte de lege invalidează, prin ultima sa teză, pretenția implicită a intimatului cum că o astfel de constatare ar fi lăsată la latitudinea executorului judecătoresc: legea vorbește despre cererea ce trebuie făcută în acest sens de către orice parte interesată. Or, în filosofia vechiului Cod procesual o „cerere" de acest fel se adresează doar instanței de judecată. Cu atât mai puțin se poate reține, deci, faptul că o atare constatare se poate face din oficiu, fără formularea unei cereri de către „persoana interesată", de către însuși executorul judecătoresc printre ale cărui îndatoriri se regăsește, dimpotrivă, „rolul activ" impus prin art. 3731 alin. 6 Cod pr. civ. C..
În acest context, noul cod procesual are darul de sublinia viziunea legiuitorului român în legătură cu această chestiune: art. 697 alin. 1 Cod pr.civ. actual dispun fără niciun fel de echivoc faptul că perimarea executării silite se constată de către instanța de judecată. Pe de altă parte, contestatoarea arată faptul că, în speță, executarea silită din dosarul 70/CHI/2012 nu s-a perimat. O atare concluzie este extrem de ușor de tras din aplicarea în cauză a art. 389 alin. 1 Cod pr. civ. 1865 cu art. 390 alin. 1 și cu art. 454 alin. 1 din același Cod. Astfel, în amintitul dosar execuțional există (cel puțin) o poprire activă, instituită de către intimatul B. Lex asupra conturilor bancare ale debitorului urmărit. Potrivit legii, această formă de executare silită se declanșează fără somație. Prin urmare, existând în speță o formă de executare silită continuă, instituită fără somație, devin inaplicabile disp. art. 389 alin. 1 Cod pr. civ. 1865, cu efectul direct că executarea silită din dos. 70/CHI/2012 nu se perima.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 61 din Legea nr. 188/2000, art. 399 și următ. C.pr.civ. 1865, art. 389 alin. 1 și art. 454 alin. 1 C.pr.civ. 1865, art. 7 din Legea nr. 188/2000.
Contestația a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 30.10.2015, s-a depus la dosar, prin Serviciul Registratură, copia dosarului de executare nr. 70-71/CHI/2012.
Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 26.11.2015, instanța, din oficiu, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B. LEX.
Analizând actele și lucrările dosarului, în conformitate cu prevederile art. 137 C.pr.civ., instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției lipsei calității procesuale a intimatului B. LEX reținând următoarele:
Calitatea procesuală pasivă presupune identitatea între persoana care figurează ca pârât în cererea de chemare în judecată și persoana pretins obligată în raportul juridic de drept substanțial dedus judecății. Cu alte cuvinte, raportul juridic de drept procesual se grefează pe raportul juridic de drept substanțial și are aceleași părți.
În faza executării silite, ca față a procesului civil, raportul juridic execuțional are ca părți pe creditorul și debitorul obligației ce urmează a fi adusă la îndeplinire pe cale de executare solită. Organul de executare nu este parte a acestui raport juridic, ci un participant în această fază a procesului civil, prin intermediul căruia urmează a fi executată silit obligația.
Prin urmare, excepția lipsei calității procesuale pasive a B. LEX, care este chemat în judecată în calitatea de organ de executare, pe rolul căruia a fost înregistrată cererea de executare silită, nu are calitate procesuală pasivă, astfel că excepția urmează a fi admisă, iar pe fond acțiunea îndreptată împotriva acestui intimat va fi respinsă ca fiind formulată împotriva unui intimat fără calitate procesuală pasivă.
Pe fond, în fapt, se constată că în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit pentru nevoi personale nr. 1697/03.03.2006 încheiat între creditoarea B. T. SA și intimatul debitor R. D. (f. 168-177, vol.II), la data de 22.11.2010, creditoarea s-a adresat Corpului executorilor bancari al Băncii T. SA cu cerere de executare silită, în vederea recuperării sumei de 24.571,92 lei (f. 163, vol.II).
Executarea silită a fost încuviințată de Judecătoria Sectorului 4 prin încheierea din 07.01.2011 pronunțată în dosarul nr._, de Judecătoria Sectorului 2 prin încheierea din 15.03.2011 pronunțată în dosarul nr._/300/2010, de Judecătoria Sectorului 1 prin încheierea pronunțată la data de 11.01.2011 în dosarul nr._ și de Judecătoria Sectorului 3 prin încheierea din 14.03.2011 pronunțată în dosarul nr._/301/2010 (f. 115, vol.II) și prin încheierea pronunțată la data de 14.03.2011 în dosarul nr._/301/2010 (f. 114, vol.II).
Ulterior, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 287/2011 și a desființării Corpului de executori bancari, dosarul de executare susmenționat a fost preluat de B. LEX, fiind înregistrat sub nr. 70/CHI/2012.
În acest dosar de executare la data de 24.07.2012 a fost emisă somația prev. de art. 387 și 411 C.pr.civ. (f 112), după care, la data de 25.07.2015 a fost emisă somația imobiliară (f. 103) prin care s-a pus în vedere debitorilor să se conformeze titlului executoriu, în caz contrar urmând a se scoate la vânzare la licitație publică imobilul situat în București, .. 25, ., au fost emise adrese către aceleași unități bancare prin care executorul judecătoresc a adus la cunoștința acestora preluarea dosarului de executare (f.117 vo.I – 92 vol.II).
În data de 05.12.2012, a fost emisă publicația de vânzare a imobilului susmenționat, care nu a fost urmată de vânzarea la licitație a imobilului, prin procesul verbal de licitație nr. 1/15.01.2013 (f. 71, vol.I) constatându-se că nicio persoană nu a fost prezentă la data și ora stabilite pentru vânzarea imobilului.
Ulterior, executorul judecătoresc a formulat cerere de înscriere la masa credală în dosarul de executare nr. 228/2012 înregistrat la B. I. Falvius și Bătălia V., deschis la cererea creditoarei CREDIT EUROPE BANK ROMÂNIA SA împotriva acelorași debitori.
Din verificarea actelor din dosarul de executare, instanța reține că creditoarea nu a formulat nicio cerere de stăruință în executarea silită, iar ultimul act de executare este cererea din data de 26.08.2013 (f. 52, vol.II) de înscriere la distribuirea prețului obținut în urma valorificării imobilului situat în București, ., ., ., vânzare prin licitație publică efectuată în dosarul de executare nr. 228/2012 al B. Bătălia V..
De asemenea, contrar celor susținute de contestatoarea creditoare, instanța reține că în dosarul de executare nr. 70-71/CHI/2012 nu există nicio poprire activă, în condițiile în care nici un terț dintre cei către care au fost emise adrese de înființare a popririi nu a confirmat înființarea acesteia, iar contestatoarea nu face dovada că a solicitat validarea vreunei popriri.
Conform art. 389 alin. 1 C.pr.civ. dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei.
Efectele împlinirii termenului de perimare sunt prevăzute la art. 391 C.pr.civ., conform căruia încălcarea prevederilor art. 389 atrage anularea executării, ceea ce înseamnă că orice act de executare efectuat după împlinirea termenului de perimare este nul absolut.
În ce privește susținerea contestatoarei în sensul că executorul judecătoresc nu are facultatea de a constata intervenită perimarea executării silite, instanța nu împărtășește această opinie.
În sistemul vechiului Cod de procedură civilă, perimarea operează de drept, prin simpla împlinire a termenului de 6 luni în care o procedură execuțională a rămas în nelucrare. Este lipsit de orice logică a se impune executorului judecătoresc să îndeplinească acte de executare nule absolut într-un dosar în care creditorul nu insistă în cererea de executare silită. Este adevărat că art. 7 din Legea nr. 188/2000 nu prevede expres că executorul poate constata perimarea executării, însă aceleași dispoziții legale nu enumeră limitativ toate competențele executorului judecătoresc, prevăzând la lit. a că îndeplinește toate actele referitoare la punerea în executare a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii.
De asemenea, instanța are în vedere că executarea silită, ca fază a procesului civil, este guvernată de principiul legalității, dar și de principiul disponibilității, ceea ce înseamnă că procedura de executare trebuie să se desfășoare cu respectarea normelor legale ce guvernează executarea silită la solicitarea și stăruința creditorului. Or, întocmirea unor acte de executare nule absolut, după ce s-a împlinit termenul de perimare, în care legea prezumă absolut desistarea creditorului de cererea de executare, nu este compatibilă nici cu principiul legalității și nici cu principiul disponibilității.
Pentru aceste motive, instanța va respinge contestația formulată în contradictoriu cu intimatul R. D., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a B. LEX.
Respinge contestația la executare formulată în contradictoriu cu intimatul B. LEX, cu sediul în București, sector 1, .. 104, ., . formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea B. T. SA, cu sediul ales în București, sector 3, ., . cu intimatul R. D., cu domiciliul în București, sector 3, ., ., ..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 03.12.2015.
Președinte,Grefier,
G. DuncaDoina I.
Red. și tehnodact. G.D./D.I.
5 ex./31.12.2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 22/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 04/2015. Judecătoria... → |
|---|
