Contestaţie la executare. Sentința nr. 3181/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3181/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 3181/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.3181
Ședința publică de la 06.03.2015
Instanța constituită din:
Președinte – I. A.-M.
Grefier – T. C. N.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe contestatorul M. B. PRIN PRIMAR GENERAL în contradictoriu cu intimații D. A., P. M. V. și R. G. INVEST SA, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică de la 20.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 06.03.2015 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 11.02.2014, sub dosar nr._, contestatorul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL în contradictoriu cu intimații D. A., P. M. V. și . SA, a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare încheiate în dosarul de executare nr. 81/2013 al B. M. O. și a solicitat anularea actelor de executare, respectiv înștiințarea, încheierea pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București la data de 17.12.2013 în dosarul nr._/301/2013 și a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, exonerarea de la plata cheltuielilor de executare, iar în subsidiar, micșorarea cuantumului acestora.
În motivarea contestației, contestatorul a arătat că potrivit art.1 din O.G. nr.22/2002 modificată prin Legea nr. 110/08.05.2007, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectiva, art.2 din același act normativ stabilind ca executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligata ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. A menționat că acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plata, comunicată de organul de executare, la cererea creditorului, însă în speță organul de executare nu a somat ci a pornit executarea silită și acesta a încheiat procesul-verbal de cheltuieli de executare anterior întocmirii somației și trecerii celor 6 luni astfel cum prevede legea. Art.3 din O.G. nr.22/2002 republicată dispune ca în cazul în care instituțiile publice nu-si îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut de art.2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedura civilă.
A mai precizat că onorariul executorului judecătoresc este cel stabilit pentru notificarea și comunicarea actelor de procedură, iar nu cel stabilit prin raportare la creanța cu privire la care se formulează cererea de executare.
Cu privire la cheltuielile de executare, a solicitat diminuarea acestora, având în vedere că depășesc cuantumul maxim prevăzut în punctul 3 din Anexa la Ordinul Ministrului Justiției nr. 2550/14.11.2006. Sub acest aspect a solicitat instanței sa aibă in vedere considerentele care stau la baza edictării limitelor maxime si a necesitatii evidentierii in mod distinct a cheltuielilor ocazionate cu executarea silita pe tipuri de activitate, retinand ca: fata de faptul ca disp. Codului de procedură civilă reglementează in linii foarte generale cheltuielile ocazionate cu executarea silita, iar absenta unor criterii clare de determinare a sumelor constituie cheltuieli care genereaza disfunctionalitati grave in activitatea executarilor judecatoresti, considera ca stabilirea nivelului cheltuielilor pe tipuri de activitati este benefica atat pentru executorii judecatoresti, cat si pentru partile implicate in activitatea de executare silita, impiedica eventuale abuzuri ce ar putea fi savarsite de unii executori judecatoresti si asigura o mai mare transparenta a procesului de calcul a cheltuielilor de executare silita.
Totodata a precizat că procesul verbal analizat nu respecta exigentele impuse de normele citate privind evidentierea tuturor categoriilor de executare, ceea ce impiedica verificarea respectarii limitelor maximale percepute pentru activitatea desfasurata de executor, fapt pentru care a solicitat anularea procesului verbal de cheltuieli de executare intocmit.
A arătat că s-au stabilit cheltuieli aferente fazei de executare silita compuse din onorariu executor judecătoresc și onorariu de avocat, cuantum care a fost liber stabilit de către creditor si executor, in faza de executare silita fiind aplicabile totodată si disp. art. 274 alin.3 C.pr.civ.
Cu referire la stabilirea onorariului executorului judecătoresc, raportat la disp. art.39 din Legea nr. 188/2000, conform căruia onorariul maximal pentru creante mai mari de 100.000 lei este de 6.300 lei plus 1% din suma ce depaseste 100.000 lei din valoarea creantei, a aratat ca acesta este nejustificata de mare. A susținut că raportat la actele de executare pornite în cadrul dosarului de executare nu se justifică un onorariu în limitele maxime prevăzute de lege.
Contestatorul a arătat că poate fi declansata executarea silita impotriva debitorului si cu privire la cheltuielile de executare stabilite de executor prin procesul verbal, insa doar in masura in care sunt evidentiate . si care au fost realizate efectiv de catre creditor, căzând in sarcina debitorului urmarit doar cheltuielile suportate efectiv de catre partea care a solicitat executarea silita si dovedite in mod corespunzător.
A menționat că la dosarul de executare nu există dovada efectuării plății, onorariul de avocat neavând natura unor cheltuieli de executare.
Totodată a menționat că în cauză nu se justifică onorariul de avocat în cuantum de 500 de RON, acesta este disproporționat, deoarece munca avocatului în faza executării silite nu o poate depăși pe aceea a executorului, singurele demersuri efectuate de avocat constau în învestirea hotărârii cu formulă executorie și formularea unei cereri către executorul judecătoresc, nu s-au efectuat dovezi privind munca prestată de avocat, contestatorul solicitând aplicarea dispozițiilor art. 274, alin.3 Cod de procedură civilă.
In drept, au fost invocate disp. art. 711 si urm. Cod procedură civilă.
În susținerea acțiunii, a depus înscrisuri (f. 15-34) și a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Contestatorul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în temeiul art. 411, alin.2 Cod de procedură civilă.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru în baza art. 30, alin.1 din OUG nr. 80/2013.
La data de 25.07.2014, intimații au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată conform chitanței de avocat depusă în dosarul nr._ .
În motivarea întâmpinării, au arătat că anterior deschiderii procedurii silite prin cererea înregistrată la executor, prin adresa nr._/10.07.2013 înregistrată la Primaria Municipiului București au solicitat pe cale amiabilă punerea în executare a hotărârii judecătorești și emiterea dispoziției cu propunere de acordare de măsuri reparatorii în echivalent. Au menționat că nu ar fi demarat procedura executării silite dacă contestatorul și-ar fi îndeplinit obligațiile de emitere a dispoziției cu propunere de acordare de măsuri reparatorii în echivalent.
Au susținut că procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare a fost întocmit și calculat cu respectarea deplină a limitelor impuse de Legea nr. 188/2000 și Ordinului nr. 2550/C/2006, iar onorariul executorului judecătoresc a fost calculat corect cu respectarea dispozițiilor pct. 2 din Ordinul nr. 2550/2006 fiind vorba de o executare directă în ceea ce privește obligația de a face, în această situație nefiind aplicabile disp. pct. 12 din Ordin, nefiind vorba de „alte acte”, somația emisă de executor nefiind o simplă notificare transmisă de acesta cu un act emis în cadrul unei proceduri de executare silită.
Intimații au arătat că onorariul de executor a fost stabilit avându-se în vedere toată procedura executării silite ce trebuia urmată pentru obținerea dispoziției, prin raportare la atitudinea debitorului care în mod nejustificat a refuzat îndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina sa.
Au mai precizat că aducerea la îndeplinire a titlului executoriu este un principiu fundamental în materia executării silite și având în vedere că acesta a fost pronunțat în contradictoriu cu contestatorul, care avea cunoștință că a rămas irevocabil prin nerecurare, având posibilitatea de a executa de bună voie creanța despre care avea cunostință, nu poate invoca un impediment în executarea silită a obligației.
Având în vedere că în speță contestatoarea a solicitat anularea actelor de executare întocmite de executor, în raport de prevederile art. 711 și urm. Cod de procedură civilă intimații au solicitat instanței să verifice termenul prev. de art. 714 alin. 1 și 2.
Totodată au solicitat ca instanța să aibă în vedere că în speță contestatoarea nu dovedește în nici un fel prejudicierea sa, cu atât mai mult cu cât cheltuielile de executare pe care le invocă ca fiind mari, ar fi fost ușor de evitat dacă ar fi executat de bună voie obligațiile statuate de instanța de fond, situație în care se impune aplicarea principiului nemo auditur propria turpitudine allegans.
Au mai arătat că onorariul de avocat de 500 lei sumă brută nu poate fi apreciat ca fiind nejustificat acesta fiind fixat de părți într-un acord contractual în care debitoarea nu este parte, onorariul fiind stabilit în funcție de volumul muncii desfășurate de avocat, dovedit prin formularea în numele intimatelor a cererii de începere a executării silite, demersurilor și deplasărilor făcute pentru procedurile de executare, punerii în executare a titlului executoriu. Etc.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
Intimații nu au solicitat încuviințarea de probe.
Intimații au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La solicitarea instanței B. M. O. a depus actele de executare silită emise in dosarul de executare nr. 81/2013 (f. 52-75).
Prin sentința civilă nr._, din data de 24.11.2014, Judecătoria Sectorului 4 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 - București.
La data de 18.12.2014, cererea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 3- București.
La termenul din 20.02.2015 instanța a calificat cererea intimaților formulată prin întâmpinare de a se verifica dacă contestația la executare a fost formulată în termenul prevăzut de art. 714 alin. 1 și 2 Cod de procedură civilă, ca având natura unei excepții procesuale, respectiv excepția tardivității formulării contestației la executare, a încuviințat pentru contestatoare proba cu înscrisuri și a rămas în pronunțare pe excepția tardivității contestației la executare invocată de intimați prin întâmpinare și pe fondul contestației la executare.
Potrivit art. 248 alin.1 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedura precum si asupra celor de fond care fac inutilă, in tot sau in parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Analizand actele si lucrarile dosarului cu privire la excepția tardivității formulării contestației la executare invocată de intimați prin întâmpinare, instanta retine urmatoarele:
Excepția tardivității este o excepție de ordine publică, care, în temeiul art. 247 alin.1 din Codul de procedură civilă, poate fi ridicată oricând pe parcursul procesului, de orice parte interesată și de instanță din oficiu, urmând a fi analizată cu precădere.
Potrivit art. 714 alin. 1 pct. 3 și alin. 2 din Codul de procedura civila „(1) Dacă prin lege nu se prevede altfel, contestația privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când debitorul care contestă executarea însăși a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviințare a executării și nici somația sau executarea se face fără somație. (2) Contestația împotriva încheierilor executorului judecătoresc, în cazurile în care acestea nu sunt, potrivit legii, definitive, se poate face în termen de 5 zile de la comunicare.”
În condițiile art. 181 alin.1 pct. 2 din Codul de procedura civila, termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul.
În cauză, somația emisă în data de 03.02.2014 (f.72) și încheierea privind cheltuielile de executare silită emisă în data de 03.02.2014 (f. 70) au fost comunicate contestatorului la data de 05.02.2014 (fila 74). De la data de 05.02.2014 a curs termenul de 15 zile în care contestatorul putea formula contestația împotriva executării silite însăși, termenul împlinindu-se la data de 21.02.2014, ora 00.00, iar ultima zi în care contestația împotriva executării silite însăși putea fi formulată a fost data de 20.02.2014. De asemenea, de la data de 05.02.2014 a curs termenul de 5 zile în care contestatorul putea formula contestația împotriva încheierii emise de executorul judecătoresc, termenul împlinindu-se la data de 11.02.2014, ora 00.00, iar ultima zi în care contestația împotriva executării silite însăși putea fi formulată a fost data de 10.02.2014.
Prezenta contestație a fost depusă prin fax la data de 10.02.2014 (f. 1), înainte împlinirea termenului legal de formulare a contestației, astfel că cererea contestatorului nu este tardiv formulată.
Față de cele expuse, în temeiul art. 714 alin. 2 din Codul de procedura civila va respinge ca neintemeiata excepția tardivității formulării contestației la executare, invocată de intimați prin intampinare.
Pe fond, instanța reține că prin sentința civilă nr. 1973/09.11.2012 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 296R/12.02.2013 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._ (filele 55-62), s-a constatat că intimații din prezenta cauză, D. A., P. M. V. și R. G. INVEST SA au dreptul la acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, cu privire la terenul de 250 mp din București, ., sector 6, iar contestatorul din prezenta cauză a fost obligat să trimită dosarul administrativ aferent notificărilor, însoțit de hotărârile judecătorești pronunțate în acea cauză, către Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor.
Pentru punerea în executare a dispozițiilor din hotărârea menționată creditorii intimați prin avocat D. V. R. s-au adresat, la data de 06.11.2013, cu cerere de executare silită, fiind format dosarul de executare nr. 81/2013 al B. M. O.. (fila 53)
Prin încheierea din cameră de consiliu din data de 17.12.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/301/2013 (fila 69), s-a încuviințat executarea silită a obligației de a face în temeiul titlului executoriu menționat mai sus.
În cadrul dosarului de executare, executorul judecătoresc a emis la data de 03.02.2014 încheierea prin care s-au stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 3980 lei din care suma de 2600 lei reprezintă onorariu executor judecătoresc, suma de 500 lei reprezintă onorariu de avocat, suma de 200 lei reprezintă cheltuieli necesare declanșării executării silite, suma de 480 lei reprezintă cheltuieli necesare continuării executării după obținerea încuviințării și suma de 200 lei reprezintă cheltuieli cu încetarea executării (fila 70) și somația de plată prin care a somat debitorul la plata sumei de 3980 lei cheltuieli de executare, precum și la executarea obligației de transmitere a dosarului administrativ aferent notificărilor, însoțit de hotărârile judecătorești pronunțate în acea cauză, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor (fila 72).
La data de 03.02.2014 în cadrul dosarului de executare nr. 81/2013 executorul judecătoresc a emis și adresa de înființare a popririi pentru suma de 3980 lei către terțul poprit Trezoreria Municipiului București (fila 71), fiind înștiințat și contestatorul despre înființarea popririi (fila 73).
În drept, potrivit art. 711 Cod procedură civilă împotriva executarii silite, a încheierilor date de executorul judecatoresc, precum si împotriva oricarui act de executare se poate face contestatie de catre cei interesati sau vatamati prin executare.
1. În ceea ce privește apărarea contestatorului privind încălcarea prevederilor OG nr. 22/2002, privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, instanța reține că potrivit art. 1 din O.G. nr. 22/2002 creanțele stabilite prin titluri executorii in sarcina instituțiilor publice se achita din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plata respectiva. Or, se observă că în cauză nu sunt aplicabile aceste dispoziții legale în condițiile în care prin cererea de încuviințare a executării silite intimații nu au solicitat recuperarea unei creanțe constând în plata unei sume de bani, ci au solicitat îndeplinirea unei obligații de a face stabilite prin titlu executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1973/09.11.2012 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 296R/12.02.2013 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._ .
2. Cu privire la contestarea cheltuielilor de executare, instanța reține următoarele:
Prin contestația la executare formulată contestatorul a susținut că onorariul executorului judecătoresc este nejustificat de mare și nu a fost stabilit cu respectarea dispozițiilor art. 39 din Legea nr. 188/2000.
În acest sens, instanța reține că potrivit art. 669 alin. 2 Codul de procedură civilă, Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 667, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia.
Instanța constată că, în cadrul dosarului de executare nr. 81/2013 al B. M. O. este pusă în executare o obligație de a face, respectiv de a transmite dosarul administrativ aferent notificărilor, însoțit de hotărârile judecătorești pronunțate în acea cauză către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.
În ceea ce privește onorariul aferent obligației de a face, Legea 188/2000 și Ordinul 2550/2006 privind onorariile minimale și maximale nu prevăd expres onorariul pentru activitatea prestată privind executarea obligațiilor de a face, prin urmare, onorariul maxim care poate fi stabilit de executor este cel de la pct.12 „ orice alte acțiuni sau operațiuni date prin lege”, respectiv de 200 lei, la care se adaugă TVA.
Deși intimații au susținut că onorariul executorului judecătoresc a fost corect calculat în conformitate cu dispozitiile pct.2 subpct.4 din Anexa la Ordinul nr.2550/2006 al Ministrului Justitiei, instanta retine ca prin titlul executoriu se stabileste in sarcina contestatorului o obligatie de a face intuitu personae, ceea ce inseamna ca aceasta nu poate fi adusa la indeplinire decat de catre persoana obligata, nu si de catre altcineva. Prin urmare in aceste cazuri indeplinirea in natura a obligatiei se realizeaza doar prin executarea de bunavoie, de catre debitor, neputandu-se considera ca se poate realiza o executare silita directa a obligatiei cuprinse in titlul executoriu.
Din acest motiv si pentru a se crea un instrument juridic de constrangere a debitorului sa-si execute obligatia in natura, s-a pus la indemana creditorului obligatiei posibilitatea formularii unei actiuni avand ca obiect aplicarea de penalități, prevazuta de art. 905 Cod de procedură civilă, prin care debitorul să fie obligat la plata unei sume de bani, calculata pe fiecare zi de intarziere, pana la executarea obligatiei. Prin urmare aplicarea de penalități reprezinta un mijloc indirect de asigurare a executarii in natura a obligatiilor, pus la dispozitia creditorului obligatiei, singurul care poate sesiza instanta in acest sens.
Astfel rezulta ca executorul judecatoresc nu poate incepe o executare silita a obligatiei de a face intuitu personae, acesta neavand nici un mijloc de constrangere specific activitatii sale, prin care sa poata determina debitorul sa isi execute obligatia, in cazul in care acesta nu intelege sa o faca. Aceasta este si ratiune pentru care in art. 907 Cod de procedură civilă s-a reglementat ca in cazurile prevazute de art. 903 si 904, daca debitorul se opune la executarea obligatiei de catre creditor, acesta va putea obtine, prin intermediul executorului judecatoresc, concursul organelor de politie, jandarmerie sau al altor agenti ai fortei publice. Din enumerarea articolelor in cazul carora sunt aplicabile dispozitiile art. 907 Cod de procedură civilă, in baza caruia se poate folosi forta de constrangere a statului, se constata ca lipseste tocmai art. 905 Cod de procedură civilă care reglementeaza situatia obligatiilor de a face care nu pot fi indeplinite prin alta persoana decat debitorul.
Este de necontestat ca obligatia contestatorului de a transmite dosarul administrativ aferent notificărilor, însoțit de hotărârile judecătorești pronunțate în acea cauză către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor nu poate sa fie indeplinita decat de catre contestator. In cazul de fata executorul judecatoresc a emis o somatie pe adresa contestatorului, demersul sau încheindu-se aici si neputând să folosească forta de constrângere a statului, cu care este investit in mod normal, pentru a duce la indeplinire prevederea din titlul executoriu referitoare la obligatia de a face.
Astfel se retine ca nu este corecta incadrarea activitatii executorului judecatoresc intre cele efectuate in cadrul executarii silite directe prin puneri in posesie, granituiri, servituti, predari de bunuri si altele asemenea, astfel cum se prevede la pct.2 subpct.4 din Anexa la Ordinul nr.2550/2006 al Ministrului Justitiei, motiv pentru care nu se justifica nici onorariul perceput, in cuantum de 2600 lei.
In aceasta situatie instanta retine ca demersul efectuat de executorul judecătoresc care a emis o somatie contestatorului prin care i-a pus in vedere acestuia sa se conformeze dispozitiei din titlul executoriu cu privire la obligatia de a face, poate fi încadrat la pct.12 din din Anexa la Ordinul nr.2550/2006 al Ministrului Justitiei si anume "Orice alte acte sau operatiuni date prin lege", pentru care onorariul cuvenit este de 200 lei (+TVA).
Totodată instanța apreciază că este neîntemeiată susținerea contestatorului legată de faptul că onorariul executorului judecătoresc ar fi trebui stabilit pentru efectuarea unei notificări, in condițiile in care din titlul executoriu și cererea de executare silită rezultă fără dubiu că executarea silită are ca obiect îndeplinirea de către contestator a unei obligații de a face.
Onorariul maxim pe care îl poate percepe executorul judecătoresc pentru obligația de a face este de 248 lei cu TVA inclus, astfel că onorariul stabilit de executorul judecătoresc prin încheierea din data de 03.02.2014, de 2600 lei, depășește valoarea maximă admisă de lege.
Pentru aceste considerente, instanța va dispune reducerea onorariului executorului judecătoresc de la suma 2600 lei la 248 lei.
Totodată, contrar celor susținute de contestator, instanța apreciază că raportat la activitatea desfășurată de executorul judecătoresc constând în deschiderea dosarului de executare silită, formularea cererii de încuviințare a executării silite adresate Judecătoriei Sectorului 3, emiterea somației și adresei de înființare a popririi, onorariul executorului judecătoresc stabilit la valoarea maximă de 248 lei nu apare ca fiind disproporționat.
În ceea ce privește onorariul de avocat în cuantum de 500 lei, aferent fazei de executare silită, instanța apreciază că acesta nu este disproporționat de mare, are un cuantum rezonabil, răspunzând cerințelor de realitate și necesitate impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa (cauzele C. împotriva României, S. împotriva României, S. și alții împotriva României, R. împotriva României), fiind depuse în cadrul dosarului de executare chitanța . nr. 159/26.11.2013 (fila 65) și factura fiscală . nr. 360/08.11.2013 (fila 68). În acest sens, se reține că executarea creanței deținută de intimați a presupus activitatea avocatului împuternicit constând în studierea dosarului de fond și obținerea titlului executoriu (copie legalizată a hotărârii judecătorești), consultații acordate creditorilor, formularea cererilor de începere a executării, plata taxelor aferente, deplasări la biroul executorului judecătoresc, urmărirea executării. Față de cele expuse, instanța apreciază că onorariul avocatului în cuantum de 500 lei nu apare ca fiind disproporționat.
De asemenea, instanța apreciază că în cuprinsul încheierii emise la data de 03.02.2014 privind cheltuielile de executare, executorul judecătoresc a identificat fiecare sumă cu ce titlu este solicitată, contrar celor susținute de către contestator. În plus, contestatorul s-a limitat a contesta doar cuantumul onorariului de avocat, respectiv cuantumul onorariul executorului judecătoresc fără a critica în concret și celelalte sume solicitate cu titlu de cheltuieli de executare, astfel că instanța a fost învestită să verifice doar temeinicia acestor critici neputând invoca și analiza din oficiu alte motive de nelegalitate a încheierii.
Pentru aceste considerente, instanța va admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul M. București – prin Primar General, va anula în parte somația nr. 81/03.02.2014, adresa de înființare a popririi nr. 81/03.02.2014, încheierea nr. 81/03.02.2014 prin care s-au stabilit cheltuielile de executare, precum și actele de executare subsecvente întocmite în cadrul dosarului de executare nr. 81/2013 al B. M. O., pentru suma de 2352 lei, reprezentând parte din onorariul de executor (2600 lei-248 lei=2352 lei) și va respinge contestația la executare pentru rest ca neîntemeiată.
În privința cheltuielilor de judecată, instanta reține că s-au solicitat de către intimați cheltuieli de judecată conform chitanței de avocat depusă în dosarul nr._ .
Potrivit art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă “Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”, iar potrivit art. 452 din același act normativ “ Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei”.
În prezenta cauză se observă că, deși intimații aveau sarcina de a proba că au efectuat cheltuieli de judecată în cadrul dosarului nr._, nu au depus nici un înscris din care să rezulte acest aspect, motiv pentru care va respinge ca neîntemeiată cererea intimaților privind obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge ca neîntemeiată excepția tardivității formulării contestației la executare invocată de intimați prin întâmpinare.
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul M. B. PRIN PRIMAR GENERAL cu sediul în București, sector 6, .. 291-293 în contradictoriu cu intimații D. A., CNP_ cu domiciliul procesual ales în București, sector 5, .-138, .. parter, P. M. V., CNP_, cu domiciliul procesual ales în București, sector 5, .-138, .. parter și R. G. INVEST SA cu sediul în București, sector 5, .-138, .. parter.
Anulează în parte somația nr. 81/03.02.2014, adresa de înființare a popririi nr. 81/03.02.2014, încheierea nr. 81/03.02.2014 prin care s-au stabilit cheltuielile de executare, precum și actele de executare subsecvente întocmite în cadrul dosarului de executare nr. 81/2013 al B. M. O., pentru suma de 2352 lei, reprezentând parte din onorariul de executor.
Respinge contestația la executare pentru rest ca neîntemeiată.
Respinge ca neîntemeiată cererea intimaților privind obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.03.2015.
Președinte Grefier
I. A. M. T. C. N.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2070/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9679/2015.... → |
|---|
