Contestaţie la executare. Sentința nr. 8124/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8124/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 8124/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECATORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8124
Ședința publică din data de 09.06.2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. M. D.
Grefier: E. A.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de contestatorul L. M. în contradictoriu cu intimatele C. D. BUCURESTI și C. - C. DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICA (CESTRIN), având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 26.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a acorda posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosarul cauzei, a amânat pronunțarea la data de 09.06.2015, când a hotărât următoarele:
I N S T A N T A
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.07.2014, sub numărul_, contestatorul L. M. în contradictoriu cu intimatele C. D. BUCURESTI CESTRIN și C. - C. DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICA, a solicitat: anularea titlului executoriu constând în Procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/21.06.2011, întocmit de intimată; anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 132/2014 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați „C. V. și M.-A. D.; întoarcerea executării silite, prin restabilirea situației anterioare acesteia, respectiv prin restituirea sumelor poprite de 28 euro și 458,41 lei și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, a arătat că în data de 03 iulie 2014, UNICREDIT TIRIAC BANK, instituție la care are deschise două conturi bancare (unul în lei, iar celălalt în euro), l-a informat că, pe conturile respective, s-a dispus înființarea popririi până la încasarea sumei totale de 28.00 EUR (la cursul BNR valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării) și 458,41 lei, de către Biroul Executorilor Judecătorești Asociați „C. V. și M.-A. D.", prin adresa F.N./25.06.2014, emisă în cadrul dosarului de executare nr. 132/2014.
La solicitarea contestatorului, Biroul Executorilor Judecătorești Asociați „C. V. și M.-A. D.", acesta i-a transmis în format electronic, pe adresa de e-mail, copia titlului executoriu în baza căruia s-a format dosarul de executare nr. 132/2014, respectiv Procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/21.06.2011, întocmit de intimată, precum și copia Procesului-verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare a procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 21.06.2011.
Prin Procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/21.06.2011, contestatorul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 250 lei și a fost obligat să plătească contravaloarea tarifului de despăgubire, în cuantum de 28 euro, reținându-se, că la data de 23.12.2010, contestatorul a circulat cu vehiculul cu numărul de înmatriculare_, pe DN1, în localitatea Românești, județul Prahova, fără a deține rovinietă valabilă.
A menționat că după adoptarea art. 15 alin. 2 din Constituția României, prin lege contravențională mai favorabilă se înțelege orice dispoziție cu caracter contravențional cuprinsă în legi sau decrete, intervenită ulterior săvârșirii contravenției și până la judecarea definitivă a plângerii contravenționale și care, prin faptele sale, duce la crearea unei situații mai ușoare pentru făptuitor. Aplicarea legii contravenționale mai favorabile lato sensu poate primi cel puțin două justificări și anume, legea nouă este expresia politicii de apărare socială actuale, astfel că ea trebuie aplicată, în măsura în care nu este mai gravă și nu contravine astfel principiului neretroactivității legii, iar cea de-a doua este că statul nu are interes să sancționeze anumite fapte săvârșite sub imperiul legii vechi mai sever decât prevede legea nouă, în vigoare la data judecării lor. Trebuie admisă și existența altor criterii de stabilire a caracterului mai favorabil al unei legi contravenționale, precum modificarea modului de sancționare a faptei, domeniul de incidență al normei de incriminare, condițiile de tragere la răspundere, regimul executării sancțiunilor etc. Un caz particular de modificare a condițiilor de tragere la răspundere îl reprezintă modificarea termenului de prescripție a răspunderii contravenționale.
A precizat că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile pentru aplicarea legii contravenționale mai favorabile lato sensu.
O.G. nr. 15/2002, modificată prin Legea nr. 144/2012, care, la art. 9 alin. (3), prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni, atenuând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale a contestatorului, constituie o lege mai favorabilă care, în virtutea art. 15 alin. (2) din Constituția României, trebuie aplicată retroactiv în prezenta cauză.
Pe cale de consecință, având în vedere că fapta reținută în sarcina contestatorului a fost săvârșită la data de 23.12.2010, iar procesul-verbal de constatare și sancționare a acesteia a fost întocmit la data de 21.06.2011, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 15/2002, apreciem că se impune a se reține că, la data întocmirii actului administrativ atacat, răspunderea contravențională a contestatorului era prescrisă.
A mai arătat că este îndeplinită și condiția impusă de legiuitor în teza finală a art. 712 alin. (2) Cod procedură civilă, respectiv „numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
În urma analizei conținutului procesului-verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare a procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 21.06.2011, se observă că însemnările olografe de la rubricile „funcție", „dată" și „nume martor" sunt ilizibile, astfel că nu se poate desluși data la care s-ar fi îndeplinit așa-zisa procedură de afișare.
Mai mult decât atât, datele de identificare a martorului lipsesc cu desăvârșire, singurul element înscris în procesul-verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare fiind numele acestuia, însă fără a putea fi descifrat. Astfel, s-a produs încălcarea dispozițiilor art. 19 alin. (1) teza a II - a din O.G. nr. 2/2001, conform cărora „procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia."
Astfel că nu se poate aprecia că procedura de comunicare s-a îndeplinit în realitate, din moment ce nu putem distinge data așa-zisei îndepliniri a procedurii și lipsesc cu desăvârșire datele de identificare a presupusului martor care ar fi asistat la afișarea procesului-verbal de constatare a contravenției.
A precizat că prin hotărârea dată de ÎCCJ pronunțată în recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, s-a statuat că „modalitatea de comunicare a procesului verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.”
Or, în aceste condiții și având în vedere că s-a procedat direct la afișarea procesului-verbal, este limpede că, în prezenta cauză, s-a produs o nesocotire a caracterului subsidiar al afișării procesului-verbal de constatare a contravenției față de comunicarea prin poștă, cu aviz de primire, bineînțeles în măsura în care se poate presupune, totuși, prin absurd că s-a procedat, într-adevăr, la afișarea procesului-verbal de constatare a contravenției.
Având în vedere dispozițiile menționate, precum și dips. art. 642 Cod procedură civilă coroborate cu dispozițiile art. 722 alin. (1) teza I Cod procedură civilă se impune, pe cale de consecință, și anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 132/2014 și întoarcerea executării silite, prin restabilirea situației anterioare acesteia, respectiv prin restituirea sumelor poprite de 28 euro și 458,41 lei.
În drept, cererea a fost motivată pe dispozițiile art. 632, art. 642, art. 711 și urm., art. 722 și urm. Cod procedură civilă, art. 8 și art. 9 din O.G. nr. 15/2002, art. 12, art. 13 și art. 19 din O.G. nr. 2/2001, art. 15 din Constituția României, precum și pe orice alte dispoziții legale redate sau la care s-a făcut trimitere în cuprinsul prezentei contestații la executare.
În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri (filele 13-19).
La data de 16.09.2014 contestatorul a depus cerere adițională pentru suplimentarea motivelor de fapt și de drept ale cererii.
A arătat că, în afara criteriilor de stabilire a caracterului mai favorabil al unei legi contravenționale, în afara celor prevăzute de dispozițiile art. 12 din O.G. nr. 2/2001, se poate vorbi de un alt caz particular de modificare a condițiilor de tragere la răspundere, pe lângă modificarea termenului de prescripție a răspunderii contravenționale - tratat în cererea introductivă de instanță, respectiv modificarea modului de sancționare a faptei.
A precizat că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile pentru aplicarea legii contravenționale mai favorabile lato sensu, respectiv: - existența unei succesiuni de legi, intervenite între momentul comiterii contravenției și momentul judecării definitive a judecării căii de atac împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției, respectiv prezenta contestație la titlu, adică O.G. nr. 15/2002, în forma existentă la data constatării contravenției, și O.G. nr. 15/2002, modificată la data de 27 iulie 2012, prin Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România (în continuare, „Legea nr. 144/2012"); - toate legile succesive incriminează fapta comisă; - legile succesive conțin condiții diferite de angajare a răspunderii contravenționale - dacă O.G. nr. 15/2002, în forma existentă la data constatării contravenției, nu prevedea un termen general de prescripție al răspunderii contravenționale, fiind aplicabil termenul general de 6 luni, consacrat de art. 13 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, prin forma actuală a O.G. nr. 15/2002, se consacră la art. 9 alin. (3) un termen special de prescripție de 30 de zile, aplicabil în materia analizată. Natura juridică a acestui termen rezultă din interpretarea coroborată a art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 15/2002 cu art. 13 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, ambele texte legale impunând un anumit termen imperativ înăuntrul căruia trebuie aplicată sancțiunea contravențională, prin întocmirea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției. Consecința nerespectării acestui termen este chiar intervenirea prescripției răspunderii contravenționale, din moment ce sancțiunea contravențională - corolar al răspunderii - nu mai poate fi aplicată; - textele de lege analizate cuprind norme de drept material, nu de drept procesual, condiție a cărei îndeplinire rezultă din faptul că, așa cum am arătat anterior, art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 15/2002, modificată prin Legea nr. 144/2012, consacră un termen de special de prescripție, modificând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale, iar nerespectarea acestui termen atrage nelegalitatea procesului-verbal astfel întocmit.
În concluzie, este important a se reține că O.G. nr. 15/2002, modificată prin Legea nr. 144/2012, întrucât nu mai prevede obligația contravenientului de a achita suma de 28 euro, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, reducând astfel modalitățile de sancționare a faptei, constituie o lege mai favorabilă care, în virtutea art. 15 alin. (2) din Constituția României, trebuie aplicată retroactiv în prezenta cauză.
Astfel că se impune exonerarea contestatorului de plata sumei de 28 euro, cu titlu de tarif de despăgubire, întrucât această modalitate de sancționare a faptei nu mai este prevăzută de lege.
In drept, cererea adițională a fost întemeiată pe dispozițiile art. 30 alin. (5) coroborate cu disp. art. 204 alin. (1) Cod procedură civilă.
La data de 26.11.2014 intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat schimbarea citativului, in sensul de a se preciza ca intimata este C. - SA prin D. București, si nu CNADRN-SA – CESTRIN, respingerea contestației la executare ca nelegala si netemeinica și menținerea tuturor actelor si formelor de executare emise de către Biroul Executorilor Judecătorești Asociați C. V. si M. A. D. in baza titlului executoriu menționat si continuarea executării silite.
În motivare, a arătat că urmare a efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMCR, s-a constatat faptul ca in data de 23.12.2010 ora 19:11 pe DN 1, localitatea Romanești, județul Prahova vehiculul categoria A, cu număr înmatriculare_ aparținând debitorului L. M. a circulat pe drumurile naționale fara sa detina rovinieta valabila, faptă încadrată în categoria contravenții potrivit art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, fiind sancționat cu amendă contravențională în valoare de 250 lei. Potrivit alin. 3 al aceluiași articol și act normativ, contravenientul, a fost obligat să achite și tarifele de despăgubire în valoare de 28 euro, fiind emis proces verbal de constatare a contravenției.
Emiterea si comunicarea procesului - verbal de contravenție in cauza au fost efectuate in termenul imperativ prevăzut de lese, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, respectiv in termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acestuia s-a efectuat in termen de o luna de la data aplicării sancțiunii, astfel, nu se poate susține faptul ca procedura de comunicare a procesului - verbal de contravenție a fost viciata sau ca debitorului i-au fost lezate drepturile procesuale.
Totodată, afirmațiile contestatorului prin care susține faptul ca a intervenit prescripția dreptului de a solicita executarea sancțiunii contravenționale sunt total eronate, întrucât dispozițiile art. 14, alin. 1 din OG nr. 2/2001 nu au aplicabilitatea in speța, deoarece procesul verbal de constatare a contravenției a fost comunicat contravenientului in termenul de o luna de la data aplicării sancțiunii. De la data comunicării procesului - verbal de contravenție si pana la data încuviințării executării silite, contestatorulnu a îndeplinit de buna voie plata creanței stabilita in titlul executoriu, desi procedura de comunicare a acestuia a fost îndeplinita cu respectarea dispozițiilor legale de către agenții procedurali.
In acest sens, dispozițiile art. 622, alin. 1 si 2 NCPC prevăd faptul că, în cazul in care debitorul nu executa de buna voie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silita, care începe odată cu sesizarea organului de executare.Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 28.02.2014 pronunțata de către Judecătoria Sectorului 3 București in dosarul nr._ instanța de executare a incuviintat executarea silita a titlului executoriu reprezentat de PVCC ., nr._/21.06.2011, constatând faptul ca procesul - verbal de contravenție constituie titlu executoriu, iar creanța este certa, lichida si exigibila.
In ceea ce privește dispozițiile art. I, pct. 2 din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea si completarea OG nr. 15/2002, intimata a menționat că, in speța de fata acestea nu se aplica, întrucât acestea se aplica de la data intrării in vigoare a Legii, deci pentru faptele contravenționale săvârșite dupa aceasta data, iar în cauza de față, fapta contravenționala a fost săvârșita in data de 23.12.2010, deci anterior datei la care aceasta a intrat in vigoare.
Nu se aplică în prezenta cauză nici dispozițiile art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea si completarea OG nr. 15/2002, întrucât legiuitorul a avut in vedere numai contravenienții care au fost sancționați in baza OG nr. 15/2002 si care au contestat in instanța tarifele de despăgubire.
Aceste considerente sunt clar reglementate de principiul de drept civil „daca legea nu prevede, nici legiuitorul nu are dreptul sa o interpreteze".
A mai arătat că, incepand cu data comunicării procesului-verbal in cauza, respectiv cu data de 21.07.2011, contestatorul a avut la dispoziție posibilitatea formulării plângerii împotriva acestuia in conformitate cu dispozițiile OG nr. 2/2001, însă acesta nu a apelat la aceasta cale procesuala, la momentul respectiv, adică in urma cu aproximativ 3 ani.
În speță, nu este vorba de aplicarea legii contravenționale mai favorabile, ci este vorba despre executarea silita a creanțelor rezultata dintr-un proces verbal întocmit anterior datei intrării in vigoare a Legii nr. 144/2012 care nu a fost contestat in instanța.
Referitor la invocarea dispozițiilor Deciziei nr. 10/2013 pronunțata de către ICCJ, a arătat că, potrivit doctrinei de specialitate, contravenția continua este reglementata de dispozițiile art. 13 alin. 2 din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, ce definește acest tip de contravenție ca fiind situația in care încălcarea obligației legale durează in timp, si anume, actul de executare se prelungește in timp, in baza aceleași rezoluții contravenționale. Instituția contravenției continue are o importanta relevanta in incidența cu alte instituții de drept. Astfel, legea contravenționala aplicabila in timp va fi legea in vigoare din momentul epuizării acesteia, moment de la care se calculează si termenul de prescripție a răspunderii contravenționale.
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, fapta de a circula fara a deține rovinieta valabila constituie contravenție continua si se sancționează cu amenda. Prin urmare, in speța de fata, momentul aplicării sancțiunii contravenționale prin emiterea procesului - verbal de contravenție reprezintă momentul in care contravenția continua se epuizează ca urmare a intervenției unei autorități, respectiv C. - SA prin agenții constatatori. În cauză, momentul epuizării contravenției continue il reprezintă anul 2011.
Prin urmare, datorita faptului ca fapta de a circula fara a deține rovinieta valabila constituie contravenție continua, astfel cum este definita si reglementata de OG nr. 15/2002, precum si ca legea contravenționala aplicabila in timp va fi legea in vigoare din momentul epuizării acesteia, reiese in mod evident faptul ca, in speța, este vorba despre o excepție de la principiul retroactivatii legii contravenționale.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 205 - 208 NCPC, precum si dispozițiile legale cuprinse in întâmpinare.
La data de 18.12.2014 contestatorul a depus cerere adițională (modificatoare) prin care a arătat că înțelege să cheme în judecată în calitate de intimată, alături de C.N.A.D.N.R. - D.R.D.P. BUCUREȘTI și C.N.A.D.N.R. - C. DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ (C.E.S.T.R.I.N.), având în vedere că în cadrul dosarului de executare nr. 132/2014 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați „C. V. și M.-A. D.", s-a solicitat punerea în executare de către creditorul C.N.A.D.N.R. - D.R.D.P. BUCUREȘTI a titlului executoriu constând în Procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/21.06.2011, întocmit de C.N.A.D.N.R. - C.E.S.T.R.I.N.
A solicitat ca susținerile contrare celor din cererea contestatorului, aflate în conținutul întâmpinării, să nu fie luate în considerare. Legea instituie plângerea contravențională drept cale procesuală specifică pentru desființarea unui titlu executoriu reprezentat de un proces-verbal de constatare a contravenției, însă, în temeiul dispozițiilor art. 102 din O.G nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România coroborate cu dispozițiile art. 31 alin. (1) dinO.G nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, „împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia." Procesul – verbal de constatare a contravenției . nr._/21.06.2011 nu a fost înmânat sau comunicat contestatorului, în ciuda susținerilor contrare ale intimatei. Intimata arată că procesul verbal s-a încheiat, și în spiritul eficienței maxime, fix în ultima zi a termenului legal de o lună, suficient cât să nu se poată invoca de către contestator prescripția executării sancțiunii contravenționale. Deși intimata avea la îndemână procedura comunicării prin poștă, cu confirmare de primire, aceasta alege „să comunice" procesul-verbal de constatare a contravenției nr._/21.06.2011 direct prin afișare, în prezența unui așa-zis martor, fără a-i menționa datele de identificare, cu încălcarea dispozițiilor art. 19 alin. (1) teza a II - a din O.G. nr. 2/2001.
Mai mult decât atât intimata nu face deloc vorbire în întâmpinare despre carențele Procesului-verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare a procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/21.06.2011, mulțumindu-se doar să afirme că „procedura de comunicare a titlului executoriu în cauză s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul respectiv."
Instanța urmează că constate că între momentul comiterii contravenției și momentul judecării definitive a căii de atac împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției (prezenta contestație la titlu), au intervenit legi contravenționale mai favorabile sub aspectul termenului de prescripție a răspunderii contravenționale și al modului de sancționare a faptei.
În drept, cererea adițională (modificatoare) a fost întemeiată pe dispozițiile art. 30 alin. (5) coroborate cu dispozițiile art. 204 alin. (1) Cod procedură civilă, iar răspunsul la întâmpinare pe dispozițiile art. 201 alin. (2) Cod procedură civilă.
La data de 25.02.2015 a depus întâmpinare la cererea adițională (modificatoare).
A arătat că, în ceea ce privește schimbarea citativului, solicită ca instanța să constate că in toate actele dosarului de executare nr. 132/2014 aflat pe rolul Biroul Executorilor Judecătorești Asociați C. V. si M. A. D. se menționează ca fiind creditor C.—SA prin D. București. Această legitimație privind denumirea si sediul intimatei este statuata de Mandatul Special nr. DG /8/06.01.2014 acordat de Directorul General al C. - SA, Directorului Regional al D. București, al cărui obiect îl constituie reprezentarea intereselor Companiei Naționale de Autostrăzi si Drumuri Naționale din România - SA in teritoriu prin încheierea de acte juridice in numele si pe seama acesteia, sub aspect tehnic, economic si juridic pentru activitățile desfășurate la nivelul C. - SA - D. București, de către Directorul Direcției Regionale de Drumuri si Poduri București. Actele semnate de către Directorul D. București vor avea următoarea titulatura: «C. - SA, prin D. București…»"
A precizat că CESTRIN poate fi chemat in judecata doar in cazul formulării plângerii contravenționale împotriva procesului verbal de constatare a contravenției, el fiind emitentul procesului verbal de constatare a contravenției.
Pe fondul cauzei, a solicitat ca, în ceea ce privește cererea modificatoare la întâmpinare formulată de către contestator, instanța sa constate faptul ca nu conține elemente/considerente noi fata de contestația inițiala. Acesta nu reprezintă de fapt decât o reiterare a motivelor contestației inițiale la care subscrisa a formulat un punct de vedere in cuprinsul întâmpinării depuse.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 205 - 208 NCPC.
La data de 16.04.2015 contestatorul a depus cerere adițională și răspuns la întâmpinarea intimatei în vederea suplimentării motivelor de fapt și de drept invocate în susținerea primului capăt de cerere - anularea titlului executoriu constând în Procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/21.06.2011, întocmit de intimata C.N.A.D.N.R. - C.E.S.T.R.I.N. - ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 6/16.02.2015, în dosarul nr. 14/2014, de către Î.C.C.J. - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 199 din 25.03.2015.
Înalta Curte a admis recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului și, în consecință, a stabilit că „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1-4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată,procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) Ut. a), alin. (2) și (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator."
Potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) Cod procedură civilă, „Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."
Astfel, decizia este aplicabilă atât cauzelor pendinte, cât și celor care se introduc ulterior pe rolul instanțelor.De altfel, chiar intimatele recunosc, prin intermediul unui comunicat de presă din data de 20.02.2015, faptul că „Decizia ICCJ va fi motivată și se va publica în Monitorul Oficial, moment de la care devine obligatorie pentru instanțele judecătorești. Cu toate acestea, ea poate fi invocată și în cadrul proceselor ce se află pe rol în prezent."
În aceste condiții, procesul-verbal menționat mai sus este lovit de nulitate absolută. A menționat că intimata afirmă, în cuprinsul întâmpinării, faptul că „(...) CESTRIN poate fi chemat în judecată doar în cazul formulării plângerii contravenționale împotriva procesului verbal de constatare a contravenției, el fiind emitentul procesului verbal de constatare a contravenției."
Intimata C.N.A.D.N.R. –C.E.S.T.R.I.N. are calitate procesuală pasivă în cadrul oricărui mijloc procedural prevăzut de lege, ce permite analiza legalității și temeiniciei proceselor-verbale de constatare a contravenției emise de aceasta, tocmai pentru că este emitentul respectivelor procese-verbale. Așadar, intimata C.N.A.D.N.R. - C.E.S.T.R.I.N. poate fi chemată în judecată nu doar în cadrul unei plângeri contravenționale, ci și în cadrul unei cereri prin care se solicită anularea proceselor-verbale de constatare a contravenției emise de aceasta, în meiul dispozițiilor art. 712 alin. (2) Cod procedură civilă, în condițiile în care a existat o imposibilitate absolută și neimputabilă contravenientului de a recurge la plângerea contravențională.
La termenul din data de 26.05.2015, instanța, in temeiul art. 258 raportat la art. 255 NCPC, a incuviintat proba cu inscrisuri, apreciind-o ca fiind pertinentă, concludentă și utilă pentru soluționarea cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/21.06.2011 a fost aplicată contestatorului L. M. sancțiunea contravențională a amenzii totale de 250 lei și s-a stabilit în sarcina acestuia obligația de a achita contravaloarea tarifului total de despăgubire de 28 euro la cursul de schimb al BNR valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării.
La data de 13.11.2013, intimata C. SA, în calitate de creditoare, a formulat cererea înregistrată pe rolul B. C. V. si M. A. D. sub numărul 132/2014, prin care a solicitat punerea în executare a titlurilor executorii în ceea ce privește suma de 28 euro, reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire. Prin Încheierea din data de 28.02.2014 pronunțată în dosarul nr._ (f.90), Judecătoria Sectorului 3 București a încuviințat executarea silită a creanței cuprinse în titlul executoriu.
Ulterior, prin încheierea emisă la data de 12.05.2014 (f. 89), în temeiul art. 669 alin. 3 NCPC, ale art. 39 alin. 1 Legea nr. 188/2000 și ale OMJ nr. 2550/C/2006, au fost stabilite cheltuieli de executare în cuantum de 370,21 lei.
La aceeași dată a fost somația, comunicată contestatorului la data de 26.05.2014 (f.88) prin care i s-a adus la cunoștință acesteia că are obligația de a plăti suma de 28 euro reprezentând contravaloare tarif de despăgubire și suma de 370,21 lei cheltuieli de executare.
La data de 25.06.2014 au fost emise adrese de înființare a popririi asupra conturilor contestatorului la diverse unități bancare. (f. 65-84)
Potrivit încheierii din data de 10.07.2014 (f. 54) s-a dispus încetarea executării silite fiind realizată integral obligația stabilită prin titlul executoriu și plătite in totalitate cheltuielile de executare.
În conformitate cu prevederile art. 711 NCPC împotriva executării silite precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 443 se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu precum și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege.
Astfel cum rezultă din analiza textului legal menționat anterior, contestația la executare este un mijloc procedural special creat pentru etapa executării silite, o plângere specifică acestei proceduri, prin care se obține anularea sau îndepărtarea unor acte de executare ori uneori chiar și anihilarea efectului executoriu al unui titlu executoriu.
Prin contestatia la executare astfel cum aceasta a fost completată s-a solicitat anularea titlului executoriu si a actelor din dosarul de executare nr. 132/2014 al B. C. V. si M. A. D. pentru următoarele motive:
- Aplicarea legii contravenționale mai favorabile respectiv a Legii nr. 144/2012;
- Nelegala comunicare a procesului-verbal ce constituie titlu executoriu;
- Nulitatea procesului-verbal pentru lipsa semnăturii ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 6/16.02.2015 de către ICCJ;
- Comunicarea actelor de executare la o adresă gresită.
Instanța constată că prin intâmpinare intimata a invocat excepția inadmisibilității contestatiei la titlu prin care se solicită anularea procesului-verbal de constatare a contraventiei . nr._/21.06.2011, care are prioritate de soluționare in raport de celelalte aspecte care tin de fondul contestatiei la executare.
În conformitate cu prevederile art. 712 alin. 2 NCPC dacă executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca in contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
În prezenta cauză, instanța reține că titlul executoriu este reprezentat de procesul-verbal de constatare a contraventiei . nr._/21.06.2011, care potrivit art. 31 OG 2/2001 poate fi atacat numai cu plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Prin urmare, întrucât împotriva titlului executoriu contestatorul avea la dispoziție posibilitatea de a formula plângere contravențională in termen de 15 zile de la data la care a luat cunoștință de acesta prin care să invoce neregularități de formă (lipsa semnăturii agentului constatator) sau fond, instanța va admite excepția invocată și va respinge contestația la executare prin care se solicită anularea titlului executoriu ca inadmisibilă.
In ceea ce privește primele două motive ale contestației la executare, instanța reține că deși contestatorul le-a invocat in susținerea apărării privind inexistenta unui titlu executoriu valabil, acestea pot fi supuse analizei instanței si in cadrul contestației la executarea silită însăși motiv pentru care vor fi analizate in continuare.
Referitor la primul motiv al contestatiei, instanța reține că potrivit art. 12 din O.G. nr. 2/2001, dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ, iar dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta. În cazul în care noul act normativ prevede o sancțiune mai gravă, contravenția săvârșită anterior va fi sancționată conform dispozițiilor actului normativ în vigoare la data săvârșirii acesteia.
În prezenta cauză, instanța constată faptul că, potrivit art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, astfel cum era în vigoare la data încheierii proceselor-verbale de constatare a contravenției ce constituie titlurile executorii in temeiul cărora a fost demarată executarea, contravenientul avea obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4. Prin Legea nr. 144/2012, a fost abrogat acest alineat, împreună cu toate prevederile care făceau referire la tariful de despăgubire, la art. II al acestui act normativ menționându-se că tarifele de despăgubire prevăzute de O.G. nr. 15/2002, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Referitor la natura tarifului de despăgubire, instanța reține că potrivit reglementării din O.G. nr. 15/2002 astfel cum era în vigoare anterior modificării prin Legea nr. 144/2012, tariful de despăgubire era aparent reglementat ca o despăgubire acordată C. SA pentru folosirea fără achitarea rovinietei a drumurilor naționale. Cu toate acestea, acest tarif de despăgubire avea natura juridică a unei sancțiuni complementare, caracterul sancționator rezultând și din expunerea de motive a Legii nr. 144/2012, unde se apreciază că tariful de despăgubire reprezenta contravaloarea rovinietei pentru 12 luni pentru tipul de autovehicul în cauză.
În această situație în care tariful de despăgubire se aplica automat, fără a fi evaluat prejudiciul concret cauzat C. SA prin neplata rovinietei și se aplica ori de câte ori autovehiculul era surprins circulând pe drumurile publice fără rovinietă valabilă, indiferent de tarifele anterior aplicate prin alte procese-verbale, instanța reține că tariful de despăgubire are natura juridică a unei sancțiuni.
Mai mult decât atât, instanța constată faptul că, potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, în cuprinsul legii fundamentale nefăcându-se distincția între sancțiunile stabilite prin legea contravențională sau despăgubirile stabilite prin acestea.
In ceea ce privește susținerea intimatei in sensul că Legea nr. 144/2012 se aplică numai faptelor săvârșite după data la care a intrat in vigoare, instanța apreciază că aceasta este neîntemeiată întrucât principala caracteristică a unei legii contravenționale mai favorabile este retroactivitatea ceea ce înseamnă că dispozițiile sale se aplică și in situația in care contravențiile au fost comise înainte de . iar .-a realizat intre momentul comiterii faptei și cel al executării sancțiunii.
Pentru aceste motive, constatând că tariful de despăgubire are natura juridică a unei sancțiuni complementare care a fost înlăturată prin Legea nr. 144/2002, luând în considerare și prevederile art. 12 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, instanța va constata că a intervenit o lege contravențională mai favorabilă, astfel încât, sancțiunea aplicată de 28 euro prin procesul-verbal menționat anterior, nu se mai execută.
Instanța constată că și cea de-a doua critică a contestatoarei referitoare la necomunicarea legală a procesului-verbal este intemeiată, in condițiile in care potrivit art. 14 alin. 1 OG 2/2001, executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
Conform art. 25 alin. 1 și 2 OG 2/2001 procesul-verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie, contravenientului și, dacă este cazul, părții vătămate și proprietarului bunurilor confiscate. Comunicarea se face de către organul care a aplicat sancțiunea, în termen de cel mult o lună de la data aplicării acesteia.
Referitor la modalitatea de comunicare a actului de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii, art. 27 alin. 1 OG 2/2001 prevede că aceasta se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
Prin Decizia nr. 10/2013 Inalta Curte de Casație și Justiție a stabilit în cadrul soluționării unui recurs în interesul legii că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară celei de comunicare prin poștă, cu aviz de primire. Astfel, organul constatator al contravenției are obligația ca mai întâi să realizeze comunicarea procesului-verbal prin postă, cu confirmare de primire, aceasta fiind în măsură să asigure încunoștințarea efectivă a contravenientului în privința faptei săvârșite și a sancțiunilor contravenționale aplicate și numai în situația în care persoana sancționată, deși avizată, prin oficiul poștal, nu s-a prezentat în vederea ridicării corespondenței, să se apeleze la modalitatea tehnică subsidiară de comunicare, prin afișare.
În prezenta cauză, comunicarea procesului-verbal ce constituie titlu executoriu s-a realizat numai prin afișare (f.95) fără ca intimata C. SA să facă dovada faptului că deși a încercat comunicarea prin posta cu aviz de primire, această procedură nu a putut fi efectuată. Prin urmare, dreptul intimatei-creditoare de a pune în executare sancțiunea contravențională complementară s-a stins ca efect al prescripției.
Pentru motivele expuse, instanța va admite contestația la executare și va dispune anularea tuturor actelor de executare întocmite în cadrul dosarului de executare nr. 132/2014 al B. C. V. si M. A. D..
Cu privire la cererea de întoarcere a executării silite, instanța reține că potrivit art. 722 alin. 1 NCPC în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare acesteia, cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului.
În speță, raportat la faptul că instanța a dispus anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 132/2014 al B. C. V. si M. A. D. și că potrivit ordinelor de plată aflate la fila 70 verso și 72 contestatorul a achitat suma de 590,13 lei reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire și cheltuielile de executare, instanța apreciază că sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 722 alin. 1 NCPC, motiv pentru care va admite cererea și va dispune repunerea părților în situația anterioară prin obligarea intimatei C. SA la restituirea sumei de 590,13 lei către contestator.
In temeiul art. 453 alin. 1 NCPC, conform căruia partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată instanța reține culpa procesuală a intimatei in declanșarea prezentului litigiu, motiv pentru care o va obliga la plata cheltuielilor de judecată constând in 60,76 lei cheltuieli pentru xerocopierea dosarului de executare.
Referitor la cererea privind obligarea intimatei la plata taxei judiciare de timbru, instanța reține că intimata nu poate fi obligată la plata acesteia întrucât în situația admiterii contestației la executare sunt incidente dispozițiile speciale ale art. 45 alin. 1 lit. f OUG 80/2013 potrivit cărora sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie la cererea petiționarului, în tot sau în parte, în cazul în care contestația la executare a fost admisă iar hotărârea a rămas definitivă. Având în vedere aceste prevederi legale, instanța apreciază că nu există un drept de opțiune pentru contestatoare între a solicita statului sau dimpotrivă intimatei, restituirea acestei sume, din moment ce legea, prin dispoziții cu caracter special, prioritar aplicabile, a stabilit un alt debitor pentru restituirea taxei decât cel prevăzut de art. 453 C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității contestației la titlu, invocată de intimata.
Respinge contestația la titlu formulată de contestatorul L. M., CNP_, cu domiciliul ales în sector 1, București, .. 2-6, .. 4 în contradictoriu cu intimatele C. D. BUCURESTI și C. - C. DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICA (CESTRIN), ambele cu sediul în sector 6, București, .. 401A, ca inadmisibilă.
Admite contestația la executare.
Anulează toate actele de executare efectuate în dosarul nr. 132/2014 al B. C. V. și M. A. D..
Admite cererea de întoarcere a executării silite si obligă intimata la restituirea către contestatoare a sumei de 590,13 lei.
Admite in parte cererea privind cheltuielile de judecată.
Obligă intimata la plata către contestator a sumei de 60,76 lei cheltuieli pentru xerocopierea dosarului de executare.
Respinge cererea privind obligarea intimatei la plata taxei judiciare de timbru ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicarea prezentei sentințe, care se depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. M. D. E. A.
Red./Dact.: A.M.D./E.A./10.08.2018/ 6 ex.
Comunicări:
Grefier:
| ← Validare poprire. Sentința nr. 8095/2015. Judecătoria SECTORUL... | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
