Contestaţie la executare. Sentința nr. 4864/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4864/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 10-04-2015 în dosarul nr. 4864/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILA NR. 4864
Ședința publică din data de 10.04.2015
Instanța constituită din:
Președinte – D. E. M.
Grefier – D. Ș.
Pe rol se află soluționarea cererii formulată de contestatorul M. F. PUBLICE reprezentat de DIRECTIA GENERALA REGIONALA A F. PUBLICE BUCURESTI în contradictoriu cu intimații I. T., I. F., SAGRAB N., având ca obiect contestație la executare-suspendare executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații, prin avocat M. N., care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind contestatorul.
Instanța constată că procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care invederează că la data de 12.03.2015 a fost depusă copia certificată a dosarului de executare nr. 2977/2014. Instanța pune in discuție competența de soluționare a cauzei și durata estimativă a cercetării procesului.
Intimații, prin avocat, apreciază că această instanța este competentă, iar cauza va fi soluționată la termenul de judecată de astăzi.
Instanța, verificându-și din oficiu competența în temeiul art. 131 Cod procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza in baza disp. art. 713 și art. 94 Cod procedură civilă.
Instanța, in baza art. 238 Cod procedură civilă, estimează durata cercetării procesului la un termen de judecată.
Instanța, in ceea ce privește contestația formulată impotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, in baza art. 714 alin. 2 C.pr.civ, invocă din oficiu excepția tardivității formulării contestației la executare.
Instanța acordă cuvântul asupra probelor.
Intimații, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța, in baza art. 255 și 258 C.pr. civ., încuviințează pentru părți proba prin înscrisurile de la dosar, ca fiind admisibilă, putând duce la soluționarea pricinii. De asemenea, instanța constată că a fost depusă la dosar copia certificată a dosarului de executare.
Nemaifiind probe de administrat, in cf. cu art. 244 alin. 1 C.pr.civ., instanța dispune închiderea cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra excepției tardivității formulării contestației la executare împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare și asupra fondului.
Intimații, prin avocat, solicită admiterea excepției, astfel cum a fost formulată. Pe fond, solicită respingerea contestației la executare și arată că o somație nu se poate emite decât prin întocmirea unui dosar de executare silită de către un executor judecătoresc in baza unei cereri de executare silită din partea creditorului. De asemenea, la momentul primirii somației, contestatorul avea obligația să comunice executorului judecătoresc că nu sunt bani in conturi, iar in dosarul de executare nu există nicio astfel de cerere. Mai mult, atât onorariul executorului cât și toate cheltuielile de executare se stabilesc anticipat la depunerea cererii pentru întocmirea dosarului și începerea executării silite. Această situație este valabilă și pentru onorariul de avocat, având in vedere că creditorul nu poate să formuleze o cerere de executare silită decât cu încheierea unui contract și stabilirea unui onorariu de avocat in raport de valoarea litigiului, iar in practică onorariul este de 10% din valoarea litigiului. Urmează ca instanța să observe că in speța, onorariul este in procent de 5 %. În ceea ce privește susținerea contestatorului că nu existau bani in cont, arată că prin hotărârea judecătorească s-a stabilit restituirea unei sume care reprezintă contravaloarea unui apartament pe care l-a obținut fostul chiriaș ca urmare a anulării unui contract de vânzare-cumpărare, iar in cadrul Ministerului Finanțelor există un fond cu afectațiune specială, deci nu se poate pune problema că nu au existat bani. Solicită respingerea contestației la executare; cu cheltuieli de judecată constând in onorariu de avocat, a cărui chitanța de achitare o depune la dosar.
La interpelarea instanței, intimații, prin avocat, arată că intimata I. T. a formulat cererea de executare silită in nume propriu și ca mandatar al celorlalți doi creditori, iar la dosarul de executare au fost depuse și cele două procuri din care rezultă cu certitudine că ea este reprezentantul.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza in vederea soluționării.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin contestația la executare, înregistrată la data de 16.09.2014, la Judecătoria Sectorului 3 București, reclamanta M. F. PUBLICE reprezentat de DIRECTIA GENERALA REGIONALA A F. PUBLICE BUCURESTI a solicitat în contradictoriu cu intimații I. T., I. F., SAGRAB N., ca instanța să dispună anularea actelor de executare silită din dosarul nr. 2977/2014, suspendarea executării silite cf. ar. 718 alin.1 C.p.c. până la soluționarea prezentei cauze.
In motivare, s-a arătat că reclamanta a primit comunicările privind executarea silită la data de 03.09.2014, actele de executare silită fiind netemeinice și nelegale.
Astfel, prin sentința civilă nr. 112/2014 reclamata a fost obligată la plata către creditori a sumei de_, 88 lei ori prin actele de executare silită este solicitat întregul debit de către un singur creditor.
De asemenea, executarea silită încalcă termenul fixat de prevederile OG 22/2002, respectiv de art. 1, 2 și 3 din acest normativ, respectiv termenul de grație de 6 luni in care instituția publică este obligată să dispună toate măsurile ce se impune pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
In plus, s-a contestat onorariul executorului pt. instrumentarea dosarului de executare nr. 2977/2014, apreciindu-se ca suma de 7678 lei depășește limita maximă prev. de art. 39 alin.1 lit. c) din lega 188/2000 aceasta fiind disproporționat și prin raportare la valoarea creanței și activitatea prestată efectiv de către executor. De asemenea, onorariul avocațial de 4000 lei nu se justifică având in vedere că această fază demersurile sunt efectuate de catre executor și solicită cenzurarea acestuia cf. art. 451 C. și a jurisprudenței CEDO aplicabile (hot. pron. in cauza C.. v. Romania).
Cu privire la cererea de suspendare a executării silite, s-a arătat că in cf. cu prev. art. 718 alin.1 C. continuarea executării silite prejudiciază in mod grav activitatea reclamantului.
In probațiune, s-a solicitat proba prin înscrisuri și in drept au mai fost invocate prev. art. 7 din OUG 4/2011, art. 30 din OUG 80/2013, art. 622, 714 alin.1 C., OG 22/2002.
Intimații, legal citați, au formulat întâmpinare la data de 04.12.2014, prin care au solicitat respingere contestației, a cerii de suspendare a executării silite și obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
In motivare, arată că I. F. și S. N. au mandatat pe I. T. sa le reprezinte in orice demers legat de prezentul litigiu, iar cf. titlului executoriu reclamantul a fost obligat la plata sumei de_, 88 lei catre acestea. Deși termenul de 6 luni nu este aplicabil, se poate constata și că dacă s-ar reține aplicabilitatea acestuia, acest termen a expirat fara ca reclamantul să execute titlul executoriu, iar drepturile fundamentale cf. Convenției europene ale intimaților au fost încălcate. In ceea ce privește onorariile executorului și ale avocatului,s-a menționat că acestea nu sunt disproporționate.
In probațiune, s-au depus înscrisuri.
Nu s-a depus răspuns la întâmpinare.
In ședința din data de 10.04.2015, a fost încuviințată și administrată pt. părți proba prin înscrisuri, fiind atașat dosarul de executare silită nr. 2977/2014 – f. 48-95. In aceeași ședință, s-a invocat excepția tardivității contestației la executare cu privire la încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită.
Instanța, analizând cererea, prin prisma materialului probator administrat in cauză și a dispozițiilor legale incidente, constată următoarele:
In ceea ce privește excepția tardivității introducerii contestației la executare cu privire la încheierea executorului judecătoresc din data de 28.08.2014, instanța reține aplicabilitatea dispozițiilor art. 714 alin.2 C. pr.civ. care stipulează că împotriva încheierilor executorului judecătoresc atunci când acestea nu sunt definitive, potrivit legii se poate face contestație in termen de 5 zile de la comunicare, fiind vorba de un termen de decădere.
În conformitate cu prevederile art. 246 C. pr.civ. excepția tardivității introducerii contestației cu privire la cheltuielile de executare silită este o excepție de procedură, absolută.
Instanța reține că încheierea executorului judecătoresc din data de 28.08.2014 prin care s-a stabilit cuantumul creanței actualizate și cheltuielile de executare silită a fost comunicată contestatorului la data de 03.09.2014, cf. dovezii din dosarul de executare 2977/2014 – f. 66, iar prezenta contestație la executare a fost înregistrată la data de 16.09.2014.
Prin urmare, instanța reține că in cauză, contestația privind încheierea din data de 28.08.2014 a fost introdusă tardiv, cu depășirea termenului de decădere prevăzut de lege și va fi respinsă ca fiind tardiv formulată.
Contestația la executare este întemeiată pe dispozițiile art. 711 alin. 1 C.proc.civ., care stipulează că împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare, se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
In ceea ce privește aplicarea dispozițiilor OG 22/2002, instanța reține că în temeiul prevederilor art.2 din Ordonanța nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, in termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-si îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plata comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
Prin urmare, pentru a putea beneficia de acest termen de 6 luni în vederea executării obligațiilor sale, orice instituție publică este obligată să facă dovada lipsei de fonduri și să fie somată prin executorul judecătoresc cu privire la îndeplinirea obligației. Debitoarea nu a făcut această dovadă a lipsei de fonduri și nici a demersurilor întreprinse pentru rezolvarea problemelor financiare, iar actele de executare silită emise de executorul judecătoresc constituie un act de executare cerut de însăși dispozițiile art.2 teza finala a OG 22/2002, pentru începutul curgerii termenului stabilit in favoarea instituțiilor publice
Mai mult, lipsa unor disponibilități financiare de natură bugetară nu poate fi invocată ca motiv de neîndeplinire de către o instituție a statului a obligațiilor legale ce îi revin față de proprii cetățeni, aspect consacrat de foarte mult timp in jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului (hot. pron. in cauza S. v. Romania, Hornsby v. G., Bourdov v. Rusia; S. P. v. Romania, C. v. Romania), iar creditorilor nu li se poate pretinde sa aștepte o perioada de timp nerezonabilă, pentru plata efectiva a drepturilor cuvenite. În plus, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat deja, în mai multe rânduri în sensul că, în România, măsurile luate pentru salvgardarea echilibrului bugetar între veniturile și cheltuielile publice pot fi considerate ca urmărind un scop legitim (Deciziile de inadmisibilitate pronunțate în cauzele D. și alții v. România – 04.09.2012, paragraf 47, M. și S. v. România - 6 decembrie 2011, Panfile v. România - 20 martie 2012), însă atât timp cât nu se aduce atingere justului echilibru intre cerințele de interes general ale comunității și cerințele de protecție a drepturilor fundamentale ale individului.
Instanța reține că executarea silită se desfășoară în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 122/27.01.2014, definitivă prin decizia C. din data de 12.06.2014 prin care M. finanțelor Publice a fost obligat la plata sumei de_, 88 lei către intimați și al plata cheltuielilor de judecată – f. 54-59. Cererea de executare silită a fost formulată numai de intimata I. T., ptr. întreaga creanță, aceasta acționând in calitate de mandatar al celorlalți doi creditori cf. mandatelor speciale de la f. 82-84. Este adevărat că nu a existat o mențiune expresă in cererea de executare silită, iar in actele emise de executorul judecătoresc este menționat numai creditorul care a formulat cererea însă instanța reține că nu este incident cazul de anulare al actelor de executare silită, prevăzut de dispozițiile art. 656 alin.1 lit. d) și alin.2 C.. Participarea celorlalți creditori la procedura de executare a fost dovedită cf. procurilor depuse la dosarul cauzei, mențiunea eronată cu privire la existența unui singur creditor putând fi acoperită, cf. prev. art. 177 alin.1 C..
Ca măsură de executare silită, s-a recurs la înființarea popririi la data de 23.09.2014, iar ca urmare a executării, la data de 07.01.2015, s-a dispus încetarea executării silite în dosarul nr. 2977/2014 – f. 92.
Celelalte aspecte invocate în contestație legate de cuantumul cheltuielilor de executare silită nu pot fi analizate,a vând in vedere soluția legată de respingerea ca tardiv formulată a contestației in acest sens.
Având în vedere aspectele reținute mai sus, în temeiul art. 719 C.proc.civ, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare.
Referitor la cererea de suspendare a executării silite, instanța reține că, potrivit art. 718 alin.1 C. pr.civ. până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Față de faptul că la data de 10.04.2015 a fost soluționată contestația la executare, instanța va respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite, până la soluționarea prezentei contestații.
Raportat la dispozițiile art. 451-453 C. pr.civ. potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată, instanța va obliga reclamantul la plata cheltuielilor de judecată solicitate de intimați in sumă de 300 lei reprezentând contravaloarea onorariului avocațial achitat cf. chitanței nr. 6/2015 - f. 99.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția tardivității.
Respinge contestația la executare împotriva încheierii privind stabilirea cheltuielilor de executare silită emisă la data de 28.08.2014, în dosarul de executare silită nr. 2977/2014, ca fiind tardiv formulată.
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea M. F. PUBLICE REPREZENTAT DE DIRECTIA GENERALA REGIONALA A F. PUBLICE BUCURESTI, cu sediul ales in București, ., sector 2, în contradictoriu cu intimații I. T., I. F., SAGRAB N., toți cu domiciliul in sector 1, București, ., ., ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Obligă reclamantul la plata cheltuielilor de judecată de 300 lei.
Cu drept de a formula apel în termen de 10 zile de la comunicare .
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședința publică din data de 10.04.2015.
Președinte Grefier
D. E. M.D. Ș.
| ← Evacuare. Sentința nr. 4908/2015. Judecătoria SECTORUL 3... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4827/2015.... → |
|---|
