Contestaţie la executare. Sentința nr. 11/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 11/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 11-11-2015 în dosarul nr. 15628/2015
Dosar nr._
ROMANIA
JUDECATORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI - SECTIA CIVILA
SENTINTA CIVILA NR._
Sedinta publica din data de 11.11.2015
Instanta constituita din:
P.: I. A.
Grefier: R. T.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe contestatoarea D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI ADMINISTRATIA SECTOR 3 A FINANTELOR PUBLICE în contradictoriu cu intimata D. S. SRL, având ca obiect „contestație la executare si suspendare executare silită”.
La apelul nominal facut in sedinta publica, au lipsit partile.
Procedura legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta care invedereaza faptul ca s-a solicitat judecarea cauzei in lipsa, dupa care instanta a declarata inchisa cercetarea judecatoreasca si a retinut cauza in pronuntare.
INSTANTA
Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 06.01.2015 sub nr._, contestatoarea Direcția G. Regionala a Finanțelor Publice București, reprezentata de Administratia Sectorului 3 a Finanțelor Publice, a formulat contestatie la executare împotriva actelor de executare - incheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 13.11.2014 si adresa de infiintare a popririi - emise in dosarul de executare silita nr 1666/2014 de către Biroul Executorului Judecătoresc “D. si D.”.
In motivarea cererii contestatoarea a considerat ca actele de executare emise de executorul judecatoresc in dosarul de executare 1666/2014 sunt netemeinice si nelegale. Prin sentinta civila nr. 2508/03.04.2014 pronuntata de Tribunalul Bucuresti in dosarul_ s-a dispus obligarea Administratiei Finantelor Publice a Sectorului 3 Bucuresti la restituirea catre intimata a sumei de 4926 lei ce reprezinta taxa privind emisiile poluante achitata de catre aceasta la bugetul de stat cu dobanda legala. Nu sunt aplicabile dispozitiile art. 622 si urm. C.p.c, ci dispozitiile OG 92/2003 privind Codul de procedura fiscala prin care se instituie o procedura speciala in ceea ce prioveste restituirea sumelor de la bugetul statului. A invocat OMFP nr. 1899/2004 potrivit caruia restituirea sumelor de la bugetul statului se efectueaza, la cererea contribuabilului, in termen de 45 zile de catre organul fiscal caruia ii revine competenta de administrare a creantelor bugetare. Actele de executare incalca dispozitiile art.XV din OUG 8/2014, iar incheierea din data de 13.11.2014, prin care au fost stabilite cheltuieli de executare silita, a fost emisa cu incalcarea dispozitiilor legale, motivand ca adresa de infiintare a popririi cat si incheierea includ cheltuieli de executare menite sa asigure realizarea executarii silite insasi. Nu s-a formulat cererea de restituire a sumelor inscrise in titlul executoriu, iar contestatoarea nu a refuzat plata sumei stabilite prin sentinta civila pronuntata de Tribunalul Bucuresti si ca onorariul de executare trebuia calculat in raport de dispozitiile OUG 144/2007. Privind suspendarea provizorie a solicitat scutirea contestatoarei de la plata cautiunii.
In drept au fost invocate dispozitiile Codul de procedura civila, OG 22/2002, OG 92/2003.
In dovedirea cererii contestatoarea a solicitat proba cu inscrisuri.
Intimata nu a depus intampinare.
Prin sentința civilă nr.4144/17.04.2015 a fost admisa exceptia de necompetenta teritoriala a Judecatoriei Sector 2 Bucuresti si a fost declinata solutionarea cauzei in favoarea Judecatoriei Sector 3 Bucuresti.
Pe rolul acestei instante cauza a fost inregistrata la data de 12.06.2015 sub acelasi numar.
La solicitarea instantei a fost depus la dosar in fotocopie dosarul de executare silita.
La termenul din data de 11.11.2015 instanta a incuviintat contestatoarei proba cu inacrisuri.
Analizand actele dosarului, instanta retine ca prin sent.civ. nr. 2508/03.04.2014 pronuntata de Tribunalul Bucuresti in dosarul_ a fost obligata contestatoarea sa plateasca in favoarea intimatei suma de 4926 lei reprezentand contravaloarea taxei de emisii poluante, la care se adauga dobanda legala calculata de la data de 09.08.2012 pana la data restituirii efective si suma de 1839,3 lei reprezentand cheltuieli de judecata (f.18-20). Aceasta hotarare a ramas irevocabila prin dec.civ. nr.6236/11.09.2014 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti in dosarul nr.5226/2013 (f.21-30).
Avand in vedere ca nu a fost platita suma datorata de catre contestatoare, intimata a inregistrat la B. D. si D. cerere de executare silita in vederea recuperarii debitului, formandu-se astfel dosarul de executare nr.1666/2014.
Prin incheierea din data de 12.11.2014 executoriul judecatoresc a incuviintat executarea silită a debitului (f.34), prin incheierea din data de 13.11.2014 executorul judecatoresc a actualizat debitul pana la valoarea de 8080,22 lei (f.35), iar prin incheierea din data de 13.11.2014 au fost stabilite cheltuielile de executare in cuantum de 3059,75 lei, din care 1008,02 lei (f.36).
La aceeasi data de 13.11.2015 executorul judecatoresc a comunicat somatia catre conteatatoare si a emis adresa de infiintare a popririi.
Cu privire la sustinerile contestatoarei in legatura cu nerespectarea dispozitiilor art.XV alin.1 din OUG nr.8/2014, se constata ca intimata detine un drept constatat prin stabilit printr-o hotararea judecatoreasca suficient de bine stabilit in dreptul intern, cert, irevocabil si exigibil astfel incat se poate considera ca intra in sfera de aplicare a notiunii de bun in sensul art.1 din Protocolul 1 la Conventie.
Exista o ingerinta, constand in neexecutarea unei hotararii, aceasta fiind prevazuta de lege – art.XV alin.1 din OUG nr.8/2014 in care se dispune ca plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plății integrale și cheltuielile de judecată, precum și alte sume stabilite de instanțele judecătorești, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora..
F. de momentul la care s-a emis titlul executoriu – anul 2014, nu se poate retine ca asemenea intarziere in efectuarea unei plati ar face sa se fie mentiut justul echilibru avut in vedere de dispozitiile Conventiei.
In cauza D. impotriva Romaniei a Curtii Europene a Drepturilor Omului nu existau dovezi in sensul ca autoritatile statului nu ar avea intentia sa respecte calendarul de plati. In acea hotarare Curtea a retinut a fost respectat mecanismul de esalonari, desi acesta a suferit mai multe modificari, autoritatile statului platind in temeiul titlului executoriu mai multe transe catre reclamanti si astfel dand dovada de diligenta in executare, ceea ca a determinat Curtea sa considere ca nu a fost afectata insasi substanta drepturilor reclamantilor. In prezenta cauza contestatoarea nu a facut dovada ca ar fi platit intimatului vreo suma de bani mentionata in titlul executoriu.
Neconcordanța dintre reglementările internaționale privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte și dispozițiile OUG nr.8/2014 va fi rezolvată, potrivit art.20 alin.2 din Constituția revizuită, în favoarea celei dintâi, întrucât are caracter de reglementare internațională și este totodată mai favorabilă, de vreme ce executarea unei hotărâri judecătorești irevocabile pronunțate împotriva unei instituții publice nu poate fi împiedicată de nealocarea unor fonduri bugetare cu această destinație.
Iîn cauza Sacaleanu c. România (cererea nr._/01, hotărârea din 6 septembrie 2005, definitivă la 12 decembrie 2005) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art.6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului întrucât s-au executat cu întârziere hotărâri judecătorești irevocabile pronunțate împotriva unor instituții publice bugetare, cauzată de refuzul Trezoreriei Statului de a plăti respectivele sume.
S-a reținut de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului că reclamanta obținuse mai multe hotărâri judecătorești irevocabile prin care o instituție publică bugetară era obligată să-i plătească anumite sume de bani. Instituția publică a refuzat cererea reclamantei de executare de bună-voie a hotărârilor judecătorești executorii. Instanța judecătorească de executare a încuviințat cererea de executare silită prin poprire, terț poprit fiind Trezoreria Statului, care a informat-o pe reclamantă că nu poate vira creditorilor instituțiilor publice decât sumele afectate utilizării proprii a instituției în cauză, astfel că plata va fi efectuată periodic, în funcție de disponibilul existent în cont. Până în luna februarie 2002 reclamantei îi sunt plătite sumele prevăzute în hotărârile judecătorești.
Cu privire la pretinsa violare a art.6 (“Dreptul la un proces echitabil”) paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a amintit că executarea unei hotărâri judecătorești trebuie considerată ca făcând parte din proces, în sensul art.6 din Convenție. Dreptul la o instanță ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică a unui stat parte la Convenție ar permite ca o hotărâre judecătorească să rămână inoperantă în detrimentul unei părți. Mai mult, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a aratat că administrația constituie un element al statului de drept, interesul ei identificându-se cu acela al unei bune administrări a justiției, iar dacă administrația refuză sau omite să execute ori întârzie să o facă, garanțiile de care a beneficiat justițiabilul în timpul fazei judiciare a procedurii își pierd orice rațiune de a exista.Se mai mentioneaza că, atunci când autoritățile sunt ținute să acționeze pentru executarea unei hotărâri judecătorești și omit să o facă, această inerție angajează răspunderea statului pe terenul art.6 din Convenție, iar o autoritate a statului nu poate pretexta lipsa de resurse pentru a-și onora o datorie întemeiată pe o hotărâre judecătorească.
În cauza Sacaleanu c. România Curtea a observat că, deși existau sume în contul poprit, Trezoreria Statului a refuzat uneori să le vireze reclamantei, pe motivul că ele nu erau afectate de Ministerul Finanțelor pentru plata datoriilor și prin aceasta statul, prin propriile acte, a făcut imposibilă îndestularea imediată a reclamantei pentru sumele stabilite.
Pe de altă parte, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat în cauza Angelov c.Bulgariei (cererea nr._/98, hotărârea din 22 aprilie 2004) încălcarea art. 1 din Protocolul nr.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului întrucât hotărârea tribunalului regional pronunțată împotriva unei instituții publice a fost executată cu o întârziere de aproape 2 ani, iar motivele invocate de Guvern, cum ar fi lipsa fondurilor în bugetul instituțiilor vizate nu ar putea justifica o asemenea întârziere.
In lumina jurisprudentei Curtii se poate concluziona ca, daca un stat se bucura de imunitate de executare silita, refuzul, omisiunea sau intarzierea nejustificata de a plati suma de bani la care a fost obligat printr-o hotarare judecatoreasca, este de natura sa incalce atat dreptul la un proces echitabil protejat de art.6 al Conventiei cat si dreptul de proprietate protejat de art.1 al Protocolului nr.1.
Cu privire la nerespectarea OG 22/2002, din interpretarea coroborata a prevederilor art. 2 si 3 din OG 22/2002, se retine că termenul de 6 luni începe să curgă de la data la care debitorul a primit somatia de plată comunicată de organul competent de executare si aceasta doar în situatia în care executarea creantei nu începe sau nu continuă din cauza lipsei de fonduri. Prin urmare, termenul de 6 luni este operabil doar în situatia lipsei de fonduri, aspect care nu a fost dovedit de contestatoare. Astfel, beneficiul termenului de 6 luni în favoarea instituțiilor publice nu actioneaza ope legis, ci este condiționat de dovada demersurilor făcute pentru obținerea fondurilor necesare achitării obligațiilor. Refuzul autorităților de a aloca sumele necesare plății debitului constituie o atingere adusă dreptului ce decurge din art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției.
In privinta cuantumului onorariului executorului judecatoresc, se constata ca acesta a fost calculat cu respectarea dispozitiilor art.39 alin.1 lit.a din Lg. nr.188/2000, la acesta adaugandu-se si TVA. Astfel onorariul este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite la care se adauga TVA.
Deși dispozițiile art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 nu prevăd în mod expres necesitatea adăugării TVA datorate de executorul judecătoresc bugetului de stat la cuantumul onorariului stabilit conform legii, potrivit art. 127 și art. 129 alin. 3 din Codul fiscal, taxa pe valoare adăugată reprezintă un impozit indirect și este datorată de persoana impozabilă (inclusiv de persoanele ce exercită profesii liberale, în anumite condiții) în toate cazurile în care se prestează un serviciu, taxa fiind inclusă în tariful final practicat de prestator pentru a fi suportată în final de beneficiarul serviciului. În consecință, beneficiarul serviciului prestat (în speță executarea silită), respectiv creditorul care solicită prestarea serviciului de către executor, este cel care, în conformitate cu dispozițiile legale, va suporta în final și costul TVA datorat de prestatorul de servicii (executor) către bugetul de stat. În aceste condiții, TVA reprezintă pentru creditorul urmăritor o cheltuială efectuată în cursul executării silite.
Serviciul prestat de executorul judecătoresc fiind încadrat din punct de vedere contabil în categoria prestărilor de servicii pentru care se datorează taxa pe valoare adăugată, în mod legal executorul judecătoresc a calculat TVA la cheltuielile de executare, suma constituind taxă pe valoare adăugată urmând a fi virată de executor la bugetul statului. Ca urmare a achitării acestei obligații fiscale, suma ce va rămâne efectiv executorului judecătoresc cu titlu de onorariu este doar maximul prevăzut Lg. nr.188/2000.
F. de aceste considerente, in baza art.712 si art.720 C.p.c., va fi respinsa ca neintemeiata contestatia la executare, contestatoarea nefacand dovada ca executarea silita s-ar fi facut cu nerespectarea dispozitiilor legale in materie, desi avea aceasta obligatie in baza art.249 C.p.c. si va fi respinsa cererea de suspendare a executarii silite ca ramasa fara obiect ca urmare a solutionarii contestatiei la executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge contestatia la executare formulata de contestatoarea DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI-ADMINISTRAȚIA SECTOR 3 A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în București, ., sector 2 în contradictoriu cu intimatul . cu sediul în București, . nr.13, ., ., ca neintemeiata.
Respinge cererea de suspendare a executarii silite, ca ramasa fara obiect.
Cu apel in 10 zile de la comunicare, cererea urmand a se depune la Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti.
Pronuntata in sedinta publica astazi, 11.11.2015.
P., Grefier,
I. A. R. T.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 11/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 10/2015. Judecătoria... → |
|---|
