Contestaţie la executare. Sentința nr. 3503/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3503/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 3503/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 3 BUCUREȘTI
Secția Civilă
Sentința civilă nr. 3503
Ședința publică din 12.03.2015
Instanța constituită din:
Președinte: I. E. L.
Grefier: D. M.
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de contestatoarea A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR, în contradictoriu cu intimații P. V., P. E., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 26.02.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data, parte integranta din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 12.03.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de18.08.2014, sub nr._ , contestatoarea A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR a formulat, în contradictoriu cu intimații P. V., P. E., contestație la executare, prin care a solicitat: anularea executării silite înseși ce face obiectul dosarului de executare nr. 290/2014 al B. Raportoru Gerogeta ; suspendarea executării silite dispuse pana la soluționarea contestației la executare ; suspendarea popririi conturilor deschise la Trezoreria Municipiului București; întoarcerea executării.
În fapt, a arătat că la data de 31.01.2013, Comisia Municipiului București pentru Aplicarea Legii 290/2003 a emis Hotărârea nr.1531/31.01.2013 prin care s-a stabilit cu titlu de despăgubiri suma de 299 476,37 lei, iar prin înștiințarea din data de 07.08.2014 executorul judecătoresc i-a adus la cunoștință înființarea măsurii popririi până la concurența sumei de_,44 lei reprezentând 2/3 din despăgubirile acordate.
Cu privire la motivele de contestație la executare silită, contestatoarea a arătat că tranșa II din creanța invocată nu este exigibilă, astfel că procedura de executare silită a fost pornită în mod nelegal. Astfel, a arătat că în temeiul art. 10 alin. 2 din Legea 290/2003 ”despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor în termen de 1 an de la comunicarea hotărârii comisiei județene; plata lor se face și în rate în maximum 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești, text ce se coroborează cu dispozițiile art. 18 alin. 5 din HG 1120/2006 privind aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea Legii 290/2003. Având în vedere că hotărârea a fost emisă la data de 31.01.2013, data limită până la care putea dispune plata tranșei II este 25.02.2014.
De asemenea, referitor la tranșa I, contestatoarea a arătat ca modalitatea de actualizare este eronată și ca potrivit art. 2 din OUG nr. 10/2014 s-a suspendat plata voluntară a despăgubirilor stabilite in temeiul Legii nr. 290/2003 și că executorul judecătoresc a incălcat prevederile art. OG nr. 2/2002.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 711 și urm. C.pr.civ., Legea 290/2003,Legea 117/2006 și HG 1120/2006 modificată prin HG 57/2008.
La data de 10.12.2014 intimații au depus întâmpinare, prin are au solicitat respingerea executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 290/2014, al B. Raportoru G..
Intimații au arătat că P. V. si P. E. sunt moștenitorii defunctului P. O.. În anul 2005, după apariția legii speciale de reparație nr.290/2003, P. E. a formulat cererea nr. 400/3934/11.01.2005 pentru acordarea drepturilor legale cuvenite, după urma autorilor P. I. si P. Matita, pentru bunurile proprietatea acestora care au fost sechestrate, reținute sau ramase in ., ca urmare a trecerii forțate în proprietatea statului rus, datorita stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947.Desi termenul maxim de soluționare a acestei cereri era, conform art.8 al.2 din L.290/2003, șase luni,de la înregistrarea cererii, abia după noua ani, la data de 31.01.2013 Comisia Municipiului București pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 290/2003 a emis Hotărârea nr. 153 1.Prin acest act administrativ s-a dispus aprobarea cererii formulate de P. E. si a acordat despăgubiri numitilor P. E., P. V., P. R. si P. O., în sensul acordării de compensații bănești.Intimații, nu au contestat cuantumul compensației bănești stabilit de Comisia Municipiului București, astfel că această Hotărâre a rămas irevocabilă în luna februarie 2013.După efectuarea demersurilor legale în vederea primirii sumelor de bani dispuse cu titlu de compensație intimații au așteptat realizarea acestor plăți în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 290/2003.Contestatoarea ANRP nu contestă legalitatea ori întinderea drepturilor bănești cuvenite intimaților, conform Hotărârii nr. 1531/31.01.2013 emisă de Comisia Municipiului București pentru Aplicarea Legii 290/2003.De asemenea, dreptul de creanță născut în favoarea pârâților prin emiterea Hotărârii nr. 1531/31.01.2013, neatacată printr-o procedură judiciară, reprezintă o valoare patrimonială și are, deci, caracteristicile unui bun în sensul primei fraze a art. 1 alin. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al C.E.D.O., care nu era revocabil și care dă dreptul acestora de a se prevala de toate mijloacele legale prevăzute pentru exercițiul dreptului lor de proprietate.Deși contestatoarea susține că aceste despăgubiri se plătesc doar în limita disponibilităților bănești sau în limita sumelor aprobate anual, aceasta ignoră faptul că tocmai pentru acest motiv legiuitorul a stabilit plata eșalonată în două tranșe a despăgubirilor, pentru a da posibilitatea statului român, să-și respecte în mod echitabil și onorabil obligațiile impuse de lege.La acest moment, pârâții dețin un titlu executoriu, pentru care trebuiau să primească plata despăgubirilor în două tranșe pe parcursul a doi ani consecutivi. Or, deși titlul lor executoriu datează din 2013, ANRP nu a făcut dovada efectuării vreunei plăți, astfel că, evident în mod legal, intimații au demarat executarea pentru întreaga sumă, care nu a fost executată în mod voluntar de către contestatoare.
În ceea ce privește aplicarea OUG nr. 10/_ consideră că nu sunt aplicabile în prezenta speță, având în vedere faptul că intimații dețin o creanță certă, lichidă și exigibilă, pentru care contestatoarea nu a înțeles s-o execute voluntar. Au apreciat că OUG nr.10/2014 nu se aplică titlurilor de plată cu scadența ambelor tranșe împlinită la data intrării în vigoare a Ordonanței.
În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor OUG nr. 22/2002, a menționat faptul că acestea au fost întocmai respectate, în ceea ce privește procedura executării silite demarată în dosarul de executare nr. 290/2014.Potrivit dispozițiilor art. 2 din O.G. nr. 22/2002 instituția debitoare este obligată ca în termen de 6 luni să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată, termen care curge de la data primirii somației de plată comunicată de organul competent de executare.Debitoarea a fost somată la data de 07.08.2014 în conformitate cu dispozițiile art. 2 din OUG nr. 22/2002, conform somației nr. 290/2014 să se conformeze dispozitivului titlului executoriu, în sensul de a plăti prin consemnare pe seama și la dispoziția B. Raportoru G. suma de 201.986,82 lei, reprezentând despăgubiri, în cuantum actualizat cu indicele de inflație pe perioada decembrie 2013-iunie 2014.Executorul judecătoresc a pus în vedere debitoarei ANRP, ca în termen de 15 zile de la primirea somației, să prezinte dovezi, în cazul în care se află în situația premisă prevăzută de disp. art. 2 din OUG nr. 22/2002.Potrivit actelor existente în dosarul de executare, până acum, debitoarea ANRP NU a făcut dovada faptului că a făcut toate demersurile pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titlul executoriu.Invocă în acest sens și dispozițiile art. 667 C.proc.civ.: "debitorul va fî somat să își îndeplinească obligația, de îndată sau în termenul acordat de lege, cu arătrarea că, în caz contrar, se va proceda la continuarea executării silite ".Hotărârea Comisiei Municipiului București reprezintă un act administrativ cu caracter individual, emis în realizarea puterii de stat, fapt ce îi conferă caracterul executoriu de drept. în cadrul actelor administrative operează și prezumția de legalitate având ca efect producerea imediată a consecințelor juridice și, deci, fiind posibilă executarea directă.În petitul contestației, ANRP, a solicitat restabilirea situației anterioare punerii în executare a Hotărârii nr. 1531/31.01.2014 și întoarcerea executării silite efectuate pentru suma de211.083,44 lei.Or, în cazul pârâților, sumele de bani nu au fost încasate, având în vedere lunga listă de așteptare existentă pentru încasarea compensațiilor bănești, situație în care cererea contestatoarei nu este prematură.Față de această împrejurare, invocă excepția lipsei de interes.
Prin interes, se înțelege folosul practic urmărit, de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă, respectiv oricare din formele procedurale ce intră în conținutul acesteia. Interesul trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: să fie legitim, juridic, să fie născut și actual, să fie personal și direct.Rezultă deci, că interesul trebuie să fie născut și actual, deci, să existe la momentul în care se exercită dreptul la acțiune.Având în vedere faptul că suma solicitată nu a fost încasată până la acest moment în cadrul executării silite, apreciază că cererea este prematur formulată.
În temeiul art. 196 C.p.c, invocă nulitatea cererii, având în vedere că deși contestatoarea formulează un petit al cererii privind restabilirea situației anterioare și întoarcerea executării silite, aceasta nu face nicio apărare în cuprinsul contestației, situație în care apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile procedurale impuse de art. 194 C.proc.civ.In acest sens, invocă nulitatea cererii, în baza disp. art. 196 C.proc.civ., respectiv: "cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele și prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părți, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părții sau a reprezentantului acesteia este nulă".
La solicitarea instanței B. Raportoru Gerogeta a comunicat actele dosarului de executare nr.290/2014.
Instanța a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Hotărârea nr.1531/31.01.2013 emisa de Comisia Municipiului București pentru Aplicarea Legii nr 290/2003 s-a acordat intimaților P. V., P. E. și numiților P. R. și P. O., in calitate de moștenitori descendenți ai defuncților P. I. și P. Matița despăgubiri in valoare totală de 299 476,37 lei.
Intimații P. V., P. E. au formulat în data de 13.06.2014 cerere de executare silită (f.30) pentru suma reprezentând 2/3 din suma de 299 476,37 lei acordată cu titlu de despăgubiri in temeiul Legii nr.290/2003. In acest sens s-a format dosarul de executare nr. 290/2014, pe rolul B. Raportoru G., în cadrul căruia a fost obținută, în data de 07.07.2014, încheierea de încuviințare a executării silite din partea Judecătoriei Sectorului 3 București (f.45 ).
Prin Încheierea din 07.08.2014 ( fila 47), executorul judecătoresc a actualizat creanța cu indicele de inflație pe perioada decembrie 2013 –07.08.2014, rezultând suma de 2335,91 lei .
Prin Încheierea din 07.08.2014 ( fila 49), executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli de executare de 9096,62 lei .
Prin somația din data de 07.08.2014 (fila 51 ), emisă de B. Raportoru G., in temeiul art. 2 din OG nr.22/2002, i s-a pus în vedere contestatoarei să plătească intimaților suma de 1612,15 lei, la care se adaugă cheltuielile de executare silită.
Potrivit art. 711 alin. 1 C.pr.civ.,împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.
1.Contestatoarea a solicitat anularea executării silite pentru motivul ca se află in imposibilitate de plata a tuturor despăgubirilor acordare in baza legii a Legii nr.290/2003 imposibilitate provocată de lipsa disponibilităților banești.
Instanța reține că, deși dreptul creditorilor la acordarea de despăgubiri a fost stabilit definitiv in anul 2009, până la data formulării de către creditoare a cererii de executare silită nu a existat niciun demers din partea debitoarei pentru achitarea benevolă a obligației stabilite prin titlul executoriu, la scadența sa, iar, în lipsa demersurilor necesare pentru obținerea fondurilor, simpla lipsă de lichidități învederată în contestația la executare, nu o poate scuti pe debitoare de executarea silită.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în hotărârea pronunțată în cauza Ș. contra Românieidin 24.03.2005 că faza executării silite trebuie considerată ca făcând parte integrantă din noțiunea de „proces” în sensul art. 6 din Convenție, întrucât dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți. Aceeași situație se regăsește și în cauză, deoarece, în lipsa demersurilor contestatoarei pentru prevederea sumelor în bugetul de venituri și cheltuieli, se poate aprecia că există un refuz de respectare a hotărârii.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că administrația (instituțiile publice) constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă se refuză sau se omite executarea unei hotărâri, ori se întârzie executarea sa, garanțiile art. 6 își pierd rațiunea. Mai mult, Curtea europeană a apreciat că pretenția că reclamantul ar trebui să recurgă la executarea silită nu este oportună, deoarece acesta, pe parcursul unei proceduri judiciare, a obținut o creanță împotriva statului, respectiv împotriva unei instituții publice. De asemenea, a pretinde creditorului că pentru realizarea creanței sale ar trebui să formuleze o nouă acțiune pentru obligarea debitoarei de a prevedea în buget sumele necesare îndestulării sale ar reprezenta o sarcină oneroasă pentru partea care deja a stabilit dreptul său pe cale judecătorească. În cauza S. P. împotriva României, CE.D.O. a apreciat că întreprinderea altor demersuri de către reclamant nu ar avea decât un rezultat repetitiv și anume ca o instanță să dispună încă o dată autorității publice să execute o hotărâre judecătorească, fapt ce ar încălca art. 35 al. 1 din Convenție, considerente reiterate și în cauza C. împotriva României.
Prin urmare, lipsa disponibilităților bănești nu poate constitui motiv de nulitate a executării silite, fiind în sarcina statului să organizeze activitatea și resursele în așa fel încât să nu ajungă la blocarea conturilor sale.
2.Contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților în calitate de instituție publică, pe calea contestației la executare a invocat incidența în cauză a dispozițiilor OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, respectiv faptul că în cadrul procedurii nu a fost respectat termenul de grație de 6 luni care operează legal în beneficiul său.
Potrivit art. 2 din actul normativ menționat „dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului”, iar potrivit art. 3 “în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie”.
Procedura de executare ce rezultă din textele legale menționate este următoarea: obținerea unui titlu executoriu, intenția instituției publice de a executa de bună voie, constatarea lipsei de fonduri pentru executarea benevolă a obligației, somația de plată comunicată prin executor judecătoresc, la cererea creditorului, termenul de 6 luni în care debitorul urmează să facă demersuri pentru obținerea fondurilor, demararea procedurii de executare silită într-una din formele prevăzute de codul de procedură civilă, mobiliară, imobiliară sau poprire.
Din coroborarea dispozițiilor art. 2, 3 din OG nr. 22/2002 și art. 667 C.pr.civ., reiese că executarea silită a sumelor înscrise în titlurile executorii emise împotriva instituțiilor publice începe și se realizează potrivit normelor generale înscrise în Codul de procedură civilă. Dispozițiile legale speciale impun creditorului un termen de 6 luni de așteptare, în cazul în care instituția publică se află în imposibilitate obiectivă de a plăti, din lipsă de fonduri. În cazul în care instituția publică nu execută obligația de bunăvoie, creditorul se poate adresa unui organ competent de executare, solicitându-i urmărirea silită a sumelor din titlul executoriu. Dacă instituția publică urmărită dovedește că nu are fonduri, la început de executare ori în cursul acesteia, OG nr. 22/2002 instituie pentru creditorul instituției publice obligația de a aștepta 6 luni de zile până la continuarea executării silite.
Astfel, se constată că beneficiul termenului de 6 luni în favoarea instituțiilor publice este condiționat de dovada neexecutării benevole a obligației din cauza lipsei de fonduri, dar și de dovada demersurilor făcute pentru obținerea fondurilor necesare achitării obligațiilor. O atare interpretare este în concordanță cu dispozițiile art. 11 al. 2 din Constituția României („tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”), și art. 20 al. 2 („dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile”), dispoziții care atrag prioritatea în soluționarea cauzei de față a Convenției Europene a Drepturilor Omului și jurisprudenței Curții în această materie, în ceea ce privește respectarea art. 6 din Convenție și a art. 1 din Protocolul 1 la Convenție.
Astfel, deși dreptul creditorilor la acordarea de despăgubiri a fost stabilit prin Hotarârii nr.1531/31.01.2013 emisa de Comisia Municipiului București pentru Aplicarea Legii nr.290/2013 ( act ce constituie titlu executoriu), se constată că până la data formulării de către creditori a cererii de executare silită nu a existat niciun demers din partea debitoarei pentru achitarea benevolă a obligației stabilită prin titlul executoriu, iar în lipsa demersurilor necesare pentru obținerea fondurilor, simpla lipsă de lichidități învederată în contestația la executare, nu o poate scuti pe debitoare de executarea silită.
Strict procedural, actele de executare silită efectuate de executorul judecătoresc și contestate de debitoare sunt perfect legale, nefiind afectate de niciun viciu.
3. Referitor la dispozițiile OUG nr. 10/2014 intrate in vigoare la data începerii executării, instanța constată că art. 2 din acest act normativ stabilește ca ,, începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, plata voluntară a despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea (…) Legii nr. 290/2003 ( …).,,, . Prin urmare suspendarea a vizat exclusiv plățile voluntare nu și cele determinate de o executare silită, cele două noțiuni fiind distincte.
4. În ceea ce privește scadența creanței instanța reține următoare:
Conform art. 18 alin. 5 din HG 1120/2006, compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, în cazul contestațiilor, sau hotărârea judecătorească definitivă, învestită cu formulă executorie, după caz, se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel:
a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei;
b) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei;
c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.
(6) Suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de S., față de luna decembrie a anului anterior.
Astfel, față de cuantumul despăgubirii puse în executare silită, în situația creditorilor P. V., P. E. sunt aplicabile dispozițiile art. 18 alin. 5 lit. c din HG 1120/2006, acesta având dreptul la executarea unei prime tranșe în cuantum de 40% în anul emiterii titlului executoriu, respectiv in anul 2013 și 60 % in anul următor, respectiv in anul 2014.
Instanța constată întemeiat acest motiv de contestație la executare, reținând că HG 1120/2006 reglementează modalitatea de executare a creanțelor împotriva ANRP, iar în cauză titlul creditorului a fost emis în luna ianuarie 2013, putând fi pus în executare in anul 2013,pentru prima tranșa de 40%, iar următoarea de 60% până la sfârșitul anului 2014.
Astfel, la momentul formulării cererii de executare silită, la data de13.06.2014, creanța nu era exigibilă, contestatoarea debitoarea având posibilitatea de a achita a doua tranșă de 60% pe tot parcursul anului 2014, până la sfârșitul anului, HG nr. 1120/2006 nestabilind un anumit moment din an pentru achitarea creanței.
Instanța reține că intimații creditori au solicitat punerea în executare a întregii creanțe ( mai precis 2/3 din valoarea despăgubirilor ce le reveneau tuturor moștenitorilor), iar nu doar a primei tranșe în cuantum de 40% conform art. 18 alin. 5 lit. c din HG nr. 1120/2006.
Având în vedere aceste considerente, instanța reține ca debitoarea beneficiază de un termen suspensiv legal pentru a-și executa obligația de plată a sumelor, respectiv a doua tranșa de 60% în tot cursul anului 2014, iar exigibilitatea creanței fiind așadar amânată, achitarea despăgubirilor restante urmând a se efectua cu respectarea calendarului plăților pentru viitor conform HG nr. 1120/2006, motiv pentru care in raport de prevederile art. 662 alin. 1 NCPC, care condiționează legalitatea executării silite de caracterul exigibil al creanței, executarea silita care face obiectului dosarului de executare 290/2014 este nelegala.
In aceste condiții instanța va admite contestația la executare și în temeiul art. 719 alin. 1 NCPC, va anula anula în parte executarea silita care face obiectul dosarului de executare al B. Raportoru G. in privința a 60 % din valoarea despăgubirilor acordate prin Hotărârea nr. 1531/31.01.2013 a Comisiei Municipiului București pentru aplicarea Legii 290/2003, ce li se cuvin creditorilor intimați .
In ce privește cererea de întoarcere a executării, din actele dosarului de executare nu rezultă ca debitoarea contestatoarea a achitat creanța pusa în executare, motiv pentru care instanța va respinge cererea de întoarcere a executării ca neîntemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR (CUI_) cu sediul în București, sector 1, Calea Floreasca, nr. 202, în contradictoriu cu intimații P. V., cu domiciliul în sector 2, București, .. 31, . cu domiciliul în sector 3, București, ., ., ..
Anulează în parte executarea silita care face obiectul dosarului de executare al B. Raportoru G. in privința a 60 % din valoarea despăgubirilor acordate prin Hotărârea nr. 1531/31.01.2013 a Comisiei Municipiului București pentru aplicarea Legii 290/2003 .
Menține in rest executarea silita.
Respinge cererea de întoarcere a executării ca neîntemeiata.
Executorie.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, urmând a se depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată in ședință publica, azi 12.03.2015.
Președinte, Grefier,
I. E. L. D. M.
REd. Tech. IL/DM/29.04.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3649/2015. Judecătoria SECTORUL 3... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3564/2015.... → |
|---|
