Contestaţie la executare. Sentința nr. 6652/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6652/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 6652/2015
Dosar nr. _
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civila nr. 6652
Ședința publică din data de 13 mai 2015
Instanța constituită din:
Președinte – M. M. Ț.
Grefier - C. D. G.
Pe rol se află judecarea cauzei civile formulată de către contestatoarea M. F. PUBLICE REPREZENTAT DE DIRECTIA GENERALA REGIONALA A F. PUBLICE BUCURESTI, în contradictoriu cu intimata W. G. GLORIA NEVELLA având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publica din data de 28.04.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință care face parte integranta din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru 13.05.2015 si în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberand asupra cauzei de fata, retine urmatoarele:
La data de 05.09.2014, contestatorul M. F. Publice reprezentat de Directia Generala Regionala a F. Publice Bucuresti a formulat in contradictoriu cu intimata W. G. Gloria Nevella, contestatie la executare impotriva actelor de executare emise in dosarul de executare nr. 632/2014 de catre B.E.J.A. D. si D., solicitand si suspendarea executarii silite pana la solutionarea definitiva a cauzei.
În motivare, contestatorul a arătat că au fost incalcate dispozitiile OG nr. 22/ 2002 privind executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice, in mod nelegal stabilindu-se cheltuieli de executare silita.
Se mai precizeaza ca in termenul de 6 luni executorul judecatoresc nu are decat dreptul sa emita o somatie, prin care sa aduca la cunostinta debitorului, faptul ca are de achitat un anumit debit, fara a proceda si la stabilirea cheltuielilor de executare.
In mod gresit executorul judecatoresc a procedat la actualizarea debitului, stabilind suma de 169,49 lei, desi la acest moment debitorul se afla inca in termenul de gratie de 6 luni in care poate face plata voluntar.
A mai adaugat contestatorul ca onorariile stabilite pentru executorul judecatoresc si avocat sunt vadit disproportionate fata de activitatea prestata de catre acestia.
În drept, contestația la executare a fost întemeiată pe art. 711, art. 714 Cod procedură civilă, OG nr. 22/ 2002.
Cererea este scutita de taxa judiciara de timbru.
La data de 09.02.2015 contestatorul a precizat ca solicita si anularea adresei de infiintare a popririi emisa in dosarul de executare anterior mentionat.
Intimata a formulat intampinare la data de 09.12.2014 mentionand ca price plata voluntara ar trebui initiata de catre contestator, nefiind necesara o cerere din partea acesteia pentru a aduce la indeplinire obligatia debitorului. Daca nu s-a facut aceasta dovada, obligatia de plata este scadenta si poate fi dusa la indeplinire pe calea executarii silite.
In ceea ce priveste actualizarea debitului de catre executorul judecatoresc, aceasta s-a facut in conformitate cu art. 628 lain. 3 Cod procedura civila.
Referitor la cheltuielile de executare, acestea au fost calculate in conformitate cu prevederile legale si contractuale, reflectand demersurile facute in mod legal atat de catre executor si de catre avocat pentru punerea in executare a titlului executoriu.
La data de 05.03.2015 a fost depus in fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul dosarul de executare silita nr. 632/ 2014 de catre Biroul Executorilor Judecatoresti Asociati D. si D..
Instanta a incuviintat pentru ambele parti proba cu inscrisuri in conformitate cu art. 255 Cod procedura civila.
Analizând inscrisurile depuse la dosar, instanța reține următoarele:
Prin Sentinta civila nr. 1402/ 16.02.2012 pronuntata de Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti in dosar nr._/302/2011, definitiva si irevocabila, M. F. Publice a fost obligat să achite intimatei suma de 2707,44 lei dobanda legala.
În vederea executării silite a obligațiilor stabilite in sarcina contestatorului, intimatul a formulat cerere de executare silita la data de 12.05.2014, inregistrata la Biroul Executorilor Judecatoresti Asociati D. si D., constituindu-se astfel dosarul nr. 632/2014.
În cadrul acestui dosar, a fost încuviințată executarea silită prin Încheierea din 03.06.2014 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucuresti pronuntata in dosar nr._/301/2014.
La data de 20.08.2014, executorul judecatoresc a stabilit cheltuieli de executare datorate de catre contestator in cuantum total de 1883,64 lei din care 497,69 lei onorariu executor judecatoresc, 1240 lei onorariu avocat.
La data de 27.01.2015 a fost întocmită adresa de infiintare a popririi asupra conturilor detinute de catre contestator la Trezoreria Municipiului Bucuresti pana la incasarea sumei de 4860,57 lei debit si cheltuieli de executare silita.
Instanta retine ca de la momentul pronuntarii Sentintei civile nr. nr. 1402/ 16.02.2012 de catre Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti si pana la data de 12.05.2014, data introducerii cererii de executare silita de catre intimata la Biroul Executorilor Judecatoresti D. si D., contestatorul nu a executat de bunavoie obligatia stabilita in sarcina sa prin titlul executoriu anterior mentionat, conform principiului prevazut de art. 622 Cod procedura civila.
In ceea ce priveste sustinerea contestatorului potrivit careia, in temeiul art. 2 si 3 din OG nr. 22/ 2002, creditorul nu putea proceda la executarea silita a debitorului, in ceea ce priveste obligatia de a da, decat numai dupa curgerea termenului de 6 luni de la data comunicarii somatiei de plata de catre organul competent de executare, instanta apreciaza ca aceasta este neintemeiata, cata vreme aceasta nu a facut dovada lipsei de fonduri si a demersurilor necesare pentru a-si indeplini obligatia de plata in tot acest interval.
Astfel instanța reține că și interpretarea dată de contestator art. 1 și art. 2 din OG nr. 22/2002 este greșită, întrucât acest termen de 6 luni de amânare a plății nu operează ope legis, ci este condiționat de dovedirea de către debitor a condițiilor impuse chiar de actul normativ invocat, respectiv a faptului că debitorul-contestator se află în situația prevăzută de art. 2, respectiv „lipsa fondurilor” și existența „demersurilor necesare pentru îndeplinirea obligațiilor de plată”.
Sub acest aspect, instanța reține că art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale protejează dreptul la un proces echitabil și soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, în materie civilă și penală.
Acest drept ar rămâne iluzoriu dacă nu ar include și faza de executare a hotărârilor judecătorești definitive. Însă Convenția are în vedere drepturi efective, concrete, iar nu iluzorii, așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg în jurisprudența sa, începând cu cauza Artico vs. Italia (1980).
Statul și instituțiile publice au îndatorirea de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie hotărârea judecătorească de condamnare a lor, termenul rezonabil de soluționare prevăzut de art.6 din Convenție fiind aplicabil și în faza executării silite
De asemenea, în Cauza Ș. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că: "Administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art.6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi".
Curtea reamintește că nu este oportun să ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție.
Curtea a concluzionat că, prin refuzul de a executa sentința, autoritățile naționale au lipsit reclamantul de un acces efectiv la justiție în faza de executare, fiind încălcat art.6 alin.1 din Convenție.
Așadar, refuzul autorităților de a aloca sumele necesare plății debitului constituie și o atingere adusă dreptului ce decurge din art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției.
Așa cum rezultă din cele arătate anterior, art. 6 din Convenție, în maniera în care a fost interpretat de Curte, impune statului (și instituțiilor publice) obligația pozitivă de a da curs hotărârilor judecătorești irevocabile prin care a fost obligat la plata unor sume de bani, nefiind oportun să se ceară unei persoane care a obținut o creanță împotriva statului să inițieze procedura executării silite pentru satisfacerea creanței sale.
În consecință, statul nu poate să refuze, să omită sau să întârzie într-un mod nerezonabil executarea unor asemenea hotărâri, lipsa fondurilor nefiind considerat un motiv justificat pentru întârziere.
Astfel, între aplicarea OG nr 22/2002, cu modificările ulterioare și a altor acte normative prevăd amânări și eșalonări în achitarea unor creanțe constatate prin hotărâri judecătorești irevocabile – titluri executorii, ce vizează creanțe ce reprezintă un „bun”, în sensul art. 1 din Protocolul 1 la Convenție, pe de-o parte, și dispozițiile Convenției și ale jurisprudenței Curții de la Strasbourg, pe de altă parte, instanța este obligată să dea curs celor din urmă, conform art.11 alin.2 și art. 20 din Constituția României, revizuită în 2003.
Executorul judecatoresc a actualizat in functie de rata inflatiei valoarea obligatiei de plata a sumei de 2707,44 lei in conformitate cu dispozitiile art. 628 alin. 3 Cod procedura civila, la solicitarea intimatei din cererea de executare silita.
In ceea ce priveste cuantumul onorariului executorului judecatoresc, instanta retine ca acesta a fost calculat in raport de cererea de executare silită cu care executorul judecatoresc a fost investit, dispozițiile titlului executoriu, prevederile art. 628 alin. 3 C.proc.civ și cele ale art. 39 alin.1 din Legea nr. 188/2000.
De asemenea, onorariul executorului judecatoresc a fost stabilit cu respectarea Ordinului nr. 2550/ 2006 privind aprobarea onorariilor minimale si maximale pentru serviciile prestate de executorii judecatoresti.
Deși dispozițiile art. 37 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 nu prevăd în mod expres necesitatea adăugării TVA datorate de executorul judecătoresc bugetului de stat la cuantumul onorariului stabilit conform legii, potrivit art. 127 și art. 129 alin. 3 din Codul fiscal, taxa pe valoare adăugată reprezintă un impozit indirect și este datorată de persoana impozabilă (inclusiv de persoanele ce exercită profesii liberale, în anumite condiții) în toate cazurile în care se prestează un serviciu, taxa fiind inclusă în tariful final practicat de prestator pentru a fi suportată în final de beneficiarul serviciului. În consecință, beneficiarul serviciului prestat (în speță executarea silită), respectiv creditorul care solicită prestarea serviciului de către executor, este cel care în conformitate cu dispozițiile legale, va suporta în final și costul TVA datorate de prestatorul de servicii (executor) către bugetul de stat. În aceste condiții, TVA reprezintă pentru creditorul urmăritor o cheltuială efectuată în cursul executării silite.
Serviciul prestat de executorul judecătoresc fiind încadrat din punct de vedere contabil în categoria prestărilor de servicii pentru care se datorează taxa pe valoare adăugată în procent de 24%, în mod legal executorul judecătoresc a calculat TVA la cheltuielile de executare, suma constituind taxă pe valoare adăugată urmând a fi virată de executor la bugetul statului.
Ca urmare a achitării acestei obligații fiscale, suma ce va rămâne efectiv executorului judecătoresc cu titlu de onorariu este doar maximul prevăzut de art.37 alin.1 lit. d din Legea nr.188/2000.
De asemenea, ținând seama de munca avocatului în faza executării silite, care nu poate fi redusă numai la formularea de cereri, fiind avută în vedere si consultanța juridică specifică acestei faze a procesului civil - privind alegerea modalității de executare, competența executorului judecătoresc, caracterul executoriu al hotărârii, demararea procedurii de executare prin reprezentarea clientului în fața executorului judecătoresc la momentul formulării cererii, la cel al distribuirii sumelor rezultate din executare, instanta retine ca onorariul de avocat este corespunzator si justificat activitatii depuse de catre acesta.
Potrivit art. 669 alin. 2 C.proc.civ, cheltuielile de executare stabilite si efectuate dupa inregistrarea cererii de executare silita, onorariul executorului judecătoresc si onorariul avocatului sunt in sarcina contestatorului, fiind corespunzatoare actelor de executare efectiv indeplinite, precum si activitatii depuse de acestia.
Pentru toate aceste considerente, instanta va respinge ca neintemeiata contestatia la executare formulata de catre contestatorul M. F. Publice in contradictoriu cu intimata W. G. Gloria Nevella si in raport de aceasta solutie va respinge cererea privind suspendarea executarii silite ca ramasa fara obiect.
Se va lua act ca nu se solicita cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge contestatia la executare formulată de către contestatoarea M. F. PUBLICE REPREZENTAT DE DIRECTIA GENERALA REGIONALA A F. PUBLICE BUCURESTI, cu sediul în sector 2, București, SPERANTEI, nr. 40 în contradictoriu cu intimata W. G. GLORIA NEVELLA cu domiciliul procesual ales la C.A. C. R. P. în sector 3, București, ., ., . ca neintemeiata.
Respinge cererea avand ca obiect suspendarea executarii silite ca ramasa fara obiect.
Ia act ca nu se solicita cheltuieli de judecata.
Cu apel in 10 zile de la comunicare, urmand ca acesta sa fie depus la Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti.
Pronuntata in sedinta publica, azi 13 mai 2015.
P. GREFIER,
M. M. Ț.C. D. G.
REd. Tehnored. TMM/CDG/ 4 ex
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6587/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 6582/2015. Judecătoria SECTORUL 3... → |
|---|
