Contestaţie la executare. Sentința nr. 6598/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI

Sentința nr. 6598/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 6598/2015

Dosar nr. _

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI

SENTINȚA CIVILĂ NR. 6598

Ședința publică din data de 13.05.2015

Instanța constituită din:

Președinte: B. I.

Grefier: M. P.

Pe rol se află soluționarea cererii formulată de contestatoarea B. C. S., in contradictoriu cu intimatul P. I., având ca obiect contestație la executare.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns contestatoarea, prin reprezentant convențional, avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, și intimatul, personal și asistat de reprezentant convențional, avocat, cu împuternicire avocațială la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, la data de 24.04.2015, prin serviciul Registratură, s-a depus dosarul de executare silită nr. 646/2014 de B. D. și D., precum și neîndeplinirea de către contestatoare a obligației de achitare a taxei judiciare de timbru și a cheltuielilor de xeroxare dosar executare, după care,

Contestatoarea, prin avocat, depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1000 lei, precum și corespondența purtată cu B. prin care li s-a comunicat că nu se percepe taxa de fotocopiere dosar executare.

Intimatul, prin avocat, depune la dosar înscrisuri.

Instanța acordă cuvântul părților asupra aspectelor legate de competența instanței de a soluționa prezenta cauză.

Părțile, prin reprezentanți convenționali, arată că instanța e competentă să soluționeze prezentul litigiu.

Instanța se declară competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, în raport de dispozițiile art. 650 N.C.pr.civ., varianta în vigoare la momentul introducerii contestației.

Nemaifiind cereri prealabile sau excepții de invocat, instanța acorda cuvântul asupra probatoriului.

Părțile, prin reprezentanți convenționali, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.

Instanța, în temeiul art. 258 raportat la art. 255 C.proc.civ., apreciind admisibilă și concludentă pentru soluționarea cauzei, încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei.

Nemaifiind cereri de formulat și alte incidente de soluționat, instanța, acordă cuvântul asupra fondului cauzei.

Contestatoarea, prin avocat, solicită admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată, cu anularea actelor de executare contestate, întemeiate pe faptul că au fost supuse executării silite bunuri insesizabile. Arată că, potrivit art. 66 din Legea 31/1990, părțile sociale deținute de un debitor în cadrul unei societăți cu răspundere limitată nu pot fi executate silit. Precizează că, această ipoteză a insesizabilității părților sociale este reglementată pentru apărarea drepturilor celorlalți asociați. Arată că această protecție a drepturilor celorlalți asociați este reluată ulterior în Noul Cod Civil, în capitolul 7, art. 1908, care reia caracterul insesizabil al părților sociale și îl reglementează într-un mod lipsit de echivoc. Arată că acestor norme de drept material, intimatul din prezenta cauză le opune niște norme de drept procesual, respectiv cele prevăzute de Noul cod de procedură civilă. Apreciază că nu poate exista un conflict de lege în sensul celui invocat în apărare de intimat. Arată că, prin norma de drept procesual nu se poate modifica norma de drept material. În plus, arată că aspectele reglementate sunt diferite. Precizează că, normele de procedură civilă reglementează situația executării părților sociale atunci când sunt întrunite toate condițiile pentru ca executarea silită să poată avea loc. Arată că executarea silită a părților sociale într-un SRL nu este o imposibilitate juridică, aceasta putând îmbrăca o formă legală dacă sunt întrunite anumite condiții, iar condiția esențială este aceea a existenței acordului a asociaților debitorului. Precizează că, în prezenta cauză există refuzul expres al asociaților debitorului de a deveni asociați cu creditorul din prezenta cauză. Solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

Intimatul, prin avocat, arată că a depus la dosar inclusiv acceptul Registrului Comerțului pentru această executare silită. Arată că, prin . Noului Cod de procedură civilă, s-a statuat asupra chestiunii sesizabilității și insesizabilității părților sociale, urmăririi sau neurmăririi părților sociale. Învederează că, potrivit art. 83 lit. k din legea 76/2012 pentru punerea în aplicare a legii 134/2010, „la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă se abrogă orice dispoziții contrare, chiar dacă sunt cuprinse în legi speciale”. Arată că, normele de executare silită sunt circumscrise și corespondente reglementărilor din Codul de procedură civilă. Precizează că, art. 756 alin. 3 C.pr.civ., la care a făcut referire contestatoarea, prevede că vânzarea acțiunilor și a părților sociale se va face în mod amiabil, iar în lipsă, de către executor, prin licitație publică, așadar este reglementată atât situația când există acordul asociaților, cât și situația lipsei acestui acord. Cu privire la art. 1908 C.civ, la care a făcut referire partea adversă, arată că acest articol nu este împotriva executării silite, ci vorbește doar de vânzarea voluntară a părților sociale. Arată că, s-a ignorat art. 1925 C.civ., conform căruia „pierderea calității de asociat are loc prin cesiunea părților sociale în societate, executarea silită a acestora”. Așadar, arată intimatul, și în materia dreptului substanțial s-a asumat că părțile sociale pot fi executate silit. Arată că, art. 756 alin. 4 C.pr.civ. prevede ce trebuie să conțină caietul de sarcini și dreptul de preferință acordat asociaților. Ca urmare, arată intimatul, legiuitorul a avut în vedere inclusiv drepturile conferite asociaților, aceștia nefiind în nici un fel prejudiciați și acordându-li-se acest drept de preferință. Arată că a fost vorba despre o licitație publică, la care s-au făcut toate publicațiile de vânzare, nefiind contestată maniera în care s-a făcut această licitație. Precizează că, la licitația publică, asociații ar fi putut să vină, să-și exprime acest drept de preferință și să cumpere părțile sociale. Pentru aceste considerente, solicită respingerea contestației la executare. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

Instanța reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei de față constată:

Prin contestatia la executare înregistata pe rolul Judecatoriei Sectorului 3 la data de 06.11.2014 sub nr._ contestatoarea B. C. S. a solicitat in instantei in contradictoriu cu intimatul P. I., sa constate nulitatea de drept a actului de executare "Publicație de vânzare silita la licitație publica a unui număr de 2.710 parti sociale din cadrul S.C. KBS THREENERGYES S.R.L."; a actului de executare ‘’Proces-verbal de licitație privind vânzarea unui pachet de 2710 parti sociale din cadrul S.C. KBS THREENERGYES S.R.L.", întocmit la 20.10.2013, de către B.E.J.A D. si D. in dosarul nr. 646 / 2014 ; a actului de executare "Publicație de vânzare silita la licitație publica a unui număr de 33 parti sociale din cadrul S.C KBS ENERGI S.R.L.", întocmit la 20.10.2013, de către B.E.J.A D. si D. in dosarul nr. 646 / 2014 ; a actului de executare ‘’Proces-verbal de licitație privind vânzarea unui pachet de 33 parti sociale din cadrul S.C. KBS ENERGI S.R.L.", întocmit la 27.10.2013, de către B.E.J.A D. si D. in dosarul nr. 646 / 2014.

În susținerea cererii s-a arătat că, actele de executare atacate (publicații de vânzare silita la licititatie publica si procesele verbale de licitație privind vânzarea pachetelor de acțiuni) sunt emise cu nerespectarea dispozițiilor art. 726 lit. f din C.proc.civ., ceea ce atrage nulitatea lor de drept in condițiile art. 729 din C.proc.civ.

Invedereaza instantei faptul ca actele de executare silita atacate vizează urmărirea unor bunuri mobile (parti sociale) ale contestatoarei deținute la cele doua societati menționate, bunuri mobile declarate neurmaribile de prevederile art. 66 din Legea societăților nr. 31/1990 raportate la cele ale art. 1908 din C.Civ.

Astfel, dispozițiile art. 66 din Legea nr. 31/1990 prevăd ca:

Pe durata societății, creditorii asociatului pot sa-si exercite drepturile lor numai asupra partii din beneficiile cuvenite asociatului dupa bilanțul contabil iar dupa dizolvarea societății, asupra partii ce i s-ar cuveni prin lichidare.

Creditorii prevăzuți la alin. 1 pot totuși popri, in timpul duratei societății, părțile ce s-ar cuveni asociaților prin lichidare sau pot sechestra si vinde acțiunile debitorului lor.

Potrivit dispozițiilor legale precitate, solicită sa se constate ca părțile sociale (spre deosebire de acțiuni) nu pot fi executate silit, ci doar beneficiile decurgând din aceste parti sociale, respectiv dividendele aferente.

In plus, roaga instanta sa constate ca prevederile legale mai sus menționate reglementează in termeni clari toate posibilitățile pe care le au creditorii personali ai asociatului/acționarului de realizare a creanțelor lor, atat pe durata societății cat si dupa dizolvarea acesteia, pana la finalizarea lichidării acesteia.

Așadar, conform art. 66 alin.1 din Legea nr. 31/1990, pe durata societății, creditorii asociatului pot sa-si exercite drepturile numai asupra pârtii din beneficiile cuvenite asociatului dupa intocmirea situației financiare anuale, iar dupa dizolvarea societății, asupra partii ce li s-ar cuveni prin lichidare, intrucat părțile din beneficii sau cuvenite in urma dizolvării si lichidării ele aparțin asociatului, iar nu societatii.

Prin excepție de la regula instituita de alin. 1, prin reglementarea de la alin. 2 a textului de lege, se permite creditorilor poprirea partilor ce s-ar cuveni asociaților din lichidare (nu a partilor sociale) sau sechestrarea si vinderea acțiunilor debitorului lor.

Întrucât in dosarul de executare in care s-au emis actele contestate nu s-a dispus sechestrarea partilor ce s-ar cuveni asociaților din lichidare, ci sechestrarea partilor sociale ale asociatului, roaga instanta sa constate ca in ceea ce privește măsura sechestrului, art. 66 alin. 2 teza finala din Legea nr. 31/1990 privește in mod expres numai acțiunile, ca participatii ce pot fi sechestrate, nu si părțile sociale.

In acest sens, asa cum s-a reținut si in doctrina (S. D. Carpenaru, S. D., C. P., Gh. P. - Legea societăților comerciale. Comentariu pe articole, Ediția 3, Editura C. H. B., București, 2006, pp. 218), arata ca numai in cazul societarilor pe acțiuni sau in comandita pe acțiuni, creditorii asociaților pot pune sub sechestru si vinde acțiunile debitorilor lor.

Mai mult decat atat, apreciaza ca interpretarea textului referitor la măsura sechestrului trebuie realizata prin aplicarea regulii de interpretare "exceptio est strictissimae interpretationis", conform căreia normele de excepție, respectiv cele prevăzute la alin. 2 al art. 66 din Legea nr. 31/1990 (sechestrarea si vânzarea acțiunilor), nu pot fi extinse si la alte cazuri, respectiv sechestrarea si vânzarea pârtilor sociale.

De asemenea, apreciaza ca pentru calificarea ca atare si aplicarea corespunzătoare a excepției mai sus menționate, sunt incidente in cauza si dispozițiile art. 10 din C.civ., care prevăd ca: "legile care deroga de la o dispoziție generala, care restrâng exercițiul unor drepturi civile sau care prevăd sancțiuni civile se aplica numai in cazurile expres prevăzute de lege."

Totodata, un alt argument care sprijină interpretarea ca prevederile alin. 2 ale art. 66 din Legea nr. 31/1990 constituie o excepție de stricta interpretare, este reprezentat de aplicarea regulii "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus", de vreme ce, in cazul de fata, legea distinge si arata ca doar acțiunile pot fi executate silit, fara a menționa insa părțile sociale.

Avandu-se in vedere cele de mai sus, roaga instanta sa constate ca prevederile art. 66 alin. 2 din Legea 31/1990, cu privire la sechestrarea si vânzarea acțiunilor nu pot fi extrapolate si aplicate prin analogie si in privința partilor sociale.

Cu privire la cazurile de executare silita pe durata existentei societății, caz aplicabil in speța dedusa judecații, invedereaza instantei ca rațiunea pentru care legiuitorul a reglementat posibilitatea de executare doar a "beneficiilor cuvenite asociatului dupa bilanțul contabil" nu si a partilor sociale o constituie necesitatea imperativa a protejării caracterului profund "intuitu persoane" al societarilor de persoane (singurele la care asociații dobândesc parii sociale), caracter de esența funcționarii acestor societari de persoane.

Mentioneaza ca, in sprijinul acestei rațiuni, ca un argument "per a contrario" legiuitorul reglementează prin același art. 66, dar la alin. 2, posibilitatea executării silite a acțiunilor, care sunt participării specifice societarilor de capitaluri, unde caracterul "intuitupersonae" al acționarilor nu are nicio relevanta in organizarea si funcționarea societarilor, aici contând doar capitalul investit in societatea respectiva de fiecare acționar in parte, indiferent de calitățile si contribuțiile personale (altele decât cele bănești) ale acestora.

Totodata, precizeaza ca acest punct de vedere a fost exprimat in doctrina (L. Sauleanu-Societari comerciale. Studii, Editura Universul Juridic, București, 2012, p. 71), retinandu-se ca părțile sociale nu pot fi executate silit, astfel ca sunt nelegale procesele verbale ale organelor fiscale prin care se instituie sechestre asupra pârtilor sociale pe care un debitor le deține la o societate comerciala, cata vreme prin aceste sechestre si executări silite se afectează caracterul profund "intuitu personae" al societății cu răspundere limitata.

De asemenea, arata ca opinii asemănătoare au fost exprimate si in jurisprudenta, sens in care invoca Decizia nr. 209/21.02.2005, pronunțata de Tribunalul Iasi, prin care s-a statuat ca "Poprirea se poate infiinta asupra partilor ce s-ar cuveni asociaților prin lichidare si nu asupra pârtilor sociale pe care aceștia le dețin in societate. Ca urmare, in conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod procedura civila, recursul promovat de contestatori va fi admis, modificandu-se in tot hotărârea atacata in sensul admiterii contestației la executare si anularii formelor de executare efectuate asupra celor 19 parii sociale pe care debitorul de deține la societatea contestatoare."

Mai mult, caracterul insesizabil al partilor sociale rezulta si din coroborarea art. 66 din Legea 31/1990 cu art. 202 alin. (2), care impune condiții restrictive pentru transmiterea partilor sociale către persoane din afara societății, prevăzând ca transmiterea către terți este permisa numai daca a fost aprobata de asociați reprezentând cel putin trei pătrimi din capitalul social.

In plus, invedereaza instantei faptul ca prevederile cuprinse in Noul cod civil in materia societatilor constituie argumente si mai puternice impotriva executarilor silite a partilor sociale, dupa cum urmeaza:

Potrivit art.1887 alin.1 C.civ.: “Prezentul capitol (Capitolul VII, Contractul de societate-N.A.) constituie dreptul comun in material societatilor”.

Conform art.1908 C.civ.:

Un asociat isi poate asocia o terta persoana la drepturile sale sociale fara consimtamantul celorlalti asociati, dar persoana respectiva nu va putea deveni asociat al societatii fara consimtamantul celorlalti asociati, care trebuie dat in conditiile dispozitiilor art.1901.

Asociatul nu poate ceda, fara consimtamantul tuturor celorlati asociati, drepturile sale sociale, sub sanctiunea aplicarii prevederilor art.1901 alin.2 si 3.

Asociatul nu poate garanta in niciun fel obligatiile personale sau ale vreunui tert cu drepturile sociale, fara consimtamantul tuturor asociatilor, sub sanctiunea nulitatii absolute a garantiei.

Potrivit alin.1 si 2 ale textului de lege mai sus mentionat, tinand cont de prinipiul libertatii de asociere si de elementul affectio societatis, care trebuie sa subziste pe toata durata societatii, prevad ca asocierea unei terte persoane la drepturile sociale fara consimtamantul celorlalti asociati nu ii confera tertei persoane calitatea de asociat al societatii, pentru aceasta fiind necesar acordul celorlalti asociati.

Mai mult, roaga instanta sa constate ca potrivit doctrine (1. Monna-L. B. Magdo si altii-Noul Cod Civil, comentarii, doctrina, jurisprudenta, Vol.III, Editura Hamangiu, 2012, Comentariul articolului 1908. P.. 277-278 si 2.G. P., Comentariul articolului 1908 in Noul Cod Civil.comentariu pe articole, coordonat de F. A. Baias, E. C., R. C., I. M., pag. 1932) art. 1908 alin.3 C.Civ. consacra regula insesizabilitatii drepturilor sociale.

Arata ca “Interdictia instituita prin alin.3 este create de legiuitor cu scopul de a proteja natura personala a societatii simple. Garantarea obligatiilor personale ale unui asociat, ori, dupa caz ale unui tert, cu drepturile sociale, creeaza “de plano” riscul ca, pe calea executarii silite, drepturile sociale sa fie dobandite de terte persoane care vor devein astfel asociati indiferent de vointa celorlalti asociati, fapt ce contravine caracterului profund “intuitu personae” al societatii.

“Prin interdictia garantarii obligatiilor cu drepturile sociale, legiutorul a impiedicat eventuale executari silite care ar fi eludat interdictia referitoare la cedarea drepturilor sociale catre terti fara consimtamantul celorlalti asociati. Astfel, ca si interdictia referitoare la cedarea catre treti a drepturilor sociale, interdicția garantării obligațiilor cu drepturile sociale are ca finalitate protejarea caracterului intuitu personae al contractului de societate. In concluzie, o garanție personala oferita de asociatul debitor va insemna ca acesta garantează cu toate bunurile din patrimoniul sau, cu excepția acelor bunuri declarate de lege insesizabile, bunuri printre care se afla si părțile sociale."

De altfel, arata ca prevederea art. 1908 C.civ. este in consonanta cu dispoziția art. 66 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, pe care o si completează caci norma speciala se completează cu norma generala.

In plus, mentioneaza faptul ca incalcarea interdicției instituite de art. 1908 C.civ. poate atrage sancțiunea nulității pentru orice forma de garantare a unei creanțe cu parti sociale, cu alte cuvinte, chiar daca părțile sociale se afla in patrimoniul asociatului debitor, acestea nu pot face obiectul garanției, intrucat art. 1908 C.civ. interzice expres acest lucru.

Roaga instanta sa constate ca odată cu . Noului Cod de procedura civila, au intrat in vigoare si dispozițiile art. 756, cu denumirea marginala "Vânzarea titlurilor de valoare si a unor bunuri cu regim de circulație special", care in alin. 3 si 4 se refera la executarea silita a partilor sociale si la vânzarea acestora prin licitatie publica.

Cu toate acestea, apreciaza ca prin . dispozițiilor art. 756 din C.proc.civ, nu se afla in prezenta unui conflict de legi, pentru a stabili daca dispozițiile art. 756 din C.proc.civ. modifica sau nu, direct sau tacit disp. art.66 alin.1 din Legea nr. 31/1990 si de dispozițiile art. 1908 din C.civ. .

In acest sens, roaga instanta sa constate ca in ceea ce privește dispozițiile art. 756 din C.proc.civ. se afla in prezenta unor norme generale de procedura privind executarea silita, iar in ceea ce privește dispozițiile art.66 alin.1 din Legea nr. 31/1990 si cele art. 1908 din C.civ., se afla in prezenta unor norme speciale de drept material care stabilesc regimul juridic al societatilor cu răspundere limitata si al partilor sociale, ceea ce conduce la concluzia ca nu exista un conflict real intre normele analizate.

Invedereaza instantei faptul ca imposibilitatea existentei unui asemenea conflict rezulta chiar din definiția data dreptului procesual civil in doctrina (M. Tabarca, D. procesual civil. Teoria generala, Universul Juridic, București, 2013, pag. 8) ca fiind "ansamblul normelor juridice care reglementează modul de judecata de către instanțele judecătorești a pricinilor privitoare la drepturi civile ori la interese legitime care se pot realiza numai pe calea justiției, precum si modul de executare silita a hotărârilor judecătorești sau a altor titluri executorii".

Totodata, precizeaza ca același autor arata in aceeași lucrare ca: " de care se ocupa normele dreptului procesual civil privește modul de judecata a pricinilor civile si punerea in executare a titlurilor executorii" (pag. 12) si ca "Dreptul procesual civil garantează eficacitatea si respectarea normelor de drept material care consacra aceste drepturi". F. de precizarile mai sus mentionate, art. 756 C.proc.civ. prevede doar modalitatea in care partile sociale si acțiunile pot fi valorificate, ipoteza care nu presupune ca partile sociale si acțiunile pot fi executate silit oricând si oricum.

Asadar, arata ca art. 756 C.proc.civ. nu urmărește sa aducă modificări regimului juridic al partilor sociale si nici nu stabilește faptul ca partile sociale pot fi executate silit, ci reglementează doar modalitatea in care acestea pot fi executate daca sunt indeplinite condițiile.

Cu alte cuvinte, art. 756 C.proc.civ. nu spune ca se poate executa, ci spune cum se face executarea atunci cand se poate.

In acest context, si din perspectiva dispozițiilor art. 1908 din C.civ. si al caracterului intuitu personae al societăților de persoane, roaga instanta sa constate ca o executare silita a partilor sociale este posibila doar cu respectarea regimului juridic specific al acestora, fapt care implica acordul tuturor celorlalți asociați decât cel ale cărui parti sociale se executa cu privire la acest fapt.

Astfel, apreciaza ca in privința contestatoarei, procedura de executare a partilor sociale este posibila doar in ipoteza in care exista acordul prealabil unanim al asociaților cu privire la executarea partilor sociale.

De asemenea, apreciaza ca o astfel de situație nu se poate intalni in practica sau ca ceilalți asociați pot sa isi exercite cu rea-credinta dreptul lor si sa impiedice creditorul (favorizând debitorul, pe co-asociatul lor), insa dispozițiile ari. 1908 reglementează in mod expres cazul in care exista acordul prealabil unanim al co-asociatilor.

Totodata, din analiza dispozițiilor cu art. 1908, arata ca asociatul poate garanta obligațiile sale personale cu drepturile sociale daca exista in acest sens consimțământul celorlalți asociați, ceea ce inseamna ca, . si in caz de neexecutare voluntara a obligatiilor asumate de asociatul debitor, asociații respectivi s-au declarat in mod tacit de acord inclusiv cu o eventuala executare silita asupra drepturilor sociale si cu inlocuirea asociatului respectiv cu un tert, insa numai in condițiile speciale instituite de normele de drept procedural conținute de dispozițiile art. 756 din C.proc.civ.

Mentioneaza ca, in prezenta cauza, conditia nu este intrunita, cel de al doilea asociat din cadrul . manifestandu-si expres opinia fata de executarea silita a partilor sociale detinute de ea raportat la consecinta directa a schimbarii structurii persoanelor detinatoare de participatii.

Așadar, apreciaza ca chiar daca produce putina confuzie, art. 756 din C.proc.civ. se afla doar . cu dispozițiile speciale prevăzute de art. 66 din Legea nr. 31/1990 si art. 1908 din C.civ., normele speciale de drept material prevăzute de Legea nr. 31/1990 si normele generale de drept material din art. 1908 C.civ. din materia societăților guvernând in continuare regimul juridic al partilor sociale.

Având in vedere cele mai sus mentionate, roaga instanta sa constate faptul ca contestatoarea nu se afla in ipoteza prevăzuta de art. 1908 C.civ., in sensul ca nu a garantat cu partile mele sociale obligațiile asumate prin contractele de imprumut pe baza cărora s-a pronunțat titlul executoriu care a fost pus in executare impotriva sa.

In plus, roaga instanta sa observe ca in cadrul Cartii a V-a "Despre executarea silita", Titlul II "Urmărirea silita asupra bunurilor debitorului", Cap. I "Urmărirea mobiliara", Secțiunea 1 "Bunurile mobile care nu se pot urmări"""din Codul de procedura civila, legiuitorul a introdus art. 726 cu denumirea marginala "Bunurile neurmaribile", potrivit caruia: "Nu se pot urmări bunurile declarate neurmaribile in carurile si in condițiile prevăzute de lege. "

Totodata, întrucât partile sociale ale contestatoarei sunt neurmaribile, in condițiile art. 66 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 raportate la cele ale art. 1908 din C.civ., roaga instanta sa constate faptul ca s-a pornit executarea silita împotriva sa prin urmărirea unor bunuri insesizabile (art. 726 lit.f din C.proc.civ.).

Potrivit dispozițiile art. 729 din C.proc.civ., cu denumirea marginala "Sancțiune" legiuitorul a prevăzut sancțiunea pentru nerespectarea dispozițiilor legale din Secțiunea 1, deci inclusiv ale art. 726 lit.f), respectiv: "Renunțarea la beneficiul dispozițiilor prevăzute in articolele din prezenta secțiune, precum si urmărirea ori cesiunea făcuta cu incalcarea acestor dispoziții sunt nule de drept."

Având in vedere cele mai sus mentionate, roaga instanta sa constate nulitatea de drept a: actului de executare "Publicație de vânzare silita la licitație publica a unui număr de 2.710 parti sociale din cadrul S.C. KBS THREENERGYES S.R.L."; actului de executare ,,Proces-verbal de licitație privind vânzarea unui pachet de 2.710 parti sociale din cadrul S.C. KBS THREENERGYES S.R.L.", întocmit la 28.10.2013, de către contestatoarea B.E.J.A D. si D. in dosarul nr. 646/2014; actului de executare "Publicație de vânzare silita la licitație publica a unui număr de 33 parti sociale din cadrul S.C KBS ENERGI S.R.L.", întocmit la 20.10.2013, de către contestatoarea B.E.J.A D. si D. in dosarul nr. 646/2014; actului de executare "Proces-verbal de licitație privind vânzarea unui pachet de 33 parti sociale din cadrul S.C. KBS ENERGI S.R.L.", întocmit la 27.10.2013, de către contestatoare in dosarul nr. 646/2014.

Cu privire la motivele de fapt si de drept ale cererii accesorii privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata:

In ceea ce privește cererea de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecata, urmare a admiterii celor primelor doua capate principale de cerere si a pierderii procesului de catre intimat, in temeiul dispozițiilor art. 453 raportate la cele ale art. 451 alin. 1 teza a Il-a din C.proc.civ., solicita instantei obligarea intimatului si la plata in întregime a cheltuielilor de judecata, constand in onorariul de avocat.

Referitor la motivele de fapt si de drept ale cererii accesorii privind restituirea integrala a taxelor judiciare de timbre, arata ca:

Potrivit dispozițiilor art. 45 alin. 1 lit. f) din OUG nr. 80/2013: "(1) Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, dupa caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, in următoarele situații: ... f) cand contestația la executare a fost admisa, iar hotărârea a ramas definitiva".

Conform prevederilor art.45 alin.2 teza a Il-a din OUG nr. 80/2013: "(2) ... in cazul prevăzut la alin. (1) lit.f) taxa se restituie proporțional cu admiterea contestației."

In aceste condiții, roaga instanta sa dispuna restituirea integrala a taxelor judiciare de timbru achitate de contestatoare (1.000 lei +1.000 lei+25 lei+25 lei), la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care a fost admisa integral prezenta contestație la executare.

In dovedire, a solicitat si administrat proba cu inscrisuri (filele 17-20).

La data de 09.03.2015 intimatul P. I. a formulat întâmpinare, solicitand respingerea ca neintemeiata a contestației.

In motivare, intimatul arata ca, prin contestatia la executare contestatoarea, B. C. S. susține, în mod neîntemeiat, că actele de executare atacate (publicațiile de vînzare silitp la licitația publică și procesele-verbale de licitație privind vânzarea pachetelor de acțiuni) au fost emise cu încălcarea dispozițiilor art. 726 lit. f din C. proc. civ întrucât privesc urmărirea unor bunuri mobile (părți sociale) care sunt "declarate neurmăribile de prevederile art. 66 din Legea societăților nr. 31/1990 raportate la cele ale art. 1908 din C. civ.

De asemenea, a mai aratat ca susținerile contestatoarei sunt neîntemeiate, pentru că, potrivit reglemetărilor legale în vigoare, rezultă, fără urmă de îndoială, că părțile sociale pot fi executate silit. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 726 lit f din C.proc.civ care au fost menționate de aceasta, rezultă că legiuitorul nu a indicat părțile sociale în categoria bunurilor mobile neurmăribile, ci a menționat, cu titlu generic, că nu sunt supuse urmăririi silite "bunurile declarate "neurmăribile în cazurile și în condițiile prevăzute de lege" Or, potrivit dispozițiilor art. 756 alin. 3 din C.pr.civ, legiuitorul a stabilit, în mod expres, că părțile sociale pot fi vândute prin executor, prin licitație publică, adică prin executare silită. Astfel, potrivit dispozițiilor mai sus-menționate legiuitorul a statuat:

-" vânzarea silită a (...) părților sociale se va face în mod amiabil (n.n. art. 753 din C.pr. civ, adică debitorul va avea posibilitatea să le valorifice singur), iar în lipsă de către executor, prin licitație publică".

Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 753, vânzarea silită, în mod amiabil, poate fi încuviințată de către executorul judecătoresc numai cu acordul creditorului, iar potrivit dispozițiilor art. 756 alin. 4 din C.pr. civ legiuitorul a reglementat modalitatea în care executorul judecătoresc va vinde silit părțile sociale, stabilind în sarcina acestuia obligația de a întocmi un caiet de sarcini, care, sub sancțiunea nulității vânzării va cuprinde anumite documente prevăzute în mod expres.

Invedereaza faptul ca, raportat la această chestiune, este de observat, că, în scopul, respectării drepturilor asociaților societăților cu răspundere limitată, legiuitorul a prevăzut ca executorul să întocmească un caiet de sarcini care să cuprindă, pe lângă alte mențiuni, inclusiv drepturile de preferință acordate asociaților. Prin urmare, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, executarea silită a părților sociale este posibilă, asigurând chiar respectarea drepturilor asociaților.

Privitor la susținerea că dispozițiile mai sus-menționate sunt norme generale de procedură privind executarea silită, iar dispozițiile art. 66 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 și cele ale art. 1908 din C.civ sunt norme speciale de drept material care stabilesc regimul juridic al societăților cu răspundere limitată și al părților sociale, fiind aplicabil principiul" specialia generalibus derogant" invederăm următoarele aspecte:

Potrivit conținutului Legii nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de Procedură Civilă, respectiv dispozițiile art. 83 lit. k din Titlul V-Dispoziții finale, rezultă că legiuitorul a statuat, în mod expres, că "la data intrării în vigoare a Codului de Procedură Civilă se abrogă orice alte dispoziții contrare, chiar dacă sunt cuprinse în legi speciale".

In consecință, odată cu . noului Cod de Procedură Civilă, sunt aplicabile dispozițiile art. 726 și art. 756 din C.pr.civilă care reglementează, în mod expres, executarea silită a părților sociale și care sunt contrare dispozițiilor art 66 Hin Leprea socioetăților comerciale nr. 31/1990.

Cu privire la dispozițiile art. 1908 din Codul Civil arata că acestea nu vin în contradicție cu dispozițiile art. 756 din noul Cod de Procedură Civilă, întrucât dispozițiile art. 1908 din noul Cod Civil reglementează vânzarea voluntară a părților sociale, iar dispozițiile art. 756 din noul Cod de Procedură Civilă prevăd vânzarea forțată a părților sociale, adică împotriva voinței asociatului urmărit silit. In susținerea teoriei conform căreia, potrivit noilor reglementări, părțile sociale nu sunt bunuri insesizabile și pot fi executate silit, menționăm, inclusiv, dispozițiile art. 1925 din Codul Civil care prevăd ca:

" pierderea calității de asociat are loc prin cesiunea părților în societate, executarea silită a acestora, moartea, încetarea personalității juridice, falimetul, punerea sub interdicție judecătorească, retragerea și excluderea din societate".

De asemenea, dispozițiile art. 202 din Legea nr. 31/1990 menționate de către contestatoare care stabilesc că "transmiterea către persoane din afara societății este permisă numai dacă a fost aprobată de asociați reprezentând cel puțin trei pătrimi din capitalul social" vizează doar înstrăinarea voluntară a părților sociale, reprezentând, practic, doar o limitare legală de drept privat a exercitării dreptului de proprietate. Insă, după cum a mai arătat, în speță se afla în ipoteza vânzării forțate a părților sociale care este reglementată, în mod expres, de către legiuitor conform dispozițiilor legale și exprese din materia executării silite reglementate de noul Cod de Procedură Civilă.

Avand in vedere cele mai sus aratate, solicita respingerea contestatiei la executare ca fiind neîntemeiată.

In dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri și orice alte probe necesare, pertinente și utile soluționării cauzei.

In drept, au fost invocate dispozițiile art. 711 și urm din Codul de Procedură Civilă.

În cauza a fost încuviințată proba cu înscrisuri.

La solicitarea instanței au fost comunicate, în copie certificată, actele din dosarul de executare nr. 646/2014.

Analizand actele si lucrarile dosarului instanta constata urmatoarele:

În fapt, dosarul de executare nr. 646/2014 al B. DUMITRCHE si D. s-a format la cererea creditorului intimat, pentru recuperarea creanței cuvenite în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1831/28.10.2011.

Astfel cum reiese din actele de executare, ulterior încuviințării executării silite, au fost realizate acte de executare concretizate în urmărirea bunurilor si conturilor debitoarei contestatoare, inclusiv a părților sociale deținute de aceasta la S.C. KBS THREENERGYES S.R.L și S.C KBS ENERGI S.R.L.

Prin cererea de față contestatoarea a criticat actele de executare efectuate cu privire la părțile sociale, apreciind, pentru argumentele expuse în cuprinsul cererii, că acestea nu pot fi urmărite silit.

Instanța apreciază criticile contestatoarei ca fiind neîntemeiate.

Astfel, se are în vedere că, în speță sunt incidente dispozițiile 757 art. (3) c.p.civ care prevăd că „vânzarea acțiunilor la societățile închise și a părților sociale se face în mod amiabil, potrivit art. 754, iar în lipsă, de către executor, prin licitație publică, dacă legea nu prevede un sistem special privind circulația acestora.” În continuare, textul face referire la modalitatea de derulare a executării silite a acestor bunuri.

Așadar, contrar opiniei contestatoarei, textul prevede expres că, inclusiv părțile sociale pot fi urmărite silit, noua reglementare aducând o modificare importantă față de reglementarea anterioară care nu cuprindea o astfel de prevedere, astfel încât, se recurgea la interpretarea dispozițiilor din legea specială. O astfel de interpretare nu mai este însă necesară în prezent, dată fiind modalitatea de enunțare a textului sus menționat. Aceasta, în condițiile în care prevederile art. 83 lit. k din Legea 76/2012 stabilesc că de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă se abrogă orice alte dispoziții contrare, chiar dacă sunt cuprinse în legi speciale.

Pe cale de consecință, având în vedere ca nu subzistă motive de nelegalitate a executării silite supuse analizei, față de dispozițiile art. 712 si urm. cp.civ cererea de față va fi respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge contestația formulată de contestatoarea B. C. S., cu domiciliul ales la SCA M. Mustăciosu, în București, sector 4, ., ., ., CNP_, in contradictoriu cu intimatul P. I., cu domiciliul ales la C.I. C. D., în București, .. 155, ., ., CNP_, ca neîntemeiată.

Prezenta se comunică deîndată executorului la data rămânerii definitive.

Cu apel care se depune la Judecătoria Sectorului 3, in 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 13.05.2015.

Președinte, Grefier,

B. I. M. P.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Sentința nr. 6598/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI