Pretenţii. Sentința nr. 4809/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4809/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 08-04-2015 în dosarul nr. 4809/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 3 BUCUREȘTI
SENTINTA CIVILA NR. 4809
Ședința publică din data de 08.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: T. D.-G.
GREFIER: T. A.
Pe rol se află soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanții Ș. C., Ș. M. S. și P. I., în contradictoriu cu pârâta R. I. M., având ca obiect „pretenții”.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 24.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, parte integrantă din prezenta, când având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 08.04.2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 17.01.2014 sub nr/_, reclamanții Ș. C., P. I. și Ș. M. S. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtele M. N. și R. I. M. (fostă Ș.), pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor în mod egal la restituirea sumei de 121.926 lei actualizate la data efectivă a plății, din care pentru:
- Ș. C. suma de_ lei;
- Ș. M. S. suma de 17.418 lei;
- P. I. suma de 17.418 lei.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că la data de 17.06.2013 au încheiat contractul de vânzare autentificat sub nr. 235/17.06.2013 la notarul public F.-A. Rembas, prin care au vândut împreună cu pârâta Ș. I. M., reprezentată prin procurator M. N., un apartament situat în București, Calea V. nr. 235 numitei B. C., cu prețul de 62.500 euro – echivalentul sumei de 278.687,50 lei, calculat în baza cursului valutar BNR de 4,4590 lei/euro stabilit pentru data de 17.06.2013.
Din prețul de 62.500 euro, reclamanților le reveneau următoarele sume de bani:
- reclamantei Ș. C. suma de 19.531,25 euro (87.090 lei);
- reclamantul Ș. M. S. suma de 3906,25 euro (17.418 lei);
- reclamantei P. I. suma de 3906,25 euro (17.418 lei).
Deoarece între coproprietarii apartamentului existau relații de încredere reciprocă, reclamanții au fost de acord ca din prețul de 62.500 euro, sumele de bani care li se cuveneau lor să fie plătite d către cumpărătoare din contul său, direct în contul pârâtei Ș. I. M. deschis la Procredit Bank SA, având convingerea cp aceasta le va restitui aceste sume de bani după ce le ba primi de la cumpărătoare. Acest fapt a fost acceptat la sugestia pârâtei M. N. care este mama pârâtei Ș. I. M. și care a reprezentat-o pe aceasta la încheierea contratului de vânzare - cumpărare la notariat.
Cele două pârâte i-au convins pe reclamanți că este mai bine ca banii ce li se cuveneau din prețul apartamentului să fie virați în contul pârâtei Ș. I. M. însă aceasta din urmă și-a însușit toți banii și refuză să îi restituie fără nici un motiv întemeiat, dispunând de aceste sume pe nedrept.
Au mai arătat reclamanții că patrimoniul pârâtei Ș. I. M. s-a îmbogățit fără justă cauză, în detrimentul lor.
În ceea ce privește pârâta M. N., reclamanții au arătat că au formulat acțiune și împotriva ei deoarece aceasta, în baza unei rezoluții delictuale comune cu pârâta Ș. I. M. au pus la cale modalitatea în care să se facă plata de către cumpărătoare și i-a determinat să accepte propunerea de plată.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1345 și urm. Cod civil.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 3543,52 lei.
Cererea a avut anexate înscrisuri: proces verbal de informare privind avantajele medierii, contract de vânzare autentificat sub nr. 235/17.06.2013, procuri speciale (f. 8-19).
La data de 17.03.2015 pârâta M. N. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, pârâta a arătat că în cauză nu rezultă că patrimoniul ei s-ar fi mărit pe seama diminuării patrimoniului reclamanților, având în vedere că ea a acționat ca un simplu mandatar al fiicei sale, pe baza mandatului ce i-a fost încredințat și fără depășirea acestuia.
Pe fondul cauzei a arătat că, pârâta Ș. I. M. și fiul său Ș. N. sunt împreună moștenitorii lui Ș. T.., fiul și fratele reclamanților.
Dezbaterea succesiunii acestuia s-a făcut concomitent cu dezbaterea moștenirii după socrul pârâtei, Ș. P.-T., reclamanții împreună cu cealaltă pârâtă hotărând ca imobilul situat în București, Calea V. nr. 235, ., etaj 1, sector 3, să revină în exclusivitate pârâtei Ș. I. M., pentru ca fiul său să rămână cu ceva de la tatăl său, fără ca ceilalți să aibă vreo pretenție asupra imobilului. Această manifestare de voință a fost exprimată în numeroase rânduri, atât în fața celor din familie cât și a cunoscuților și apropiaților.
Pârâta a mai arătat că la momentul încheierii contractului de vânzare cu privire la apartament, părțile s-au înțeles ca prețul vânzării să-i revină nepotului Ș. N. și să deschidă un singur cont în care să se verse toți banii.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205 C., art. 1346, art. 1348 Cpd civil.
Întâmpinarea a avut anexate înscrisuri (f. 37-48).
La data de 17.03.2014, pârâta R. I. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În fapt, pârâta a arătat că a fost căsătorită cu Ș. T., fiul reclamantei Ș. C. și fratele reclamanților Ș. M. S. și P. I. iar din căsătoria cu acesta a rezultat minorul Ș. N.. La data de 22.-7.2014 a decedat socrul său, Ș. P. T., acesta lăsând moștenitori pe Ș. T., Ș. M. S. și P. I..
La data de 18.05.2005 a decedat Ș. T..
Dezbaterea succesiunii după cei doi defuncți s-a făcut la BNP M. E. și s-a eliberat certificatul de moștenitor nr. 131/23.11.2004 și ulterior, certificatele de moștenitor suplimentare nr. 110/02.11.2007, nr. 124/06.12.2007 și 46 din 16.05.2008.
Astfel, pârâta împreună cu reclamanții au devenit coproprietari asupra mai multor imobile iar apartamentul situat în Calea V. nr. 235, ., etaj 1, . rămas în posesia sa, cu acordul tuturor celorlalți moștenitori.
Încă de la început, reclamanții au fost de acord ca imobilul din Calea V. să rămână în integralitate copilului său, ”ca să aibă și el ceva după tatăl său”, discutând chiar de o renunțare notarială a celorlalți coproprietari în favoarea acestuia, însă renunțarea nu s-a mai realizat. Totodată, nici un moment până la data introducerii acțiunii, nu au existat discuții din care să rezulte o altă voință a părților iar reclamanții nu au manifestat opoziție în ceea ce privește modalitatea de administrare a imobilului respectiv, pârâta fiind cea care a suportat toate cheltuielile generate de întreținerea acestuia.
A mai arătat pârâta că în momentul în care a luat hotărârea să vândă imobilul din București, reclamanții nu s-au opus, acesta fiind și motivul pentru care ea a suportat toate cheltuielile generate de vânzarea imobilului, inclusiv cheltuieli personale ale reclamanților, impozite rezultate din transferul proprietății datorate. Acesta a fost și motivul pentru care s-a deschis un singur cont în care să se primească prețul plătit de către cumpărător.
În al doilea rând, pârâta a arătat că, chiar și în situația în care reclamanții nu recunosc că voința exprimată a fost aceea de a face o donație către fiul său, în considerarea gradului de rudenie, chiar dacă revocă o astfel de donație, ea nu a încercat să își majoreze patrimoniul pe seama măririi patrimoniului său ci doar se află în posesia unei sume de bani care subrogă un bun aflat în indiviziune. Prin urmare, înainte de a formula calea prezentei acțiuni, reclamanții trebuiau să formuleze o acțiune de partaj, în conformitate cu art. 979 C..
În al treilea rând, pârâta a arătat că dacă se va aprecia că se impune să fie obligată la restituirea sumelor încasate, să se aibă în vedere că din preț al vânzării trebuie deduse toate cheltuielile pe care le-a suportat cu ocazia vânzării și cu întreținerea bunului pe perioada anterioară acesteia (art. 638 C. civ.).
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205 C., art. 638 C. civ., art. 1346 C. civ., art. 1348 C. civ.
Întâmpinarea a avut anexate înscrisuri (f. 56-63).
La data de 12.09.2014, reclamanții au formulat răspuns la întâmpinarea formulată de pârâta R. I. M. prin care au arătat că susținerea pârâtei în sensul că ei ar fi înțeles să cedeze în favoarea ei sumele ce li se cuveneau din prețul vânzării este lipsită de orice credibilitate, în condițiile în care nicăieri în contractul de vânzare-cumpărare nu se precizează acest lucru, ba dimpotrivă prețul a fost defalcat separat, pentru fiecare vânzător.
Virarea banilor într-un singur cont nu echivalează cu o renunțare la sumele de bani pe care trebuiau să le primească din preț, atâta vreme cât o asemenea renunțare nu se poate face decât expres, printr-o declarație notarială.
Reclamanții au arătat și faptul că nu ar fi avut la dispoziție nicio alta acțiune pentru a recupera sumele de bani de la pârâtă.
Răspunsul la întâmpinare nu a fost motivat în drept și nu a avut anexate înscrisuri în susținere.
În ședința publică din 11.11.2014, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei M. N. și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu aceasta ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Reclamanții au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, cu interogatoriu pârâtei și proba testimonială cu martorul B. C..
Pârâta R. M. I. a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, cu interogatoriu reclamanților și proba testimonială cu martorul Ciucuraș N..
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, interogatoriile reciproce precum și proba testimonială cu cei doi martori, depozițiile acestora fiind depus la filele 112 și 146.
Părțile au depus răspunsurile scrise la interogatorii la filele 127-130 iar interogatoriul reclamantei Ș. C. a fost administrat în ședința publică din 13.01.2015, fiind atașat la filele 110-11 din dosar.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt instanța reține că pârâta R. I.-M. (fostă Ș.) a fost căsătorită cu numitul Ș. T., fiul reclamantei Ș. C. și fratele reclamanților P. I. și Ș. M. S..
La data de 22.07.2004 a decedat numitul Ș. P. T. (soțul respectiv tată reclamanților) iar la data de 18.05.2006 a decedat numitul Ș. T..
Dezbaterea succesiunii după cei doi defuncți s-a făcut la BNP M. E. și s-au eliberat certificatul de moștenitor nr. 131/23.11.2004 precum și certificatele de moștenitor suplimentare nr. 110/02.11.2007 (f. 86-88), nr. 124/06.12.2007 (f. 89-91) și 46 din 16.05.2008 (f. 62-63).
Prin certificatul suplimentar de moștenitor nr. 46 din 16.05.2008 întocmit de BNP M. E. s-a reținut că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului Ș. P.-T. se compune din cota indiviză de 1/4 din imobilul situat în București, Calea V. nr. 235, ., etaj 1, . împreună cu cota indiviză din părțile și dependințele comune blocului, precum și terenul în folosință de 8,22 mp atribuit în folosință pe durata existenței construcției. Restul de 1/4 din acest bun s-a reținut că formează cota de bun comun a soției supraviețuitoare Ș. C..
În ceea ce privește moștenitorii defunctului, s-a reținut că aceștia sunt Ș. C., Ș. M. S., Ș. T. și P. I., fiecare cu o cotă de 1/4 părți.
Prin același certificat suplimentar de moștenitor s-a reținut că de pe urma defunctului Ș. T. a rămas cota de 5/16 din imobilul situat în București, Calea V. nr. 235, ., etaj 1, . împreună cu cota indiviză din părțile și dependințele comune blocului, precum și terenul în folosință de 8,22 mp atribuit în folosință pe durata existenței construcției.
Moștenitorii defunctului Ș. T. au fost indicați ca fiind Ș. I. M. (cu o cotă de 1/4 părți) și Ș. N. (cu o cotă de 3/4 părți).
Prin urmare, instanța reține că părțile din prezentul dosar, împreună cu numitul Ș. N., au deținut împreună în coproprietate, imobilul situat în București, Calea V. nr. 235, ., etaj 1, ..
La data de 17.06.2013 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat de notarul public F. A. Rembas sub nr. 235 (f. 9-13) prin care reclamanții Ș. M. S., Ș. C. și P. I., pârâta Ș. I. M. și numitul Ș. N., în calitate de vânzători (coproprietari) au înstrăinat cumpărătoarei B. C. imobilul situat în București, Calea V. nr. 235, ., etaj 1, sector 3 și dependințele aferente precum și dreptul de coproprietate perpetuă și forțată asupra cotei părți de 2,88% aferente acestui apartament.
Părțile au stabilit că din prețul total de 62.500 euro, vânzătorilor, potrivit cotelor deținute, le revin următoarele:
- Ș. C. – suma de 19.531,25 euro corespunzător cotei sale de 20/64 din dreptul de proprietate;
- Ș. M. S. – suma de 3906,25 euro corespunzător cotei sale de 4/64 din dreptul de proprietate;
- P. I. – suma de 3906,25 euro corespunzător cotei sale de 4/64 din dreptul de proprietate;
- Ș. I. M. – suma de 20.507,81 euro corespunzător cotei sale de 21/64 din dreptul de proprietate. Din această sumă aceasta a primit suma de 1000 euro astfel că i se mai cuvine doar suma de 19.507,81 euro;
- Ș. N. – suma de 14.648,44 euro corespunzător cotei sale de 15/64 din dreptul de proprietate.
Astfel cum rezultă din susținerile reclamanților și cum de altfel a recunoscut și pârâta în cuprinsul întâmpinării, suma ce îi revenea numitului Ș. N. din tranzacția efectuată a fost virată în contul acestuia în timp ce restul sumelor (inclusiv cele care reveneau conform contractului celor trei reclamanți din prezenta cauză) au fost virate în contul pârâtei R. I. M. (fostă Ș.).
În drept, potrivit art. 1345 Cod civil, cel care în mod neimputabil, s-a îmbogățit fără justă cauză în detrimentul altuia este obligat la restituire, în măsura pierderii patrimoniale suferite de cealaltă persoană, dar fără a fi ținut dincolo de limitele propriei sale îmbogățiri.
Îmbogățirea fără justă cauză reprezintă faptul juridic licit care dă naștere unui raport obligațional avându-le ca subiecte pe titularul unui patrimoniu (subiect pasiv al raportului juridic) al cărui activ este mărit ori al cărui pasiv este diminuat pe seama patrimoniului unei alte persoane (subiectul activ al raportului izvorât din faptul juridic analizat), în conținutul căruia se regăsesc dreptul subiectului activ (al titularului patrimoniului pe seama căruia s-a realizat îmbogățirea fără justă cauză) de a solicita și obține restituirea (în condițiile art. 1639 și urm.) și obligația corelativă a subiectului pasiv.
Pentru a fi admisibilă acțiunea recunoscută celui păgubit printr-o îmbogățire realizată de altul în dauna sa de a cere și obține restituirea valorii folosului realizat, este necesară îndeplinirea cumulativă a condițiilor materiale constând în 1) constatarea unei măriri a unui patrimoniu pe seama scăderii corelative a unui alt patrimoniu și 2) existența unei legături de cauzalitate între relația dintre acele patrimonii cât și a următoarelor condiții juridice: 1) inexistența unui just titlu al îmbogățirii; 2) îmbogățirea să nu fie rezultatul unei fapte imputabile celui îmbogățit și 3) însărăcitul să nu aibă la dispoziție o altă acțiune în justiție pentru realizarea dreptului său de creanță împotriva pârâtului.
În contractul de vânzare-cumpărare s-a stipulat expres că suma de 14.648,44 euro ce revenea numitului Ș. N. urma să fie virată în contul deschis de curatorul M. N., pe numele minorului. Din înscrisurile depuse la filele 37-40 (dispoziție/declarație de plată externă, contract deschidere cont curent bancar persoană fizică, declarație privind identitatea beneficiarului real al fondurilor) rezultă că în contul lui Ș. N. a fost virată suma de 19.499,67 USD, provenind din vânzare apartament moștenire, sumă cu privire la care nu au existat neînțelegeri între părți în sensul că ar reprezenta contravaloarea prețului cuvenit acestuia.
În ceea ce privește restul de preț, corespunzător cotelor părților din prezenta cauză, pârâta a recunoscut prin întâmpinare faptul că întreaga sumă a fost virată într-un singur cont, ce îi aparține. Această situație de fapt rezultă și din înscrisul de la fila 41 (dispoziție/declarație de plată externă) din care rezultă că la data de 01.07.2013 a fost virată în contul pârâtei suma de_ USD reprezentând bani proveniți din contract de vânzare-cumpărare.
Analizând prima condiție materială necesară admiterii acțiunii în restituire întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză, instanța constată că pârâta și-a mărit patrimoniul prin dobândirea sumei de 27.343,75 euro reprezentând sumele ce le reveneau celor trei pârâți din prețul total de 62.500 euro (19.531 ai reclamantei Ș. C. și câte 3906,25 euro ai celorlalți doi reclamanți).
Deși în cadrul concluziilor pe fondul cauzei s-a arătat că sumele de bani distribuite au fost altele decât cele din fila nr. 5 din contract, instanța constată că pârâta nu a făcut nicio probă în acest sens, cu toate că în conformitate cu art. 249 C. ei îi revenea sarcina probei și mai mult decât atât, în cuprinsul întâmpinării aceasta a recunoscut că sumele ce se cuveneau reclamanților din contractul de vânzare cumpărare au fost virate în contul său.
Mai este de menționat și faptul că, deși acest aspect a fost consemnat și în cuprinsul interogatoriului luat pârâtei de către reclamanți, instanța nu se va raporta în cuprinsul considerentelor la aceasta, cum de altfel instanța nu va ține seama nici de interogatoriul completat de către reclamanții P. I. și Ș. M. S., având în vedere că răspunsurile nu au fost depuse în cuprinsul unor procuri speciale autentice sau a unei procuri speciale certificate de către avocat, astfel cum prevede art. 356 alin. (2) C., cu toate că părților li s-a pus în vedere expres acest lucru de către instanță.
De asemenea, instanța constată că mărirea patrimoniului pârâtului cu suma de 27.343,75 euro a avut drept consecință micșorarea patrimoniului celor trei reclamanți care, deși au pierdut din patrimoniu cota parte ce le revenea din dreptul de proprietate asupra apartamentului înstrăinat, nu au primit în schimb prețul ce le revenea fiecărora, proporțional cu cota parte înstrăinată, fiind îndeplinită și cea de-a doua condiție materială, respectiv legătura de cauzalitate.
În ceea ce privește prima condiție juridică, instanța reține că lipsa titlului se concretizează în aceea că nu se poate găsi nicio justificare specială, niciun act sau fapt juridic care să întemeieze dezechilibrul patrimonial.
Reclamanții, în calitate de coproprietari ai imobilului înstrăinat, aveau dreptul să obțină sumele de bani indicate în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare cu titlu de preț al vânzării, astfel cum acestea au fost individualizare corespunzător cotelor deținute de aceștia.
Faptul că vânzătorii s-au înțeles cu cumpărătorul ca acesta să vireze banii într-un singur cont nu sunt de natură să conducă la o altă concluzie, având în vedere că virarea banilor în contul unui singur vânzător nu poate să înlăture dreptul celorlalți vânzători de a obține sumele ce le revin din prețul vânzării.
În privința apărării pârâtei în sensul că în cauză ar fi incidente dispozițiile art. 1346 alin. (1) lit. c Cod civil., instanța reține că potrivit acestui text legal, îmbogățirea este justificată atunci când rezultă dintr-un act îndeplinit de cel păgubit (…) cu intenția de a gratifica însă pârâta nu a făcut dovada concretizării unei astfel de intenții de gratificare, exteriorizată de către reclamanți în conformitate cu dispozițiile legale.
Astfel, deși pârâta face vorbire în cuprinsul întâmpinării despre existența unor ”discuții” cu privire la o renunțare notarială a reclamanților la dreptul lor de proprietate asupra imobilului din Calea V. nr. 235, tot aceasta arată că aceasta nu s-a concretizat, nefiind negat dreptul reclamanților asupra imobilului, proporțional cu cota parte.
Totodată, nu a existat o manifestare de voință, anterioară încheierii contractului în sensul ca bunul să fie atribuit numitului Ș. N., aspect ce rezultă cu claritate din faptul că reclamanții figurează în contract ca vânzători-proprietari.
În ceea ce privește susținerea pârâtei în sensul că voința reclamanților a fost aceea de a face o donație către nepotul lor, Ș. N., instanța reține că potrivit art. 1011 alin. (1) Cod civil, donația se încheie prin înscris autentic, sub sancțiunea nulității absolute. În cazul donației, forma autentică este prevăzută de lege ad validitatem iar nerespectarea acestei forme se sancționează cu nulitatea absolută, dovada existenței unei donații neputând fi făcută cu martori, chiar dacă ar exista un început de dovadă scrisă.
Prin urmare, instanța nu poate reține că declarațiile martorei Ciucuraș N. (f. 112) fac dovada existenței intenției reclamantelor P. I. și Ș. C. de a-l gratifica pe numitul Ș. N. cu sumele rezultând din vânzarea apartamentului, din moment ce, astfel cum s-a precizat mai sus, dovada donației nu poate fi făcută decât prin înscris autentic, sancțiunea nerespectării acestei forme solemne fiind nulitatea absolută.
În concluzie, atâta timp cât pârâta nu a făcut dovada existenței unui contract de donație prin care reclamanții să fi gratificat pe pârâtă sau pe fiul acesteia cu sumele rezultând din vânzarea imobilului, instanța nu poate reține caracterul justificat al îmbogățirii pârâtei.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție juridică, instanța reține că îmbogățirea nu este imputabilă pârâtei R. I. M., având în vedere că la momentul încheierii contractului a existat acordul părților cu privire la virarea sumelor ce le reveneau reclamanților într-un singur cont al cărui titular era pârâta, aspect ce rezultă și din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare depus la dosar unde s-a prevăzut că atât avansul cât și restul de preț urma să fie virat din contul cumpărătoarei în contul vânzătoarei Ș. I. M. deschis la Procredit Bank SA.
Referitor la caracterul subsidiar al acțiunii întemeiate pe îmbogățirea fără justă cauză, potrivit art. 1348 Cod civil, cererea de restituire nu poate fi admisă decât dacă cel prejudiciat are dreptul la o altă acțiune pentru a obține ceea ce îi este datorat.
Instanța constată că în cauză nu există un alt mijloc juridic pentru recuperarea de către reclamanți a pierderilor suferite, neexistând relații de natură contractuală sau delictuală între părți.
Instanța nu poate fi de acord cu susținerea pârâtei în sensul că acțiunea corectă era cea a partajului, fiind vorba despre o subrogare a bunurilor în masa partajabilă, având în vederea că starea de coproprietate a părților a încetat prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare. Astfel, ca urmare a vânzării, părțile împreună cu numitul Ș. N. nu au devenit coproprietari în privința sumei de 62.500 euro reprezentând prețul total al contractului ci fiecare în parte a devenit proprietar exclusiv asupra sumelor de bani astfel cum acestea au fost individualizate în cuprinsul contractului, corespunzător cotei părți din dreptul înstrăinat.
În consecință, având în vedere toate considerentele de mai sus, instanța apreciază că reclamanții au făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor materiale și juridice necesare admiterii acțiunii în restituire întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză, așa cum prevede art. 249 C.. Prin urmare, instanța urmează să admită cererea formulată de către aceștia și să oblige pârâta să plătească reclamantei Ș. C. suma de 87.090 lei (echivalentul a 19.531,25 euro) și fiecăruia dintre reclamanții P. I. și Ș. M. S. câte 17.418 lei (echivalentul a 3906,25 euro).
În ceea ce privește solicitarea reclamanților de actualizare a sumelor, instanța reține că actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești, avându-și rațiunea în respectarea principiului reparării integrale a prejudiciului.
Prin urmare, va fi admisă solicitarea reclamanților sub acest aspect și va dispune actualizarea sumelor datorate de către pârâtă cu rata inflației, la data plății.
Potrivit art. 453 alin. (1) C., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Analizând cererea reclamanților de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial, instanța reține că pârâta căzând în pretenții, are obligația să suporte aceste cheltuieli.
Prin urmare, aceasta va fi obligată să plătească reclamanților sumele suportate de către aceștia cu titlu de cheltuieli de judecată, fiecăruia prin raportare la pretențiile admise.
Taxa judiciară de timbru în cuantum de 3543,52 lei a fost achitată de către reclamanți prin chitanțele nr._ (11)/25.10.2013 și nr._ (7)/09.10.2013 – f. 4-5.
Având în vedere că din suma totală de 121.926 lei solicitată pe calea prezentei acțiuni reclamantei Ș. C. îi revine suma de 87.090 lei (71,42%), pârâta va fi obligată să plătească acesteia suma de 2530,78 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru (71,42% X 3543,52 lei).
În privința reclamanților P. I. și Ș. M. S., având în vedere că acestora le revine fiecăruia câte 17.418 lei (14,29%), pârâta va trebui să plătească fiecăruia câte 506,37 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru (14,29% X 3543,52 lei).
Referitor la onorariul avocațial, având în vedere că acesta a fost achitat de către Ș. C., pârâta va fi obligată să plătească acesteia suma de 1500 lei cu titlu de onorariu avocațial (chitanța nr. 57/24.09.2013 – f. 150).
Pârâta R. I. M. precum și M. N., în privința căreia a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive, au fost reprezentate în fața instanței de același avocat respectiv E. V.-A. iar la ultimul termen de judecată a fost depusă și dovada achitării onorariului avocațial de către M. N., în cuantum de 500 lei.
Prin întâmpinarea formulată, M. N. a solicitat obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată iar prin încheierea de ședință din data de 11._, deși instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei M. și a respins acțiunea îndreptată împotriva acestora ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, nu s-a pronunțat asupra cheltuielilor de judecată solicitate de către aceasta.
Prin urmare, având în vedere că reclamanții au căzut în pretenții în ceea ce o privește pe pârâta M. N., instanța îi va obliga să plătească acesteia în solidar, suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial (chitanța nr. 101/01.03.2014 – f. 149).
În ceea ce privește cererea pârâtei R. I. M. de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial, instanța o va respinge ca neîntemeiată, având în vedere că aceasta a căzut în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea privind pe reclamanții Ș. C. - CNP_, Ș. M. S. – CNP_ și P. I. -_, cu domiciliul ales în sector 6, București, .. 1A, .. 4, . cu pârâta R. I. M. –_, cu domiciliul ales în sector 3, București, L. R., nr. 15, ., ..
Obligă pârâta să plătească reclamantei Ș. C. suma de 87.090 lei, sumă ce se va actualiza cu indicele de inflație, la data plății.
Obligă pârâta să plătească fiecăruia dintre reclamanții Ș. M. S. și P. I. suma de 17.418 lei, sumă ce se va actualiza cu rata inflației, la data plății.
Obligă pârâta să plătească reclamantei Ș. C. suma de 4030,78 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru (2530,78 lei) și onorariu avocațial (1500 lei).
Obligă pârâta să plătească fiecăruia dintre reclamanții Ș. M. S. și P. I. suma de 506,37 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
Obligă reclamanții să plătească în solidar numitei M. N. – CNP_, cu domiciliul ales în sector 3, București, L. R., nr. 15, ., ., suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Respinge cererea pârâtei de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial achitat de către aceasta, ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 3 București, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.04.2015.
Președinte, Grefier,
T. D.-G.T. A.
Red./DGT
Dact./AT
08.05.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6686/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 6663/2015. Judecătoria... → |
|---|
