Contestaţie la executare. Sentința nr. 4979/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4979/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 14-04-2015 în dosarul nr. 4979/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 3 BUCUREȘTI
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILA Nr. 4979
Ședința publica de la 14 aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE I. D.
Grefier E. Ș.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe contestator A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR și pe intimat V. C., C. A. C. PRIN MANDATAR V. C., P. E. L. PRIN MANDATAR V. C. A. M. PRIN MANDATAR V. C., având ca obiect „contestație la executare + suspendare executare”
Dezbaterile au avut loc în ședința publica de la data de 16.03.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul respectiv, încheiere care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 31.03.2015 și 14.04.2015 când în aceeași componență a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin contestatia înregistrată pe rolul Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti, la data de 15.05.2014, contestatoarea A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR in contradictoriu cu creditorii intimați V. C., C. A. C., P. E. L. și A. M., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța sa dispună: anularea executării silite dispusă prin dosarul de executare nr. 68/2014 al B.E.J H. F. G.; anularea încheierii privind cheltuielile de executare din data de 05.05.2014, suspendarea executarii silite.
In motivarea contestației se arata ca executarea silită contestată se derulează în baza titlului executoriu reprezentat de Hotărârea nr. 162/2007, emisă de Institutia Prefectului Județului Ialomița- Comisia pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin care s-au stabilit compensații bănești in valoare de 247.333 lei.
Arata contestatoarea ca modalitatea de plată a despăgubirilor stabilite este prevăzută de art. 18 alin 5 din HG 1120/2006 pentru aprobarea Normelor Metordologice pentru aplicarea Legii 290/2003, potrivit căruia compensațiile bănești se achită astfel:
- integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei;
- eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul 40% in anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei si 100.000 lei;
- eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei;
De asemenea, prin folosirea sintagmelor „în funcție de disponibilitățile bănești" sau „în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat", legiuitorul a prevăzut tocmai acea situație în care sumele alocate prin bugetul de stat nu sunt suficiente pentru acoperirea despăgubirilor acordate potrivit legii.
Mai arată contestatoarea că modalitatea de actualizare a creanței folosită de B. H. F. G. in dosarul de executare susmenționat nu a respectat prevederile art. 18 alin 6 din HG 1120/2006.
De asemenea arată că la data de 12.03.2014 s-a publicat in Monitorul Oficial OUG 10/2014, iar conform art. 2, incepând cu data intrarii in vigoare, se suspendă pe o perioada de 6 luni plata voluntară a despăgubirilor.
Mai susține că somația a fost emisă cu încălcarea prevederilor O.G. nr. 22/2002, în sensul că art. 2 al ordonanței prevede un termen de 6 luni în care instituția publică este obligată sa dispună toate măsurile ce se impun pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Prin urmare, executorul judecătoresc avea obligația emiterii către debitoare a unei somații de plată întemeiate pe dispozițiile legale menționate, ulterior putând proceda la executarea silită a titlului executoriu.
Mai arată contestatoarea că onorariul de avocat de 10.000 lei este nepotrivit de mare.
In drept, au fost invocate disp.art. 711 și umr. C. pr. civ. legea 290/2003 cu modificările ulterioare, HG 1120/2006, modificata prin HG 57/2008.
În dovedire au fost depuse înscrisuri.
La data de 21.11.2014, creditorii intimați au formulat întâmpinare, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța sa dispună respingerea contestației ca neîntemeiată.
Arată intimații că suma de bani acordată cu titlul de despăgubiri reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, executata in baza unui titlu executoriu și cu respectarea dispozițiilor procedurale privind executarea silită.
Mai arată intimații că imposibilitatea obiectivă de a plăti din lipsă de fonduri trebuia dovedită de contestatoare, lucru care nu s-a întâmplat și că tergiversarea acordării despăgubirilor contravine art. 6 din CEDO.
In drept, au fost invocate disp. art. 6 din CEDO.
La data de 06.03.2015 a fost depus la dosarul cauzei în copie certificată pentru conformitate cu originalul dosarul de executare nr. 68/2014 al B. H. F. G.
In cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
In fapt, instanta retine ca, prin Hotararea nr. 162/16.10.2007, emisă de Institutia Prefectului Județului Ialomița- Comisia pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, s-a hotărât acordarea de compensații bănești în sumă totală de 247.333 lei moștenitorilor numitei I. M..
Întrucat debitoarea ANRP nu a executat de bunavoie obligatia de plata a sumei menționate, intimații au formulat cerere de executare silita impotriva acesteia, motiv pentru care a fost deschis dosarul de executare nr. 68/2014 al B. H. F. G. .
Prin incheierea din data de 10.03.2014 Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti a incuviintat executarea silita impotriva debitoarei A. N. pentru Restituirea Proprietatilor.
Examinand motivele de contestatie invocate in cauza dedusa judecatii prin prisma situatiei de fapt mai sus retinute, instanta retine ca acestea sunt nefondate.
Referitor la procedura stabilită de art. 18 alin. 5 din HG 1120/2006, instanța reține că despăgubirile au fost stabilite prin Hotararea nr. 162/16.10.2007, emisă de Institutia Prefectului Județului Ialomița- Comisia pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, că debitoarea nu a făcut dovada achitării vreunei tranșe din suma stabilită prin titlul executoriu și, în susținerea prezentei contestații, nu a indicat ce prevedere legală din cele menționate ar fi fost încălcată, invocând generic lipsa disponibilităților bănești.
Astfel, instanța reține că nu se invocă nici un motiv concret de nelegalitate a procedurii de executare din perspectiva HG 1120/2006, iar apărările privind lipsa de fonduri a debitoarei nu pot constitui un motiv de anulare a executării silite însăși sau a vreunui act de executare determinat, cât timp executarea se realizează în baza unui titlu executoriu emis în anul 2007, prin care se constată o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Referitor la aplicabilitatea O.U.G. nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din Legea nr. 9/1998 și din Legea nr. 290/2003, instanța reține că, în conținutul actului normativ este indicat faptul că, începând cu data intrării în vigoare, se suspendă, până la data de 31 decembrie 2014, emiterea hotărârilor prevăzute la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 9/1998 și de art. 8 alin. (2) din Legea nr. 290/2003, precum și emiterea de către A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a deciziilor de validare sau invalidare a hotărârilor comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, și plata despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de către șeful Cancelariei Primului-Ministru în temeiul Legii nr. 9/1998 și, respectiv, prin deciziile de plată emise de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006, fiind vorba despre plata voluntară a despăgubirilor.
Or, în cauza de față, a fost demarată executarea silită împotriva contestatoarei, astfel că nu se poate discuta despre executarea voluntară a obligației de plată.
In ce priveste actualizarea creantei, instanța reține că titlul executoriu este reprezentat in cauza de un act administrativ cu caracter individual emis in realizarea puterii de stat, fapt ce-i confera caracter executoriu de drept, începand cu data emiterii, fiind incidente sub acest aspect dispozitiile art. 628 alin.3 C.pr.civ., debitul astfel actualizat fiind in sarcina debitoarei in baza art. 622alin 3 C proc civ.
În privința nerespectării termenului de 6 luni, instanța reține că potrivit art. 2 OG 22/2002 dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului. Potrivit art. 3 din același act normativ, în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie. Aceste dispoziții, care au un caracter special față de cele cuprinse în codul de procedură civilă în privința executării obligațiilor de plată stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice, nu sunt aplicabile ope legis.
În cauza de față, instanța reține că interpretarea dată de contestatoare art. 1 și art. 2 din OG nr. 22/2002 este greșită întrucât acest termen de 6 luni de amânare a plății nu operează ope legis, ci este condiționat de dovedirea de către debitor a condițiilor impuse chiar de actul normativ invocat, respectiv a faptului că debitoarea-contestatoare se află în situația prevăzută de art. 2, respectiv „lipsa fondurilor” și existența „demersurilor necesare pentru îndeplinirea obligațiilor de plată”. În speță, contestatoarea nu a comunicat executorului aspectele învederate.
Prin urmare, prevederile OG 22/2002 au fost respectate, contestatoarei fiindu-i comunicată somația de executare și având posibilitatea de a face dovada imposibilității de plată pentru a beneficia de termenul de 6 luni, însă aceasta nu a făcut dovada lipsei fondurilor pentru executarea titlului.
În ceea ce privește nelegalitatea încheierii privind stabilirea cheltuielilor de executare din data de 05.05.2014, instanța reține că, potrivit art. 451 alin. 2 Cod de Procedură Civilă, instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, tinând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.
Raportat la activitatea concretă desfășurată de avocatul intimaților, onorariul în cuantum de 10.000 lei este disproporționat, astfel că se impune reducerea acestuia la un cuantum de 1000 lei, care este unul rezonabil.
De reținut și practica în această materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, conform căreia partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil (cauzele C. împotriva României, S. împotriva României, S. și alții împotriva României, R. împotriva României).
Față de aceste considerente, instanța va admite în parte contestația și va dispune anularea în parte a încheierii privind stabilirea cheltuielilor de executare din data de 05.05.2014, în sensul reducerii onorariului de avocat de la suma de 10.000 lei la suma de 1.000 lei, urmând a menține restul actelor de executare silită.
În ce privește cererea de suspendare a executării silite, instanța urmează să o respingă ca rămasă fără obiect, având în vedere că această măsură poate fi dispusă și produce efecte numai până la soluționarea contestației la executare, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 718 alin. 1 C.pr.civ.
În baza art. 262 C. și art. 716 alin. 2 C., instanța o va obliga pe contestatoare să achite B. H. F. G. suma de 63,24 lei, reprezentând contravaloare fotocopiere acte din dosarul de executare nr. 68/2014, solicitate prin adresa aflată la fila 1 vol. II din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația la executare formulată de contestator A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR cu sediul in sector 1, București, CALEA FLOREASCA, nr. 202 in contradictoriu cu intimații V. C. cu domiciliul in SLOBOZIA,., ., J. IALOMIȚA, C. A. C., P. E. L. și A. M., toți prin mandatar V. C., cu domiciliul in SLOBOZIA, ., ., J. IALOMIȚA.
Anulează în parte încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare din data de 05.05.2014, în sensul reducerii onorariului de avocat de la suma de 10.000 lei la suma de 1.000 lei.
Respinge în rest contestația la executare, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Obligă pe contestatoare să achite B. H. F. G. suma de 63,24 lei, reprezentând cheltuieli efectuate cu transmiterea actelor din dosarul de executare nr. 68/2014.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.04.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
I. D. E. Ș.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5035/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5042/2015. Judecătoria... → |
|---|
