Contestaţie la executare. Sentința nr. 15/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 15/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 15-12-2015 în dosarul nr. 18093/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 3 BUCUREȘTI
SENTINTA CIVILA NR._
Ședința publica din data de 15.12.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: T. D.-G.
GREFIER: T. A.
Pe rol se află soluționarea acțiunii civile privind pe contestatorii G. S. si G. O., în contradictoriu cu pârâtul B. B. G., având ca obiect „contestație la executare-dos. executare nr. 369/2015”.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 08.12.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 15.12.2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 24.09.2015 (data poștei 23.09.2015) contestatorii G. S. și G. O. au formulat contestație la executare împotriva sentinței civile nr. 7110/29.04.2013 și_/16.08/2013 pronunțate în dosarul nr._/301/2010.
În motivare s-a arătat că pretinsele cheltuieli de judecată sunt necuvenite, impuse contestatorilor prin comiterea unor infracțiuni.
Totodată, potrivit art. 25 alin. (1) Ncpc și art. 3 alin. (1) din Legea 76/2012, executarea silită trebuia să se deruleze strict prin prevederile vechiului cod de procedură civilă, în timp ce executorul judecătoresc și-a întemeiat încheierea nr. 369/08.09.2015 pe prevederile noului cod (art. 670 alin. (2), (3) și (6) iar comunicările către bancă pe prevederile art. 783 alin. (2), 786 și 790 C..
De asemenea, nu a fost respectată procedura somației prealabile conform art. 387 alin. (1) C. – 1865, trecând direct la executare, prin poprire pe conturile contestatorilor de la Raiffeisen Bank, de care au luat cunoștință la 10.09.2015.
Conform art. 373 alin. (1) C. – 1865 executorul judecătoresc trebuia să fie arondat numai pe teritoriul sectorului 3.
Procedura încuviințării executării silite trebuia făcută în conformitate cu prevederile art. 373 alin. (2) C. – 1865, prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților.
Executarea silită s-a făcut peste termenul de 6 luni prevăzut de art. 389 alin. (1) C. - 1865, motiv de nulitate absolută.
Toate aceste argumente au fost opuse executorului judecătoresc prin e-amil, la care contestatorii nu au primit nici un răspuns.
Cererea de chemare în judecată a avut anexate înscrisuri (f. 5-20 vol. I).
La data de 29.10.2015 a fost depus la dosarul cauzei dosarul de executare nr. 369/2015 de către B. B. G. (f. 27-151 vol. I, 1-67 vol. II).
La data de 02.11.2015 a fost depusă la dosarul cauzei cerere modificatoare și de întregire a cererii principale prin care contestatorii au solicitat: constatarea nulității absolute a încheierilor emise de B. B. G.; constatarea nulității absolute a cererilor de înființare a popririi adresate Casei de Pensii a Sectorului 3 și Băncii Raiffeisen; obligarea pârâtei la restituirea sumelor reținute deja de Casa de Pensii și de Banca Raiffeisen și penalități de întârziere pentru tăcerea absolută păstrată vizavi de acuzele justificate învederate pârâtului prin somația ce a făcut obiectul e-mailului transmis pe 14.09.2015, contrar art. 16 alin. (2) din Constituție; constatarea împrejurării că executarea silită poate fi efectiv legală numai după ce hotărârea instanței de recurs, încă neredactată, va deveni realmente irevocabilă după ce va fi atacată cu contestație în anulare, deoarece aceasta nu se încadrează în criteriile strict nominalizate de art. 377 alin. (1) C. – 1865 pentru a fi considerată definitivă și executorul judecătoresc în mod greșit a făcut aplicarea prevederilor art. 378 C. – 1865, numai hotărârile irevocabile putând fi executate, conform art. 377 alin. (2) C. – 1865; în soluția publicată pe internet instanța de recurs nu a făcut nicio trimitere la cheltuielile de judecată solicitate de preopinenții contestatorilor.
În dovedirea nulității absolute a celor 4 înscrisuri mai-sus menționate, prin nerespectarea obligatorie a prevederilor vechiului Cod de procedură civilă, contestatorii au arătat că potrivit art. 372 C. executarea silită se poate face numai în temeiul unei hotărâri judecătorești, or aceasta nu a fost redactată.
Totodată, întrucât potrivit art. 373 alin. (2) și (3) instanța de executare este Judecătoria Sectorului 3 București, numai aceasta era îndrituită să soluționeze cererea de executare silită, printr-o încheiere pronunțată în camera de consiliu, fără citarea părților. Or, executorul judecătoresc a emis el însuși o astfel de încheiere.
Conform art. 373 ind. 1 alin. (2) și (3) C., având în vedere că în speță creditorii s-au adresat executorului la data de 26.08.2015, acesta era obligat ca cel mai târziu în 5 zile adică pe 01.09.2015 să solicite instanței de executare, Judecătoria Sectorului 3 București, procedura de la care a abdicat iar potrivit art. 373 alin. (3) C. se putea trece la executare silită numai după încuviințarea acesteia de către judecătorie.
Totodată, având în vedere dispozițiile art. 387 alin. (1) C., executorul judecătoresc nu putea demara executarea silită decât după ce comunica către contestatori o somație din partea sa, care trebuia să conțină: numărul dosarului de executare; pretinzând contestatorilor să achite cheltuielile din recurs, executorul trebuia să învestească cu titlu executoriu și hotărârea dată în această etapă procedurală. Or, acesta a prezentat numai titlurile vizavi de cheltuielile de judecată admise prin hotărârea dată pe fondul cauzei și apoi prin cererea de îndreptare și lămurire a acesteia, motiv de eliminare definitivă a acestei pretenții prin lipsă de interes.
În final au mai adăugat contestatorii că articolul 373 ind. 1 alin. (7) C. obliga executorul să îi invite pentru a încerca să își execute de bună-voie obligațiile, lucru pe care nu l-a făcut.
În concluzie s-a arătat că încheierile emise de executorul judecătoresc sunt nule de drept și este obligatoriu a fi anulate conform art. 105 alin. (2) C. – 1865, în temeiul art. 108 alin. (2) C. – 1865.
Cererea a avut anexate înscrisuri (f. 75-84 vol. II).
Contestatorii au depus la dosarul cauzei precizări (f. 87-88, 89-92 vol. II) și înscrisuri (f. 93-97 vol. II).
În ședința publică din 24.11.2015 contestatorul G. S. a arătat că înțelege să se judece în contradictoriu cu B. B. G., specificând faptul că nu dorește să se judece și cu creditorul.
Intimatul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a solicita probe în apărare.
În cauză s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin cererea de executare silită înregistrată pe rolul Biroului executorului judecătoresc B. G., creditorul D. L. C. a solicitat punerea în executare a titlurile executorii reprezentate de sentința civilă nr. 7110/29.04.2013 și_/16.09.2013 pronunțate de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/301/2012, cu privire la sumele de 7200 lei și 3100 lei (f. 27 vol. I). Creditorul a solicitat ca executarea silită să se efectueze în toate formele prevăzute de lege precum și obligarea debitorilor la plata cheltuielilor de executare.
Prin încheierea din data de 08.09.2015 (f. 35 vol. I) executorul judecătoresc a admis cererea formulată de creditor și a încuviințat executarea silită împotriva debitorilor G. S. și G. O., în temeiul titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 7110/29.04.2013 și_/16.09.2013 pronunțate de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/301/2012, pentru recuperarea sumei de 10.300,00 lei reprezentând cheltuieli de judecată plus cheltuieli de executare, în oricare dintre modalitățile de executare prevăzute de lege și a dispus deschiderea dosarului de executare nr. 369/2015.
La aceeași dată executorul judecătoresc a emis încheierea de stabilire cheltuieli de executare silită nr. 369 (f. 36) prin care a stabilit suma de 1.597,80 lei cu titlu de cheltuieli de executare silită, compusă din 147,00 lei (30*4,9) taxe poștale, 173,60 lei (operațiuni și acte constituire dosar conform OMJ 2550/C/2006), 1.277,20 lei onorariu executor judecătoresc.
La data de 08.09.2015 s-a dispus înființarea popririi asupra conturilor deținute de debitori la diverși terți popriți (f. 39-51, 53-65 vol. I), până la concurența sumei de 11.897,80 lei compusă din 10.300,00 lei cheltuieli de judecată și 1.597,80 lei cheltuieli de executare, debitorii fiind înștiințați despre această măsură la data de 10.09.2015, conform proceselor-verbale de înmânare depuse la filele 89-90 vol. I din dosar.
În drept, preliminar, instanța constată că se impune stabilirea legii procesual civile procesual civile aplicabile în cauză și executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 369/2015.
Potrivit art. 24 din Noul Cod de procedură civilă, dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ..
Conform art. 25 alin. (1) din același act normativ, procesele în curs de judecată precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei vechi.
Deși procesul civil înglobează, ca regulă, două faze (judecata propriu-zisă și executarea silită) art. 24 din Noul Cod de procedură civilă folosește noțiunea de proces numai în sensul de fază a judecății propriu-zise, fără a include și faza executării silite, textul legal menționat prevăzând în mod separat noțiunile de procese și executări silite.
În aceste condiții, chiar dacă cererea de chemare în judecată a fost înregistrată anterior intrării în vigoare a noii legi de procedură, aceasta se va aplica executării silite demarate în temeiul hotărârii judecătorești obținute în acel proces, dacă data cererii de executare silită este ulterioară momentului intrării în vigoare a legii.
În ceea ce privește incidentele ivite în cursul executării silite, determinarea legii de procedură civilă aplicabilă acesteia se va face în funcție de momentul demarării executării silite (data cererii de executare silită) iar nu prin raportare la data înregistrării la instanță.
Prin urmare, chiar dacă dosarul nr._/301/2012 în care au fost pronunțate hotărârile judecătorești a căror punere în executare se cere a fost guvernat de dispozițiile vechiului cod de procedură civilă, executarea silită a acestora va fi supusă legii procesual civile în vigoare la data sesizării executorului judecătoresc, având în vedere că potrivit art. 622 alin. (2) C. executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare.
În concluzie, din moment ce cererea de executare silită a fost înregistrată la organul de executare la data de 21.08.2015 (ulterior intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă) atât executarea silită cât și incidentele survenite în cadrul acesteia (cum este și acțiunea de față) vor fi guvernate de dispozițiile Noului Cod de procedură civilă, în forma în vigoare la 21.08.2015, astfel cum acesta a fost republicat în Monitorul Oficial nr. 247 din 10.04.2015.
Pe fondul cauzei instanța reține, astfel cum a precizat contestatorul G. S. în ședința publică din data de 24.11.2015 (aspect consemnat în cuprinsul încheierii de ședință de la acea dată – f. 48 vol. II), că prezenta acțiune este formulată în contradictoriu cu pârâtul B. B. G., reclamanții nedorind să se judece și în contradictoriu cu creditorul din dosarul de executare. În ceea ce privește calea procesuală aleasă, contestatorul G. S. a arătat că este vorba despre o plângere împotriva executorului judecătoresc, formulată prin cererea modificatoare, cu aplicarea dispozițiilor legii speciale care reglementează activitatea executorilor judecătorești și a dispozițiilor vechiului Cod de procedură civilă.
Instanța mai reține că potrivit art. 9 din Codul de procedură civilă, procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, obiectul și limitele acestuia fiind fixate prin cererile și apărările părților, instanța fiind ținută de cadrul procesual pasiv indicat de către contestatori.
Analizând obiectul concret al acțiunii, instanța constată că prin aceasta se invocă nelegalitatea unor acte de executare emise în dosarul de executare nr. 369/2015, în condițiile în care acestea pot fi contestate doar pe calea contestației la executare, în cadrul căreia au calitatea de contestator, respectiv intimat, părțile din raportul juridic obligațional (creditorul și debitorul), nefiind deschisă calea unei acțiuni în constatarea nulității absolute, întemeiată pe dispozițiile dreptului comun.
În ceea ce privește rolul executorului judecătoresc în cadrul procedurii de executare silită, potrivit art. 644 alin. (1) pct. 5 C., executorul judecătoresc este participant la executarea silită iar potrivit art. 645 alin. (1) C. sunt părți în procedura de executare silită creditorul și debitorul. Prin urmare, executorul judecătoresc este doar un organ de executare, nefiind parte în raportul de executare silită.
În mod excepțional, legea a pus la dispoziția părților mijloace prin care acestea, în cursul executării silite, se pot plânge de activitatea efectuată de către executorul judecătoresc, caz în care este justificată formularea unei acțiuni în contradictoriu cu acesta.
Astfel, potrivit art. 712 alin. (1) teza a 2-a C., se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.
Totodată, potrivit art. 56 alin. (2) din Legea nr. 188/2000, în cazul refuzului nejustificat de îndeplinire a atribuțiilor prevăzute la alin. (1) (respectiv de a îndeplinit atribuțiile prevăzute la art. 7 lit. b)-i) din lege: b) notificarea actelor judiciare și extrajudiciare; c) comunicarea actelor de procedură; d) recuperarea pe cale amiabilă a oricărei creanțe; e) aplicarea măsurilor asigurătorii dispuse de instanța judecătorească; f) constatarea unor stări de fapt în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă; g) întocmirea proceselor-verbale de constatare, în cazul ofertei reale urmate de consemnarea sumei de către debitor, potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă; h) întocmirea, potrivit legii, a protestului de neplată a cambiilor, biletelor la ordin și a cecurilor, după caz; i) orice alte acte sau operațiuni date de lege în competența lui), partea interesată poate introduce plângere, în termen de 5 zile de la data la care a luat cunoștință de acest refuz, la judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul biroul executorului judecătoresc.
Astfel cum s-a arătat anterior, prezenta cerere vizează anularea încheierilor din 08.09.2015 prin care s-a încuviințat executarea silită împotriva debitorilor în dosarul de executare nr. 369/2015 și s-au stabilit cheltuieli de executare silită, a adresei de înființare a popririi din data de 08.09.2015 expediată către Casa Locală de Pensii Sector 3 București respectiv Raiffeisen Bank SA, acte de executare ce pot fi cenzurate de către instanță doar pe calea contestației la executare în condițiile art. 712 alin. (1) C., în contradictoriu cu creditorul cuprins în titlu executoriu, și nicidecum pe calea plângerii împotriva executorului judecătoresc. Totodată, aceste acte de executare nu pot fi contestate pe calea unei acțiuni în constatarea nulității absolute a acestora, întemeiată pe dispozițiile dreptului comun ci doar în cadrul contestației la executare.
Prin urmare, în cazul în care s-ar analiza în cadrul plângerii formulate împotriva executorului judecătoresc argumentele contestatorilor privind nelegalitatea actelor de executare, s-ar aduce atingere drepturilor creditorului, parte direct afectată patrimonial în situația în care s-ar dispune anularea actelor de executare întocmite la inițiativa sa, în condițiile în care acesta ar fi pus în imposibilitatea de a formula apărări cu privire la criticile aduse de către debitori.
Totodată, prin aceasta s-ar eluda și dispozițiile legale în materia taxelor judiciare de timbru, în condițiile în care contestația la executare se timbrează în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (2) din OUG 80/2013, prin raportare la valoarea debitului urmărit în timp ce plângerea împotriva executorului judecătoresc se timbrează conform art. 18 lit. b din același act normativ, cu o taxă fixă.
În ceea ce privește lipsa unui răspuns al executorului judecătoresc la e-mailul transmis de către contestator la data de 13.09.2015, ora 12:33 (conform dovezii de la fila 81 vol. II) instanța constată că prin acesta, contestatorii l-au somat ca în data de 14.09.2015, ora 09 fix, acesta să înregistreze actul prin care să retragă acțiunea de poprire a conturilor contestatorilor, în caz contrar urmând ca aceștia să solicite în instanță câte 100 euro daune morale.
Lipsa unui răspuns la acest e-mail al contestatorilor nu poate fi socotit ca fiind un refuz al executorului de a îndeplini o atribuție din cele prevăzute la art. 7 lit. b-i din Legea 188/2000, în condițiile în care, câtă vreme nu au fost anulate de către instanță pe calea contestației la executare, adresele de înființare a popririi se bucură de aparența de legalitate și temeinicie. Prin urmare, plângerea formulată împotriva executorului judecătoresc cu privire la acest aspect este neîntemeiată.
În ceea ce privește invocarea de către contestatori a dispozițiilor art. 51 alin. (4) din Constituție respectiv art. 2 lit. h din Legea 554/2004 (precizări din 26.11.2015 – f. 91 vol. II), aceștia au posibilitatea să se adreseze instanței de contencios administrativ (tribunalul sau curtea de apel, după caz) în cazul în care se consideră vătămați prin nesoluționare în termenul legal a unei cereri de către o autoritate publică, astfel cum aceasta este definită de art. 2 alin. (1) lit. b din Legea 554/2004.
Totodată, în cazul în care aceștia dețin indicii cu privire la săvârșirea unor fapte de natură penală, au posibilitatea sesizării organelor de urmărire penală competente în vederea verificării temeiniciei acestor alegații, instanța civilă neavând competențe în acest sens.
Pentru toate aceste motive, instanța va respinge acțiunea astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea, privind pe contestatorii G. S., cu domiciliul în sector 3, București, ., . si G. O., cu domiciliul în sector 3, București, ., . în contradictoriu cu pârâtul B. B. G., cu sediul în sector 1, București, .-13, astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată astăzi, 15.12.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte, Grefier,
T. D.-G. T. A.
Red. DGT/dact. AT/13.01.2016/5 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 16/2015. Judecătoria... | Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 10/2015.... → |
|---|
