Contestaţie la executare. Sentința nr. 3766/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3766/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 3766/2015
Dosar nr._
ROMANIA
JUDECATORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILA NR. 3766
Ședința publica din data de 17.03.2015
Instanța constituita din:
P. - C. D. Z.
Grefier - L. C.
Pe rol judecarea cauzei Litigii cu profesionisti, formulata de contestatoarea . contradictoriu cu intimatii B. E. JUDECATORESC T. G., O. S. P., având ca obiect contestație la executare
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezinta partile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de sedinta, care învederează instanței că intimatul B. E. JUDECATORESC T. G. a depus la dosar concluzii scrise și dosarul de executare silita, dupa care:
Instanța invocă excepția tardivității formulării contestației la executare și rămâne în pronunțare pe excepția invocata.
INSTANȚA,
Prin contestatia la executare înregistrată sub nr._ /30.05.2014 pe rolul Judecătoriei G., formulata de contestatoarea . contradictoriu cu intimatii B. E. JUDECATORESC T. G., O. S. P., împotriva refuzului B. T. G. de a îndeplini acte de executare silită în dosarul 792/2012, refuz manifestat în mod expres prin transmiterea adresei reprezentând Anexa nr. 1 prezenta contestație, prin care solicită să oblige B. T. G. să continue executarea silită în dosarul de executare menționat, urmând ca acesta să recupereze cheltuielile de executare de la debitor și, pe cale de consecință, să dispună anularea adresei menționate; în subsidiar, în situația în care instanța va aprecia că Creditorul ar fi obligat să achite în avans cheltuielile solicitate de B. T. G., solicită respectuos diminuarea cuantumului acestora și, pe cale de consecință, anularea în parte a Proceselor - Verbale din data de 06.07.2012 si data de 27.03.2014 de stabilire a cheltuielilor de executare reprezentând Anexa nr. 2.
În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că B. a încheiat în data de 15 mai 2012 contractul privind efectuarea activității de executare silită nr.51.6A/4732, la care s-a încheiat act adițional nr. 1 („Contractul" - depus în Anexa nr. 3 la prezenta cerere) cu B. Executorilor Judecătorești Asociați T. G. și
M. O., prin care părțile au agreat modalitatea desfășurării procedurii executării silite în privința debitorilor B..
În temeiul Contractului, Creditorul a transmis o cerere de executare silită împotriva Debitorului acestuia, astfel fiind constituit dosarul de executare silită menționat („Dosarul de executare ").
Din informațiile existente la dispoziția lor, B. T. a preluat dosarul de executare constituit ca urmare a cereri B. ulterior dezasocierii față de executorul judecătoresc M. O..
In cadrul Dosarului de executare silită, B. a achitat în integralitate sumele reprezentând avans de onorariu și de cheltuieli de executare silită, în conformitate cu dispozițiile Contractului.
Având în vedere că B. T. G. nu a fost în măsură să recupereze de la Debitor sumele cuprinse în titlul executoriu, acesta a considerat necesar să transmită Societății adresa cuprinsă în Anexa nr. 1 ("Adresa"), prin care a pus în vedere acesteia din urmă să achite întregul cuantum al cheltuielilor de executare stabilite prin procese verbale de cheltuieli (excluzând sumele deja plătite cu titlu de avans).
Alături de această adresă, B. T. G. a transmis procesele-verbale de stabilire a cheltuielilor de executare, încheiate în cadrul Dosarelor de executare, ce au fost astfel comunicate pentru prima dată B..
În cuprinsul Adresei contestate că B. T. G. apreciază că este îndreptățit a recupera cheltuielile de executare de la Creditor întrucât acesta din urmă ar fi dat dovadă de lipsă de stăruință cu privire la Dosarele de executare, ceea ce ar echivala, în opinia intimatului, cu o manifestare tacită de renunțare la executare (pagina 2, penultimul paragraf din Adresă).
Faptul că renunțarea la executare trebuie să fie expresă. Astfel după cum a reținut Curtea de Apel București, renunțarea la continuarea executării și realizarea restului de creanță trebuie să fie pură și simplă, o manifestare unilaterală de voință neechivocă și fermă, exteriorizată în sensul producerii de efecte juridice, concretizate în încetarea executării silite, conform art. 371/5C. proc. Civ,
În al doilea rând, B. T. G. deduce în mod cu totul eronat că B. a dat dovadă de lipsă de stăruință în Dosarul de executare. Astfel prin probatoriul administrat în prezenta cauză, creditorul și-a manifestat în mod constant interesul pentru ducerea la îndeplinire de către B. T. G. a actelor de executare necesare recuperării debitelor înscrise în titlurile executorii.
Conform prevederilor legale, suportarea cheltuielilor de executare nu este în sarcina Creditorului în conformitate cu dispozițiile art. 371/7 alin. (2) din codul de procedură civilă de la 1865, cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel.
În consecință, Creditorul nu poate fi obligat să suporte cheltuielile de executare, singura obligație a acestuia fiind de a avansa cheltuielile necesare pentru îndeplinirea unui act sau pentru actele îndeplinite din oficiu de către executorul judecătoresc.
În cuprinsul Contractului, părțile au prevăzut modalitatea plății cheltuielilor și onorariului de către B., respectiv avans cheltuieli de executare în cuantum de 100 lei și avans onorariu în cuantum de 60 de lei, urmând ca B. G. T. să rețină un procent de 5% din sumele recuperate de la Debitori până la recuperarea integrală a sumelor datorate în baza titlurilor executorii.
Diferența până la onorariul executorului judecătoresc stabilit în conformitate cu prevederile legale se va recupera de către acesta doar după realizarea integrală a creanței B..
Potrivit art. 4.2 din Contract, cheltuielile de executare și onorariului executorului judecătoresc, incluzând sumele avansate de B., urmau a fi recuperate de la debitori pe măsură ce se recuperau debitele.
Astfel cum rezultă din coroborarea art. 4.3 și 4.4 para. 4 din Contract, părțile au convenit asupra faptului că B. T. G. nu va pretinde, iar B. nu va fi obligată să achite nici o sumă suplimentară pe durata desfășurării executării silite, cu excepția costurilor menționate în anexa nr. 2 la Contract, ce pot fi modificate/majorate doar printr-un act adițional la Contract.
Mai mult, B. T. G. s-a obligat, conform art. 16 din Contract, să respecte valorile onorariului și cheltuielilor de executare stabilite prin Contract, iar B., conform art. 27 din Contract, se obligă să achite valorile onorariului și cheltuielilor de executare stabilite ca avans.
Având în vedere motivele expuse mai sus, solicită că se constate că B. nu a renunțat la executarea silită, motiv pentru care aceasta nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de executare.
Pe cale de consecință, se impune obligarea B. T. G. la continuarea executării silite, urmând ca acesta să recupereze de la Debitor cheltuielile de executare, în conformitate cu dispozițiile legale și cu prevederile Contractului încheiat între cele două părți.
În situația în care instanța ar considera refuzul B. T. G. ca fiind întemeiat, solicită în subsidiar, să se constate că se impune reducerea cuantumului cheltuielilor cuprins în Procesele - Verbale, acesta fiind nejustificat.
Astfel după cum a precizat, B. și B. T. G. au reglementat în cuprinsul Contractului cuantumul exact al onorariului fix al executorului judecătoresc, care urma să fie achitat în avans, precum și cuantumul variabil al acestuia, care urma să fie recuperat de la Debitor pe măsura realizării obligației de plată cuprinse în titlurile executorii.
În acest sens, părțile au prevăzut modalitatea plății cheltuielilor si onorariului de către B., respectiv avans cheltuieli de executare în cuantum de 100 lei și avans onorariu în cuantum de 60 de lei, urmând ca B. G. T. să rețină un procent de 5% din sumele recuperate de la Debitori până la recuperarea integrală a sumelor datorate în baza titlurilor executorii. Mai mult, sumele la care B. s-a obligat să le achite în avans au fost plătite către B. T. G., fapt confirmat chiar de acesta prin Adresă.
De asemenea, B. T. G. s-a obligat, conform art. 16 din Contract, să respecte valorile onorariului și cheltuielilor de executare stabilite prin Contract, iar B., conform art. 27 din Contract, se obligă să achite valorile onorariului și cheltuielilor de executare stabilite ca avans.
Având în vedere aceste prevederi contractuale, solicită să se constate faptul că B. T. G. nu respectă cuantumul convenit de către părți prin semnarea Contractului. în consecință, solicită să se dispună diminuarea acestuia, în conformitate cu prevederile contractuale.
Chiar și în ipoteza în care B.. G. T. ar putea condiționa continuarea executărilor silite de plata tuturor sumelor stabilite prin procesele-verbale emise în cadrul Dosarului de executare, cu încălcarea acordului părților materializat în Contract,arată faptul că onorariul executorului judecătoresc stabilit în Dosarul de executare este nejustificat față de acțiunile întreprinse în cadrul acestuia, precum și față de sumele recuperate.
Astfel, stabilirea unor onorarii vădit nejustificate prin intermediul unor procese verbale ce constituie titlu executoriu față de debitorul obligației de plată reprezintă un abuz din partea executorului judecătoresc ce trebuie să fie sancționat prin reducerea acestor onorarii.
Aceasta a fost și interpretarea instanțelor judecătorești, ce au stabilit că „cu toate că onorariul stabilit de executorul judecătoresc se încadrează în prevederile art. 1 din Ordinul nr. 2.550/2006 privind onorariile minimale si maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești si cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite, instanța apreciază ca acesta este exagerat de mare raportat la actele îndeplinite de către executorul judecătoresc în vederea punerii în executare a sentinței civile mai sus menționate.
Legiuitorul a prevăzut posibilitatea practicării unor onorarii încadrate în anumite limite, însă în mod cert a avut în vedere complexitatea cauzei și a actelor de executare, reflectate în demersurile efectuate si munca prestată.
In consecință, onorariul executorului judecătoresc trebuie să reprezinte echivalentul muncii prestate de acesta pentru punerea în executare â hotărârii judecătorești, ci nu să constituie un mijloc de rotunjire a veniturilor, în detrimentul debitorului urmărit, apreciind că în speța de față, un onorariu în cuantum de 1000 lei este suficient.
în consecință, executorul judecătoresc trebuie să justifice stabilirea onorariilor prin efectuarea unor demersuri și prestarea unor activități în vederea realizării sumelor stabilite prin titlul executoriu.
Or, în speță, astfel cum rezultă chiar din Adresa emise de către B. T. G., acesta nu a avut rol activ și nu a întreprins toate măsurile pe care le avea la îndemână.
În urma unor demersuri minime, B. T. G. a concluzionat că nu poate fi continuată executarea silită a Debitorului, menționând că lipsa achitării integrale a cheltuielilor de executare și a onorariului echivalează cu o renunțare tacită la executarea silită din partea B., în ciuda cererii de stăruință transmise de către aceasta.
Astfel, rezultă cu putere de evidență faptul că B. T. G. nu a întreprins toate măsurile aflate la dispoziția acestuia în vederea executării silite a debitorului, și nu poate justifica stabilirea unor onorarii în cuantum atât de ridicat.
Aceeași opinie a fost exprimată și în practica judiciară, respectiv că: „în același timp, instanța apreciază că în cauză nu există date că executorul judecătoresc a prestat o muncă de natură să impună stabilirea unui onorariu spre maximul admis de lege, respectiv acesta a realizat executarea silită printr-o singură dispoziție de înființare a popririi, fără a efectua și alte acte de executare silită. Din acest motiv, instanța apreciază că onorariul său trebuie redus spre minimul prevăzut de lege, având în vedere totodată și celelalte sume stabilite de executor cu titlul de cheltuieli de redactare" .
Astfel, chiar și în ipoteza realizării obligației prevăzute prin titlul executoriu instanța judecătorească a considerat că se impune reducerea onorariului executorului judecătoresc. Cu atât mai mult este evidentă necesitatea reducerii onorariului B. T. G. având în vedere că acesta a fost neglijent în efectuarea tuturor demersurilor și a recuperat sume nesemnificative.
În drept, contestatoarea și-a întemeiat prezenta contestație pe dispozițiile art. 371/7 alin. (2), art. 399 alin. (1) din Codul de procedură civilă de la 1865, a"rt.1 din Ordinul nr. 2.550/2006, art. 1166 și urm. Noul Cod Civil.
La data de 10.10.2014 intimatul T. G., a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii împotriva refuzului executorului judecătoresc formulată de contestatoarea . cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei G., arătând că, conform disp. disp."art. 56"al. 2 din Legea 188/2000, instanța exclusiv competentă teritorial este „judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul biroul executorului judecătoresc", adică Judecătoria Sectorului 3.
Prin sentința civilă nr. 107/14.01.2015 pronunțată în dosarul nr._ al Judecatoriei G. s-a admis excepția necompetentei teritoriale și s-a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, cauza fiind înregistrată sub nr._ în data de 09.02.2015, pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București.
Au fost depuse copii de pe actele dosarului de executare nr. 792/_ al B. T. G.(filele 9-37).
La termenul de judecata din data de 17.03.2015 instanța a invocat din oficiu excepția tardivității.
În speță sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă în vigoare la data formulării cererii de executare silită formulată de creditoare, respectiv Codul de procedură civilă de la 1865, având în vedere că, potrivit 3 din Legea nr. 76/2012 dispozițiile Codului de procedură civilă în vigoare din 15.02.2013 se aplică numai executărilor începute după ., ori, din actele dosarului de executare a rezultat că executarea silită în speță a început anterior datei de 15.02.2013, prin cererea creditoarei formulată la data de 28.06.2012 (fila 9).
Dosarul de executare silită nr. 792/2012 este instrumentat în prezent de către executorul judecătoresc T. G., in baza contractului privind efectuarea activității de executare silită nr. 51.6A/4732/15.05.2012, la care s-a încheiat actul adițional nr. 1/10.04.2013.
La data de 06.07.2012 a fost emis procesul verbal privind cheltuielile de executare silită din care onorariul executorului judecătoresc a fost stabilit la suma de 3798,35 lei.
La data de 27.03.2014 a fost emis procesul-verbal de cheltuieli suplimentar în care s-au stabilit cheltuieli de executare constând în onorariul executorului judecătoresc în valoare de 897,20 lei și alte cheltuieli în cuantum de 24 lei.
La data de 08.05.2014 a fost emisă de executor o adresă prin care a pus în vedere creditoarei că a fost stabilită suma de 4919,55 lei cu titlu de cheltuieli de executare silită din care 30 lei arhivare dosar, 124 lei procese-verbale eliberare sume, 50 lei cheltuieli de transmitere prin poștă, 20 lei redactare adrese și onorariu executor judecătoresc raportat la creanța în cuantum de 8511,51 Euro, calculat conform art. 39 din Legea r. 188/2000. S-a menționat faptul că s-au avansat sumele de 60 lei - avans onorariu și 100 lei - avans cheltuieli de executare silită, drept pentru care reclamantei creditoare îi revine obligația de a achita suma de 4959,55 lei reprezentând restul cheltuielilor de executare silită stabilite conform proceselor-verbale emise. În condițiile în care creditorul nu va înțelege să îndeplinească obligația de plată a cheltuielilor de executare, împiedicând desfășurarea normală a activității executorului judecătoresc, s-a apreciat ca lipsa de stăruință a acestuia urmează să fie calificată drept manifestare tacită de renunțare la executare.
Menționata adresa(fila 34), care exprimă refuzul executorului judecatoresc, a fost comunicată creditoarei în data de 13.05.2014, conform stampilei aplicate de catre creditoare.
Potrivit art. 401 alin. 1 lit. a Cod de procedură civilă, contestatia la executare se poate face în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunostință de actul de executare pe care-l contesta sau de refuzul executorului judecătoresc de a îndeplini un act de executare.
Așa fiind și ținând seama de prevederile art. 101 alin. 1 Cod de procedură civilă, termenul de formulare a contestatiei la executare s-a împlinit în ziua de joi 29.05.2014, iar cererea de chemare în judecata a fost depusă la registratura Judecătoriei G. în data de 30.05.2014, conform rezoluției de primire și a procesului verbal de repartizare aleatorie(filele 1 și 2 din dosarul Judecatorei G.), adică tardiv.
Față de considerentele ce precedă și ținând seama de prevederile art. 103 alin. 1 Cod de procedură civilă, instanța va admite excepția tardivității și va respinge contestatia la executare ca tardivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția tardivității.
Respinge contestatia la executare formulata de contestatoarea . sediul în sector 2, București, .. 6A în contradictoriu cu intimatii B. E. JUDECATORESC T. G. cu sediul în sector 3, București, SPLAIUL UNIRII, nr. 35, ., ., O. S. P. cu domiciliul în com. SINGURENI, . ca tardivă.
Cu recurs în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.03.2015.
P., Grefier,
C. D. Z. L. C.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4532/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3785/2015. Judecătoria... → |
|---|
