Contestaţie la executare. Sentința nr. 8720/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8720/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 8720/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8720
Ședința publică de la 17 Iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. I. V.
Grefier M. R. N.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulate de contestatoarea DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTOR 5 A FINANȚELOR PUBLICE, în contradictoriu cu intimata S. T. SRL, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10.06.2015, fiind consemnate în Încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 17.06.2015, hotărând următoarele:
INSTANȚA,
Deliberand asupra cauzei civile de fata, retine urmatoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 15.12.2014, pe rolul acestei instanțe, sub nr._, contestatoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București – Activitatea Juridică – Biroul Juridic C. 5, în reprezentarea Administrației Sector 5 a Finanțelor Publice a chemat în judecată intimata ., solicitând ca prin hotărârea ce urmează a se pronunța, să se admită contestatia la executare silita si cererea de suspendare a executării silite împotriva măsurii de înființare a popririi dispusă prin adresa înregistrată la aceasta, sub nr. J17504/CT/08.12.2014, emisă de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. și D., la cererea intimatei.
În fapt, contestatoarea a precizat că, la data de 08.12.2014, a primit adresa de înființare a popririi însoțită de actele de executare, emise de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. și D., în dosarul de executare nr. 883/2014, creditor fiind ..
Actele de executare emise de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. și D., sunt nule, întrucât nu respectă dispozițiile art. 665 Cod procedură civilă, respectiv cererea formulată de societatea creditoare, și adresată instituției, prin care s-a solicitat plata debitului, nu a fost însoțită de somație.
A mai precizat că în speță nu sunt aplicabile art. 622 și urm. Cod procedură civilă ce reglementează dreptul comun în materia executării silite, ci dispozițiile speciale OG 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală.
Totodată, potrivit dispozițiilor OMFP nr. 1899/2004, restituirea sumelor de la bugetul statului se efectuează, la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de către organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, potrivit prevederilor art. 33 din OG nr. 92/2003, denumit în continuare organ fiscal competent.
Contestatoarea a învederat că actele de executare emise de către executorul judecătoresc în dosarul de executare silită nr. 1672/2014 sunt vădit nelegale, întrucât restituirea sumei reprezentând taxă de poluare stabilită prin hotărârea judecătorească nu este supusă executării silite potrivit dreptului comun în materie.
Actele de executare au fost emise cu încălcarea dispozițiilor art. XV din OUG 8/2014 pentru modificarea și completarea unor acte normative și alte măsuri fiscal-bugetare, ordonanță ce a intrat în vigoare la data de 28.02.2014.
Atât încheierea din data de 18.09.2014 emisă de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. și D., prin care s-au stabilit cheltuieli de executare, cât și adresa emisă în data de 26.11.2014, în dosarul de executare silită nr. 883/2014, au fost emise după data intrării în vigoare a OUG nr. 8/2014, respectiv 28.02.2014, data de la care orice procedură de executare silită este suspendată de drept.
Contestatoarea a menționat că, legiuitorul a stabilit un termen limită în care instituția publică debitoare are obligația de a face demersurile necesare pentru punerea în executare a unui titlu executoriu. OG nr. 22/2001 reglementează că, numai în situația în care în termenul de 6 luni instituția publică debitoare nu-și îndeplinește obligația de plată, creditorul poate să procedeze la executarea silită potrivit dreptului comun, în materie, respectiv Codul de Procedură civilă.
În ceea ce privește suma de 1.440,89 lei, reprezentând cheltuieli de executare stabilită de către executorul judecătoresc, a precizat că, art. 39 lit. a din Legea 188/200 stabilește că: „pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite”.
Prin urmare, legiuitorul a prevăzut posibilitatea practicării unor onorarii încadrate în anumite limite, însă, în mod cert a avut în vedere complexitatea cauzei și a actelor de executare, reflectate în demersurile efectuate și munca prestată ceea ce nu justifică în situația dată cuantumul cheltuielilor de executare la o astfel de sumă.
De asemenea, instituția apreciază cheltuielile de executare ca fiind nejustificate, neîntemeiate și nedovedite, respectiv apreciază ca aceasta sunt nejustificat de ridicare în raport de operațiunile efectuate.
În ceea ce privește suma de 500 lei reprezentând onorariu avocat, a menționat că, în mod cert și nejustificat, în faza de executare silită a fost inclus în cheltuielile de executare și onorariul de avocat.
În final, a solicitat admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată și anularea tuturor actelor de executare emise în dosarul de executare nr. 883/2014 de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. și D..
Totodată, în temeiul art. 718 alin. 1 Cod procedură civilă, a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
În drept, a invocat dispozițiile art. 711 și urm., art. 714 pct. 1 și 3 Cod procedură civilă, art. 718 Cod procedură civilă, OG 22/2002, OUG 8/2014.
În temeiul art. 223 Cod procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În dovedire, a anexat înscrisuri.
La data de 27.01.2015 intimata S. T. SRL a depus la dosar intampinare prin care a invocat exceptia litispendentei, avand in vedere ca pe rolul Judecatoriei Sector 3 Bucuresti se afla dosarul nr._/301/2014, pricina ce are acelasi obiect, aceeasi cauza si aceleasi parti cu cele din prezenta cauza.
La data de 30.03.2015, Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. și D. a transmis, la solicitarea instantei, o copie a dosarului de executare nr. 883/2014.
La termenul din data de 13.05.2015 instanta a respins exceptia litispendentei invocata de intimata prin intampinare, ca neintemeiata, cu motivarea din incheierea de la acea data.
Prin Incheierea din data de 15.05.2015 pronuntata in Dosarul_/301/2014, instanta a constatat ca pe rolul completului C 7 Civil a fost inregistrat dosarul_, avand aceleasi parti, obiect si cauza, motiv pentru care a dispus, in temeiul art. 96 ind. 2 din ROI, trimiterea Dosarului_/301/2014 la Completul C7 Civil.
Astfel, dosarul_/301/2014 a fost atasat la prezentul dosar.
In dosarul_/301/2014 intimata S. T. SRL a depus intampinare prin care a solicitat respingerea contestatiei ca nefondata si neintemeiata.
In motivare, intimata a aratat in esenta ca executorul judecatoresc a procedat conform dispozitiilor art. 782 C.proc.civ., conform carora poprirea se infiinteaza fara somatie, in baza incheierii de incuviintare a executarii. Se mai arata ca Ordinul Ministerului Finantelor Publice nu poate fi aplicat cu prioritate fata de dispozitiile legii organice civile ori de procedura fiscala. De asemenea, se sustine ca prevederile OUG 8/2014 sunt inaplicabile deoarece ar infrange puterea si autoritatea de lucru judecat a hotararii judecatoresti, fiind deci neconstitutională.
Cu privire la nerespectarea termenului de 6 luni prevazut de OG 22/2001, se arata ca nu s-a dovedit situatia inexistentei fondurilor la dispozitia institutiei publice.
In final, se mentioneaza ca onorariul executorului judecatoresc si cel al avocatului sunt stabilite in limitele legii.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 205 C.proc.civ..
In dovedire, a solicitat proba cu inscrisuri.
La termenul din data de 10.06.2015 instanta a incuviintat pentru ambele parti proba cu inscrisuri.
Analizând actele si lucrarile dosarului, instanța retine urmatoarele:
In fapt, prin Sentința civilă nr. 4904/04.12.2012 pronuntata de Tribunalul București-sectia a IX-a civilă- în dosar nr._/3/CA/2011, s-a admis cererea formulata de reclamanta S. T. SRL in contradictoriu paratele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 si ADMINISTRATIA FONDULUI PENTRU MEDIU, si a fost obligata parata AFP Sector 5 să achite reclamantei sumade 4.637 lei reprezentand taxa de poluare, cu dobanda legala aferenta de la momentul inregistrarii cererii pe rolul instantei, 05.11.2011, pana la plata efectiva, plus 39 lei cu titlu de cheltuieli de judecata (filele 39-41).
Prin Decizia civilă nr. 3297/09.09.2013 pronunțată de Curtea de Apel București secția a VIII-a C. Administrativ si Fiscal, în dosar nr._/3/2011, s-a respins recursul declarata de recurenta parata DGFPMB in reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 5 A FINANȚELOR PUBLICE impotriva sentintei civile nr. 4904/04.12.2012, ca nefondat, decizia fiind irevocabila (filele 33-38).
Se mai retine ca la data de 20.06.2014 creditoarea (intimata din prezenta cerere) a depus la Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. și D. (citat in continuare B.) cerere de punere în executare a titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 4904/04.12.2012 pronuntata de Tribunalul București-sectia a IX-a civilă- în dosar nr._/3/CA/2011, ramasa definitiva si irevocabila prin Decizia civilă nr. 3297/09.09.2013 pronunțată de Curtea de Apel București secția a VIII-a C. Administrativ si Fiscal, în dosar nr._/3/2011, in vederea recuperarii creantei de 4.637 lei reprezentand debit principal, si 39 lei reprezentand cheltuieli de judecata, plus cheltuieli de executare (fila 32).
Prin încheierea din data de 20.06.2014 s-a admis cererea de către B. și s-a dispus deschiderea dosarului de executare silită sub nr. 883/2014 (fila 43).
Prin încheierea din Sedinta din Camera de Consiliu din data de 14.07.2014 pronunțată de Judecatoria Sectorului 3 București în dosar nr._/301/2014 s-a admis cererea formulată de petentul Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. și D. și s-a încuviintat executarea silită a creanței de 4.637 lei, plus dobanda legala, si 39 lei, la care se adauga cheltuieli de executare, împotriva debitorilor ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 si ADMINISTRATIA FONDULUI PENTRU MEDIU, în baza titlului executoriu enuntat mai sus, la solicitarea creditorului S. T. SRL (fila 45).
Se mai retine că prin Incheierea din data de 18.09.2014 B. a emis Incheierea prin care a stabilit cheltuielile de executare în cuantum de 1.440,89 lei, din care 738,70 lei reprezinta onorariul executorului judecatoresc, iar 500 lei este reprezentat de onorariul avocatial. (fila 46).
La aceeasi data B. a stabilit suma reprezentand actualizarea debitului principal cu dobanda legala, in raport cu data de 18.09.2014, la suma de 710,95 lei, si a emis somatie catre debitoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5, in conformitate cu art. 667 si 731 C.proc.civ.
La data de 26.11.2014 B. a emis adresa de infiintare a porpirii catre tertii popriti Trezoreria Statului Sector 5 Bucuresti si Trezoreria Municipiului Bucuresti.
Prin Adresa nr._/08.12.2014 Trezoreria Statului Sector 5 Bucuresti a comunicat catre B. ca debitoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 nu deruleaza operatiuni de incasari si plati prin institutia sa.
Examinand motivele de contestatie invocate in cauza dedusa judecatii prin prisma situatiei de fapt mai sus retinute, instanta retine ca acestea sunt nefondate.
În drept, potrivit art. 711 C.proc.civ. împotriva executarii silite, a încheierilor date de executorul judecatoresc, precum si împotriva oricarui act de executare se poate face contestatie de catre cei interesati sau vatamati prin executare. De asemenea, se poate face contestatie la executare si în cazul în care executorul judecatoresc refuza sa efectueze o executare silita sau sa îndeplineasca un act de executare silita în conditiile legii.
1. In ceea ce priveste primul motiv invocat de contestatoare, respectiv incalcarea dispozitiilor art. 666 C. proc. civ. prin necomunicarea somatiei anterior comunicarii adresei de infiintare a popririi insotita de actele de executare, instanta retine urmatoarele:
Conform art. 782 alin.1 C.proc.civ., Poprirea se infiintează fără somatie, in baza incheierii de incuviintare a executarii, prin adresă in care se va preciza si titlul executoriu in temiul caruia s-a infiintat poprirea, (…). Despre masura luata va fi intiintat si debitorul, caruia i se va comunica, in copie, adresa de infiintare a popririi, la care se vor atașa, in copie certificata, încheierea de încuviințare a executării si titlul executoriu, in cazul in care acestea din urma nu i-au fost anterior comunicate.
In cazul de fata, contestatoarei i-a fost comunicata de către B. somatia din data de 18.09.2014 (avand aplicata viza de primire), prin care i-a fost pus in vedere ca in termen de 5 zile să execute obligatia stabilita in sarcina sa in titlul executoriu, plus cheltuielile de executare.
De asemenea, la data de 04.12.2014, contestatoarei i-au fost comunicate de către B. adresa de infiintare a popririi, incheierea de actualizare a debitului cu dobanda legala, incheiere privind cheltuielile de executare, copie a titlului executoriu si incheierea de incuviintare a executarii silite, in conformitate cu dispozițiile legale citate mai sus.
In consecinta, instanta retine ca sustinerile contestatoarei referitoare la imprejurarea ca nu i-a fost comunicata o somatie, in conformitate cu dispozitiile art. 666 alin. 1 C.proc.civ., sunt lipsite de relevanta juridica in speta, avand in vedere ca executarea silita s-a desfasurat prin poprire, astfel că in mod legal, B. a înființat poprirea pe contul contestatoarei si a procedat la incunostiintarea acesteia despre masura luata, in condițiile art. 782 C. proc. civ..
2. De asemenea, sustinerile contestatoarei potrivit carora nu sunt aplicabile dispozitiile art. 622 si urm. C.proc.civ., ci dispozitiile speciale ale OG nr. 92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala, cu consecinta aplicarii OMFP nr. 1899/2004 (restituirea sumelor de la bugetul de stat se efectueaza, la cererea contribuabilului, in termen de 45 de zile de catre organul fiscal caruia ii revine competenta de administrare a creantelor bugetare), nu pot fi primite avand in vedere că ar fi excesiv să se stabileasca in sarcina creditoarei obligatia de a formula in prealabil o cerere prin care sa solicite punerea in executare a hotararii judecatoresti, in conditiile in care a acesta din urma a trebuit sa faca anterior demersuri in vederea obtinerii unui titlu executoriu (Sentința civilă nr. 4904/04.12.2012) pentru creanta neexecutata de bunavoie de catre debitoare.
Mai mult decat atat, instanta retine ca procedura speciala de restituire prevazuta de art. 117 C.proc.fiscala se refera la executarea voluntara a obligatiei de catre debitoare, nefiind deci reglementata si ipoteza executarii silite a creantei cuprinse in titlul executoriu.
De altfel, chiar si art. 622 alin. 2 C.proc.civ. prevede ca obligatia ce incumba debitoarei trebuie adusa la indeplinire de bunavoie, in caz contrar creditorul avand dreptul sa sesizeze executorul judecătoresc, in vederea satisfacerii creanței sale.
In consecinta, instanta retine ca, potrivit legii, contestatoarea trebuia sa isi indeplineasca obligația de plata de indata si de bunăvoie, nefiind condiționata de formularea vreunei cereri din partea creditorului. De altfel, atat timp cat s-a formulat cerere de executare silita, in lipsa oricarei dovezi din care sa reiasa ca debitoarea incercat executarea de buna voie a obligatiei ce ii incumba in baza titlului executoriu, starea de pasivitate a acesteia in executarea creantei se prezuma pana la proba contrara, executarea creantei nefiind lasata de lege la aprecierea debitorului.
De altfel, avand in vedere si jurispurdenta CEDO, instanta retine ca debitorului in calitate de institutie publica ii revine obligatia de a indeplini intocmai obligatia ce ii incumba in temeiul unei hotarari judecatoreasti, fiind inoportun sa solicite creditorului, care in urma unei proceduri judiciare a obtinut o creanta impotriva sa, sa recurga la procedura de executare silita -Metaxas c. Greciei- si cu atat mai mult sa conditioneze aceasta executare de formularea unor cereri prealabile de valorificare a creantei ce ii incumba.
In conditiile in care debitoarea nu si-a executat voluntar obligatiile, in mod legal, creditoarea s-a adresat organului de executare pentru punerea in executare silita a celor stabilite prin titlul executoriu. Prin urmare, creditoarea intimata si-a exercitat dreptul stabilit in favoarea sa de art. 622 alin. 2 teza a II a C.proc.civ., in limitele interne si externe prevazute de lege, debitoarea contestatoarea fiind cea care a manifestat o atitudine abuziva prin neexecutarea de indata si de bunavoie a dispozitiilor titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 4904/04.12.2012 (definitiva si executorie de la data pronuntarii), ramasa irevocabila prin Decizia civilă nr. 3297/09.09.2013.
3. In ce priveste motivul de nelegalitate a executarii silite pornite in contra dispozitiilor imperative ale OUG 8/2014, ce instituie suspendarea de drept a oricarei executari silite incepute pentru sume constand in restituirea taxei de poluare pentru autovehicule si a taxei pentru emulsiile poluante pentru autovehicule, dobanzile calculate pana la data platii integrale si cheltuielile de judecata, precum si alte sume stabilite de instantele judecatoresti, instanta constata ca aplicarea dispozitiilor OUG 8/2014 la cauza de fata, in sensul impiedicarii executarii imediate a debitului urmarit, este de natura sa produca in detrimentul creditoarei urmaritoare o incalcare a dreptului consacrat de art. 6 paragraful 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului referitor la dreptul la un proces echitabil, care impreuna cu jurisprudenta Curtii formeaza un . fac parte din dreptul intern, avand aplicabilitate directa, conform art. 11 si 20 din Constituție.
Astfel, potrivit jurisprudentei constante a instantei europene, executarea unei sentinte sau a unei decizii, indiferent de instanta care o pronunta, trebuie considerata ca facand parte din proces, iar dreptul de acces la justitie ar fi iluzoriu daca ordinea juridica interna a unui stat contractant ar permite ca o hotarare definitiva si obligatorie sa ramana fara efect in detrimentul uneia dintre parti.
In acest context trebuie reamintit ca in numeroase cauze (S. c. Romaniei, Metaxas c. Greciei, Karahalios contra G.) Curtea a statuat ca nu este oportun sa ceri unei persoane, care in urma unei proceduri judiciare a obtinut o creanta contra statului sa recurga la procedura executarii silite pentru a obtine satisfactie.
Cum debitoarea este o instituție publică, are îndatorirea, ca reprezentantă a statului, de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie și cu promptitudine o hotărâre judecătorească definitivă.
De asemenea, in hotararea Sacaleanu impotriva Romaniei, Curtea a avut in vedere aceleasi principii care impun obligatia statului, a administratiei, de a executa hotararea pronuntata impotriva sa, chiar si in cazul aplicarii unui act normativ derogatoriu de la dreptul comun, cum este in cauza OUG nr. 8/2014.
Mai transant, in cauza Bourdov c. Rusiei, Curtea a stabilit ca o autoritate a statului nu ar putea invoca lipsa resurselor pentru a onora o datorie rezultata dintr-o hotarare judecatoreasca. Reclamantul nu trebuie sa fie in imposibilitate de a beneficia de rezultatul favorabil al unei proceduri care sa afecteze insasi substanta dreptului, din cauza dificultatilor financiare ale statului.
Curtea a statuat că obligația statului de a garanta fiecărei persoane dreptul la executarea unei hotărâri judecătorești definitive si executorii într-un interval rezonabil și de a executa din oficiu . hotărârile judecătorești pronunțate împotriva sa si de a crea un remediu efectiv in caz contrar, se opun invocării de către stat a lipsei de fonduri sau a altor resurse pentru a justifica neexecutarea unei hotărâri judecătorești. Revine statelor obligația de a-si organiza sistemul legal . încât autoritățile să isi poată îndeplini obligația lor în această privință.
Prin urmare, potrivit acestor interpretari date de instanta europeana, posibilitatea invocarii de catre institutia publica debitoare a termenelor de esalonare a platii prevazute in OUG nr. 8/2014, precum si a lipsei fondurilor necesare efectuarii platii, reprezinta prevederi incompatibile cu principiile statuate in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.
Analizand in concret circumstantele cauzei, instanta constata ca incalcarea art. 6 din CEDO se produce in mod inevitabil prin aplicarea OUG nr. 8/2014.
In cauza, titlul executoriu in discutie este sentinta civila nr. 4904 din 04.12.2012 pronunțată de Tribunalul București, o sentinta executorie din momentul pronuntarii. Aceasta sentinta nu a fost pusa in executare voluntar (astfel cum constant a afirmat instanta europeana ca trebuie sa aiba loc executarea, respectiv „din momentul în care hotărârea respectiva devine definitiva si executorie”) pana la data intrarii in vigoare a OUG nr. 8/28.02.2014.
Conform dispozitiilor acestei ordonante plata drepturilor banesti recunoscute in favoarea creditoarei (printr-un titlu devenit executoriu pana la 31 decembrie 2015) ar urma sa se faca in 5 ani calendarestici, prin plata in fiecare an a 20% din valoarea acestora.
Asadar, executarea inceputa de catre creditoare ar trebui sa fie temporizata pana in anul 2014, iar realizarea integrala a debitului ar trebui sa aiba loc, daca s-ar face aplicarea normelor interne, abia in anul 2018. Aceasta ar reprezenta, in raport de data titlului executoriu – decembrie 2012, o intarziere in executare de 6 ani in total pana la realizarea integrala a creantei.
Curtea apreciaza, prin luarea in considerare si a cauzei Vasyl Petrovych Krapyvnytskiy contra Ucrainei, ca aceasta durata de 6 ani este excesiva, neputand fi catusi de putin considerata rezonabila, in spiritul art. 6 din CEDO si al jurisprudentei CEDO, oricare ar fi circumstantele concrete care au dictat necesitatea adoptarii acestui act normativ.
De asemenea, contrara art. 6 din Conventie este si modalitatea neprevizibila de reglementare a acestei esalonari (OUG 8/2014 intrata in vigoare in 28.02.2014 reglementeaza termene de plata cuprinse intre 2014-2018). Conventia nu apara drepturi teoretice si iluzorii, or modalitatea in care s-a reglementat restituirea taxei de poluare si a taxei pentru emulsii poluante si amanarea acestora, nu poate determina decat concluzia incalcarii dreptului de acces la instanta in faza de executare silita. Inexistenta unui calendar real si respectat de restituire a texelor in discutie, face ca intre motivul serios si legitim invocat de intimata – contextul economic actual – si tergiversarea executarii titlurilor executorii sa nu mai existe un raport de proportionalitate.
De aceea, instanta constata ca aplicarea OUG nr. 8/2014 la circumstantele concrete ale cauzei nu poate fi acceptata, intrucat ar avea drept consecinta inevitabila incalcarea art. 6 din CEDO, sub aspectul nerespectarii termenului rezonabil, precum si al principiului egalitatii armelor in proces.
In consecinta, cantarind intre aplicarea ordonantei mentionate, ce prevede esalonarea in achitarea creantei, pe de-o parte, si dispozitiile Conventiei si ale jurisprudentei Curtii de la Strasbourg, pe de alta parte, instanta va da satisfactie celor din urma, conform art.11 alin.2 si art.20 din Constitutia Romaniei, inlaturand aplicarea OUG nr. 8/2014.
4. În ceea ce privește apărarea contestatoarei privind încălcarea prevederilor OG nr. 22/2002, privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, instanța reține că art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale protejează dreptul la un proces echitabil și soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, în materie civilă și penală.
Acest drept ar rămâne iluzoriu dacă nu ar include și faza de executare a hotărârilor judecătorești definitive întrucât Convenția are în vedere drepturi efective, concrete, iar nu iluzorii, așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg în jurisprudența sa, începând cu cauza Artico vs. Italia (1980).
Statul și instituțiile publice au îndatorirea de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie hotărârea judecătorească de condamnare a lor, termenul rezonabil de soluționare prevăzut de art. 6 din Convenție fiind aplicabil și în faza executării silite.
În Cauza Ș. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a conchis că, prin refuzul de a executa sentința, autoritățile naționale au lipsit reclamantul de un acces efectiv la justiție în faza de executare, fiind încălcat art. 6 alin. 1 din Convenție.
Așadar, refuzul autorităților de a aloca sumele necesare plății debitului constituie și o atingere adusă dreptului ce decurge din art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției.
Așa cum rezultă din cele arătate anterior, art. 6 din Convenție, în maniera în care a fost interpretat de Curte, impune statului (și instituțiilor publice) obligația pozitivă de a da curs hotărârilor judecătorești irevocabile prin care a fost obligat la plata unor sume de bani, nefiind oportun să se ceară unei persoane care a obținut o creanță împotriva statului să inițieze procedura executării silite pentru satisfacerea creanței sale.
În consecință, statul nu poate să refuze, să omită sau să întârzie într-un mod nerezonabil executarea unor asemenea hotărâri, lipsa fondurilor nefiind considerat un motiv justificat pentru întârziere.
Cu atât mai mult, statul nu poate impune limitări ale executării silite și nu poate institui norme care să ducă la amânarea realizării creanței pe care o persoană o are împotriva sa, aceasta constituind o ingerință în dreptul său la recunoașterea bunurilor.
Dispozițiile derogatorii ale O.G. nr. 22/2002 (cu modificările ulterioare, astfel cum au fost precizate de contestatoare) dar și ale actelor subsecvente de punere în aplicare a ordonanțelor favorizează statul în raporturi de drept privat (raporturile relative la dreptul de proprietate asupra unui „bun” și la dreptul de desdăunare civilă fiind raporturi juridice de drept privat), acolo unde statul trebuie să se găsească pe poziții de deplină egalitate cu orice altă persoană fizică sau juridică. Un debitor, privit generic, nu poate nicicând invoca lipsa fondurilor, putând fi urmărit silit inclusiv asupra locuinței, în cazul persoanei fizice, sau până la . cazul persoanei juridice.
Instanța mai retine că prin Deciziile nr.529/11.10.2005, nr. 161/22.04.2003., Curtea Constituțională a României a statuat ca dispozițiile OG 22/2002 sunt constituționale, reținând că acest act normativ are o evidentă finalitate de protecție a patrimoniului instituțiilor publice, ca o premisă indispensabilă a desfășurării activității lor, precum și faptul că OG nr. 22/2002 consacră, în materia executării creanțelor față de instituțiile publice, un regim derogatoriu de la dreptul comun, atât prin aceea că instituie restricții în urmărirea fondurilor bănești ale acestora, cât și pentru că limitează o atare urmărire exclusiv la fondurile bănești. Prin Decizia nr. 127/2008, instanța de contencios constituțional a constatat că procedura de executare a obligațiilor de plată aparținând instituțiilor publice se desfășoară într-un termen rezonabil, iar prin Decizia nr.188/2010 si nr. 190/2010, Curtea Constituțională a României a statuat, cu privire la acte normative similare, edictate în materia executării creanțelor față de stat și instituțiile publice, că eșalonarea plății creanțelor este impusă de rațiuni economice.
Însă, aceste dispoziții trebuie interpretate nu numai prin raportare la normele constituționale, ci si la cele ale Convenției europene, având in vedere că, potrivit art. 11 și 20 din Constituție, tratatele privind drepturile omului au prioritate față de dreptul intern.
Curtea Europeană, în jurisprudența sa (Cauza Burdov contra Rusiei din 2002, invocată chiar de contestatoare), a statuat că, deși o autoritate statală nu ar putea să invoce lipsa de lichidități pentru a justifica refuzul de a executa o condamnare, în mod excepțional, se admite că o întârziere în executare ar putea fi justificată de circumstanțe speciale, chiar dacă regula este aceea a executării într-un termen rezonabil. Această întârziere nu trebuie să se eternizeze, astfel încât să aducă atingere substanței înseși a dreptului protejat de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.”
De la Cauza Burdov contra Rusiei (2002), jurisprudența Curții de la Strasbourg a evoluat în sensul arătat mai sus, în Cauza Ș. contra României (2005), lipsa fondurilor nefiind considerat un motiv justificat pentru întârziere.
Însă, amânările, eșalonările edictate de stat în favoarea instituțiilor sale, coroborate de atitudinea debitorilor-instituții de stat, care stabilesc din ce în ce mai multe conturi cu destinație specială în care virează sumele de bani pentru a scăpa executării silite promovată de creditorii statului, iar prin aceasta întocmind liste de așteptare cu creditorii care trebuie să-și satisfacă creanțele determină parcurgerea unor proceduri anevoioase, întinse pe termene care nu satisfac cerința termenului rezonabil.
Între aplicarea OG nr. 22/2002, cu modificările ulterioare și a altor acte normative prevăd amânări și eșalonări în achitarea unor creanțe constatate prin hotărâri judecătorești irevocabile – titluri executorii, ce vizează creanțe ce reprezintă un „bun”, în sensul art. 1 din Protocolul 1 la Convenție, pe de-o parte și dispozițiile Convenției și ale jurisprudenței Curții de la Strasbourg, pe de altă parte, instanța este obligată să dea curs celor din urmă, conform art. 11 alin.2 și art. 20 din Constituția României.
În concluzie, ori de câte ori se invocă prevederile O.G. nr. 22/2002 sau ale actelor subsecvente de punere în aplicare a ordonanțelor, pentru a se bloca sau amâna executarea silită, acest impediment nu va fi luat în considerare.
În ceea ce privește criticile contestatoarei întemeiate pe prevederile art. 2 din O.G nr. 22/2002, în cauza de față, instanța le apreciază ca fiind neîntemeiate.
Potrivit art. 2 din O.G nr. 22/2002, „dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.”
Astfel, în cauza de față instanța constată că, în dosarul de executare ce face obiectul prezentei contestații la executare a fost emisă somația de plată la data de 18.09.2014 (fila 48).
Scopul comunicării somației este acela de a da posibilitate debitoarei, în cazul în care executarea nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, să facă demersuri pentru a-și îndeplini obligația de plată, într-un termen de 6 luni. Chiar dacă în cuprinsul somației nu se menționa termenul de 6 luni pentru efectuarea platii de la primirea somației de plată, dispozițiile OG 22/2002 nu trebuie interpretate în sensul că debitoarea beneficiază de termenul de 6 luni prin efectul legii. Este necesar ca debitoarea să invoce lipsa fondurilor pentru a putea fi aplicabil termenul respectiv și să efectueze demersurile pentru obținerea acestora. În lipsa unei astfel de precizări, creditorul este îndreptățit să pornească executarea potrivit dreptului comun.
În cauza de față nu a fost dovedită lipsa de fonduri, aceasta nu a fost invocată și nici nu a fost probată efectuarea vreunui demers pentru obținerea sumelor necesare achitării debitului.
D. fiind aceste elemente si retinand ca debitoarea nu este beneficiara dispozitiilor art. 2 din OG nr. 22/2002, instanta constata ca executorului judecatoresc nu ii incumba obligatia respectarii termenului de 6 luni motiv pentru care, apreciaza ca nefondate sustinerile debitoarei potrivit carora executarea silita a fost declansata impotriva sa cu eludarea dispozitiilor OG nr. 22/2002.
5. Cu privire la contestarea cheltuielilor de executare, instanța reține următoarele:
Initial se retine, avand in vedere considerentele expuse anterior, ca evitarea cheltuielilor de executare putea fi realizata de debitoare prin efectuarea plații voluntare inca de la momentul pronunțării sau comunicării sentinței definitive si executorii, evitand astfel declansarea executarii silite si formarea dosarului de executare nr. 883/2014.
In drept, potrivit art. 669 alin. 2 C.proc.civ. cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară.
Conform alin. 4 al art. 669 C.proc.civ., sumele ce urmeaza a fi platite se stabilesc de catre executorul judecatoresc prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol, incheierea constituie titlu executoriu, astfel cum prevede alin. 6 al aceluiasi articol.
În cauză, executorul judecătoresc a emis în dosar execuțional nr. 883/2014, Încheierea din data de 18.09.2014, în care au fost stabilite următoarele cheltuieli de executare: 20 lei taxa de timbru, 4,9 lei reprezentand cheltuieli postale, 500 lei onorariu avocat si 738,70 lei onorariu executor judecatoresc (compus din 538,70 lei –onorariu aferent activitatii de executare si 200 lei- onorariu aferent consultatiei acordate creditorului), plus taxa pe valoarea adaugata aplicata onorariului executorului judecatoresc de 177,29 lei.
In ceea ce priveste onorariul executorului judecatoresc, instanta retine aplicabilitatea art. 39 alin. 1 lit. a din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecatoresti, potrivit caruia executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, pentru creantele în valoare de pâna la 50.000 lei inclusiv, la un onorariu maxim de 10% din suma reprezentând valoarea creantei ce face obiectul executarii silite.
Raportat la valoarea creantei ce face obiectul urmarii silite, astfel cum a fost stabilita prin titlul executoriu si incheierea B. de actualizare (in cuantum total 5.386,95 lei), instanta constata ca onorariul executorului judecatoresc in valoare de 538,70 lei, respecta plafonul prevazut de legea nr. 188/2000 (de 10% din suma reprezentând valoarea creantei ce face obiectul executarii silite), la care s-a adaugat TVA.
De asemenea, sunt respectate si prevederile pct. 3 si pct. 4 din Ordinul nr. 2550/2006 anexa, astfel cum a fost modificat, unde se prevăd limitele minimale si maximale în cazul executarii silite indirecte, respectiv prin poprire, avand in vedere ca valoarea creantei supusa executarii silite este de 5.386,95 lei.
In plus, sunt respectate si prevederile pct. 14 din Ordinul nr. 2550/2006 anexa, astfel cum a fost modificat, avand in vedere ca a fost stabilit un onorariu aferent consultatiei creditorului in vederea constituirii actelor executionale in cuantum de 200 lei, la care s-a adaugat TVA.
Instanta nu va retine ca fiind intemeiate nici sustinerile contestatoarei referitoare la imprejurarea ca stabilirea de catre executor a onorariului ce i se cuvine la limita maxima prevazuta de lege releva reaua credinta a intimatului, in condiitile in care au fost respectate dispozitiile legale mentionate mai sus, care lasa la aprecierea organului de executare stabilirea onorariului in functie de complexitatea actelor de executare efectuate in cauza.
D. fiind aceste elemente, instanta retine ca onorariul executorului a fost stabilit cu respectarea limitelor minimale si maximale stabilite de lege, acesta fiind de altfel rezonabil si proportional cu activitatea depusa de organul de executare, motiv pentru care nu se impune reducerea sa.
Examinand cheltuielile necesare executarii silite in cuantum toatal de 24,9 lei (20 lei taxa de timbru si 4,9 lei reprezentand cheltuieli postale), instanta retine ca acestea sunt rezonabile si justificate neimpunandu-se reducererea lor. Mai mult decat atat, avand in vedere ca acestea au fost generate de starea de pasivitate de care a dat dovada contestatoare in executarea obligatiei ce ii revenea in temeiul unei hotarari judecatoresti, instanta retine ca acestea sunt in sarcina sa, in temeiul art.669 alin. 2 C. proc. civ., neimpunandu-se exonerarea contestatoarei in tot sau in parte de la plata acestora.
Cu privire la onorariul de avocat in cuantum de 500 lei, instanta retine ca acesta a fost prevazut in incheierea din data de 18.09.2014 de stabilire a cheltuielilor de executare.
Instanta retine ca in dosarul de executare silită, cererea creditoarei, adresată executorului judecătoresc este formulata prin avocat Eliana B., cu împuternicire depusa la dosar.
Cuantumul cheltuielilor de executare poate fi cenzurat de instanța de judecată, care trebuie să verifice dacă cheltuielile stabilite prin încheiere au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale și dacă nu sunt disproporționate față de cuantumul creanței și volumul de muncă efectuată de cei implicați în executare. În acest sens, instanța mai reține că, pentru identitate de rațiune și având în vedere faptul că executarea silită este considerată o parte a procesului civil, dispozițiile art. 451 Cod procedură civilă sunt aplicabile și în faza de executare silită.
Însă, susținerile contestatoarei în sensul că onorariul perceput de avocat este disproporționat de mare sunt neîntemeiate.
Instanța va avea în vedere și criteriile prevăzute de art. 127 din Statutul profesiei de avocat. Astfel, stabilirea onorariilor avocatului depinde de fiecare dintre următoarele elemente: a) timpul și volumul de muncă solicitată pentru executarea mandatului primit sau activității solicitate de client; b) natura, noutatea și dificultatea cazului; c) importanța intereselor în cauză; d) împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat să accepte un alt mandat, din partea unei alte persoane, dacă această împrejurare poate fi constatată de client fără investigații suplimentare;e) notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experiența, reputația și specializarea avocatului; f) conlucrarea cu experți sau alți specialiști impusă de natura, obiectul, complexitatea și dificultatea cazului; g) avantajele și rezultatele obținute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat; h) situația financiară a clientului; i) constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acționeze pentru a asigura servicii legale performante.
Astfel, se constata ca executarea creanței a presupus activitatea avocatului împuternicit constând în consultații acordate creditoarei, efectuarea demersurilor pentru obținerea unei copii legalizate a sentinței pronunțate de Tribunalul București, formularea cererii de începere a executării, plata taxelor aferente, deplasări la biroul executorului judecătoresc, urmărirea executării. De asemenea, la momentul stabilirii onorariului de avocat, creditorul nu putea cunoaște forma în care se va realiza executarea.
F. de aceste considerente, instanta retine ca onorariul avocatului in cuantum de 500 lei nu este numai necesar ci si real, iar față de valoarea creanței, nu apare ca fiind disproporționat.
Pentru toate aceste motive, instanta urmeaza sa respinga contestatia la executare formulata de contestatoarea DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTOR 5 A FINANȚELOR PUBLICE, ca neintemeiata, si prin urmare sa mentina actele de executare efectuate in dosarul de executare nr. 883/2014.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea prezentei contestații la executare, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 718 C.proc.civ., ,,Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice instanța competentă poate suspenda executarea”.
În acest sens, instanța reține că s-a solicitat de către contestatoare suspendarea executării silite dispuse prin dosarul de executare nr. 883/2014. Așa cum rezultă din dispozițiile art. 718 alin. 1 din Codul de procedură civilă, numai până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită se poate suspenda executarea. Or, instanța a soluționat contestația la executare, astfel încât cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatoare apare ca rămasă fără obiect, urmând a fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂTĂRE:
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTOR 5 A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 2, în contradictoriu cu intimata S. T. SRL, CUI –_, cu sediul în București, ., Sector 3, cu sediul procesual ales în București, .. 1, ., ., ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executarii silite, ca rămasă făra obiect.
Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la instanta a carei hotarare se ataca, respectiv la Judecatoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședința publica, astăzi, 17.06.2015.
Președinte, Grefier,
V. C. I. N. M. R.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 7325/2015. Judecătoria SECTORUL 3... | Pretenţii. Sentința nr. 8715/2015. Judecătoria SECTORUL 3... → |
|---|
