Pretenţii. Sentința nr. 4929/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI

Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 31.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 14.04.2015, când a hotărât următoarele:

I N S T A N T A

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.06.2014 sub nr._, reclamanta A. DE P. . contradictoriu cu pârâtii B. L. și M. B. PRIN PRIMARUL GENERAL, a solicitat instanței de judecată obligarea pârâților la plata sumei totale de 29.205,94 lei, din care 16.176,63 lei reprezintă restante la cheltuielile de intretinere aferente apartamentului nr. 35 pentru lunile martie 2008 și martie 2014, inclusiv,_,11 lei - penalități de întârziere la sumele restante + cheltuieli de judecată.

În motivare reclamanta a arătat că pârâtul B. L. este chiriașul apartamentului nr. 35 situat în sector 3, București, ., . de închiriere încheiat cu . în calitate de reprezentant al Primăriei Municipiului București. De asemenea, s-a învederat că pârâtul nu a achitat sumele aferente utilităților înca din anul 2008, motiv pentru care au fost percepute penalități de întârziere. S-a mai adăugat faptul că având în vedere situația arătată, reclamanta s-a adresat locatorului . pentru a lua măsurile legale ce se impun, acesta declinându-i competența către Primăria Municipiului București, prin Primar General, care deși sesizată nu a luat nicio măsură până în acest moment.

În drept cererea a fost întemeiată pe disp. art. 46,48,49,50 și urm. Din Legea nr. 230/2007, HG nr. 1588/2007, Legea nr. 114/1996, HG nr. 400/2003.

În susținerea cererii, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, f.6-134, și proba cu interogatori.

La data de 29.10.2014 pârâtul M. B. PRIN PRIMARUL GENERAL a depus întâmpinare și cerere de chemare în garanție la dosarul cauzei, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

De asemenea, pârâta a mai invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, față de regulile contractului de locațiune, contractului de închiriere fiind o varietate a acestuia, locatorul fiind obligat doar la reparațiile capitale și la garantarea pentru linistita și utila folosință a bunului închiriat, toate celelalte obligații fiind în sarcina locatorului/chiriașului.

În subsidiar pârâtul a solicitat admiterea cererii de chemare în garanție a pârâtului B. L., cu precizarea ca acesta să fie obligat la plata cotelor de întreținere, penalități de întârziere și cheltuieli de judecată.

În drept cererea a fost întemeiată pe disp.art. 72 și art. 205 Cod de procedură civilă.

Pârâtul nu a formulat cerere de probatorii.

În temeiul art. 411 alin. 2 Cod de procedură civilă, pârâtul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La data de 18.12.2014 reclamanta a depus la dosarul cauzei cerere precizatoare și răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că potrivit prevederilor art. 3 lit. j, art. 46, și art. 50 din Legea nr. 230/2007, orice proprietar al unui apartament dintr-un imobil este obligat să suporte cota de contribuție la cheltuielile asociației, independent de faptul că foloseste in mod direct apartamentul, astfel că excepția lipsei calității procesuale pasive nu este întemeiată.

S-a mai precizat temeiul juridic al obligării pârâtului B. L. la plata sumei de 29.205,94 lei ca fiind art. 1345 NCC - îmbogățirea fără justă cauză.

Prin Incheierea din data de 17.02.2015 instanța a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de M. B. prin întâmpinare.

La termenul de judecată din data de 17.02.2015 instanța, in baza art. 258 raportat la art. 255 NCPC, a încuviințat proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtului B. L., apreciind că acestea sunt admisibile, ducând la soluționarea cauzei.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

In fapt, la data de 15.11.1989, intre . in calitate de reprezentant al Primăriei Municipiului București și pârâtul B. L. a fost încheiat contractul de închiriere nr._/15.11.1989 (f. 48-57) cu privire la imobilul situat in București, .. IA, ., .. Astfel cum s-a reținut cu autoritate de lucru judecat prin Decizia nr. 1960/R/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul București in dosarul nr._/301/2007 (f. 16-20), contractul de inchiriere a fost reziliat prin Sentinta civilă nr. 8788/04.11.2004 pronuntată in dosarul nr. 8847/2004, prin aceeași hotărâre dispunându-se si evacuarea pârâtului. Deși in luna martie 2007 s-a procedat la evacuarea silită a acestuia, pârâtul a pătruns prin forțarea usii in imobil si a continuat să il folosească.

Conform listelor de întretinere aflate la filele 62-134 vol I din dosar, nici pârâtul B. L. si nici M. B. care are in proprietate imobilul nu au achitat cotele de intretinere si nici penalitățile, acumulându-se pentru perioada martie 2008-martie 2014 un debit de_,94 lei din care suma de_,63 lei cheltuieli de întretinere iar suma de_,11 lei penalități de întârziere.

Potrivit art. 245 NCPC excepția procesuală este mijlocul prin care, în condițiile legii, partea interesată, procurorul sau instanța invocă, fără să pună în discuție fondul dreptului, neregularități procedurale privitoare la compunerea completului sau constituirea instanței, competența instanței ori la procedura de judecată sau lipsuri referitoare la dreptul la acțiune urmărind, după caz, declinarea competenței, amânarea judecății, refacerea unor acte ori anularea, respingerea sau perimarea cererii.

În conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. 1 NCPC instanța se pronunță mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte administrare de probe ori după caz cercetarea în fond a pricinii.

La termenul de judecată din data de 31.03.2014, instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune in privinta cotelor de intretinere si penalităților aferente perioadei martie 2008-decembrie 2010.

Excepția prescripției dreptului material la acțiune este o excepție de fond pentru că vizează dreptul subiectiv dedus judecății, absolută întrucât poate fi invocată de oricare dintre părți, de către instanță din oficiu sau de către procuror, în orice stare a pricinii și peremptorie deoarece admiterea acesteia duce la respingerea acțiunii ca fiind prescrisă.

Constatarea împlinirii unui termen de prescripție presupune din partea oricărei instanțe sesizate cu judecarea excepției prescripției dreptului la acțiune următoarele demersuri: analiza naturii juridice a dreptului (drept real sau drept de creanță) a cărui ocrotire se solicită prin forța de constrângere a statului și în al doilea rând, verificarea faptului dacă, în speță, a intervenit sau nu una din acele cauze care suspendă sau care întrerup curgerea termenului de prescripție.

În ceea ce privește natura dreptului, instanța reține că, în prezenta cauză, reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata unei sume de bani astfel incât instanța constată că este vorba despre un drept de creanță care în conformitate cu art. 3 din Decretul nr. 167/1958, este prescriptibil în termenul general de prescripție de 3 ani.

Fiind astfel un drept prescriptibil, instanța trebuie să cerceteze care este momentul începerii curgerii termenului de prescripție și cel al împlinirii acestuia.

Legat de acest aspect, instanța constată că, în situația unei acțiuni care are ca și obiect recunoașterea și ocrotirea unui drept de creanță, termenul de prescripție se naște din momentul în care titularul dreptului subiectiv civil poate exercita acea prerogativă a dreptului care-i conferă posibilitatea de a uza de forța de constrângere a statului.

In speță, față de prevederile art. 50 alin. 1 Legea nr. 230/2007, instanta apreciază că dreptul de creanță născut în favoarea reclamantei este unul afectat, ceea ce îi acorda acesteia posibilitatea de a uza de forța de constrângere a statului nu imediat după nașterea dreptului, ci în conformitate cu prevederile Decretului nr. 167/1958 după împlinirea termenului suspensiv acordat în acest sens. Prin urmare, de la data implinirii termenului de 90 de zile de la scadență începe să curgă termenul de prescripție dreptului la acțiune pentru cotele de intretinere aferente fiecărei luni în parte.

Verificând inscrisurile de la dosarul cauzei, instanța reține că in privinta cotelor de intretinere corespunzătoare perioadei martie 2008-decembrie 2010, de la expirarea a 90 de zile de la scadentă și până la introducerea cererii, au trecut mai mult de 3 ani si in condițiile in care reclamanta nu a făcut dovada existentei vreunui caz de intrerupere a termenului, va admite excepția invocată și va respinge cererea privind obligarea pârâtilor la plata sumei de 5172,8 lei cheltuieli de intretinere pentru perioada martie 2008-decembrie 2010 ca fiind prescrisă. Având in vedere prevederile art. 1 alin. 2 Decretul nr. 167/1958, conform cărora odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la actiune privind drepturile accesorii, instanta va admite excepția prescripției si in privinta penalităților de întarziere de 5284 lei calculate pentru aceeasi perioadă.

Pe fondul cauzei, instanța reține că în conformitate cu dispozițiile art. 46 din Legea 230/2007, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari. Termenul de plată pentru achitarea cotelor de contribuție este potrivit art. 25 din HG nr. 1588/2007 de maximum 20 de zile de la data afișării listelor, dată care trebuie să fie înscrisă pe listele de plată respective.

Prin cheltuieli ale asociației în terminologia Legii 230/2007 se înțelege, potrivit art. 47 din acest act normativ: cheltuieli pe număr de persoane care locuiesc sau desfășoară activități în proprietăți individuale, cheltuieli pe consumuri individuale, cheltuieli pe cota parte indiviză, în funcție de suprafața utilă a proprietății individuale, cheltuieli pe beneficiari, aferente serviciilor individuale ale proprietarilor, dar gestionate financiar prin intermediul asociației, cheltuieli pe consumatori tehnici precum și cheltuieli de altă natură.

Astfel, obligația impusă proprietarilor de apartamente se referă atât la cheltuielile rezultate din folosința părților comune, cât și cheltuielile constând în sumele datorate furnizorilor de servicii de canalizare, energie termică, apă, etc.

Potrivit înscrisurilor depuse la dosar de către reclamantă, respectiv listele de plată aferente perioadei ianuarie 2011- martie 2014 (f.62-100), pentru apartamentul nr. 35 nu a fost îndeplinită această obligație, acumulând un debit total de_,83 lei.

In ceea ce priveste penalitățile de întârziere, instanța reține că potrivit art. 49 din Legea 230/2007, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată, iar acestea nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.

Din coroborarea prevederilor art. 49 din Legea 230/2007 cu procesul-verbal al adunării de constituire a Asociatiei de P. .-12), procentul de penalitate aplicat de reclamantă pentru neplata la termen a cheltuielilor de întreținere este de 0,2 % pe zi de întârziere.

Potrivit modulului de calcul de la filele 140-141 din dosar instanța reține că valoarea penalităților de întârziere aferente cotelor de întretinere pentru perioada ianuarie 2011-martie 2014 este de 7649,11 lei.

Instanța nu va reține apărările pârâtului din întâmpinare în sensul că obligația de plată a cheltuielilor de întreținere revine numai pârâtului B. L. deoarece obligatiile locative cad in sarcina chiriașului. Pentru a hotărî astfel, instanța are in vedere faptul că după cum reiese din cuprinsul Deciziei nr. 1960/R/11.11.2008 care se bucură de putere de lucru judecat cu privire la aspectele care tin de raporturile juridice dintre părți, contractul de inchiriere dintre Primăria B. și B. L. a fost reziliat iar pârâtul a continuat să ocupe imobilul fără titlu astfel încât nu mai pot fi aplicabile referitoare la obligațiile chiriașului.

Prin urmare, luând in considerare faptul că M. București are calitatea de proprietar iar pârâtul B. L. folosește imobilul pentru care se solicită plata contravalorii cheltuielilor de întreținere, fiind beneficiarul direct al acestora, instanța va dispune obligarea pârâților in solidum la achitarea acestora fiind vorba despre o situatie in care fiecare dintre debitori poate fi urmărit pentru întreaga datorie fără ca în cauză să se regăsească o solidaritate legală sau convențională, astfel cum s-a decis cu putere de lucru judecat prin Decizia nr. 1960/R/11.11.2008 din dosarul nr._/301/2007.

In ceea ce priveste cererea de chemare in garantie, instanța reține că in conformitate cu prevederile art. 72 alin. 1 NCPC partea interesată poate să cheme în garanție o terță persoană, împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanție sau în despăgubiri. Având in vedere faptul că pârâtul B. L. in calitate de persoană care a ocupat imobilul a folosit toate utilitățile cu care acesta este dotat și a beneficiat de serviciile furnizate de A. de proprietari, instanța va admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul M. B. și va obliga chematul in garanție B. L. la plata sumei_,83 lei reprezentând cote de întretinere aferente perioadei ianuarie 2011-martie 2014 și a sumei de 7649,11 lei reprezentând penalități de întreținere pentru perioada ianuarie 2011-martie 2014 către pârâtul M. București, in măsura realizării creanței de către reclamanta asupra Municipiului București.

În temeiul art. 453 alin. 1 NCPC, conform căruia partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat procesul, să plătească cheltuielile de judecată și având in vedere principiul disponibilității care guvernează procesul civil, instanța va lua act de faptul că s-au solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția prescripției dreptului material la actiune in privinta sumei de 5172,8 lei cote de întreținere aferente perioadei martie 2008-decembrie 2010 și a sumei de 5284 lei reprezentând penalități pentru aceeași perioadă.

Respinge cererea privind obligarea pârâților la plata sumei de 5172,8 lei cote de intretinere aferente perioadei martie 2008-decembrie 2010 și a sumei de 5284 lei reprezentând penalități pentru aceeași perioadă ca fiind prescrisă.

Admite in parte cererea formulată de reclamanta A. DE P. .>, C._, cu sediul procesual ales în sector 2, București, ., nr. 8, . în contradictoriu cu pârâtii B. L., cu domiciliul în sector 3, București, ., ., .>M. B. PRIN PRIMARUL GENERAL, cu sediul în sector 6, București, Splaiul Independenței, nr. 291-293.

Obligă pârâtii in solidum la plata sumei de _,83 lei reprezentând cote de intretinere aferente perioadei ianuarie 2011-martie 2014 și a sumei de 7649,11 lei reprezentând penalități de intretinere pentru perioada ianuarie 2011-martie 2014.

Admite cererea de chemare în garantie formulată de pârâtul M. București in contradictoriu cu B. L., cu domiciliul în sector 3, București, ., ., .> Obligă chematul in garantie B. L. la plata sumei_,83 lei reprezentând cote de intretinere aferente perioadei ianuarie 2011-martie 2014 și a sumei de 7649,11 lei reprezentând penalități de întreținere pentru perioada ianuarie 2011-martie 2014 către pârâtul M. B., in măsura realizării creantei de către reclamanta asupra Municipiului B..

Ia act că reclamanta solicită cheltuielile de judecată pe cale separată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 3 B..

Pronunțată în ședință publică, azi, 14.04.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

A. M. D. E. A.

Red./Dact.: A.M.D./E.A./12.06.2015/ 6 ex.

Comunicări:

Grefier.