Pretenţii. Sentința nr. 7325/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7325/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 25-05-2015 în dosarul nr. 7325/2015
Dosar._
ROMANIA
JUDECATORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI – Sectia Civila
SENTINTA CIVILA NR. 7325
Sedinta publica de la 25.05.2015
Instanta compusa din:
P.: I. DARZEANU
GREFIER: G. D.
Pe rol pronuntarea asupra cauzei civile, formulata de reclamantul D. D. in contradictoriu cu pârâta . SA si intervenientul . D., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile in fond au avut loc in sedinta publica de la 18.05.2015, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, parte integranta din prezenta si cand instanta, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la 25.05.2015, cand a hotarat urmatoarele:
INSTANTA,
Deliberând asupra prezentei cauzei civile, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București formulată de către reclamant, D. D., în contradictoriu cu pârâta, . DE A. R., cu citarea intervenientul forțat, . D., s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 3.197 lei daune materiale și a dobânzii legale începând cu data introducerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul a arătat că, în fapt, la data de 24.08.2013, intervenientul forțat a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ și a produs din culpa sa un accident rutier, avariind autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ proprietatea reclamantei, daunele produse cuantificându-se la suma de 3.179 lei. De asemenea, autovehiculul condus de intervenientul forțat avea încheiată asigurarea obligatorie de răspundere civilă la societatea pârâtă, cu care reclamanta a îndeplinit procedura de conciliere, fără însă nici un rezultat.
În drept, a fost invocată Legea nr. 136/1995.
Pârâta a depus întâmpinare invocând excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată întrucât formularul de constatare amiabilă nu prezintă situația reală, dinamica accidentului nedemonstrând avariile prezente la cele două autoturisme, avariile necoroborându-se reciproc și prezentând suficiente elemente ale unor evenimente separate și anterioare.
În drept, a invocat Legea 136/1995 și Ordinul CSA 5/2010.
Intervenientul nu a depus întâmpinare.
Prin sentința civilă_/20.11.2014 s-a dispus admiterea excepției necompetenței teritoriale și declinarea soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba expertiză tehnică auto și proba cu înscrisuri constând în polița RCA pentru autovehicul implicat în accident aparținând intervenientului forțat, devizul estimativ de reparații, formularul de constatare amiabilă.
Analizând dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Așa cum rezultă raportul de expertiză tehnică depus la dosarul cauzei, la data de 24.08.2013, conducând autovehiculului cu nr. de înmatriculare_, intervenientul forțat a fost implicat într-un accident de circulație, care a avut printre urmări avarierea autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ .
La data producerii accidentului, autovehiculul condus de intervenient avea poliță de asigurare obligatorie de răspundere civilă încheiată cu asigurătorul . DE A. R., polița de asigurare RO/02/X1/SP_ valabilă în intervalul 12.03.2013 – 11.09.2013.
Având în vedere că prezenta cerere de chemare în judecată a fost introdusă la data de 29.04.2014, instanța trebuie să stabilească, dată fiind succesiunea de legi în timp, care va fi legea aplicabilă, respectiv dacă se aplică Codul Civil de la 1864 sau Noul Cod Civil.
În raport dispozițiile art. 6 alin.2 din Noul cod civil “potrivit cărora actele și faptele juridice încheiate ori, după caz săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor”, instanța reține că dispozițiile ce trebuie avute în vedere la soluționarea prezentei cereri sunt cele ale Codului civil din 2009 având în vedere că data producerii incidentului rutier este 24.08.2013.
Potrivit Legii 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România:
”Art. 41. - În asigurarea de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii față de terțele persoane păgubite și pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil.
Prin contractul de asigurare se poate cuprinde în asigurare și răspunderea civilă a altor persoane decât a celei care a încheiat contractul.
Art. 42. - Drepturile persoanelor păgubite se vor exercita împotriva celor răspunzători de producerea pagubei.
Asigurătorul poate fi chemat în judecată de persoanele păgubite în limitele obligațiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare.
Art. 43. - Despăgubirea se stabilește și se efectuează în baza asigurării valabile la data producerii accidentului, conform dispozițiilor art. 49, fără a mai fi necesar acordul asiguratului din cauza căruia s-a produs paguba, ori prin hotărâre judecătorească.
Art. 50. - Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
În caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, cât și pentru persoanele aflate în acel vehicul, cu excepția conducătorului vehiculului respectiv.
Se acordă despăgubiri și în cazul în care persoanele care formulează pretenții de despăgubiri sunt soțul (soția) sau persoane care se află în întreținerea proprietarului ori conducătorului vehiculului asigurat, răspunzător de producerea accidentului.
Pentru avarierea sau distrugerea bunurilor, despăgubirile se acordă pentru bunurile aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, iar pentru bunurile aflate în acel vehicul, numai dacă acestea nu erau transportate în baza unui raport contractual existent cu proprietarul sau cu utilizatorul vehiculului respectiv, precum și dacă nu aparțineau proprietarului, utilizatorului ori conducătorului vehiculului răspunzător de producerea accidentului.”
În situația acțiunii îndreptate de persoana păgubită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, este necesar ca persoana prejudiciată sa aibă împotriva asiguratului RCA al celui chemat în judecata o acțiune în răspundere civilă delictuală, ceea ce înseamnă implicit, îndeplinirea cumulativă a condițiilor acestei forme de răspundere prev. de art. 1357 C. civ. din 2009.
Potrivit textului sus menționate, persoana care a cauzat un prejudiciu ca urmare a faptei sale culpabile ori intenționate, are obliga de a îl repara, elementele răspunderii civile delictuale fiind fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția.
Instanța constată că în speță aceste condiții sunt îndeplinite, întrucât pentru evenimentul produs la data de 24.08.2013 vinovăția aparține intervenientului forțat care nu a păstrat distanța regulamentară față de autoturismul deținut de către reclamant, astfel cum se reține din raportul de expertiză tehnică auto.
Lucrarea de specialitate evidențiază că incidentul rutier a intervenit în condițiile în care autoturismul cu numărul de înmatriculare_ circula pe . la intersecția cu Bulevardul Energeticienilor, fiind lovit în partea din spate de către vehiculul condus de intervenientul forțat, în timpul încadrării pentru efectuarea manevrei viraj stânga pe Bulevardul Energeticienilor.
Ca urmare a accidentului rutier s-a cauzat un prejudiciu reclamantei constând în valoarea pieselor necesar a fi înlocuite pentru ca vehiculul să fie funcțional, avariile rezultând din raportul de expertiză care a fost întocmit pe baza înscrisurilor din dosarul de daună aflate la dosarul cauzei.
Potrivit raportului de expertiză auto, natura, extensia și plasarea avariilor pe autoturisme sunt rezultatul circumstanțelor dinamice ale accidentului produs, avariile constatate reprezentând amprente conjugate capabile să genereze deformările suferite de vehiculele implicate în accident, un element decisiv fiind reprezentat de urmele de vopsea roșie de pe autoturismul reclamantului provenind de la autoturismul intervenientului forțat.
În condițiile art. 64 alin. 2 din Ordinul CSA nr. 5/2010, pârâta avea obligația de a efectua plata în termen de 15 zile de la data avizării, dacă nu avea obiecții, iar în cazul contrar, putea formula obiecțiile sale în același termen de 15 zile de la data avizării.
Pentru motivele arătate, instanța apreciază primul capăt de cerere ca fiind întemeiat, urmând a obliga pârâta la plata sumei de 3.197 lei, suma reprezentând despăgubirea ca urmare a daunelor provocate reclamantei de către asiguratul RCA al pârâtei.
Asupra problemei daunelor moratorii, instanța reține că în materia obligației de a da o sumă de bani, conform articolului 1535 din Codul civil din 2009, întârzierea executării atrage obligarea la daune-interese necondiționat de culpa sau de reaua-credință a debitorului și că acesta este obligat de drept de la data când creanța asigurătorului s-a născut, pârâta urmând a fi obligată la plata dobânzii legale începând cu data introducerii acțiunii până la achitarea integrală a debitului principal.
Față de disp. art. 453 C.pr.civ. din 2010, potrivit cărora soarta cheltuielilor de judecată se tranșează doar la cererea părților, urmează a se lua act de precizarea reclamantului privind solicitarea acestora pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulata de reclamantul D. D. - sector 3, București, . in contradictoriu cu pârâta . SA - sector 3, București, .. 3, bl._ _, si intervenientul . D. - sector 4, București, Calea Ș. V., nr. 234, ., ..
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 3.197 contravaloare prejudiciu și a dobânzii legale de la data introducerii acțiunii până la achitarea integrală a debitului principal.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de a se formula cerere de apel la această instanță, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.05.2015.
PRESEDINTEGREFIER
I. D. G. D.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7245/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 8720/2015. Judecătoria... → |
|---|
