Contestaţie la executare. Sentința nr. 8920/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8920/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 19-06-2015 în dosarul nr. 8920/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8920
Ședința publică din data de 19.06.2015
Instanța constituită din:
Președinte – D. E. M.
Grefier – D. Ș.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, formulată de către contestatorul D. P. în contradictoriu cu intimata C. - D. BUCURESTI.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Instanța constată că procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Instanța, fiind primul termen de judecată cu procedura de citare legal indeplinita, in temeiul art. 131 Cod procedura civilă, procedează la verificarea competenței și constată că Judecătoria Sectorului 3 București este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, avand in vedere disp. art. 94, 713 și art. 650 Cod procedură civilă.
Instanța, in temeiul art. 238 Cod procedură civilă, estimează durata cercetării procesului aproximativ 6 luni de zile.
Instanța, in temeiul art. 255 și 258 Cod procedură civilă incuviințează pentru părți proba prin înscrisurile de la dosarul cauzei ca fiind admisibilă, putând duce la soluționarea cauzei.
Instanța invocă din oficiu excepția inadmisibilității contestației la titlu și cf. art. 244 alin. 1 C.pr.civ., dispune închiderea cercetării judecătorești și reține cauza în vederea soluționării excepției invocate din oficiu și a contestației la executare.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată la data de 27.11.2014, reclamantul D. P. a solicitat în contradictoriu cu intimata C. - D. BUCURESTI, ca instanța sa dispună anularea tuturor actelor de executare silita din dosarul nr.1236/2014, precum și încheierea de încuviințare a executării silite pron. de Judecătoria Sectorului 3 București.
In motivare, s-a arătat faptul că prin Legea nr. 144/2012 au fost abrogate dispozițiile privind tariful de despăgubire, iar cf. art. 15 din Constituția României legea contravențională mai favorabila poate fi aplicată retroactiv. Aceste dispoziții se aplica si in situația in care procesul verbal nu fost comunicat deoarece agentul procedural nu este identificabil.
In drept au mai fost invocate și prev. art. 711 C.. În probațiune, s-au depus înscrisuri.
Prin întâmpinarea din data de 23.04.2015, intimata C. prin D. BUCURESTI a solicitat respingerea contestației la executare și menținerea actelor de executare silită .
In ceea ce privește contestația la executare, s-a precizat că emiterea și comunicarea procesului verbal de contravenție au fost efectuate in termenul imperativ prevăzute de lege cu respectarea art. 13 și 14 din OG 2/2001, data săvârșirii faptei fiind 02.02.2011, iar emiterea procesului verbal s-a realizat la data de 26.07.2011. Procesul verbal fost comunicat la data de 08.08.2011, operațiune confirmată de semnătura martorului prezent, fiind incidente dispozițiile art. 273 alin.2 C. astfel ca nu se poate susține ca procedura de comunicare a fost viciată sau ca debitorului i-au fost lezate drepturile.
De asemenea, faptul că s-a dispus încuviințarea executării silite cf. art. 665 alin. 7 C. atesta ca titlul executoriu era valabil si ca putea fi pus in executare.
De asemene,a s-a arătat că dispozițiile art. II din Legea 144/2012 nu se aplică fiind avute in vedere numai contravenienții sancționați cf. OG 15/2002 și care au contestat tarifele de despăgubire, de asemenea, nefiind aplicabile dispozițiile art. 9 alin. 3 teza II din OG 15/2002, modif. prin Legea 144/2012 deoarece fapta a fost săvârșită anterior intrării dispozițiilor legale in vigoare.
Procesul verbal fost întocmit cu respectarea prev. art. 9 alin. 3 din OG 15/2002 și reprezintă un titlu executoriu apt de a fi pus in executare.
In final, s-a solicitat respingerea contestației la executare, fiind invocate și prev. art. 205-208 C..
Reclamantul nu a formulat răspuns la întâmpinare.
In cauză, a fost încuviințată și administrată proba prin înscrisuri, fiind atașat dosarul de executare silită nr. 1236/2014. In ședința din data de 19.06.2015, instanța a invocat din oficiu excepția inadmisibilității contestației la titlu
Analizând contestația la executare prin prisma dispozițiilor legale incidente și a materialului probator administrat in cauză, instanța constată următoarele:
Contestația la executare este întemeiată pe dispozițiile art. 711 alin. 1 C. proc. civ., care stipulează că împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare, se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Contestația la titlu este întemeiată pe dispozițiile art. 712 alin.2 C. care stipulează că daca executarea silită se face in temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătoreasca se pot invoca in contestație și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins in titlul executoriu numai daca legea nu prevede in legătura cu acel titlu o cale procesual specifica pt. desființarea lui.
Executare silita in dosarul nr. 1236/2014 se realizează in temeiul titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de contravenție nr._/26.07.2011. Executarea silită a fost încuviințata de Judecătoria Sectorului 3 București la data de 05.09.2014, prin încheierea pron. in dosarul nr._/301/2014.Actele de executare silită au fost comunicate debitorului la data de 21.11.2014. Procesul verbal de contravenție ce reprezintă titlul executoriu a fost comunicat prin afișare reclamatului la data de 08.08.2011 cf. dovezii de la f. 33.
In ceea ce privește contestația la titlu instanța reține că excepția inadmisibilității este întemeiată și va fi admisă, această contestație fiind inadmisibilă din moment ce reclamantul are la dispoziție o cale procesual specifică prev. de dispozițiile art. 31 alin. 1 din OG 2/2001, astfel că motivele legate de legalitatea sau temeinicia procesului verbal de contravenție nu pot fi analizate in acest cadru procesual.
In ceea ce privește contestația la executare, instanța reține că nu s-au invocat vicii ale actelor de executare silită întocmite de executor.
In conformitate cu prev. art. 14 din OG 2/2001, executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
Comunicarea realizată către petent trebuia realizată in conformitate cu prev. art. 25 alin.1 și alin.2 și art. 27 din același act normativ, deci fie se va înmâna procesul-verbal fie se va comunica, în copie, contravenientului de către organul care a aplicat sancțiunea, în termen de cel mult o lună de la data aplicării acesteia, prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului
Cu privire la aplicarea acestor dispoziții, prin Decizia nr. 10/2013, pron. in recurs in interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire, iar cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.
In aceste condiții, având in vedere că intimata nu a realizat procedura de comunicare prin postă cu aviz de primire ci numai prin afișare, instanța reține că exigențele legale in materie nu au fost respectate, astfel că față de reclamant nu s-a realizat in mod legal nicio o comunicare a procesului verbal de contravenției anterior comunicării din dosarul de executare silită. neexistând o comunicare valabilă către reclamant a procesului verbal de contravenție, a intervenit prescripția executării contravenționale a amenzii dar și a obligării la plata tarifului de despăgubire, deoarece in conformitate cu prev. art. 8 alin.3 din OG 15/2002 obligația de plată a tarifului de despăgubire derivă și subzistă numai în cazul legalității obligării și executării sancțiunii amenzii contravenționale, deși natura sa juridică nu se subsumează regimului contravențional ci ține de sfera răspunderii civile delictuale cf. celor decise de Curtea Constituțională in deciziile nr. 57/2012 și 580/2012.
In aceste condiții, având in vedere că intimata nu a realizat procedura de comunicare prin postă cu aviz de primire ci numai prin afișare, instanța reține că exigențele legale in materie nu au fost respectate, astfel că față de reclamant nu s-a realizat in mod legal nicio o comunicare a procesului verbal de contravenției anterior comunicării din dosarul de executare silită. neexistând o comunicare valabilă către reclamant a procesului verbal de contravenție, a intervenit prescripția executării contravenționale a amenzii dar și a obligării la plata tarifului de despăgubire, deoarece in conformitate cu prev. art. 8 alin.3 din OG 15/2002 obligația de plată a tarifului de despăgubire derivă și subzistă numai în cazul legalității obligării și executării sancțiunii amenzii contravenționale, deși natura sa juridică nu se subsumează regimului contravențional ci ține de sfera răspunderii civile delictuale cf. celor decise de Curtea Constituțională in deciziile nr. 57/2012 și 580/2012.
De asemenea, faptul că prin Legea 144/2012, obligarea la plata tarifului de despăgubire a fost abrogată, fiind o normă incidentă in materie contravențională raportat la domeniul său de aplicare, sunt aplicabile și dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituția României care prevede posibilitatea retroactivării legii contravenționale mai favorabile. Prin Decizia pron. de Curtea Constituțională nr. 385/2013 și 386/2014, referindu-se la tarifele de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 și care au fost anulate, s-a reținut că prevederile legale respective, au într-adevăr, caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecințele săvârșirii unei contravenții. Ca urmare a abrogării dispozițiilor legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire - suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta - textul de lege criticat conține, însă, o normă legală mai favorabilă, intervenită în domeniul contravențional, conformă prevederilor art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală. Prin urmare, fiind reținută această asociere sui generis, prin voința legiuitorului OG 15/2002, in ceea ce privește aplicarea și executarea sancțiunii amenzii contravenționale și obligarea la plata tarifului de despăgubire, regimul juridic al acestei despăgubiri urmează regimul contravențional al sancțiunilor aplicate prin procesul verbal de contravenție, sub toate aspectele relevante. Prin decizia Curii Constituționale nr. 228/2007 s-a reținut de asemenea că aplicarea legii noi care nu mai prevede și nu mai sancționează contravențional fapta trebuie analizată prin raportare la momentul intrării în vigoare a acesteia și la stadiul derulării cauzei. Totodată, contravenția, ca fapt antisocial, trebuie privită atât sub aspectul săvârșirii și constatării acesteia, cât și sub aspectul aplicării și executării sancțiunii. Din acest punct de vedere sintagma "nu se mai sancționează" din dispozițiile art. 12 din OG 2/2001 trebuie înțeleasă în sensul că, prin . legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, sancțiunile contravenționale nu se mai aplică, iar în cazul celor aplicate, dar aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai execută.
Astfel, instanța reține faptul că in cauză, creanța a cărei executare silită s-a solicitat - și realizat de altfel – este lipsită de suportul executorialității sale dată fiind abrogarea normei de obligare la plata tarifului și intervenția excepției prescripției executării sancțiunii contravenționale și a despăgubirii accesorii stabilite prin același titlu executoriu.
Faptul că a fost încuviințată executarea silită având in vedere natura verificărilor ce pot fi realizate de instanță cf. prev. art. 665 C. nu atestă decât până la proba contrară faptul că există un titlu executoriu care poate fi pus in executare silită iar această proba contrară a fost realizată.
Pe cale de consecință, instanța va admite contestația la executare și va anula toate actele de executare silită din dosarul de executare silită nr. 1236/2014, încheierea de încuviințare a executării silite, neputând fi anulată deoarece obiectul analizei instanței este limitat la prev. art. 665 C., aspectele de mai sus neputând fi analizate decât pe calea unei contestații la executare și nu in cadrul procedurii necontencioase a încuviințării executării silite.
In temeiul art. 451 - 453 C., coroborate cu art. 9 C. care consacră regula disponibilității parților in procesul civil, instanța ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția inadmisibilității contestației la titlu.
Respinge contestația la titlu ca inadmisibilă.
Admite contestația la executare formulată de către contestatorul D. P., cu domiciliul ales in sector 2, București, Calea Mosilor, nr. 235, ., . în contradictoriu cu intimata prin COMPANIA NAȚIONALA DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA - D. BUCURESTI, J_, CUI_, cu sediul in sector 6, București, .. 401A.
Anulează executarea silită însăși în dosarul de executare silită nr. 1236/2014.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula apel în termen de 10 zile de la comunicare .
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședința publică din data de 19.06.2015.
Președinte Grefier
D. E. M. D. Ș.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 8923/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 8918/2015. Judecătoria... → |
|---|
