Contestaţie la executare. Sentința nr. 2249/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2249/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 2249/2015
Dosar nr._
ROMANIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI
Secția Civila
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2249
Ședinta publică din data de 20.02.2015
Instanța constituită din:
Președinte: SILVIA LEANCĂ
Grefier: M. P.
Pe rol se află soluționarea cererii formulată de contestatoarea B. C. R. SA în contradictoriu cu intimații B. D. P. V., F. C. A., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 06.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 20.02.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.11.2013, sub nr. _, contestatoarea B. C. R. SA în contradictoriu cu intimații B. D. P. V. și F. C. A., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea încheierii din data de 11.11.2013, emisă de către B. D. P. în cadrul dosarului nr. 253/2013, reluarea executării silite împotriva debitoarei F. C. A., obligarea intimaților în solidar la plata cheltuielilor de executare.
În motivare, contestatoarea a arătat că în contextul implementării și dezvoltării de către S.C. INR Management Real Estate S.R.L.(INR") a proiectului Silver Mountain din Poiana B. constând în ansamblu rezidențial și zonă comercială, pentru a obține finanțarea necesară dezvoltării acestui proiect, societatea a încheiat cu BCR două contracte de facilitate de credit.
Astfel, la data de 10.10.2011, între INR și BCR a intervenit Contractul de facilitate de credit în baza căruia banca a pus la dispoziția împrumutatului o facilitate de credit garantat și revolving în valoare agregată totală maximă de 3.450.000 EUR și 1.952.000 RON - Anexa 1, în scopul dezvoltării ansamblului-Zonei comerciale aferente proiectului general Silver Mountain din Poiana B..
Prin Contractul de credit menționat, la data de 22.12.2011, pentru garantarea sumei de 17.132.498,06 RON, a fost emis de către INR biletul la ordin . nr._ având scadența la data de 24.05.2013.
Biletul la ordin a fost avalizat de către D. I. F. în calitate de avalist și întrucât debitoarea INR nu și-a îndeplinit de bună-voie obligația de plată a sumelor datorate Băncii, prin adresa nr.171/24.05.2013 BCR a declarat în mod anticipat scadența facilității A- Anexa 3.
În ceea ce privește facilitatea B, data inițială a scadenței a fost în mod succesiv prelungită, iar prin adresa din data de 28.03.2013 - Anexa 4, data finală a scadenței a fost stabilită la 30.04.2013. In condițiile în care INR a refuzat să-și îndeplinească benevol obligația de plată a creditului și a aspectului de notorietate privind decesul garantului avalist D. F., contestatoarea a înregistrat la data de 11.06.2013, pe rolul B. B. P. V. o cerere de executare silită împotriva intimatei F. C. A.- Anexa 5.
În acest context, prin încheierea executorului din data de 13.06.2013 - Anexa 6 a fost constituit dosarul de executare nr.253/2013.
Contestatoarea a menționăm că executarea silită împotriva moștenitoarei C. A. F. a fost înregistrată după ce în prealabil a fost obținută încuviințarea executării silite.
In acest sens, prin încheierea pronunțată la data de 22.07.2013 în dosarul nr._/301/2013 - Anexa 7, Judecătoria Sectorului 3 București a încuviințat executarea silită împotriva debitoarei F. C. A., în calitate de moștenitor al garantului avalist D. F., pentru creanța în cuantum de 17.132.498,06 RON.
Deși la dosarul de executare BCR a depus dovezi clare din care rezultă că debitoarea urmărită este moștenitoarea testamentară a debitorului D. F. și că aceasta a acceptat succesiunea, în mod cu totul surprinzător, executorul judecătoresc a decis încetarea executării silite motivând în esență că "executarea silită împotriva debitoarei F. C. A. nu poate fi efectuată având în vedere că pe teritoriul României nu a fost deschisă succesiunea împotriva defunctului D. F., conform dreptului succesoral român."
Astfel, la data de 11.11.2013, executorul judecătoresc a emis încheierea de încetare a executării silite împotriva debitoarei F. C. A. dispunând încetarea executării în dosarul nr.253/2013- Anexa 8.
Contestatoarea a solicitat admiterea prezentei contestații la executare solicitând să se constate nelegalitatea încheierii executorului judecătoresc din data de 11.11.2013
și arătând că debitoarea F. C. A. este moștenitoarea lui D. F..
Prin încheierea din data de 11.11.2013, executorul judecătoresc a dispus așadar încetarea executării silite împotriva debitoarei F. C. A., motivând că este imposibilă continuarea executării silite, în condițiile în care în urma verificărilor efectuate nu s-au găsit declarații privind opțiunea succesorală pe teritoriul României cu privire la moștenirea rămasă de pe urma defunctului D. F..
Cu privire la împrejurarea din care rezultă că F. C. A. este moștenitoarea lui D. F., contestatoarea a arătat că aceasta este susținută de următoarele argumente, respectiv, acest aspect rezidă în primul rând din testamentul lui D. F. întocmit la data de 17.07.2012 de către notarul Joachim Rottenberg și autentificat de acesta în registrul notarial nr.1.075/12 - Anexa 9. Astfel, în cuprinsul testamentului se menționează în mod clar că debitoarea F. C. A. este unica moștenitoare a defunctului.
De asemenea, din cuprinsul testamentului rezultă că moștenirea lui D. F. cuprinde întreaga avere mobilă și imobilă atât din țară cât și din străinătate, iar în aceste condiții, în mod corect instanța a încuviințat executarea silită reținând că din moment ce F. C. A. este singura moștenitoare a defunctului nu există niciun alt impediment la executare.
Aspectul că F. C. A. este moștenitoarea defunctului D. F. rezidă de asemenea inclusiv din opinia juridică solicitată de către aceasta referitor la succesiunea de drept după decesul fratelui său.
În acest context, la solicitarea Cristinei A. F., avocatul din Germania Ralf Rahm a realizat o analiză a situației juridice a moștenirii lui D. F., stabilind că în baza testamentului sora este unica moștenitoare- Anexa 10.
Faptul că F. C. A. este moștenitoarea garantului avalist D. F., rezultă din propriile recunoașteri ale acesteia realizate în cuprinsul contestației la executare înregistrate la data de 10.10.2013 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București.
Astfel, în cuprinsul contestației menționate mai sus, înregistrate pe rolul instanței sub nr._/301/2013, la pagina 2, F. C. A. menționează că în cursul anului 2012, fratele său D. F. a decedat, aceasta fiind moștenitoarea testamentară a acestuia, potrivit legislației germane.
Mai mult decât atât, din cuprinsul aceleiași contestații rezultă potrivit afirmațiilor F. C. A. aspectul că succesiunea defunctului D. F. a fost dezbătută.
Din documentele depuse în cadrul dosarului de executare nr.253/2013 irogistrat pe rolul B. D. P. V., contestatoarea a arătat că rezultă că debitoarea F. A. a acceptat succesiunea fratelui său D. F..
La solicitarea adresată de către BCR unui specialist în drept succesoral german, i-a fost pusă la dispoziție opinia juridică privind statutul d-nei F. C. A. în calitate de moștenitoare a fratelui său decedat D. F., din care rezultă că succesiunea este guvernată de legislația țării al cărei cetățean era testatorul la momentul decesului. Ori, la momentul decesului, testatorul era cetățean al Germaniei, astfel cum rezultă din copia pașaportului acestuia - Anexa 13.
Contestatoarea a menționat că potrivit legislației germane a cărei dovadă a făcut-o prin opinia legală anexată prezentei contestații, succesiunea se consideră acceptată prin simpla manifestare de voință a testatorului materializată prin încheierea testamentului legalizat de către notar.
In plus, în urma verificărilor realizate la data de 03.09.2013 de către avocatul din Germania la tribunalul succesoral competent din Furstenwalde/Spree, în evidențele oficiale ale instituției nu fusese înregistrată nicio declarație de renunțare la moștenire în termenul prevăzut de legislația germană în vigoare. Potrivit, legii germane, F. C. A. ar fi trebuit să depună o asemenea declarație de renunțare în termen de 6 luni de la deschiderea testamentului, respectiv cel mai târziu la data de 25.03.2013, în condițiile în care aceasta a acceptat bunurile prin conduită implicită, dispunând de acestea și comportându-se ca un adevărat moștenitor.
De asemenea, inclusiv prin raportare la legea română,
potrivit art. 1110 din Codul civil pot avea valoare de acceptare tacită a moștenirii actele de dispoziție, administrare definitivă ori folosință a unor bunuri din
moștenire, nefiind necesar să existe un act din care să reiasă în mod expres acceptarea succesiunii, ci fiind suficient a fi semnalate acte sau fapte care nu ar putea fi realizate decât în calitate de moștenitor.
In acest sens, un alt argument că F. A. C. a acceptat cel puțin tacit succesiunea lui D. I. F., rezidă din aspectul că aceasta este actualul acționar al mai multor societăți din România la care era acționar domnul F. I. D. (Anexa 14). Cu titlu de exemplu, contestatoarea menționează că din cuprinsul Certificatului de furnizare Informații nr._/02.10.2013 - Anexa 14 reiese că prin mențiunea nr._ din data de 14.06.2013 s-a modificat structura acționariatului societății S.C. PUZZLE CONSULTING GROUP S.R.L., în locul acționarului D. I. F. fiind numită doamna F. A. C., o astfel de schimbare a titularului de drept, ulterior decesului fostului titular neputând opera decât pe cale de succesiune.
O altă prezumție în opinia contestatoarei este că F. A. C. a promovat contestație la executare împotriva executării silite derulate de către BCR împotriva acesteia în cadrul dosarului de executare nr. 253/2013 fără a-și nega calitatea de moștenitor acceptant al succesiunii fratelui său.
Cu toate că aceste împrejurări care confirmă neîndoielnic acceptarea succesiunii de către F. C. A., au fost făcute cunoscute executorului judecătoresc conform actelor depuse în cadrul dosarului de executare, acesta nu a ținut cont de ele, dispunând prin încheierea din data de 11.11.2013 încetarea executării silite.
Motivarea executorului judecătoresc în sensul că în urma verificărilor efectuate de autorități în România a rezultat că nu s-au găsit declarații privind opțiunea succesorală pe teritoriul României cu privire la moștenirea rămasă de pe urma defunctului D. I.F. nu poate fi constitui motiv suficient pentru încetarea executării, în contextul probator anterior menționat.
hui incontestabile așadar următoarele împrejurări:
Contestatoarea a precizat că sunt incontestabile o . împrejurări:
Astfel, succesiunea de pe urma defunctului D. I.F. s-a realizat în conformitate cu legea germană, iar nu în conformitate cu legea română acesta fiind cetățean german; în termenul prevăzut de legea germană, calculat de la data la care F. C. A. a luat cunoștință de testamentul fratelui său, intimata nu a formulat declarație de renunțare la succesiune și a acceptat bunurile succesiunii prin conduită implicită; F. C. A. a realizat o . acte de acceptare a moștenirii; F. C. A. este moștenitoarea tuturor bunurilor mobile și imobile ale fratelui său, conform testamentului acestuia din data de 19.07.2012, prin urmare, inclusiv a tuturor bunurilor mobile și imobile aflate pe teritoriul României; aspectul că F. C. A. este moștenitoarea defunctului garant avalist D. I.F. a fost constatat de către Judecătoria Sectorului 3 București cu prilejul analizei cererii de încuviințare a executării silite în dosarul nr._/301/2013, autorizând pe cale de consecință executarea silită împotriva acesteia.
Cu privire la încheierea executorului judecătoresc din data de 11.11.2013, contestatoarea a arătat că aceasta încalcă dispozițiile art. 702 C.pr.civ., cazurile în care executorul judecătoresc poate dispune încetarea executării silite fiind în mod expres și limitativ prevăzute de lege., iar motivul pentru care executorul judecătoresc a dispus încetarea executării silite în dosarul nr. 253/2013 nu se regăsește între aceste situații.
În drept, contestația la executare a fost întemeiată pe disp. art. 194 și urm. C.pr.civ., art. 711 și urm. C.pr.civ., art. 686 C.pr.civ., art. 702 C.pr.civ., art. 110 Cod civil.
În dovedirea acțiunii, contestatoarea a depus la dosar înscrisuri.
În apărare intimatul B. D. P. V. a formulat întâmpinare, în cuprinsul căruia a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia și respingerea contestație ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar a solicitat respingerea contestație la executare ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, intimatul B. D. P. V. a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată și menținerea ca legală și temeinică a încheierii din data de 11.11.2013, pronunțată în cadrul dosarului de executare nr. 253/2013.
În motivare, a arătat că având în vedere ca nu s-a depus niciun înscris din care să rezulte acceptarea moștenirii de către debitoarea F. C. A., a solicitat Camerei Notarilor Publici București să-i elibereze un certificat din care sa rezulte dacă moștenirea debitorului D. I. F. a fost dezbătută.
La solicitarea Camerei Notarilor Publici București creditoarea a comunicat certificatul de deces la d-lui D. I. F., iar Camera Notarilor Publici București a comunicat executorului judecătoresc prin adresa nr. C_/24.10.2013 că procedura succesorală de pe urma defunctului D. I. F. nu a fost înregistrată pe rolul vreunui Birou Notarial Public.
De asemenea, creditoarea B. C. R. in data de 14.11.2013 a comunicat executorului judecătoresc Avizul Juridic privind statutul debitoarei F. C. A. în calitate de moștenitoare a fratelui său decedat D. F..
Deși în acest Aviz se face referire la adresa din 28.08.2012 prin care debitoarea F. C. A. a solicitat deschiderea testamentului, aceste documente nu au fost comunicate executorului judecătoresc.
Întrucât acest Aviz Juridic nu poate fi considerat ca fiind o acceptare a succesiunii din partea debitoarei F. C. A., în baza prevederilor art. 686 alin.l Cod proc.civ. executorul judecătoresc a dispus prin încheierea din data de 11.11.2013 încetarea executării silite împotriva debitoarei F. C. A..
Mai mult decât atât, la solicitarea executorului judecătoresc, la solicitarea executorului judecătoresc creditoarea a comunicat la data de 09.10.2013 un certificat din Registrul N. Notarial de Evidenta a Succesiunilor emis de . din care reiese ca succesiunea defunctului D. I. F. nu a fost dezbătută, aspect cunoscut de creditoare la data formulării cererii de executare, dar care nu a fost adus la cunoștința executorului.
În aceste condiții, intimatul B. D. P. V. arată că sunt aplicabile dispozițiile art. 686 alin.l Cod proc.civ., care prevăd ca „daca debitorul moare înainte de sesizarea executorului judecătoresc, nicio executare silită nu poate fi pornită…, cât timp moștenirea nu a fost acceptata de către cei chemați la moștenire".
Astfel, dacă decesul debitorului a intervenit după momentul la care titlul constator al obligației a dobândit caracter executoriu, dar înainte de sesizarea executorului judecătoresc, pornirea executării silite este prohibită.
Creditorul va putea începe executarea silită în situația în care succesiunea a fost acceptată de către cei chemați la moștenire, cu condiția rezultata din alin.2 al art. 686 Cod proc.civ. de a fi constata prin emiterea unui certificat de calitate de moștenitor.
Ori, Avizul Juridic" al casei de avocatura Beiten Burkhardt nu poate fi apreciat ca fiind o acceptare a succesiunii din partea debitoarei atâta timp cat legea impune cerința prezentării unui certificat de calitate de moștenitor.
De asemenea, creditoarea a depus la dosarul executional corespondența purtată între F. A. C. și societatea de avocatură ECOVIS-HMW în limba germană și traducerea în limba romană.
Din această corespondență reiese ca „dreptul la o parte legala din moștenire a soției separate, rămase în viață este, în temeiul legii germane, 1/4 care dintr-o omisune a contestatoarei, nu a fost anexată la contestație.
Având în vedere și acest ultim aspect, executorul judecătoresc a considerat ca executarea silita nu poate continua atâta timp cât nu a fost prezentat un certificat de calitate de moștenitor.
În dovedire, intimatul B. D. P. V. a depus un set de înscrisuri.
În drept au fost invocate disp. art. 205, art. 715 alin. 3 C.p.c.
În apărare intimata F. C. A. a formulat întâmpinare, în cuprinsul căruia a invocat excepția netimbrării, excepția tardivității formulării contestației, excepția inadmisibilității contestației, excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia, pe cale de consecință solicită respingerea contestației ca nefondată.
Pe fondul cauzei, intimata F. C. A. a arătat că cererea de chemare în judecată este nefondată, iar încheierea B. D. P. V. din data de 11.11.2013 a fost dată cu respectarea dispozițiilor legale.
Astfel, cf. art. 646 C.pr.civ., obligația creditorului este aceea de a acorda executorului judecătoresc sprijin efectiv pentru aducerea la îndeplinire în bune condiții a executării silite, punându-i la dispoziție și mijloacele necesare în acest scop. Desi Codul nu prevede sancțiuni exprese pentru neexecutarea obligatiilor de către creditor, lui îi revine interesul de a finaliza executarea, iar atitudinea sa pasivă nu îl afectează decât pe el.
Astfel fiind, nepunerea la dispoziția executorului judecătoresc a documentelor în baza cărora executarea poate fi efectuată, ce are ca efect imposibilitatea executării silite de către executor cu consecința încetării acesteia, reprezintă culpa exclusiva a creditorului, iar prin criticile aduse încheierii, prin actiunea de față, creditorul îsi invocă propria sa turpitudine/culpă.
Intimata a solicitat instanței să rețină că din incheiere rezultă ca la cererea de executare silită creditorul a atașat ca documente numai Biletul la ordin avalizat de defunctul său frate D. F. și testamentul lui D. F., tradus si legalizat, fiind de remarcat că din încheiere rezultă ca nici măcar certificatul de deces al lui D. F. nu a fost depus și atașat cererii.
In aceste condiții, in mod corect executorul a făcut aplicarea disp. art. 686 C.pr.civ., iar din Biletul la Ordin rezultă că debitor este D. F. și nu F. C. A., iar din încheiere rezultă că certificatul de deces a fost depus ulterior.
Astfel, executarea a început sub auspicii de nelegalitate, cu o executare silită a cărei încuviințare a fost cerută, după cum rezultă chiar din întâmpinare, contrar dispozițiilor imperative ale art. 665 alin. 1 C.pr.civ., înainte de înregistrarea cererii de executare silită, mai precis a încheierii ce trebuia emisă în acest caz.
Intimata F. C. A. a mai arătat că este de presupus că după primirea certificatului de deces, executorul, indus în eroare chiar de către creditor și-a dat seama că prin continuarea executării încalcă principiul legalității ce impune printre altele respectarea drepturilor pârâților, atunci când debitorul (persoana înscrisa în biletul la ordin) a decedat înainte sau în cursul executării silite, cu atat mai mult cu cât unele proceduri execuționale au caracter necontencios si nu presupun obligativitatea încunoștințării si participării debitorului.
Problema care se pune în cauza de fata nu este aceea prin care reclamanta încearcă să inducă in eroare instanța, anume daca intimata F. C. A. este sau nu moștenitoare a defunctului său frate D. F., cetățean german, decedat în Germania, ci dacă executorul a respectat dispozițiile imperative legale în vigoare la data pronunțării încheierii, in raport de documentele pe care le avea la dispoziție și de caracterul necontencios al acestei proceduri.
Intimata F. C. A. a solicitat să se rețină ca potrivit legislației speciale care guvernează biletul la ordin, anume Legea nr. 58/1934, modificată, debitor cambial (debitor aparent, după cum menționează aceasta) este D. F.; exclusiv pe baza biletului la ordin se poate proceda la executarea silita a acestui debitor, nu a altei persoane; persoanele împotriva cărora s-a primit o acțiune cambială, conform art. 63 din lege, pot invoca excepții cu privire la nulitatea titlului, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de opoziție la somația de executare; regimul juridic al excepțiilor cambiale este strict reglementat de lege; legea speciala instituie proceduri speciale privind contestația la executare; reclamanta încerca să acrediteze teoria falsa potrivit căreia, indiferent le orice ilegalitate intervenita pe parcursul executării silite, executorul ar trebui sa o continue și nu are dreptul de a dispune încetarea prin încheiere, intrucat executarea silită a fost deja încuviințată de către instanța; întrucat creditorul nu a pus la dispoziția B. documente legal valabile care să îl îndrituiască sa continue executarea silită împotriva intimatei F. C. A., în mod corect s-a dispus incetarea acesteia, prin încheiere, reținându-se în esența că debitorul avalist a decedat inainte de inceperea executării și nu i s-a pus la dispoziție si nu a putut obține un document conform legislatiei romane în vigoare care sa îi îngăduie continuarea procedurilor.
În esență, intimata F. C. A., susține că executorul a respectat procedurile ce trebuie urmate în ipoteza decesului debitorului, impediment ce are efect dilatoriu asupra executării, dar poate dobândi efect dirimant în cazul conduitei pasive a creditorului. In mod concret, executorul, pentru a putea continua executarea, ar fi trebuit să fie în posesia unui certificat de moștenitor de calitate, ori un astfel de document nu există și nici nu poate exista in circumstanțele date.
Dacă ar fi continuat executarea silită, executorul ar fi incalcat disp. art. 686, 688 C.pr.civ., iar actele sale ar fi fost lovite de o nulitate necondițonată de existenta unei vătămări, deoarece interdicția de a porni executarea, respectiv suspendarea sau încetarea executării începute în cazul decesului debitorului sunt cerințe legale extrinseci actelor de executare. Cu alte cuvinte, nulitatea afectează însăși executarea silită, dacă a fost pornita împotriva debitorului decedat sau în absenta actelor prevăzute de lege cu privire la moștenitorii acestuia.
Intimata a mai susținut că potrivit art. 656 C.pr.civ. încetarea executării silite se dispune numai prin încheiere (nu prin proces -verbal), iar conform alin. 1 lit. g, executorul are libertatea dar si obligația de a înscrie în încheiere „motivele în fapt și în drept care au determinat darea incheierii".
A nu recunoaște dreptul executorului judecătoresc de a înceta executarea în situații în care continuarea acesteia ar conduce la încalcarea dispozițiilor imperative ale legii, semnifică încălcarea principiului respectării legii si a drepturilor părților înscris la art. 627 C.pr.civ.
În dovedire, intimata F. C. A. a depus un set de înscrisuri.
În drept au fost invocate disp. art. 205, 712 alin. 2, OUG 80/2013 C.p.c.
La data de 24.02.2014, contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea susținerilor din cuprinsul întâmpinării formulate de către intimatul B. D. P. V., pe cale de consecință respingerea excepțiilor invocate de către acesta și admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată.
La data de 24.02.2014, contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea susținerilor din cuprinsul întâmpinării formulate de către intimata F. C. A., pe cale de consecință respingerea excepțiilor invocate de către aceasta și admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată.
Prin sentința civilă nr. 5982/02.05.2014, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sector 3 București și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 2 București.
În urma declinării, dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sector 2 București sub nr._/300/2014.
Prin sentința civilă nr. 8577/22.07.2014 pronunțată în dosarul nr._/300/2014, Judecătoria Sector 2 București a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, a cdeclinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 București și a constatat ivit conflictul negativ de competență, suspendând judecata și dispunând înaintarea dosarului către Tribunalul București.
În urma soluționării conflictului negativ de competență, Tribunalul București-Secția a-V-a Civilă, prin sentința civilă nr. 1022/17.09.2014, pronunțată în dosarul nr._/3/2014 a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 București.
În urma stabilirii competenței, judecata a fost reluată de către Judecătoria Sector 3 București.
La termenul de judecată din data de 19.12.2014, instanța a respins excepția netimbrării, invocată de către intimata F. C. A. dat fiind că din modul de formulare a contestației, nu se invocă motive de fond, nefiind incidente disp. art. 10 alin. 2 din OUG 80/2013, iar la dosar există depusă dovada de achitare a taxei de timbru în valoare de 1000 lei.
La același termen de judecată, instanța, față de obiectul contestației la executare și temeiul în drept al acesteia, din care fac parte și disp. art. 711 alin. 1 teza a II-a C.p..c, a respins excepția lipsei calității pasive invocată de către intimatul B. D. P. V., ca neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția lipsei calității pasive a intimatei F. C. A., față de disp. art. 644 C.p.c. raportat la disp. art. 36 C.p.c., instanța constatând că în cererea de executare silită această intimată a fost indicată ca fiind debitoare, a respins excepția lipsei calității pasive ca neîntemeiată.
De asemenea, instanța, a luat act de precizarea intimatei F. C. A. prin apărător, in sensul că nu mai susține excepția tardivității.
Instanța, cu privire la excepția inadmisibilității formulării unei acțiuni in contestație la executare, invocată de către intimata F. C. A., față de motivele invocate de către aceasta, a respins-o ca neîntemeiată, întrucât, potrivit disp. art. 711 alin. 1 raportat la art. 656 alin. 3 C.p.c., calea prevăzută de lege pentru atacarea actelor de executare este contestația la executare, urmând a avea în vedere și indicarea de către contestatoare a disp. art. 711 alin. 1 teza a I a C.p.c.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității capătului II al cererii, instanța a calificat argumentele indicate în susținerea excepției ca fiind susțineri pe fondul cauzei, urmând a fi avute ca și apărări în susținerea cererii de respingere a capătului II al acțiunii ca neîntemeiat, ce urmează a fi avute în vedere la pronunțarea asupra fondului cauzei.
La termenul de judecată din data de 06.02.2015 instanța a respins excepția lipsei de interes, invocată de intimata F. C. A., față de împrejurarea că din înscrisul depus in ședință publică rezultă că originalul titlului executoriu este depus la dosarul de executare nr. 253/2013 al B. D. P. V., și nu în dosarul de executare 79/2014 al B. D. și D. pentru care s-a solicitat încuviințarea executării silite în dosarul instanței nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constat următoarele:
La data de 11.06.2013, contestatoarea B. C. R. SA a formulat cerere de executare silită a intimatei-debitoare F. C. A., în baza titlului executoriu BO . nr._ emis pentru suma de 17.132.498,06 lei.
Pe baza cererii formulate la data de 11.06.2013 pe rolul B. D. P. V. a fost format dosarul de executare nr. 253/2013.
Odată cu cererea de executare silită, contestatoarea a depus: copie legalizată de pe testamentul lui D. F.; comunicarea efectuată către intimata-debitoare F. C. A. de HMW Avocați-N. cu privire la dosarul nr._/12R/R, operator Dr. Rolf Rahm; copie de pe pașaportul defunctului.
Prin Încheierea din data de 22.07.2013 pronunțată în dosarul nr._/301/2013 a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite a debitoarei F. C. A. de către Judecătoria Sectorului 3 București. În cuprinsul Încheierii s-a făcut mențiunea că debitoarea are calitatea de moștenitoare a garantului avalist D. I. F.).
Prin Încheierea nr. 1 din data de 12.09.2013 au fost stabilite cheltuielile de executare.
La aceiași dată a fost întocmită de executor somația cambială.
Executorul judecătoresc a efectuat demersuri în vederea identificării bunurilor deținute de intimată pe teritoriul României, și de asemene, acesta a efectuat demersuri pe lângă Camera Notarilor Publici și Infonot.
La filele 43-47 în dosarul de executare și care sunt numerotate ca fiind filele 46-50 in dosarul instanței vol. II, se regăsește copia de pe certificatul de deces al lui D. F. și avizul juridic privind statutul intimatei F. C. A. în calitate de moștenitoare a fratelui său decedat D. F., întocmit de dr. Gerrit Ponath, avocat specialist în drept succesoral, specialist în drept fiscal.
La data de 11.11.2013 executorul judecătoresc a întocmit Încheierea prin care a dispus încetarea executării silite împotriva debitoarei pentru imposibilitatea continuării executării silite având in vedere că în urma verificărilor efectuate a rezultat că nu s-au găsit declarații privind opțiunea succesorală pe teritoriul României cu privire la moștenirea rămasă de pe urma defunctului D. F..
În considerentele Încheierii, executorul judecătoresc a făcut trimitere la disp. art. 686 alin.1 C.proc.civ.
În raport de cele de mai sus, se va reține că executarea silită împotriva debitoarei F. C. A. a fost demarată după ce în prealabil a fost obținută încuviințarea executării silite de către instanța de executare.
În ce privește calitatea de moștenitoare a debitoarei F. C. A. de pe urma defunctului D. F. (cetățean german), se va reține că defunctul a lăsat un testament în favoarea d-nei F. C. A., sora sa, prin care a numit-o unică moștenitoare cu privire la întreaga avere din țară și străinătate.
Testamentul a fost întocmit de un notar care s-a deplasat la clinica in care a fost internat defunctul în data de 17.07.2012, iar în cuprinsul testamentului a fost inclusă mențiunea în sensul că defunctul a fost instruit de notar privind dispozițiile legale obligatorii privind legea germană a succesiunii.
Potrivit mențiunilor din certificatul de deces, f. 46, D. F. a decedat la 19.07.2012, ora 12:00 în B. Saarow, Germania.
Astfel cum rezultă din adresa comunicată debitoarei, f. 8-10, se reține că intimata F. C. A. a fost cea care a solicitat informații cu privire la situație juridică a moștenirii de pe urma defunctului. Potrivit relațiilor Ecovis, statutul moștenirii este dat de legea germană, debitoarei i s-au comunicat și care ar fi drepturile soției defunctului, precum și efectele juridice din perspectiva legii române.
În ultimul paragraf al adresei s-a indicat că în baza testamentului, sora, în speță intimata F. C. A., este unica moștenitoare, soția doar are dreptul la o cotă legală din moștenire.
Potrivit avizului juridic privind statutul intimatei F. C. A. în calitate de moștenitoare a fratelui său decedat D. F., întocmit de dr. Gerrit Ponath, avocat specialist în drept succesoral, specialist în drept fiscal, f. 49-50, rezultă că întreaga succesiune a defunctului D. F. face subiectul testamentului său din data de 17.07.2012, astfel, sora sa F. C. A. este unica moștenitoare. Întrucât aceasta nu a renunțat la interesul său asupra bunurilor, aceasta înseamnă că nu a revocat în mod retroactiv calitatea de moștenitor; in plus față de expirarea termenului limită pentru depunerea declarației de renunțare, ea a acceptat bunurile prin conduită implicită.
În raport de mențiunile din cuprinsul testamentului se va reține că defunctul și-a manifestat alegerea ca moștenirea de pe urma sa să fie supusă legii germane, în acest sens fiind incidente disp. art. 2634 C.civ. „(1) O persoană poate să aleagă, ca lege aplicabilă moștenirii în ansamblul ei, legea statului a cărui cetățenie o are.
(2) Existența și validitatea consimțământului exprimat prin declarația de alegere a legii aplicabile sunt supuse legii alese pentru a cârmui moștenirea.
(3) Declarația de alegere a legii aplicabile trebuie să îndeplinească, în ceea ce privește forma, condițiile unei dispoziții pentru cauză de moarte. Tot astfel, modificarea sau revocarea de către testator a unei asemenea desemnări a legii aplicabile trebuie să îndeplinească, în ceea ce privește forma, condițiile de modificare sau de revocare a unei dispoziții pentru cauză de moarte.”
Se va reține că intimata-debitoare F. C. A. nu a formulat critici în sensul că moștenirii de pe urma defunctului nu i-ar fi aplicabilă legea germană.
De asemenea, in raport de probele administrate în cauză urmează a se reține că s-a făcut dovada de către contestatoare a conținutului legii străine în condiițiile art. 2562 C.civ „ (1) Conținutul legii străine se stabilește de instanța judecătorească prin atestări obținute de la organele statului care au edictat-o, prin avizul unui expert sau printr-un alt mod adecvat. (2) Partea care invocă o lege străină poate fi obligată să facă dovada conținutului ei.”
Instanța urmează a reține că intimata însăși a înțeles să prevaleze de calitatea de moștenitoare testamentară a defunctului prin formularea unei acțiuni în justiție, în acest sens fiind depuse la dosar filele 1-3 din dosarul nr._/301/2013 și cererea de chemare în judecată, formulată și semnată personal de către intimata F. C. A., și care sunt depuse în prezentul dosar în vol. I, f. 114-120.
Intimata a formulat contestația la executare, și în cuprinsul acțiunii a precizat că este moștenitoarea testamentară a fratelui lui, potrivit legislației germane. De asemenea, intimata a făcut mențiune cu privire la faptul că succesiunea de pe urma lui D. F. a fost dezbătută.
Față de cele mai sus se consideră că motivele pentru care executorul judecătoresc a decis să dispună încetarea executării silite nu pot justifică această măsură.
Astfel, chiar dacă pe teritoriu României nu s-au găsit declarații privind opțiunea succesorală cu privire la moștenirea lui D. F., nu înseamnă că moștenirea sa nu a fost acceptată în raport de dispozițiile legii germane. Dimpotrivă, debitoarea a făcut dovada prin depunerea avizului juridic că cererea de executare silită formulată de aceasta se îndreaptă împotriva unei persoane care are calitatea de moștenitoare a defunctului potrivit legii germane, intimata F. C. A. .
De asemenea, se va reține că motivele în raport de care a fost dispusă încetarea executării silite nu vizează niciuna dintre situațiile prevăzute de art. 702 alin.1 pct. 1-5 C.proc. civ, care reglementează cazurile în care executorul judecătoresc poate întocmi o Încheiere de încetare a executării silite.
Se consideră că prin măsura de încetare a executării silite drepturile contestatoarei-creditoare au fost vătămate din moment ce, în concret, dreptul său de creanță nu mai putea fi realizat în cadrul dosarului de executare silită nr. 253/2013
Prin urmare, se va reține că Încheierea din data de 11.11.2013 a fost întocmită de executor cu nerespectarea dispozițiilor legale, și că vătămarea pricinuită contestatoarei nu poate fi înlăturată decât prin anularea Încheierii din 11.11.2013, fiind incidentă astfel sancțiunea anulării cu privire la Încheierea întocmită de executor.
În raport de cele arătate mai sus, se consideră că sunt neîntemeiate apărările formulate de biroul executorului judecătoresc legate de faptul că nu s-ar fi dovedit de către creditoare calitatea de moștenitoare a intimatei-debitoare.
De asemenea, în raport de cele arătate mai sus, instanța a răspuns și apărărilor formulate de către intimata F. C. A., și anume că executorul judecătoresc nu a respectat dispozițiile legale atunci când a întocmit Încheierea de încetare a executării silite. Executorul judecătoresc trebuie să urmărească ca executarea silită să fie efectuată în conformitate cu dispozițiile legale, însă și măsurile pe care le poate lua acesta trebuie la rândul lor să fie prevăzute de lege.
În temeiul art. 711 alin. 1 teza a I-a C.proc.civ și art. 719 alin. 1 C.proc.civ, instanța va anula Încheierea din data de 11.11.2013 întocmită de executorul judecătoresc D. P. V. în cadrul dosarului de executare nr. 253/2013 al B. D. P. V..
În ce privește capătul II al acțiunii, instanța va reține că prin răspunsul la întâmpinarea formulată de F. C. A., f. 340 vol I, contestatoarea a precizat că reluarea executării silite a fost solicită în înțelesul de continuare a executării silite, justificat de faptul că în măsura în care se va admite contestația la executare, executorul va trebuie să continue executarea silită.
La termenul din data de 19.12.2014 s-a consemnat în Încheierea de ședință, ca urmare a precizării formulate de contestatoare prin apărător, faptul că prezenta contestație nu este o contestație împotriva refuzului executorului judecătoresc.
Se va reține că încetarea executării silite a fost dispusă ca urmare a unei interpretări eronate a dispozițiilor legale în raport de înscrisurile din dosarul de executare și că executorul nu a refuzat executarea unui act de executare silită.
Prin urmare, dată fiind soluția de anulare a Încheierii din data de 11.11.2013 întocmită de executorul judecătoresc D. P. V. în cadrul dosarului de executare nr. 253/2013 al B. D. P. V. și efectele retroactive pe care le produce sancțiunea anulării, în temeiul art. 719 alin. 1 și 5 C.proc.civ. instanța va dispune continuarea executării silite în cadrul dosarului de executare nr. 253/2013 împotriva intimatei-debitoare F. A.. Prin această dispoziție a instanței lămurește modul în care se va derula executarea silită ca efect al anulării Încheierii din 11.11.2013, și se evită situația în care executarea silită ar putea fi împiedicată printr-o măsură dispusă de executor.
În ce privește formularea contestației la executare împotriva intimatului B. D. P. V., se va da eficiență disp. art. 644 C.proc.civ care prevede în mod expres că părți în executarea silită sunt doar creditorul și debitorul, precum și precizărilor la acțiune formulate de contestatoare, în sensul că prezenta contestație nu este o contestație împotriva refuzului executorului judecătoresc, motiv pentru care instanța va respinge acțiunea formulată împotriva acestui intimat, ca neîntemeiată.
Astfel, se va reține că față de cererea formulată împotriva intimatului B. D. P. V., contestatoarea este cea care a pierdut procesul, și față de disp. art. 451 si art. 453 C.proc.civ, urmează a se dispune obligarea contestatoarei la plata către intimatul B. D. P. V. a sumei de 2.480 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
În ce privește cererea contestatoarei de obligarea a celor doi intimați la plata cheltuielilor de judecată în solidar, in temeiul art. 451 și art. 453 C.proc. civ, instanța va admite in parte această cerere, în se sensul că va obliga intimata F. C. A. la plata către contestatoare a sumei de 16.954,98 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat.
În ce privește cererea intimatei F. C. A. de reducere a onorariul de avocat de 15.954,98 lei, instanța urmează a reține că această măsură nu se impune dată fiind valoarea obiectului, complexitatea cauzei și munca efectiv prestată de avocat începând cu formularea cererii de chemare în judecată, a răspunsurilor la întâmpinare și continuând cu reprezentarea clientului la toate termenele de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite în parte contestația la executare, astfel cum a fost precizată de contestatoarea B. C. R. SA, înregistrată la Registrul Instituțiilor de Credit sub nr. RB-PJR-40-008, cu sediul în București, .. 5, sector 3 și cu sediul ales în sector 1, București, . Bucharest Business, nr. 1A, bl. ., la SCA N. N. D. Kingston Petersen în contradictoriu cu intimații B. D. P. V., cu sediul în București, .. 5-7, ., sector 2 și cu sediul ales în sector 1, București, Cpt. Av. Ghe. Marasoiu, nr. 16, .&P. S.C.A. și F. C. A. cu domiciliul ales în sector 4, București, ., ., ., la SCPA Vitzman&Asociații.
Anulează Încheierea din data de 11.11.2013 întocmită de executorul judecătoresc D. P. V. în cadrul dosarului de executare nr. 253/2013 al B. D. P. V..
Dispune continuarea executării silite în cadrul dosarului de executare nr. 253/2013 împotriva intimatei-debitoare F. C. A..
Respinge acțiunea formulată împotriva intimatului B. D. P. V., ca neîntemeiată.
Obligă intimata F. C. A. la plata către contestatoare a sumei de 16.954,98 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat.
Obligă contestatoarea la plata către intimatul B. D. P. V. a sumei de 2.480 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Cu apel in 10 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Executorie.
Prezenta hotărâre, după rămânerea definitivă, va fi comunicată executorului judecătoresc.
Pronunțata în ședință publică, azi 20.02.2015.
P., Grefier,
S. L. M. P.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 31/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 1977/2015. Judecătoria SECTORUL 3... → |
|---|
