Plângere contravenţională. Sentința nr. 31/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 31/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 31-12-2015 în dosarul nr. 18678/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 31.12.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. M.
GREFIER: A. M. U.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de petentul G. V. în contradictoriu cu intimata D. G. DE POLITIE LOCALA SECTOR 3, având ca obiect plângere contravențională .
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 11.12.2015, fiind consemnate în încheierea de ședința de la acea data, parte integranta din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 24.12.2015, 31.12.2015 când în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.03.2015 sub nr. de mai sus, petentul G. V. a formulat în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție Locală Sector 3 – Direcția Ordine Publică Parcuri plângere contravențională, solicitând anularea procesului verbal de contravenție . OLP nr._, iar, în subsidiar, o redozare a sancțiunii aplicate.
În motivarea plângerii contravenționale s-a arătat, în esență, că la data de 03.02.2015, Poliția locală a Sectorului 3, printr-un agent al acesteia, ar fi constatat faptul că autoturismul marca Dacia 1310, cu numărul de înmatriculare_ a fost surprins la ora 18:10, parcat pe spațiul verde aferent al ., (Tribunalul București) deteriorând astfel vegetația cu roțile vehiculului.
D. urmare procedându-se la identificarea titularului autoturismului respectiv, s-a constatat că este înmatriculat pe numele numitei S. C., domiciliată în București, ., ., fapt pentru care în acest sens a fost întocmită și expediată o comunicare către această persoană la data de 11.02.2015 prin care aceasta a fost înștiințată despre existența acelei prezumtive contravenții, cu toate consecințele acesteia, în cazul în care nu se va conforma întregului conținut al corespondenței respective.
Conform acelei adrese, a fost comunicate către intimată toate datele de identificare ale petentului, el fiind acela care în ziua respectivă a folosit autoturismul menționat în adresa amintită.
Urmare a acestei prime corespondențe, aceeași intimată a întocmit procesul-verbal în litigiu, ale cărui coordonate au fost amintite mai înainte, el fiind afișat la vedere pe ușa de intrare a blocului unde se află locuința respectivă, la data de 12.03.2015 conform ștampilei aplicate în acest sens pe verso-ul procesului-verbal amintit.
Cu privire la nelegalitatea și netemeinicia procesului-verbal în litigiu, s-au învederat următoarele:
- Data întocmirii procesului-verbal este la 20.02.2015, în condițiile în care prezumtiva contravenție ar fi fost comisă la data de 03.02.2015.
- In adresa mai înainte amintită și expediată către numita S. C., se face precizarea că autoturismul respectiv „a fost surprins ca fiind parcat la ora 18:10 la data 03.02.2015" în timp ce în procesul verbal în litigiu se precizează că „autoturismul a fost surprins la ora 14:35 la data de 03.02.2015". (cu alte cuvinte care dintre cele două ore menționate mai înainte reprezintă realitatea și cum poate fi ea demonstrată?)
- Se menționează faptul că „a fost deteriorată vegetația cu roțile autovehiculului", dar s-a omis să se precizeze dacă în acea zonă exista într-adevăr vegetație, pentru că de fapt, de foarte multă vreme pe o distanță de circa 1.00 m-1,50 m, de la bordura ce delimita ., în interiorul așa zisului spațiu verde, nu exista o asemenea vegetație, ci doar un spațiu arid, fară ca acesta să fi avut vreodată vegetație.
- Din punctul de vedere al temeiului de drept menționat în acest proces-verbal se menționează că respectiva contravenție este prevăzută la art. 5, lit. c din Legea 24/2007, iar sancțiunea aplicabilă este aceea prevăzută de art. 23 alin. 1 lit.b din Legea 24/2007, sancționată cu amendă de la 200 la 1000 lei.
Sub acest aspect este de observat faptul că ipotetic o asemenea contravenție se poate încadra la art. 5 lit. c din Legea 24/2007, însă unei asemenea contravenții îi sunt aplicabile dispozițiile sancționatorii de la art. 23 alin.l lit. a din Legea 24/2007, în acest text prevăzându-se în mod expres că aici se încadrează și contravenția de la art. 5 lit. c din Legea 24/2007 situație care prevede și alte limite ale unei sancțiuni pentru persoane fizice și anume cele de la 50-100 lei.
Cu alte cuvinte, temeiul de drept menționat, este unul necorespunzător prevederilor legale.
- S-a stabilit pentru prezumtiva contravenție o amendă de 200 lei, în condițiile în care, așa cum s-a arătat, limitele unei amenzi pentru o asemenea contravenție, sunt de la 50 la 100 lei.
- Tot în acest alineat din procesul-verbal din litigiu cu privire la posibilitatea de a se plăti amenda în 48 de ore de la comunicarea procesului verbal este anulată mențiunea „poate" și păstrată mențiunea „nu poate" achita în termen de 48 ore..., situație iarăși la fel de nelegală și neprevăzută nici în Legea 24/2007 și nici în OUG nr.2/2001, ceea ce înseamnă în cele din urmă o altă nelegalitate evidentă a procesului-verbal respectiv.
-La rubrica martor procesul-verbal nu este tăcută nici o mențiune în ceea ce privește existența sau nu a unei asemenea persoane care să confirme realitatea celor consemnate în procesul-verbal.
- La rubrica „mențiuni ale agentului constatator" se precizează că „proces-verbal întocmit la D.G.P.L.S.3 SERV 2 OP", iar la rubrica „obiecțiuni ale contravenientului" se precizează „contravenientul nu este de față".
- Procesul-verbal este întocmit de polițistul local TICOI E. și semnat la două poziții ale acestuia de aceeași persoană, în timp ce adresa inițială privind existența acestei contravenții și trimisă numitei S. C., este semnată de DIRECTORUL GENERAL ADJUNCT și de ȘEFUL DE SERVICIU de la Serviciul 2 Ordine Publică din cadrul Direcției Generale de Poliție Locală Sector 2.
Nu este posibil ca despre existența unei contravenții să se întocmească un act constatator (proces-verbal) după o perioadă de aproape trei săptămâni și în mod efectiv acesta să devină în mod real și un document care să constituie o bază legală pentru constatare și sancționare.
Din punctul de vedere al prevederilor Ordonanței 2/2001 nu au fost respectate dispozițiile art. 15 alin. 1, (procesul-verbal constatator a fost întocmit mult mai târziu fată de data constatării contravenției) art. 16 alin. 1 (sunt indicate greșit temeiurile de drept privind sancționarea contravenției respective), nu se consemnează posibilitatea achitării în termen de 48 ore a jumătății din minimul amenzii, nu se cunoaște cu certitudine, cine a fost agentul constatator de la data constatării, sunt contradicții cu privire la ora la care ar fi fost comisă acea contravenție așa cum am arătat mai înainte, disp. art. 19^ cu privire la lipsa unui martor la încheierea procesului-verbal respectiv., disp.art. 28, alin. 1, cu referire la modalitatea plății amenzii (în cazul în care toate celelalte prevederi legale contravenționale ar fi fost întrutotul respectate de agentul constatator al contravenției).
In drept au fost invocate prevederile art. 31 și urm. din Ordonanța 1 "001 aplicabilă și în prezentul litigiu contravențional.
În probațiune s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriu și martori.
La data de 21.07.2015, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitate respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
În drept au fost invocate prevederile art. 205-208 din Codul de Procedură Civil dispozițiile Legii nr. 24/2007, dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
În probațiune s-a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . OLP nr._/20.02.2015 petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 200 lei, reținându-se că în data de 03.02.2015 autoturismul marca Dacia 1310, cu numărul de înmatriculare_ a fost surprins la ora 18:10, parcat pe spațiul verde aferent al ., (Tribunalul București) deteriorând astfel vegetația cu roțile vehiculului, în drept fapta fiind încadrată în prevederile art. 5 lit. c din Legea nr. 24/2007.
În urma verificărilor efectuate s-a constatat că autoturismul cu nr. de înmatriculare_ îi aparține doamnei S. C., acesta comunicând intimatei faptul că la data constatării contravenției autoturismul fusese condus de către G. V., petentul din prezenta cauză.
Procesul verbal de contravenție face dovada deplină asupra situației de fapt reținute și asupra încadrării în drept a faptei până la proba contrară ce incumbă petentului.
Sub aspectul legalității, instanța reține că procesul verbal de contravenție cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art.17 din OG 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.
Astfel, instanța nu poate reține criticile de nelegalitate referitoare la data la care a fost întocmit procesul verbal de contravenție, în sensul că se menționează că fapta a fost comisă în data de 03.02.2015 în timp ce procesul verbal a fost încheiat la data de 20.03.2015, întrucât, pe de-o parte, au fost efectuate verificări cu privire la persoana care a condus vehiculul în data respectiv, iar, pe de altă parte, potrivit prevederilor art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 procesul verbal de contravenție poate fi încheiat în cel mult 6 luni de la data constatării faptei.
Relativ la temeiul în baza căruia s-a aplicat sancțiunea contravențională, instanța reține că acest a fost determinat în mod corect de către agentul constatator, fiind vorba de art. 23 lit. b din Legea nr. 24/2007 care prevede că sancțiunea prevăzută de art. 5 lit c din aceeași lege se sancționează cu amendă de la 200 la 1000 lei.
În ceea ce privește critica legată de menționare în cuprinsul procesului verbal a faptului că petentul nu ar posibilitatea de a achite jumătate din cuantumul amenzii în termen de 48 de ore, instanța, reținând incidența dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001 coroborate cu prevederile Legii nr. 24/2007, apreciază că petentul nu are o astfel de posibilitate, astfel că în mod corect agentul constatator a făcut acea mențiune în cuprinsul actului sancționator.
Un ultim aspect de nelegalitate subliniat de către petent se referă la lipsa semnăturii martorului asistent.
Instanța apreciază că o astfel de carențe nu este de natură să ducă la anularea procesului de contravenție. Pentru a ajunge la o astfel de concluzie, instanța are în vedere că sancțiunea ce intervine în ipoteza încălcării dispozițiilor art. 16 din O.G. Nr. 2/2001 este nulitatea relativă, iar nu cea absolută. Această concluzie se desprinde implicit din motivarea deciziei nr.XXII din 19 martie 2007 pronunțată de ICCJ în recurs în interesul legii, unde se arată că situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță.
Astfel, prin acest text de lege se prevede că "lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal", specificându-se că numai în astfel de situații "nulitatea se constată și din oficiu".
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea domiciliului contrevenientului, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
Așadar, sancțiunea care intervine în cazul nerespectării dispozițiilor art.16 al.1 din OG 2/2001 este nulitatea relativă implicită, virtuală. În consecință, partea interesată va trebui să dovedească toate cele trei condiții ale nulității, respectiv vătămarea, încălcarea formelor procedurale și împrejurarea că vătămarea nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului. În speță nu s-a dovedit decât încălcarea formelor procedurale, așa încât, nefiind întrunite cumulativ condițiile enumerate, sancțiunea nulității nu poate opera.
În ceea ce privește contradicția dintre adresa comunicată proprietrului vehiculului și mențiunile din procesul verbal de contrevenție, instanța apreciază că sunt irelevante, verificarea legalității actului sancționator făcându-se prin raportare la dispozițiile legale incidente și nu prin analiza comparative cu alte înscrisuri.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, din întreaga reglementare în materie contravențională din cuprinsul OG 2/2001 se desprinde ideea că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, ce izvorăște din presupunerea, de asemenea relativă, că agentul constatator, ca însărcinat al statului, oferă suficiente garanții de moralitate, onestitate și de imparțialitate în activitatea de constatare a situației de fapt și de aplicare a sancțiunilor contravenționale.
Din analiza practicii CEDO în materie (hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din data de 4 octombrie 2007 pronunțată în cauza A. c. României), reiese că procesul-verbal se bucură de această prezumție cât timp faptele au fost constatate prin propriile simțuri de agentul constatator (ex propriis sensibus). În cauză, procesul verbal a fost încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator, astfel încât petentului îi revine sarcina de a răsturna prezumția, propunând probe în sprijinirea afirmațiilor sale.
In cauza de față, petentul nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal, simpla sa poziție exprimată în cuprinsul plângerii nu are suficientă putere probatorie pentru a duce la răsturnarea prezumției de temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție.
Sub aspectul sancțiunii contravenționale aplicate, instanț reține că petentului i s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 200 lei, respectiv minimul prevăzut de lege. Atitudinea petentului față de fapta săvârșită, respectiv absența oricărei recunoașteri a caracterului său antisocial, disprețul manifestat implicit față de drepturile subiective ale semenilor, determină instanța să aprecieze că sancțiunea amenzii aplicare nu se impune a fi reindividualizată.
In aceste condiții, nefiind dovedită o situație de fapt contrară celei reținute în procesul verbal, și neexistând cauze de nulitate a procesului verbal, în baza art. 34 din OG 2/2001 instanța va respinge plângerea ca neîntemeiată.
PENTU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul G. V. CNP_ cu domiciliul în COSERENI, LA MAGAZINUL DE PIESE AUTO SI AUTOSERVICE în contradictoriu cu intimata D. G. DE POLITIE LOCALA SECTOR 3 cu sediul în sector 3, București, .. 42, . neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 31.12.2015.
PREȘEDINTE | GREFIER |
A. M. M. | A. M. U. |
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2243/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2249/2015. Judecătoria... → |
|---|
