Contestaţie la executare. Sentința nr. 2263/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2263/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 2263/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILA NR. 2263
Ședința publică din data de 20.02.2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. M. I.
Grefier: C. D. B.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de contestatoarea O. P. SA în contradictoriu cu intimații D. V., N. F., S. G. și terțul poprit B. C. R. având ca obiect contestație la executare și suspendarea executării.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 06.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședința de la acea data, parte integranta din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitatea partilor sa depuna concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 13.02.2015, apoi pentru data de 20.02.2015, când în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin contestatia la executare înregistrată pe rolul Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti, sub nr._, la data de 06.10.2014, contestatoarea . a solicitat in contradictoriu cu creditorii D. V., N. F., S. G. si tertul poprit B. C. R., admiterea contestatiei la executare si: anularea adresei de infiintare a popririi din data de 17.09.2014, precum si a tuturor actelor de executare subsecvente acesteia emise in cadrul dosarelor de executare nr. 101/2012, 112/2012 si 123/2012 aflate la B. Bara J. si, pe cale de consecinta, suspendarea executarii silite ce face obiectul dosarelor mai sus mentionate aflate la B. Bara J. pana la solutionarea contestatiei, precum si, restabilirea situatiei anterioare executarii prin restituirea sumelor executate, potrivit dispozitiilor art.4042 C.pr.civ., in cazul in care executarea silita va fi finalizata pana la data solutionarii contestatiei la executare, cu cheltuieli de judecata, reprezentand taxa de timbru, onorariu expert si de asemenea, sa se ia act va solicita onorariu de avocat pe cale separata.
In motivare, contestatoarea a aratat ca, prin adresa de infiintare a popririi emisa in dosarele nr. 101/2012, 112/2012 si 123/2012 din data de 17.09.2014, B. Bara J. a solicitat tertului poprit BCR sa se conformeze acesteia, in sensul infiintarii din nou a popririi pentru dosarele de executare nr. 101/2012, 112/2012 si 123/2012 aflate la B. Bara J., pana la concurenta sumei de 35.000 lei, suma formata din cheltuieli de executare conform proceselor verbale emise in intervalul de dosare nr. 84-127/26.07.2012, precum si din debit, conform Deciziei civile nr. 935/06.06.2011pronuntata de Curtea de Apel Bacau.
De asemenea, a mai aratat ca, masura popririi in cadrul acestor dosare de executare a mai fost infiintata, la cererea B. Bara J., prin adresele emise in dosarele nr.84-127/26.07.2012 fiind contestata la Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti, in acest sens, fiind inregistrat dosarul nr._/301/2014, dosar din care a fost ulterior disjunsa contestatia la executare in ceea ce priveste masura popririi, fiind format dosarul nr._/301/2012. In cadrul acestui din urma dosar, instanta s-a pronunta in sensul ca:”Respinge exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti a contestatiei la executare ce formeaza obiectul dosarului nr._/301/2012 in ceea ce priveste contestatia la executare prin poprire, invocata de intimati, ca neintemeiata. Respinge exceptia tardivitatii formularii contestatiei, invocata de intimati, ca neintemeiata. Admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a B. Bara J., invocata de intimati si in consecinta respinge contestatia la executare formulata in contradictoriu cu acesta, ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva. Admite contestatia la executare si in consecinta: Anuleaza aderesele de infiintare a popririi in dosarele de executare nr. 84-127/2012 aflate pe rolul B. Bara J.. Definitiva. Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Contestatoarea a precizat ca, impotriva acestei hotarari, intimatii au formulat recurs, care a fost in inregistrat pe rolul Tribunalului Bucuresti, iar prin Deccizia nr.808/26.05.2014, instanta a dispus admiterea recursului si, in consecinta, a modificat sentinta in sensul respingerii contestatiei la executare.
A sustinut ca executarea silita este prescrisa. Dipozitiile legale incidente privind prescriptia dreptului de a cere executarea silita in vigoare la data demararii executarii silite: art.405 C.pr.civ. 1865 prevad ca: A. 1 - Dreptul de a cerere executarea silita se prescrie in termen de 3 ani, daca legea nu prevede altfel. In cazul titlurilor emise in materia actiunilor reale imobiliare, termenul de prescriptie este de 3 ani. A. 2 – Termenul de prescriptie incepe sa curga de la data cand se naste dreptul de a cerere executarea silita. A..3 – Prin implinirea termenului de prescriptie orice titlu executoriu isi pierde puterea executori.
Totodata, a mentionat ca potrivit dispozitiilor art.278 pct.1 C.pr.civ.,’’hotararile primei instante sunt executorii cand au ca obiect plata salariilor sau alte drepturi izvorate din raporturile juridice de munca, precum si a sumelor cuvenite, potrivit legii, somerilor’’, iar in acest sens, sunt si prevederile art.274 din Codul muncii, conform carora,’’hotararile pronuntate in fond sunt definitive si executorii de drept’’.
A mai aratat ca in interpretarea prevederilor art. 405 alin.1 Cod proc. civ., în doctrina s-a considerat că „(...) hotărârile de primă instanță, date cu execuție vremelnică, devin executorii din momentul pronunțării lor" (S. Zilberstein, V.M. C., Tratat de executare silită, Ed. Lumina Lex, 2001, pag. 219-221). Așadar, în cazul acestor hotărâri, termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită începe să curgă de la data pronunțării lor, moment de la care ele devin executorii.
De asemenea, a mentionat ca normele privind prescripția extinctivă având caracter imperativ, acestea pot fi invocate pe calea contestației la executare.
Raportat la dispozițiile legale mai sus menționate, a sustinut ca termenul de prescripție pentru executarea creanței conform titlului executoriu reprezentat de Decizia civilă nr. 935/06.06.2011 s-a împlinit la data de 06.06.2014. Față de data adresei de înființare a popririi, respectiv 17.09.2014, a precizat că, în speță, executarea silită în baza hotărârii judecătorești mai sus menționate a fost demarată de creditori după mai mult de 3 ani de la momentul pronunțării deciziei. In aceste condiții, reiese în mod clar că în dosarele de executare contestate a intervenit prescripția dreptului de a solicita executarea silită de către intimații din prezenta cauză.
Astfel ca, a solicitat instanței să constate intervenirea prescripției dreptului de a cere executarea silită și să dispună anularea adresei de înființare a popririi emisă în data de 17.09.2014 în dosarele de executare nr. 101,112,123/2012 de B. Bara J..
A mai aratat ca executarea silită împotriva ei a început fără aprobarea unei instanțe judecătorești competente, nerespectându-se prevederile art. 373 indice 1 C.proc.civ. conform carora „ Cererea de executare silită, însoțită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel. Acesta, de îndată, va solicita instanței de executare încuviințarea executării silite, înaintându-i în copie cererea de executare și titlul respectiv.
A mai mentionat ca art. 373 alin. (2) C.proc.civ. prevede că: „Instanța de executare este judecătoria în circumscripția careia se face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."
Contestatoarea a mai sustinut ca executarea silita împotriva ei a început fără aprobarea instanței judecătorești competente, nerespectându-se prevederile art. 373 indice 1 Cod proc.civ., astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 42/2009. Dosarele de executare contestate ale B. B. J. au fost transmise către O. P., fără a fi însoțite de o copie a încheierii de încuviințare a executării pronunțată de instanța competentă. Or, dispozițiile legale mai sus citate sunt neechivoce în sensul că numai instanța de executare este cea care poate să încuviințeze efectuarea executării silite și nu o altă instanță, cum ar fi instanța de la sediul executorului judecătoresc. In speță, instanța de executare în materia popririi nu poate fi decât instanța de la sediul terțului poprit, respectiv Judecătoria Sectorului 3 București, insa încheierea de încuviințare a executării silite prin poprire dată de Judecătoria Sectorului 3 nu există în speță.
Chiar și in situația în care executorul judecătoresc ar fi obținut o încheiere generică de încuviințare a executării silite dată de o alta instanța decât Judecătoria Sectorului 3 București, acest aspect nu este de natură a face inaplicabile dispozițiile legale imperative din materia popririi și de a substitui obligativitatea obținerii unei astfel de încheieri de încuviințare a executării silite dată de instanța de executare competentă.
A mentionat ca, este evident că o alta instanța, prin încheierea de încuviințare a executării silite, chiar și generic dată, nu putea să încuviințeze decât acele forme de executare silită pentru care ea însăși este instanță de executare. Or, în privința executării silite prin poprire împotriva ei, aceasta alta instanță nu este și nu poate fi decât instanța de executare, de vreme ce atât debitorul O. P., cât și terțul poprit BCR S.A. au sediul în circumscripția Curții de Apel București.
A interpreta dispozițiile legale în sens contrar, înseamnă a ignora caracterul imperativ și derogatoriu al normelor legale care reglementează executarea silită prin poprire și care stabilesc explicit că instanța de executare în materia popririi nu poate fi decât instanța de la sediul terțului poprit.
Nici într-un caz nu se poate considera ca în speța este suficienta încuviințarea dată de o instanță de judecată, care nu este instanța de executare.
Concluzia care reiese din cele de mai sus este aceea că executarea silită prin poprire este realizată fără a exista o încuviințare din partea instanței competente, respectiv cu încălcarea dispozițiilor 373 indice 1 Cod procedură civilă.
Prin urmare, având în vedere că normele care reglementează procedura executării silite sunt norme imperative și a căror nerespectare atrage nulitatea absolută a actelor efectuate cu incalcarea lor, rezultă că toate actele de executare întocmite în temeiul unei încuviințări care a fost pronunțată de o instanță necompetentă sunt lovite de nulitate absolută.
In ceea ce priveste necompetența executorului judecătoresc în efectuarea executării silite prin poprire împotriva sa, a aratat ca potrivit dispozițiilor art. 373 alin. 1 si 2 din Codul de procedură civilă, „Hotărârile judecătorești si celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în care urmează să se efectueze executarea ori, in cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în care se află acestea. Daca bunurile urmăribile se află în circumscripțiile mai multor curți de apel, este competent oricare dintre executorii judecătorești care funcționează pe lângă una din acestea. Instanța de executare este judecătoria in circumscripția căreia se va face executarea, in afara cazurilor in care legea dispune altfel."
Prevederi legale referitoare la competența de soluționare a cererilor de executare sunt întâlnite și în cuprinsul dispozițiilor Legii 188/2000. In conformitate cu dispozițiile art. 8 alin.1 din Legea 188/2000 „executorii judecătorești își îndeplinesc atribuțiile în circumscripția curții de apel pe lângă care funcționează, dacă prin lege nu se dispune altfel".
A aratat ca din interpretarea acestui text de lege reiese faptul că, prin lege, executorii judecătorești sunt competenți să soluționeze cererile de executare silita, exclusiv în circumscripția teritorială a curții de apel de care aparțin.
Această interpretare este confirmată de dispoziții similare din Legea nr.188/2000. Potrivit prevederilor art.7 alin.1 lit. a din Legea 188/2000,’’executorului judecătoresc îi este conferita prin lege atribuția de punere în executare a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii";
Din coroborarea dispozițiilor art. 7 alin.l lit. a) din Legea 188/2000 cu prevederile art.9 alin.1 din același act normativ, contestatoarea a sustinut ca reiese că este competent să soluționeze o cerere de executare a dispozițiilor unei hotărâri pronunțate în materie civilă (inclusiv litigii de muncă) executorul judecătoresc din circumscripția judecătoriei în a cărei rază teritorială urmează să se facă executarea.
Astfel după cum rezultă din prevederile art. 452 din Codul de procedură civilă, poprirea reprezintă acea formă de executare prin care „creditorul urmărește sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri incorporate urmăribile, datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente". In materia popririi competența teritorială a executorului judecătoresc se stabilește în funcție de dispozițiile art. 453 alin. (1) C.proc.civ, conform cărora „poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului, ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit.
Prevederile legale mai sus-citate stabilesc criteriile pentru determinarea competenței executorului judecătoresc în cazul în care executarea se va face prin poprire.
In raport de dispozițiile art. 373 alin. (1) din codul de procedură civilă anterior citate, hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în care urmează să se efectueze executarea.
Instanța de executare este judecătoria chiar și în situația în care se execută o hotărâre judecătorească pronunțată în primă instanță de tribunal sau de curtea de apel (pentru detalii, a se vedea M. T., Gh. B., „Codul de procedură civilă, comentat și adnotat", Editura Univers Juridic, București, 2007, p. 1187).
In interpretarea prevederilor art. 453 alin. 1 Cod proc.civ., reiterate anterior, doctrina a subliniat că „nu orice executor poate să înființeze poprirea, ci, la alegerea creditorului popritor, are aceasta competenta executorul de la domiciliul sau sediul debitorului sau terțului poprit. Dacă executorul sesizat de creditor nu este competent, necompetența sa poată fi invocată pe calea contestației la executare".
Așadar, se poate observa faptul că textul de lege prevede o competență alternativă de soluționare a cererilor de executare prin poprire, stabilită de legiuitor fie la domiciliul sau sediul debitorului, fie la cel al terțului poprit.
In speță, atât debitorul O. P. S.A., cât și terțul poprit BCR S.A. București sunt persoane juridice cu sediul în București, iar Biroul Executorului Judecătoresc B. J. se află în circumscripția Curții de apel Bacău, fiind situat în localitatea Moinești.
In aceste conditii, este indubitabil că întreaga procedură a executării silite prin poprire, inițiată împotriva unui debitor cu sediul în afara circumscripției teritoriale a organului de executare, este desfășurată cu încălcarea normelor privind competența, stabilite imperativ de art. 453 alin. 1 rap. la dispozițiile art. 373 C.proc.civ și este profund nelegală, impunându-se anularea acesteia, precum și a tuturor actelor de executare întocmite în Dosarele de executare contestate.
A mai sustinut ca executarea silita este nelegala in lipsa mandatului executorului judecătoresc. Potrivit dispozițiilor art. 373 indice 1 alin. (1) C.proc.civ., „cererea de executare silită însoțită de titlul executoriu se depune la executorul judecătoresc; dacă legea nu prevede altfel."
Cererea de executare silită trebuie depusă la executorul judecătoresc de către creditor sau mandatarul acestuia, însoțită de titlul executoriu în original.
In prezenta cauză, toate cererile de executare silită au fost formulate de către Societatea civilă de avocați „U. și Asociații", prin avocat D. D., în calitate de reprezentant al intimaților creditori. Or, la actele de executare ce i-au fost comunicate nu s-a atașat nicio dovada a mandatului dat societății de avocați de către creditorii-intimați.
Contestatoarea a sustinut că executorul judecătoresc avea obligația de a verifica mandatul avocatului creditorilor înaintea începerii executării silite a sa.
Avand în vedere că în cadrul dosarelor de executare contestate nu se regăsesc împuternicirile avocațiale sau contractul de asistență juridică încheiat cu creditorii, contestatoarea a aratat că executorul judecătoresc a început executarea silită împotriva sa în lipsa unui mandat valabil din partea creditorilor. Mai mult, conform adresei nr. 2854/21.03.2012 emisă de Baroul București rezultă că dl avocat U. Ș.-L. a fost suspendat din exercitarea profesiei de avocat pentru neplata taxelor/contribuțiilor profesionale către Baroul București, începând cu data de 01.10.2009 prin Decizia nr. 2118/226/29.09.2009, dată la care av. D. D. a avut calitatea de asociat unic. Or, potrivit dispozițiilor art. 29.4 din Anexa III la Statutul de exercitare a profesiei de avocat, daca societatea civila de avocați rămâne cu un singur avocat asociat pentru o perioada de 3 luni, aceasta intra in lichidare.
Față de conținutul prevederilor mai sus menționate, rezultă că Societatea civila de avocați "U. și Asociații" este dizolvata de drept de la data de 01.01.2010, inclusiv anterior pretinsei mandatari a acesteia in vederea desfășurării executării silite, iar dna avocat D. nu putea avea calitatea de reprezentant întrucât nu își exercita profesia în una dintre modalitățile (art. 212 Statul), respectiv in una din formele (art. 180) limitativ prevăzute de lege, figurând avocat asociat într-o societate care este dizolvata de drept din data de 01.01.2010.
In consecință, a sustinut că pentru toate aceste considerente se impune anularea adresei de poprire emisă în data de 17.09.2014, pentru evidenta încălcare a dispozițiilor art. 373 alin. (1) C.proc.civ, întrucât procedura de executare silită împotriva sa a fost pornită la cererea unei persoane care nu avea calitatea de reprezentant al creditorilor.
A mai sustinut ca, creanța invocată de către creditori nu reprezintă o creanță certă și lichidă, aceasta având o existența îndoielnică și un cuantum determinat în mod greșit, executarea silită împotriva sa a fost inițiata pentru o creanță mai mare decât cea în mod legal datorată. In speță, executorului judecătoresc a emis adresa de înființare a popririi, fără a-i comunica un raport de expertiză extrajudiciară sau modul în care au fost calculate sumele pentru fiecare creditor, astfel încât nu este în măsură să verifice dacă executorul judecătoresc a respectat prevederile Contractului Colectiv de Muncă sau dacă a dedus contribuțiile obligatorii la bugetele asigurărilor sociale de stat.
Avand in vedere aceste motive, a aratat ca înțelege să conteste cuantumul creanței puse în executare de creditorii-intimați, urmând să faca dovada prin intermediul unei expertize extrajudiciare că în mod greșit s-a început executarea silită pentru creanța în invocată de creditori, suma fiind stabilită în mod greșit.
A mai aratat ca procese-verbale de constatare a cheltuielilor de executare au fost încheiate în mod abuziv și nelegal. Cu privire la onorariul executorului, a precizat ca pe de o parte, cuantumul onorariului executorului este in mod nelegal calculat, fiind raportat la o baza de calcul (creanța executată) care in realitate este mai mare decât cea care in mod legal trebuia executata, astfel, daca s-ar fi aplicat procentul legal la creanța ce in mod legal ar fi trebuit executata, suma cuvenita executorului ar fi fost mai mica, iar pe de alta parte, așa cum a arătat și la prezentarea situației de fapt, executorul judecătoresc și-a stabilit, în fiecare din dosarele de executare contestate în prezenta cauză, un onorariu de 10% din suma executată pentru fiecare creditor. Or, acest cuantum al onorariului este excesiv față de activitatea efectiv prestată în dosarele de executare.
Astfel, pentru același act de executare, în care se modifică doar numele creditorului și suma executată, imprimat de mai multe ori acesteia i se impută o sumă pentru care nu există nici o justificare în activitatea efectiv desfășurată de către executorul judecătoresc.
Mai mult, cu toate că dispozițiile art. 3711 alin. 2 fac vorbire doar despre „cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite" conducând la concluzia că este necesar a se face dovada că aceste onorarii au fost avansate de către creditorul care solicită efectuarea executării silite, nimic din actele de executare comunicate ei nu dovedește faptul că în spatele proceselor verbale de cheltuieli de executare există chitanțe care să dovedească plata onorariilor maximale.
A aratat ca toate aspectele învederate mai sus probează caracterul abuziv al stabilirii cheltuielilor de executare silită, executorul deturnând și folosind în mod abuziv dispozițiile art. 371 indice 1 Cod proc.civ., în vederea dobândirii unor sume de bani care de fapt nu i s-ar cuveni.
Chiar dacă legea nu prevede dispoziții exprese privind diminuarea cuantumului onorariului de executare, a sustinut că, cu atât mai mult trebuie cenzurat onorariul executorului din procedura de executare silită, atunci când acesta este abuziv, față de activitatea de interes public desfășurată de către acesta.
Astfel, executorii judecătorești, care sunt investiți prin lege să îndeplinească un serviciu de interes public nu pot prejudicia, în mod nejustificat pe una din părțile procedurii de executare silită.
Concluzionand, față de raportul dintre complexitatea cauzei și volumul muncii desfășurate de avocat, pe de o parte, și cuantumul total al cheltuielilor invocate, pe de altă parte, a solicitat instanței să cenzureze cheltuielile de executare reprezentând onorariu de avocat și, în consecință, să dispună anularea proceselor verbale de cheltuieli de executare.
Totodata s-a invocat cuantumul excesiv al onorariului avocatului fața de activitatea efectiv prestata în dosarele de executare. A mentionat că prin procesele-verbale încheiate, se constată efectuarea unor cheltuieli de executare excesiv de ridicate de 10% din debitui principat în fiecare dosar de executare contestat, fără a exista la bază anumite documente justificative (contract de asistentă juridică, dovada prestării efective a unei activități de asistentă juridică si reprezentare, dovada plătii efective de către creditor a onorariului avocațial). Astfel, avându în vedere următoarele aspecte: cuantumul debitului executat, activitatea propriu-zisă pe care avocații o prestează în cadrul procesului de executare silită-ca fază a procesului civil, în mod deosebit în cazul procedurii popririi conturilor bancare, cheltuielile de executare reprezentând onorariu avocat excesiv de ridicate atât în funcție de activitatea desfășurată, cât și de debitul urmărit si forța juridică a actului întocmit (procesul-verbal de constatare a cheltuielilor de executare reprezintă titlu executoriu), a sustinut că executorul judecătoresc avea obligația legală de a verifica temeinicia și veridicitatea tuturor acestor cheltuieli.
In acest sens, executorul trebuia să solicite debitorului să descrie în ce anume a constat activitatea de consultanță și reprezentare, ori care au fost actele întocmite de către avocați și care sa justifice cheltuielile imputate ei în procedura de executare silită prin poprire. Mai ales că în situația de față este vorba doar de o cerere de executare formulată de către un avocat și depusă la executorul judecătoresc. Cu toate acestea, executorul a ignorat realitatea evidentă, precum și caracterul absolut exagerat al cheltuielilor invocate, încheind procesul-verbal de executare fără a depune un minim de diligențe în vederea aprecierii caracterului real al sumelor invocate. Pe de altă parte, întrucât cheltuielile de executare contestate reprezintă onorariu avocațial pentru activitatea desfășurată în cursul procedurii de executare silită, se pune problema echivalenței contraprestațiilor. Astfel, nu vede care ar putea fi activitățile desfășurate de către avocați în cadrul procedurii de executare silită prin popriri și pentru care să fie perceput un astfel de onorariu, având în vedere faptul că toate actele de procedură și toate activitățile desfășurate în cadrul acestei faze a procesului civil sunt de competența executorilor judecătorești.
Prin urmare, a sustinut că aceste cheltuieli de executare, reprezentând onorariu avocat, sunt nejustificat de mari în raport cu complexitatea speței și cu activitatea efectiv desfășurata în cauză de către avocați.
De asemenea, a sustinut ca, in speța se impune aplicarea de către instanță a dispozițiilor art. 274 alin. 3 C.proc.civ., față de cuantumul excesiv al cheltuielilor de executare invocate. Astfel, a aratat că este absolut necesar ca instanța de judecată să exercite un pronunțat rol activ și să facă aplicarea dispozițiilor art.274 alin. 3 C.proc.civ., potrivit cărora, „judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinita de avocat”. In acest sens, a mentionat că, prin aplicarea art. 274 alin. 3 C.proc.civ., instanța nu va stânjeni cu nimic contractul de asistență juridică reglementat prin Legea nr.51/1995 și nici nu îl va modifica sau anula, în realitate, instanța nu mărește sau micșorează onorariile avocaților, ci doar reduce în mod corespunzător cuantumul cheltuielilor de judecată la care urmează a fi obligată partea căzută în pretenții. Prin urmare, făcând aplicarea dispozițiilor art.274 alin.3 Cod proc.civ., instanța de judecată nu vatămă în nici un fel drepturile părților, ci doar exercită un rol activ în vederea evitării săvârșirii de abuzuri.
In concluzie, față de raportul dintre complexitatea cauzei și volumul muncii desfășurate de avocat, pe de o parte, și cuantumul total al cheltuielilor invocate, pe de altă parte, a solicitat instanței să cenzureze cheltuielile de executare reprezentând onorariu de avocat și, în consecință, să dispună anularea proceselor verbale de cheltuieli de executare.
In ceea ce priveste cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare, a mentionat ca măsura suspendării executării silite este justificată de situația de fapt, de prevenirea unui prejudiciu patrimonial de proporții și care nu ar putea fi reparat complet și în timp rezonabil. Așa cum este de notorietate la momentul actual, aceasta a a fost obligată printr-o multitudine de hotarari judecatoresti pronunțate de către instanțele din întreaga țară să achite sume importante către salariați și foști salariați în temeiul Contractului colectiv de muncă. Executările silite, ca și cea ce face obiectul prezentei cauze au fost pornite de către executori judecătorești din localitatea unde reclamanții au domiciliu, executori judecătorești necompetenți să efectueze o asemenea procedură împotriva ei. Sumele totale ce ar trebui achitate de către ea către reclamanți sunt extrem de importante, numai suma aferentă dosarelor de executare ce fac obiectul prezentei contestații fiind de 35.004 lei, în condițiile în care este vorba de zeci de mii de persoane care au obținut astfel de hotărâri judecătorești.
Cuantumul total al sumelor solicitate este foarte important, iar pierderea lor iminentă ar genera lipsirea patrimoniului sau de importante resurse economice și ar antrena perturbarea pe viitor, cel puțin viitorul apropiat, a strategiei stabilite privind proiectele desfășurate de către S.C. O. P. S.A. Posibilitatea efectuării unei proceduri de întoarcere a executării silite, în cazul admiterii contestației la executare și a anulării actelor de executare efectuate este extrem de greu, având în vedere cuantumul foarte mare al sumelor stabilite în sarcina noastră și numărul foarte mare de reclamanți împotriva cărora ar trebui să se îndrepte.
A aratat ca, in condițiile în care nu a fost finalizată analiza temeiniciei contestației la executare, procedura fiind susceptibilă de anulare, echitabil este să se finalizeze acest demers judiciar înainte de a se trece la măsuri de executare într-o procedură viciată.
Contestatoarea a precizat că în ipoteza în care prezenta cerere de suspendare nu ar fi admisă există riscul ca, până la soluționarea contestației la executare, procedura de executare silită să fie finalizată. Astfel, o procedură de executare nelegală i-ar crea un prejudiciu patrimonial important si ar avea deschisă doar calea întoarcerii executării în vederea recuperării prejudiciului., însă aceasta cale nu reprezintă o reparație completă și într-un termen rezonabil, fiind un demers judiciar imposibil de efectuat implicând numeroase alte cheltuieli, la acest moment imposibil de cuantificat și numeroase alte acțiuni în justiție pentru recuperarea sumelor.
A mai aratat ca Mmăsura suspendării executării silite nu este abuzivă, nu prejudiciază drepturile intimaților, dat fiind că solicită suspendarea numai până la soluționarea prezentei contestații la executare și nici nu există riscul creării unei stări de insolvabilitate a sa.
In aceste condiții, prin continuarea executării silite în acest context, se va ajunge la obligarea sa la plata unei sume importante de bani în temeiul unei executări silite efectuate în mod nelegal de către un executor judecătoresc necompetent, pentru sume calculate în mod arbitrar și în condițiile în care dreptul de a cere executarea s-a prescris. Incertitudinea executării rezultă din faptul că procedura este începută de către un număr extrem de mare de persoane fizice, fiind astfel imposibil ca sumele să fie recuperate în totalitate de la intimați, în cazul anulării executării silite. Mai mult, încercarea de a efectua întoarcerea executării împotriva intimaților ar genera alte cheltuieli suplimentare importante, ce ar putea fi evitate prin instituirea măsurii pe care o solicită.
Luând în considerare cuantumul ridicat al sumei totale rezultate din executările silite începute pentru recuperarea drepturilor bănești rezultate din Contractul Colectiv de Muncă, precum si incertitudinea pe care o presupune întoarcerea executării, a sustinut ca rezultă în mod indubitabil faptul că mijlocul adecvat pentru a preveni un prejudiciu iminent si iremediabil îl reprezintă suspendarea efectelor hotărârilor atacate. Mai mult, starea de solvabilitate a sa este de notorietate neputând exista vreun moment o discuție cu privire la punerea intimaților în situația de a nu-și putea recupera sumele de bani, chiar și în situația respingerii contestației la executare formulate de ea.
Prin urmare, atâta timp cât nu există nici un risc pentru intimați de a nu putea cere și obține, după soluționarea contestației la executare, sumele de bani solicitate prin cererea de executare silită, iar pentru aceasta există riscul unei pierderi materiale importante, a sustinut ca se impune a se suspenda procedura de executare silită.
In drept, au fost invocate disp. art. 399, art. 274 alin. 3, 371 indice 1 alin. 2, 373 indice 1 si art. 403 din C.proc.civ. 1865.
In dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri, expertiza contabila si interogatoriu.
Intimatii si tertul poprit nu au depus intampinare.
La termenul din 06.02.2015 instanța a pus in discutia partilor excepția tardivității formulării contestației la executare invocata de intimati, a incuviintat proba cu inscrisuri pentru contestatoare si intimati și a rămas în pronunțare pe această excepție și pe fond.
La data de 12.02.2015 contestatoarea a depus la dosarul cauzei concluzii scrise. Cu privire la excepția tardivitatii invocate de intimati, a aratat ca prin prezenta actiune a contestat la data de 06.10.2014 masura reinfiintarii popririi dispusa de B. Bara J. impotriva sa prin adresele de infiintare a popririi emise in data de 17.09.2014, astfel ca termenul de 15 zile prevazut de art. 401 Cod procedura civila se raporteaza la executarea silita prin poprire demarata de B. Bara J. prin adresa de infiintare a popririi emisa in data de 17.09.2014 comunicata tertului poprit la data de 25.09.2014 si comunicata acesteia de catre tertul poprit la aceeasi data, ultima zi de depunere a contestatiei ar fi fost data de 10.10.2014, or prezenta contestatie la executare a fost depusa la Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti la data de o6.10.2014, fiind astfel formulata in termenul prevazut de lege. In ceea ce priveste exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de intimati, a mentionat ca pentru a se retine autoritatea de lucru judecat este nevoie de intrunirea triplei identitati, parti, obiect si cauza, or in speta, pe cale prezentei actiuni aceasta a inteles sa conteste adresa de reiinfiintare a popririi emise de B. Bara J. la data de 17.09.2014 si a actelor de executare subsecvente acestei adrese, iar in cadrul dosarului nr._/301/2012 nu s-a contestat si nici nu putea contesta adresa de infiintare a popririi emisa la data de 17.09.2014, acest act de executare fiind intocmit ulterior solutionarii dosarului in raport de care se invoca autoritatea de lucru judecat.
La data de 13.02.2015 intimatii D. V., N. F. si S. G. au depus la dosarul cauzei concluzii scrise. Cu privire la excepția tardivitatii invocate in temeiul art.137 alin.1 coroborat cu art.103 alin.1, art.401 alin.1 lit.c C.pr.civ., fata de aspecte ce tin de insasi executarea silita raportat la motivele expuse prin contestatie la punctele 2.2., 2.3., 2.4., 2.5., 2.6.., (lipsa încuviințării executării silite, executarea silită a început fără aprobarea instanței de judecată, necompetenta executorului judecătoresc, lipsa mandatului executorului judecătoresc, creanța nu este certa, lichidă și exigibilă, procesul verbal de cheltuieli a fost încheiat in mod abuziv si nelegal) motivate de faptul ca primul act de executare Somația și procesele verbale de cheltuieli în dosarele contestate au fost emise 4.07.2012 si primite de către O. P. S.A. in 10.07,2012, conform procedurii din dosarele de executare atașate, a solicitat admiterea exceptiei tardivității contestației la executare, și în consecință respingerea contestației la executare fata de insasi executarea silita ca tardiv formulata, cu cheltuieli de judecată. Cu privire la excepția puterii de lucru judecat si/sau autoritatii de lucru judecat, excepții absolute si peremptorii, a aratat că Tribunalul București, prin Decizia nr. 1808/2014 in dosarul nr._/301/2012, a cărei decizie se afla la dosarul cauzei, s-a pronunțat cu privire la o parte din actele de executare contestate-somatie si procese verbale de cheltuieli, ce fac obiectul dosarelor de executare, admitand recursul si respingand contestatia la executare si cererile conexe ca neintemeiate. Deci, asupra acestor motive invocate din nou de către O. P. S.A. in prezenta contestație la executare, deja s-a pronuntat o instanță de judecată cu privire la aceste dosare de executare.
Singura situatie pe care o poate solicita contestatoarea prin contestatia de fata este adresa de înființare a popririi din septembrie 2014 la BCR efectuata de către B. Bara J., in dosarele de executare contestate si doar asupra neregularitatilor ale acestui act de executare si nu aspecte si motivatii asupra cărora Tribunalul București s-a pronuntat prin emiterea Deciziei nr. 1808/2014 in dosarul nr._/301/2012, a cărei decizie se afla la dosarul cauzei.
Cu privire la excepția prescripția dreptului de a cere executarea silita, excepție invocata de către contestator, a solicitat respingerea excepției invocate ca neîntemeiata motivat de faptul ca titlul executoriu, respectiv Decizia nr. 935/6.06.2011 a Curții de Apel Bacau a fost pusa in executare la 13.06.2012, data cand au fost înregistrate dosarele de executare, ca atare termenul de prescripție a fost întrerupt.
Pe fondul cauzei, a aratat ca prin adresa de înființare a popririi din spetembrie 2014, executorul judecătoresc nu a emis alta somație sau alte procese verbale de cheltuieli, cum se încearcă a se induce în eroare instanța de judecată.
Potrivit art. 137 alin. 1 Cod procedura civila, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedura precum si a celor de fond care fac de prisos, in totul sau in parte, cercetarea in fond a pricinii.
Analizand actele si lucrarile dosarului cu privire la excepția tardivității formulării contestației la executare împotriva executării silite însăși, invocată de intimati, instanta retine urmatoarele:
Conform art. 399 alin. 1 C.pr.civ., împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. Potrivit art. 401 alin. 1 C.pr.civ., termenul pentru promovarea contestatiei la executare este de 15 zile si incepe sa curga diferit, dupa cum se contesta un act de executare sau executarea silita insasi. Astfel, daca se contesta un act de executare, conform art. 401 alin. 1 lit. a C.pr.civ., termenul de 15 zile incepe sa curga de la data la care contestatorul a luat cunostinta de actul de executare pe care-l contesta sau de refuzul de a indeplini un act de executare. In cazul in care se contesta executarea silita insasi, conform lit. c a aceluiasi text de lege, termenul de 15 zile incepe sa curga de la data la care debitorul a primit somatia ori de la data cand a luat cunostinta de primul act de executare, in cazurile in care nu a primit somatie sau executarea se face fara somatie.
Astfel cum rezulta din actiune, contestatoarea a inteles sa conteste, in prezenta cauza atat executarea silita insasi demarata in dosarele de executare nr. 101/2012, 112/2012 si 123/2012 (fata de motivele invocate), cat si un act de executare, respectiv adresa de reiinfiintare a popririi din 17.09.2014 emisa in dosarele de executare nr. 101/2012, 112/2012 si 123/2012 (fata de obiectul actiunii indicat in mod expres).
In acest context trebuie precizat ca motivele legate de lipsa mandatului executorului judecatoresc din partea creditorilor si legate de demararea executarii silite in lipsa unei creante certe, lichide si exigibile, sunt motive ce tin de executarea silita insăși, iar motivele legate de necompetenta executorului judecatoresc in demararea executarii silite prin poprire si lipsa incheierii de incuviintare a executarii silite prin poprire a Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti tin de executarea silita demarata in modalitatea poprire, in timp ce criticile legate de cuantumul cheltuielilor de executare privesc un act de executare, respectiv procesele verbale prin care s-au stabilit cheltuieli de executare, iar criticile legate de prescriptia dreptului de a cere executarea silita fata de argumentele invocate privesc adresa de reiinfiintare a popririi din 17.09.2014 emisa in dosarele de executare nr. 101/2012, 112/2012 si 123/2012.
Astfel, cat priveste contestatia formulata impotriva executarii silite insăsi, instanta constata ca a fost emisa la data de 04.07.2012, pe numele contestatoarei cate o somatie de plata in dosarele de executare nr. 101/2012, 112/2012 si 123/2012 ale B. Bara J., prin care i s-a pus în vedere ca, în termen de 5 zile de la primire, să achite debitul datorat în temeiul titlului executoriu reprezentat de Decizia civila nr. 935/06.06.2011 pronuntata in dosarul nr._ al Curtii de Apel Bacau si in temeiul procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, iar potrivit dovezii de comunicare somația a fost comunicata către contestatoare la data de 10.07.2012 . Totodata la data de 26.07.2012, pe numele contestatoarei a fost emisa cate o somatie de plata in dosarele de executare nr. 101/2012, 112/2012 si 123/2012 ale B. Bara J., prin care s-a indicat in concret cuantumul creantelor executate silit (_ lei in dosarul nr. 101/2012, 9108 lei in dosarul nr. 112/2012 si 9108 lei in dosarul nr. 123/2012), iar potrivit dovezii de comunicare somațiile au fost comunicate către contestatoare la data de 06.08.2012
In aceste conditii, conform art. 401 alin. 1 lit. c C.pr.civ, instanta va calcula termenul de 15 zile pentru formularea contestatiei la executare de la data de 10.07.2012 (in ce priveste motivul legat de lipsa mandatului executorului judecatoresc din partea creditorilor), respectiv de la data de 06.08.2012 (in ceea ce priveste criticile legate de cuantumul creantelor executate silit), termenul de 15 zile pentru depunerea contestatiei la executare împotriva executării silite însăși expirand la data de 26.07.2012, respectiv 22.08.2012. Or, actiunea a fost introdusa pe rolul acestei instante la data de 06.10.2014 (f. 1), deci dupa expirarea termenului legal de 15 zile, prevazut de art. 401 alin. 1 lit. c C.pr.civ.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 137 alin.1 C.pr.civ., instanța va admite excepția tardivității formulării contestației la executare împotriva executării silite însăși invocata de intimati, iar în baza art. 401 lit. c C.pr.civ. va respinge contestația împotriva executării silite însăși ca fiind tardiv formulată.
În ceea ce privește contestația la executare împotriva adresei de reiinfiintare a popririi din 17.09.2014 emisa in dosarele de executare nr. 101/2012, 112/2012 si 123/2012, instanța observă pe de o parte că se indică drept motive de nulitate pentru actul atacat aceleași motive pentru care critică insăși executarea silită începută împotriva acesteia, respectiv lipsa mandatului executorului judecatoresc din partea creditorilor si lipsa unei creante certe, lichide si exigibile, iar pe de alta parte se invoca motive ce tin de executarea silita demarata in modalitatea popririi, analizate in cadrul dosarului nr._/301/2012 in ce priveste necompetenta executorului judecatoresc in demararea executarii silite prin poprire si lipsa incheierii de incuviintare a executarii silite prin poprire a Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti si motive specifice altui act de executare, respectiv procesului verbal prin care s-au stabilit cheltuielile de executare in ce priveste criticile legate de cuantumul cheltuielilor de executare, singurul motiv de nulitate proprii actului de executare atacat invocat de contestatoare este cel legat de prescriptia dreptului de a cere executarea silita.
In primul rand, trebuie mentionat ca principiul de drept substanțial al nulității actelor subsecvente ca urmare a nulității actului inițial este atenuat, în speță, de normele procedurale referitoare la termenul de introducere a contestației la executare, norme care sunt, de asemenea, de ordine publică, și prevalează asupra celor de drept substantial. Cu alte cuvinte, nulitatea, chiar absolută, a executării silite sau a unui act de executare poate fi invocată numai cu respectarea termenului procedural de 15 zile.
În condițiile în care termenul pentru a formula critici împotriva executării silite însăși a expirat, partea nu mai poate evita aplicarea normelor procedurale imperative prin formularea de critici referitoare la executarea silită însăși împotriva unui act subsecvent de executare silită.
Astfel, motivele de nulitate invocate legate de lipsa mandatului executorului judecatoresc din partea creditorilor si lipsa unei creante certe, lichide si exigibile, nu pot fi analizate, întrucât s-a împlinit termenul de 15 zile în care legalitatea executării însăși putea fi contestată (acestea fiind si motivele pentru care expertiza contabila solicitata de contestatoare a fost apreciata de instanta ca nefiind utila cauzei).
In al doilea rand, se observă că prin considerentele Deciziei civile nr. 1808R/26.05.2014 a Tribunalului București Sectia a III a Civila, s-a stabilit cu putere de lucru judecat că executarea silita desfasurata in modalitatea poprire realizata in cadrul dosarele de executare nr. 101/2012, 112/2012 si 123/2012 ale B. Bara J., ca urmare a emiterii adreselor de infiintare a popririi la data de 26.07.2012, in lipsa incheierii de incuviintare a executarii silite prin poprire a Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti si realizata de catre B. Bara J. nu este nula in lipsa unei vatamari a contestatoarei, precum si avand in vedere existenta incheierii prin care Judecatoria O. a incuviintat executarea silita. Decizia menționată produce efecte obligatorii și in cauză de față având ca obiect contestație la executare împotriva adresei de reiinfiintare a popririi din 17.09.2014 emisa in dosarele de executare nr. 101/2012, 112/2012 si 123/2012, motivele invocate în ambele contestații fiind identice.
De altfel, instanța apreciază că aceste motive puteau fi invocate doar în termenul de 15 zile de la comunicarea adresei de infiintare a popririi conturilor contestatoarei detinute la BCR SA emisa la data de 26.07.2012 in cadrul dosarele de executare nr. 101/2012, 112/2012 si 123/2012 ale B. Bara J. având în vedere că de la acel moment contestatoarea a avut cunoștință că împotriva sa s-a demarat executarea silită prin modalitatea poprire.
In al treilea rand, se observa ca pe calea prezentei actiuni contestatorea nu a solicitat anularea proceselor verbale emise la data de 26.07.2012 in cadrul dosarelor de executare nr. 101/2012, 112/2012 si 123/2012 ale B. Bara J., astfel ca criticile legate de nelegalitate acestor acte de executare din perspectiva cuantumului cheltuielilor de executare stabilite prin acestea, nu pot fi analizate.
In al patrulea rand, se observea ca singurul motiv aferent actului atacat, adresei de reiinfiintare a popririi din 17.09.2014 emisa in dosarele de executare nr. 101/2012, 112/2012 si 123/2012 este cel legat de prescriptia executarii silite, pe care instanta il apreciaza ca fiind neintemeiat pentru argumentele ce vor fi expuse in continuare.
Potrivit art.405 C.pr.civ. „Dreptul de a cerere executarea silita se prescrie in termen de 3 ani, daca legea nu prevede altfel. In cazul titlurilor emise in materia actiunilor reale imobiliare, termenul de prescriptie este de 10 ani. Termenul de prescriptie incepe sa curga de la data cand se naste dreptul de a cerere executarea silita. Prin implinirea termenului de prescriptie orice titlu executoriu isi pierde puterea executorie.”
Totodata, potrivit art.274 din Codul muncii, conform carora,’’hotararile pronuntate in fond sunt definitive si executorii de drept’’.
In cauză, termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a Deciziei civile nr. 935/06.06.2011 pronuntata in dosarul nr._ al Curtii de Apel Bacau este termenul de 3 ani, care a început să curgă de la data de 06.06.2011 și s-ar fi împlinit daca nu ar fi existat niciun caz de intrerupere sau suspendare la data de 06.06.2014.
Potrivit art. 405 ¹ Cod procedura civila cursul prescripției se suspendă: a)în cazurile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripție a dreptului material la acțiune; b)pe timpul cât suspendarea executării silite este prevăzută de lege ori a fost stabilită de instanță sau de alt organ jurisdicțional competent; c)cât timp debitorul își sustrage veniturile și bunurile de la urmărire; d)în alte cazuri prevăzute de lege, iar potrivit art. 405 ² din același act normativ cursul prescripției se întrerupe: a)pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligației prevăzute în titlul executoriu ori a recunoașterii, în orice alt mod, a datoriei; b)pe data depunerii cererii de executare, însoțite de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent; c)pe data trimiterii spre executare a titlului executoriu, în condițiile art. 453 alin. (2); d)pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare; e)pe data depunerii cererii de reluare a executării, în condițiile art. 3716 alin. (1); f)în alte cazuri prevăzute de lege.
In speta, termenul de prescriptia de 3 ani a fost intrerupt succesiv la data de 13.06.2012, data formularii cererilor de executare silita privind punerea in executare a titlului executoriu mentionat mai sus, apoi la la data de 04.07.2012, 26.07.2012, 30.07.2012, 06.08.2012, 08.08.2012, 31.05.2013, 30.10.2013, 25.03.2014, 01.09.2014 si 10.09.2014 cand au fost emise acte de executare in cadrul acestor dosare si cand s-au formulat cereri de continuare a executarii silite de catre creditori.
Astfel, la data de 17.09.2014 cand a fost emisa adresa de reiinfiintare a popririi in dosarele de executare nr. 101/2012, 112/2012 si 123/2012, termenul de prescriptia de 3 ani nu se implinise, acesta fiind intrerupt in mod succesiv la datele mentionate mai sus.
Prin urmare, va respinge in rest contestația ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării, dat fiind că măsura suspendării executării are efect numai până la pronunțarea asupra fondului contestației, conform art 403 alin 1 C.pr.civ, or soluția urmează a se pronunța astfel cum s-a reținut anterior, instanța constată că a rămas fără obiect cererea de suspendare a executării și o va respinge în consecință.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect întoarcerea executării silite, față de împrejurarea că prin prezenta cerere nu s-au anulat actul de executare silită contestat, în baza art. 404 ind. 1 Cod procedura civilă, va respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
In ceea ce priveste cererea intimaților de obligare a contestatoareo la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că, potrivit art. 274 alin.1 Cod procedura civila, numai partea care cade în pretenții poate fi obligată, la cerere, la plata acestora, si avand in vedere ca actiunea contestatoarei a fost respinsa, va admite cererea si va obliga contestatoarea să plătească câte 800 lei fiecărui intimat cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentand onorariu de avocat achitat conform chitantelor . nr. 12/16.01.2015, . nr. 13/16.01.2015 si . nr. 14/16.01.2015 depuse la dosar.
În conformitate cu disp. art. 274 C.pr.civ. și cu principiul disponibilității acțiunii civile, instanța va lua act că societatea contestatoare și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:
Admite excepția tardivității formulării contestației la executare împotriva executării silite însăși, invocată de intimați.
Respinge contestația la executare împotriva executării silite însăși formulată de contestatoarea O. P. SA J40/8302/23.10.1997, CUI_ cu sediul în sector 1, București, . în contradictoriu cu intimații D. V. CNP_ domiciliul procesual ales sector 3, București, L. T., nr. 60-62, .>N. F. CNP_ domiciliul procesual ales L. T., nr. 60-62, .>, S. G. cu domiciliul procesual ales în sector 3, București, L. T., nr. 60-62, .> și terțul poprit B. C. R. cu sediul în sector 3, București, .. 5 ca fiind tardiv formulată.
Respinge în rest contestația la executare ca neîntemeiată.
Respinge cererea de întoarcere a executării silite ca neîntemeiată.
Respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.
Obligă contestatoarea să plătească câte 800 lei fiecărui intimat cu titlu de cheltuieli de judecată.
Ia act ca societatea contestatoare și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 20.02.2015.
Președinte, Grefier,
A. M. I. C. D. B.
| ← Rectificare carte funciară. Sentința nr. 1982/2015.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 2186/2015. Judecătoria... → |
|---|
