Contestaţie la executare. Sentința nr. 20/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 20/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 20-11-2015 în dosarul nr. 16453/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. _
Ședința publică de la 20.11.2015
Instanța constituită din:
Președinte – S. L.
Grefier – R. C.
Pe rol pronunțarea în cauza civilă privind pe contestatorul V. E. în contradictoriu cu intimata C. SA PRIN D. BUCURESTI, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 06.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 20.11.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București sub nr._ la data de 27.05.2015, contestatorul V. EVANGELOS în contradictoriu cu intimatul COMPANIA NATIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA prin Directia Generală de Drumuri și Poduri București a formulat contestație împotriva încheierii de învestire cu formulă executorie a procesului verbal . 11 nr._/22.02.2012, și a arătat că înțelege să conteste executarea silită efectuată de B. T. O. B..
Prin cererea precizatoare din 15.06.2015 contestatorul a arătat că executarea silită contestată are ca obiect recuperarea tarifului de despăgubire de 28 Euro. Cu privire la acesta s-a arătat că a fost desființat prin Legea nr. 144/2012.
Contestatorul a înțeles să invoce Decizia nr. 228/2007 a CCR.
În ce privește amenda aplicată prin procesul verbal, s-a arătat că aceasta a fost achitată.
La data de 04.08.2015 intimata Compania N. de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania SA prin Directia Regionala de Drumuri si Poduri Bucuresti a formulat întâmpinare la contestația la executare, prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii contestatorului in ceea ce privește aspectele de netemeinicie si nelegalitate cuprinse in titlurile executorii, și a solicitat respingerea contestației la executare formulată de contestator împotriva executării silite efectuate de către Biroul Executorului Judecătoresc T. B. O. în baza titlului executoriu reprezentat de Procesul Verbal de constatare a contraventiei . nr._/22.02.2012, generat si semnat electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 si ale HG nr. 1259/2001, ca nelegala si netemeinica; menținerea tuturor actelor si formelor de executare emise de către Biroul Executorului Judecătoresc T. B. O. in baza titlului executoriu menționat si continuarea executării silite; totodată, a invocat excepția inadmisibilității cererii contestatorului in ceea ce privește aspectele de netemeinicie si nelegalitate cuprinse in titlul executoriu.
In acest sens, solicita instanței sa constate faptul ca in speța de fata executarea silita s-a efectuat in baza altui titlu executoriu decât o hotărâre judecătoreasca si prin urmare motivele invocate de către contestatoare in contestația formulata reprezintă motive de fapt si de drept privitoare la fondul dreptului cuprins in titlul executoriu si prin urmare nu pot fi luate in considerare, întrucat in legătura cu aceste aspecte legea prevede o cale procesuala specifica pentru desființarea lui.
Astfel ca, motivele invocate de către debitor constituie motive ce pot fi analizate pe calea plângerii contravenționale, aceste aspecte neputând fi analizate pe calea contestației la executare.
Astfel, atât timp cat exista calea de atac a plângerii contravenționale, aspectele privind nelegalitatea sau netemeinicia actelor sancționatoare sau a procedurii de emitere si comunicare a acestora, etc. nu pot fi invocate direct pe calea contestației la executare, ci ele pot si trebuie sa fie invocate pe calea plângerii contravenționale, conform dispozițiilor art. 712 NCPC.
In acest sens, s-a solicitat instanței sa facă aplicabilitatea dispozițiilor art. 712 alin. 2 NCPC,. sa admită excepția asa cum a fost formulata si in consecința sa respingă motivele invocate ca fiind privitoare la fondul dreptului cuprins in titlurile executorii, întrucât contestatorul a avut la dispoziție din momentul comunicării procesului - verbal contestat, posibilitatea formulării plângerii conform dispozițiilor OG nr. 2/2001.
Referitor la fondul cauzei, intimata a arătat că, urmare a efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMCR, s-a constatat faptul ca in data .08.2011 ora 20:58 pe DN5, km 28+120m, Calugareni, județul G., vehiculul categoria A, cu nr. de înmatriculare_ aparținând domnului V. Evangelos a circulat pe drumurile naționale fără să dețină rovinieta valabilă, așa cum este definita de prevederile art. 1 (1A1) din O.G. /2002, cu modificările si completările ulterioare.
Conform dispozițiilor art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare (forma legala in vigoare pana la apariția Legii nr. 144/2012), faptele săvârșite de către V. Evangelos au constituit contravenții continue si s-au sancționat cu amenda contravențională îin valoare de 250 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 3 din actul normativ invocat anterior, contravenientul, respectiv statorul, a fost obligata sa achite si tariful de despăgubire in valoare de 28 Euro.
Prin urmare, in scopul apărării valorilor sociale care nu sunt ocrotite prin legea penala, a sancționării faptei contravenționale, precum si a prevenirii săvârșirii acesteia pentru viitor, in temeiul art. i. 1 si 3 din O.G. nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare (forma legala in vigoare la apariția Legii nr. 144/2012), au fost emise procesele - verbale de constatare a contravenției in
Emiterea si comunicarea procesului - verbal de contravenție in cauza a fost efectuat in termenul imperativ prevăzut de lese, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 1G nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare.
Prin urmare, solicită instanței de judecata să constate, in baza înscrisurilor, faptul ca procesul - verbal de contravenție in cauza a fost emis in termenul legal de 6 luni de la săvârșirii faptelor, iar comunicarea acestuia s-a efectuat in termen de o luna de la data săvârșirii sancțiunii
In acest sens, învederează instanței de judecata faptul ca perioada cuprinsa intre data săvârșirii contravenționale, respectiv 31.08.2011 si data emiterii procesului - verbal de contravenție, respectiv 22.02.2012 nu depășește termenul de 6 luni.
Comunicarea procesului - verbal de contravenție s-a efectuat conform dispozițiilor art. 27 >G nr. 2/2001, prin posta in data de 13.03.2012, operațiune confirmata prin semnătura de re, fara a se depasi termenul de 1 luna de la data aplicării sancțiunii.
Mai mult decât atât debitorul recunoaște ca a primit procesul verbal de contravenție, a achitat amenda contravenționala, dar refuză in mod voit achitarea tarifului de despăgubire.
În ceea ce privește bonurile fiscale anexate, acestea nu pot fi luate in considerare, întrucât la data 31.08.2011 când a fost surprins de sistemul informatic SIEGMCR, acesta nu deținea rovinieta valabilă.
Prin urmare, atât timp cât contravenientul a încălcat dispozițiile legale in ceea ce privește circulatia pe drumurile naționale fara a deține rovinieta valabila, învederează instanței de judecata faptul că, potrivit principiului fundamental de drept procesual civil, "nimeni nu poate invoca la culpa in apărarea sa" fnemo auditur propriam turpitudinem allegans).
Totodată, solicită instanței de judecata să aiba in vedere si dispozițiile art. 273 NCPC.
Astfel, potrivit alin. (1) „înscrisul sub semnătura privată, recunoscut de cel căruia ii este sau, după caz, socotit de lege ca recunoscut, face dovada între părți până la proba contrară".
De asemenea, alin. (2) precizează faptul ca „mențiunile din înscris care sunt in directă legătură directă cu raportul juridic al pârâților fac, de asemenea, dovada până la proba contrară, iar alte mențiuni, străine de cuprinsul acestui raport, pot servi doar ca început de dovada scrisa".
Astfel, procedura de comunicare a proceselor - verbale de contravenție nu a fost viciata si debitorului nu i-au fost lezate drepturile procesuale.
De asemenea, învederează instanței de judecata faptul ca, de la data comunicării procesului -verbal de contravenție si pana la data încuviințării executării silite, contestatorul nu a îndeplinit de buna plata creanței stabilită în titlul executoriu, deși procedura de comunicare a acestuia a fost îndeplinită cu respectarea dispozițiilor legale.
In acest sens dispozițiile art. 622, alin. 1 si 2 NCPC prevăd faptul ca obligația stabilita prin irea unei instanțe sau printr-un titlu executoriu se aduce la îndeplinire de buna voie.
În cazul in care debitorul nu executa de buna voie obligația sa, aceasta se aduce la indeplinire prin executare silita, care începe odată cu sesizarea organului de executare.
In acest sens, conform art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, procesul - verbal neatacat in termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștința,precum si hotărârea judecătoreasca irevocabila prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Totodată, solicită instanței de judecata sa constate faptul ca a dat dovada nu numai bună - credința, dar si de indulgență in toată această perioada (aproape 3 ani), sperând ca debitorul să iasă din pasivitate si să-și execute de buna voie obligația stabilită prin titlul toriu.
De asemenea, instanța de executare a încuviințat investirea cu formula executorie a titlului executoriu.
De asemenea, in temeiul art. 665 alin. 7 NCPC instanța de executare a dat împuternicire si a ordonat executorilor judecătorești sa pună in executare titlul executoriu in cauza.
Or, instanța de judecata in mod legal si temeinic in baza dispozițiilor art. 632 alin. 2 NCPC a atât faptul ca procesul - verbal de contravenție constituie titlu executoriu, iar creanța este certa, a si exigibila.
Totodată, in situația in care instanța de executare constata faptul ca titlul executoriu nu poate fi pus in executare sau ca nu ar fi valabil, nu ar fi încuviințat si ordonat punerea in executare.
De asemenea, instanța de executare in temeiul art. 252 NCPC privind obligativitatea cunoașterii T. a dreptului in vigoare in România, in momentul încuviințării executării silite a respectat dispozițiile art. 5 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul procedura Civilă care stabilesc: "Dispozițiile Codului de Procedura Civila privitoare la titlurile executorii se aplică si hotărârilor judecătorești sau altor înscrisuri pronunțate ori, după caz, întocmite înainte de . Codului de Procedura Civila, care pot fi puse in executare chiar dacă nu au fost investite cu formula executorie."
2. Referitor la susținerea contestatorului ca a fost amendat de mai multe ori pentru aceeași faptă solicită instanței de judecata sa constate faptul ca aceasta este nefondata.
Astfel, învederează instanței faptul ca, in cadrul contravențiilor continue permanente, datorita faptului ca orice întrerupere in cazul acestora are valoarea unei epuizări a contravenției, iar reluarea activității contravenționale înseamnă săvârșirea unei noi contravenții continue, nu se încalcă principiului „ non bis in idem".
Aceste considerente sunt clar reglementate de prevederile art. 5 alin. 7 din OG nr. 2/2001: pentru una si aceeași contravenție se poate aplica numai o sancțiune contravențională principală si una nai multe sancțiuni complementare."
In acest sens, solicită să se constate faptul ca sancțiunile nu au fost aplicate pentru fapte contravenționale săvârșite in aceeași zi, ci pentru fapte contravenționale săvârșite in zile diferite.
Referitor la susținerile contestatorului cu privire la prevederile Legii nr. 144/2012 pentru modificarea si completarea OG nr. 15/2002, învederează faptul ca acestea sunt nefondate.
Astfel, modificările aduse OG nr. 15/2002 de către Legea nr. 144/2012, se aplica de la data li in vigoare a Legii, deci pentru faptele contravenționale săvârșite după aceasta data.
Prin urmare, prevederile art. 8 alin (3), (31) si (6) au fost abrogate la data intrării in vigoare a nr. 144/2012, deci ulterior săvârșirii contravenției.
De asemenea, conform dispozițiilor art. II din Legea nr. 144/2012, legiutorul a statuat in mod evident faptul ca „tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002 (....) aplicate si contestate in instanță pâna la data intrării in vigoare a prezentei legi se anulează. "
Prin urmare, reiese in mod evident faptul ca legiuitorul a avut in vedere numai contravenienții au fost sancționați in baza OG nr. 15/2002 si care au contestat in instanța tarifele de despăgubire.
Astfel, norma instituită de art. II din Legea nr. 144/2012 având natura contravențională, a
produs efecte favorabile numai categoriei de contravenienți care au contestat in instanța.
In baza acestor considerente, precum si a principiului de drept civil „daca Ieșea nu prevede, legiuitorul nu are dreptul sa o interpreteze", solicită instanței de judecată să constate cererile contestatorului ca nefondate.
Mai mult decât atât, in temeiul art. 20 NCPC judecătorul are îndatorirea sa asigure respectarea și să respecte el însuși principiile fundamentale ale procesului civil, sub sancțiunile prevăzute de lege.
De asemenea, învederează instanței de judecata faptul că începând cu data comunicării procesului- verbal îin cauză, respectiv cu data de 13.03.2012, contestatorul a avut la dispoziție posibilitatea formulării plângerii împotriva acestora in conformitate cu dispozițiile OG nr. 2/2001.
Or, contestatorul nu a apelat la aceasta cale procesuală, deși comunicarea procesului - verbal in s-a făcut conform dispozițiilor legale, prin posta, operațiune confirmata de semnătura de primire, si prin urmare in cazul de față nu au aplicabilitate prevederile art. II din Legea nr. 144/2012.
Prin urmare, câtă vreme procesul verbal de contravenției adresate pe seama debitorului nu fost contestat, neexistând o hotărâre judecătoreasca de anulare chiar și in parte a măsurilor dispuse prin acesta, respectiv a tarifului de despăgubire ca urmare a intrării in vigoare a Legii nr. 144/2012, consideră că deține un titlu executoriu apt de executare silită, pentru valorificarea creanței prevăzuta in sancționator, care a intrat in putere de lucru judecat
Precizează faptul ca in speța de față nu este vorba de aplicarea legii contravenționale mai favorabile, ci este vorba despre executarea silită a creanțelor rezultată dintr-un proces verbal întocmit anterior datei intrării in vigoare a Legii nr. 144/2012 care nu a fost contestat in instanță.
Totodată, Decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale referitoare la prevederile 2, alin. (1) din OG nr. 2/2001, potrivit căruia "daca printr-un act normativ fapta nu mai este considerata contravenție, ea nu se mai sancționează chiar daca a fost săvârșita înainte de data intrării in vigoare a noului act normativ", nu este aplicabila in speța, întrucât Legea nr. 144/2012 dezincriminează fapta de a circula fără rovinieta valabilă, ci exclude doar obligația de plata a tarifului de despăgubire
In ceea ce privește valoarea cheltuielilor de executare contestate de către debitor, precizează ca acestea se încadrează in limitele legale admise de O.M.J. nr. 2561/2012.
Potrivit dispozițiilor art. 39 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, republicata, coroborate cu art. 669 NCPC cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt in sarcina debitorului urmărit. (....). Debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare si pana la data realizării obligației stabilite in titlul executoriu, chiar dacă el a executat-o de bunăvoie, precum si onorariul executorului judecătoresc stabilit potrivit legii.
De asemenea, dispozițiile art. 39 din actul normativ invocat mai sus, coroborate cu art. 669 alin. PC reglementează care sunt cheltuielile de executare.
Prin urmare, suma datorata de către contestator este compusa din:
- 28 euro reprezentând contravaloare totala tarif de despăgubire, echivalentul in lei in ultima zi a lunii anterioare datei plații;-
- 302,98 lei reprezentând onorariu de executor si cheltuieli de executare rezultate din demararea procedurii de executare silita împotriva debitorului.
In acest sens, intimata a solicitat instanței de judecata sa constate faptul ca cererea contestatorului cu privire la suma datorata este nefondata.
In acest sens, învederează faptul ca executorul judecătoresc in mod corect si legal in baza art.669 NCPC, a Legii nr.188/2000, republicata si ale Ordinului MJ nr.2561/2012, a stabilit și cheltuielile de executare pana la acest moment procedural.
În drept, au fost invocate disp. art. 205-208 C.proc.civ și normele de drept la care s-a făcut referire în cuprinsul întâmpinării.
În probațiune, s-a solicitat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, în considerarea cererii de executare silită din data de 23.02.2015 înregistrată pe rolul B. T. B. O., a fost constituit dosarul de executare nr. 1278/2015 și s-a început executarea împotriva contestatorului în vederea recuperării creanței de 28 Euro, reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire, in baza titlului executoriu proces verbal de constatare a contravenției . 12 nr._/22.02.2012 .
Prin Încheierea din data de 19.02.2015, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Sectorului 3 a învestit cu formulă executorie procesul verbal . 12 nr._/22.02.2012.
La data de 06.05.2015 prin Încheiere executorul judecătoresc a procedat la stabilirea cheltuielilor de executare la valoarea de 302,98 lei, și la aceiași dată a fost întocmită Somația mobiliară prin care contestatorul a fost somat să achite suma de 28 Euro, la cursul BNR valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării și contravaloarea cheltuielilor de executare.
In drept, potrivit art. art. 711 alin. 1 C.proc.civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare, se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Astfel cum rezultă din actele dosarului de executare, procesul verbal în baza căruia a fost începută executarea silită a fost comunicat contestatorului cu confirmare de primire, înscrisul fiindu-i înmânat d-nei V. S., fila 42.
Contestatorul a făcut dovada achitării amenzii contravenționale, fila 52.
În ce privește natura creanței ce face obiectul executării silite, se va reține că tariful de despăgubire aplicat prin procesul verbal de contravenție are natura juridică a unei sancțiuni contravenționale complementare.
Pentru a susține această teză se vor avea in vedere disp. art. 8 alin. 3 și 6 din OG nr. 5/2002, (forma în vigoare de la data săvârșirii faptei contravenționale) potrivit cărora „(3)Contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4. și(6)Odată cu aplicarea amenzii contravenționale, utilizatorilor români care folosesc rețeaua de drumuri naționale din România fără a avea rovinietă valabilă li se reține certificatul de înmatriculare al vehiculului până la prezentarea dovezii de achitare a tarifului de despăgubire conform prevederilor alin. (3).”
De asemenea, astfel cum a arătat și intimata, O.G. nr. 2/2001 face distincția între sancțiunile contravenționale, reglementate în art. 5, și despăgubirile datorate persoanei vătămate, reglementate de art. 23 din acest act normativ.
Însă, chiar dacă potrivit reglementării din O.G. nr. 15/2002 astfel cum era în vigoare anterior modificării prin Legea nr. 144/2012, tariful de despăgubire era aparent reglementat ca o despăgubire acordată C.N.A.D.N.R. S.A. pentru folosirea fără achitarea rovinietei a drumurilor naționale, totuși, acest tarif de despăgubire avea caracterul sancționator rezultând și din expunerea de motive a Legii nr. 144/2012, unde se apreciază că tariful de despăgubire reprezenta contravaloarea rovinietei pentru 12 luni pentru tipul de autovehicul în cauză.
În această situație în care tariful de despăgubire se aplica automat, fără a fi evaluat prejudiciul concret cauzat C.N.A.D.N.R. S.A. prin neplata rovinietei și se aplica ori de către ori autovehiculul era surprins circulând pe drumurile publice fără rovinietă valabilă, indiferent de tarifele anterior aplicate prin alte procese-verbale, este de observat că tariful de despăgubire are natura juridică a unei sancțiuni. Or, contrar argumentelor aduse de către intimată potrivit cărora tariful de despăgubire nu este o sancțiune deoarece nu se regăsește în enumerarea expresă și limitativă din art. 5 al O.G. nr. 2/2001, instanța constată faptul că, potrivit alin. 4 al acestui articol, prin legi speciale se pot stabili și alte sancțiuni principale sau complementare, sancțiunea achitării tarifului de despăgubire fiind prevăzută în mod expres în O.G. nr. 15/2002.
De asemenea, instanța constată faptul că, inclusiv Curtea Constituțională a României prin Decizia nr. 112 din 6 martie 2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, a constat faptul că, în urma abrogării dispozițiilor legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire - suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta - textul de lege criticat conține o normă contravențională mai favorabilă, în concordanță cu prevederile art. 15 alin. 2 din Legea fundamentală.
Cât privește invocarea de către contestator a intervenirii legii contravenționale mai favorabile, instanța constată faptul că această apărare este întemeiată.
Astfel, potrivit art. 12 din O.G. nr. 2/2001, dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ, iar dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta. În cazul în care noul act normativ prevede o sancțiune mai gravă, contravenția săvârșită anterior va fi sancționată conform dispozițiilor actului normativ în vigoare la data săvârșirii acesteia.
În prezenta cauză, instanța constată faptul că, potrivit art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, astfel cum era în vigoare la data încheierii procesului-verbal de constatare a contravenției, contravenientul avea obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4.
Însă, prin Legea nr. 144/2012, a fost abrogat acest alineat, împreună cu toate prevederile care făceau referire la tariful de despăgubire, la art. II al acestui act normativ menționându-se că tarifele de despăgubire prevăzute de O.G. nr. 15/2002, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Mai mult decât atât, instanța constată faptul că, potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, în cuprinsul legii fundamentale nefăcându-se distincția între sancțiunile stabilite prin legea contravențională sau despăgubirile stabilite prin acestea.
Totodată, instanța va lua în considerare și prevederile Deciziei nr. 228 din 13 martie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 27 aprilie 2007, la care Curtea Constituțională a făcut referire și în Decizia nr. 112 din 6 martie 2014. Astfel, prin Decizia nr. 228 din 13 martie 2007, Curtea a conchis că o sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început, admițând astfel excepția de neconstituționalitate și constatând că dispozițiile art. 12 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor sunt neconstituționale în măsura în care prin sintagma „nu se mai sancționează” prevăzută în text se înțelege doar aplicarea sancțiunii contravenționale, nu și executarea acesteia.
Prin urmare, în raport de acest motiv de nelegalitate invocat de către contestator se impune soluția de anulare a executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 1278/2015 al B. T. B. O. și pe cale de consecință anulează toate actele de executarea silită emise in cadrul dosarului de executare și de asemenea, instanța va anula și Încheierea de investire cu formulă executorie pronunțată la data de 19.02.2015 de Judecătoria Sectorului 3 București in dosarul nr._ .
Instanța va respinge cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, întrucât, în ce privește taxa de timbru aferentă contestației la executare, acesta are posibilitatea de a solicita restituirea taxei în temeiul art. 45 alin. 1 lit. f) din OUG nr. 80/2013.
În temeiul art. 451 alin.1, art. 453 alin.1 și art. 716 alin.2 C.proc.civ, instanța va obliga intimata la plata către B. T. B. O. a sumei de 36,12 lei reprezentând costul de fotocopiere al dosarului de executare nr. 1278/2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea.
Admite contestația la executare formulată de contestatorul V. E., CNP ROU0035529, cu domiciliul în sector 3, București, V. BRANISTE, nr. 56, ., . cu intimata C. SA PRIN D. BUCURESTI, cu sediul în sector 6, București, .. 401A, O.P. 76, C._ _, număr în registrul comerțului J40/552/15.01.2004, cont bancar RO84RNCB_0001 – BCR Sector 1.
Anulează executarea silită ce face obiectul dosarului de executare nr. 1278/2015 al B. T. B. O. și pe cale de consecință anulează toate actele de executarea silită emise in cadrul dosarului de executare.
Anulează Încheierea de investire cu formulă executorie pronunțată la data de 19.02.2015 de Judecătoria Sectorului 3 București in dosarul nr._ .
Respinge cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata taxelor judiciare de timbru, ca neîntemeiată.
Obligă intimata la plata către B. T. B. O. a sumei de 36,12 lei reprezentând costul de fotocopiere al dosarului de executare nr. 1278/2015.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Prezenta hotărâre, după rămânerea definitivă, va fi comunicată organului de executare.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
S. L. R. C.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7535/2015. Judecătoria... | Întoarcere executare. Sentința nr. 01/2015. Judecătoria... → |
|---|
