Evacuare. Sentința nr. 9581/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
Comentarii |
|
Sentința nr. 9581/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 02-07-2015 în dosarul nr. 9581/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _ Sentința civilă nr. 9581
Ședința din Camera de consiliu din data de 02 iulie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: V. I. F.
Grefier: M. N.
Pe rol s-a aflat judecarea cererii având ca obiect evacuare, formulată de reclamanții T. C. și T. A., în contradictoriu cu pârâtele V. I., V. V..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanții personal, asistați de avocat și pârâta V. V. personal, lipsind pârâta V. I..
Procedura de citare fiind legal îndeplinită, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței stadiul în care s-a aflat dosarul, măsurile dispuse de instanță, după care:
Instanța a constatat că cererea de evacuare a fost formulată pe calea specială prevăzută de Titlul XI din Codul procedură civilă, dosarul aflându-se din eroare pe lista cauzelor care se judecă în ședință publică, motiv pentru care a dispus trecerea cauzei pe lista dosarelor din Camera de consiliu.
La apelul nominal făcut în ședința din Camera de consiliu au răspuns reclamanții personal, asistați de avocat și pârâta V. V. personal, lipsind pârâta V. I..
Instanța a procedat la legitimarea părților prezente, care au prezentat cărțile de identitate.
La interpelarea instanței, pârâta V. V. a arătat că în prezent locuiește în imobilul ce face obiectul evacuării.
Nefiind cereri prealabile de formulat, instanța a acordat părților cuvântul asupra propunerii de probe.
Reclamanții, prin avocat, au solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind-o ca fiind suficientă, având în vedere recunoașterea pârâtei de la acest termen în sensul că încă locuiește în imobil.
Pârâta V. V. a arătat că nu are probe de solicitat.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 255 C. proc. civ., a încuviințat pentru reclamanți proba cu înscrisuri, apreciind-o ca fiind legală, verosimilă, pertinentă și concludentă pentru soluționarea cauzei și, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, a constatat cauza în stare de judecată și a deschis dezbaterile asupra fondului, dând părților cuvântul pentru concluzii.
Reclamanții, prin avocat, au solicitat admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată și au arătat că din probele aflate la dosar rezultă că reclamanții au făcut nenumărate demersuri pentru ca pârâtele să elibereze apartamentul, însă acestea nu s-au conformat. Au arătat că vor solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
Pârâta a arătat că nu a primit niciun ban pe garsonieră și că a fost înșelată, apreciază că este proprietara imobilului și că nu trebuie să evacueze casa și a solicitat respingerea cererii de evacuare.
Instanța a rămas în deliberare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 12.09.2014, sub nr._, reclamanții T. C. și T. A., în contradictoriu cu pârâtele V. I., V. V., au solicitat instantei, ca prin hotărârea ce o va pronunta, să dispună evacuarea pârâtelor din imobilul situat în Bucuresti, . nr. 64, . 3, obligarea pârâtelor, în solidar, la plata lipsei de folosintă pentru lunile iunie si iulie 2014 în cuantum de 1200 lei, obligarea pârâtelor, în solidar, la plata sumei de 600 lunar, de la data introducerii actiunii până la data predării efective a imobilului, obligarea pârâtei V. I. la plata sumei de 124 lei reprezentând onorariu executor judecătoresc pentru emiterea Notificării nr. 90/30.07.2014, obligarea pârâtei V. V. la plata sumei de 124 lei reprezentând onorariu executor judecătoresc pentru emiterea Notificării nr. 89/30.07.2014 și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanții au arătat că la data de 17.04.2014 au devenit proprietarii imobilului menționat în petitul acțiunii în baza Contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1522/17.04.2014 și, prin contractul de vânzare cumpărare, au convenit cu pârâta V. I., care calitatea de vânzător, ca imobilul să fie predat în data de 03.06.2014.
La începutul lunii iunie 2014 reclamanții le-au solicitat pârâtei V. I. si pârâtei V. V., care locuia de asemenea în apartament, să elibereze și să predea apartamentul, fără ca pârâtele să dea curs solicitării. Astfel, prin Notificările nr. 89/29.07.2014, respectiv 90/30.07.2014, emise de SCPEJA C., Tănurcă și Asociații, li s-a solicitat acestora să elibereze imobilul în termen de 5 zile.
Având în vedere că apartamentul nu a fost eliberat la data stabilită în contractul de vânzare – cumpărare, reclamanții arată că au suferit un prejudiciu material cauzat de lipsa de folosință a imobilului, motiv pentru care solicită repararea prejudiciului prin obligarea pârâtelor la plata lipsei de folosință.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 194 si urm., art. 1038, art. 1040 si urm. Cod procedură civilă, art. 1170, art. 1349, art. 1350 si urm., art. 1359 si urm. Cod civil.
În dovedire, au depus la dosar înscrisuri (filele 9-27).
Acțiunea a fost legal timbrată cu 236 lei taxă judiciară de timbru (filele 32, 35,45, 46).
La data de 26 noiembrie 2015 reclamanții au depus precizare la cererea de chemare în judecată prin care au precizat că suma de 600 lei lunar ce face obiectul capătului 3 de cerere reprezintă contravaloarea lipsei de folosință a imobilului de la data introducerii acțiunii până la predarea efectivă, precizând totodată și temeiul de drept al capătului de cerere și al întregii acțiuni, respectiv art. 555 și urm. Cod procedură civilă, art. 1357 și urm. Cod civil, art. 194 și urm. Cod procedură civilă, art. 1170 și urm. Cod civil, art. 1349, art. 1350 și urm. Cod civil, art. 1359 și urm. Cod civil, art. 1038, art. 1040 Cod procedură civilă.
Pârâtele, deși au fost legal citate, nu au depus întâmpinare.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosarul cauzei.
Analizând materialul probator administrat, instanța reține următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1452 din 09.08.2012 de BNP F. I. E. (filele 11-13), pârâta V. V. a vândut pârâtei V. I., necăsătorită, dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 8 din București, ., nr. 64, ., parter, sector 3, compus din una cameră și dependințe, dobândit de aceasta prin cumpărare, fiind necăsătorită, cum rezultă din contractul menționat anterior.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1522 din 17.04.2014 de notar public M. D. (filele 9, 10), pârâta V. I. a vândut reclamantului T. C. apartamentul descris mai sus, reclamantul declarând că este căsătorit cu reclamanta T. A. iar apartamentul astfel dobândit este bun comun.
După încheierea contractelor de vânzare-cumpărare și în prezent pârâtele au continuat să locuiască în apartamentul vândut de pârâta V. I. reclamanților, fără ca între părți să existe raporturi contractuale privind locațiunea ori folosința apartamentului.
Prin cererea de chemare în judecată ce formează obiectul prezentului dosar, reclamanții au solicitat evacuarea pârâtelor pentru lipsa titlului.
În conformitate cu art. 1033 alin. 1 din Codul de procedură civilă, în forma în vigoare la data introducerii cereri de chemare în judecată, 12.09.2014,, dispozițiile titlului XI se aplică în litigiile privind evacuarea din imobilele folosite sau după caz ocupate fără drept de către foștii locatari sau alte persoane. Pentru a facilita înțelegerea domeniului de aplicare precum și a desfășurării procedurii speciale, Codul definește din perspectiva acestui titlu, la alineatul 2 al aceluiași articol, ocupantul ca fiind oricare persoană, alta decât proprietarul sau locatarul, care ocupă în fapt imobilul cu sau fără permisiunea ori îngăduința proprietarului, fără ca între aceste persoane să se fi încheiat un contract cu privire la folosința bunului. De asemenea, prin proprietar se înțelege nu numai titularul dreptului de proprietate asupra imobilului dar și locatarul.
Aplicând aceste prevederi în prezentul litigiu, instanța reține că în ceea ce-i privește pe reclamanți aceștia au calitatea de proprietari ai imobilului-apartament având în vedere că acesta a fost dobândit în timpul căsătoriei, prin cumpărare de la pârâta V. I., cum s-a reținut anterior.
Referitor la situația pârâtelor, instanța reține că acestea au calitatea de ocupanți în fapt a apartamentului, fără să dețină un titlu în temeiul căruia au dreptul de a locui în imobilul din care se solicită evacuarea. Astfel, după încheierea contractului de vânzare-cumpărare prun care pârâta V. I. a înstrăinat proprietatea apartamentului reclamanților, cele două pârâte au ocupat în fapt imobilul cu îngăduința reclamanților, până la momentul introducerii cererii.
Susținerile pârâtei V. I. potrivit cărora la vânzare nu a primit niciun ban și că nu a avut în intenție să vândă apartamentul reclamanților nu le conferă acestora dreptul de a ocupa imobilul în condițiile în care nu există nicio dovadă în dovedirea susținerilor sale, contractul de vânzare-cumpărare autentificat fiind valabil, producând efecte depline cu privire la transferul dreptului de proprietate, nefiind anulat. De asemenea, deși pârâta a pretins că se consideră în continuare proprietar și nu există motive pentru evacuare instanța reține că aceste alegații sunt neîntemeiate având în vedere că din înscrisurile existente la dosar a rezultat că apartamentul a fost vândut de pârâtă reclamanților, prin contract autentic valabil, neexistând vreun act juridic ori jurisdicțional prin care contractul de vânzare-cumpărare să fi fost desființat. În aceste condiții, prin semnarea contractului de vânzare-cumpărare, pârâta a încetat să mai fie proprietara apartamentului, transferul proprietății către reclamanți operând de drept la data perfectării contractului de vânzare-cumpărare, prin contract stipulându-se expres că data eliberării apartamentului convenită de părți a fost la 03.06.2014, fără nicio altă formalitate.
În conformitate cu prevederile art. 1038 NCPC atunci când proprietarul unui imobil dorește să îl evacueze pe ocupantul acestuia, după ce dreptul de a ocupa imobilul a încetat, în speță 03.06.2014, proprietarul va notifica în scris ocupantul, punându-i în vedere să elibereze imobilul pe care îl ocupă fără nici un drept, în termen de 5 zile de la comunicarea notificării.
Analizând cererea și din perspectiva îndeplinirii acestei cerințe speciale, instanța constată că prin notificarea nr. 94 din 21.08.2014 emisă de B. G. M. V. (filele 24-26) și prin notificările nr. 89 emisă la data de 29.07.2014 și 90 emisă la data de 30.07.2014 de SCPEJA C., Tănurcă și Asociații (filele 18-23) pârâtelor li s-a pus în vedere ca în termen de 5 de zile de la primirea notificării să elibereze spațiul în care locuiesc deoarece acesta este un bun proprietate personală iar reclamanții nu înțeleg să le mai permită acestora ocuparea lui.
Prin urmare, având în vedere faptul că pârâtele nu au făcut dovada deținerii unui titlu în temeiul căruia să fie îndreptățite să ocupe imobilul situat în București, ., nr. 64, ., parter, ., și față de poziția reclamanților exprimată prin cererea de chemare în judecată în sensul că nu le mai îngăduie acestora să locuiască în imobil, instanța urmează a admite acțiunea și a dispune evacuarea acestora din imobil.
În ceea ce privește cererea reclamanților de obligare a pârâtelor la plata lipsei de folosință în sumă de 1200 lei și a despăgubirilor de 600 lei/lunar de la data introducerii acțiunii la data predării efective/evacuare din imobil, instanța o va respinge ca inadmisibilă întrucât potrivit art. 1041 alin. 4 din Codul de procedură civilă, potrivit procedurii prevăzute în titlul XI, pot fi acordate pe calea specială doar sume cu titlu de chirii și arenzi exigibile până la data pronunțării hotărârii de evacuare, nu însă și sume de bani având altă natură juridică, precum lipsă de folosință ori alte despăgubiri, aceste pretenții putând fi valorificate numai pe cale separată potrivit dreptului comun ori a procedurii speciale de judecare a cererilor de valoare redusă, după caz, nu însă în procedura specială de evacuare.
În temeiul art. 451-453 coroborat de art. 9 din Codul de procedură civilă, va lua act că reclamanții au înțeles să solicite cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamanții T. C., CNP_ și T. A., CNP_, ambii cu domiciliul în București, sector 3, . nr. 25, . cu pârâtele V. I., CNP_, cu domiciliul în sector 3, București, . nr. 35, ., . la adresa din sector 3, București, ., ., CNP_, cu domiciliul în sector 3, București, . nr. 64, ., . consecință:
Dispune evacuarea pârâtelor din imobilul situat în București, ., nr. 64, ., parter, ., descris în cererea de chemare în judecată.
Respinge cererea de obligare a pârâtelor la plata lipsei de folosință în sumă de 1200 lei și a despăgubirilor de 600 lei/lunar de la data introducerii acțiunii la data predării efective/evacuare din imobil, ca inadmisibilă.
În temeiul art. 451-453 coroborat de art. 9 din Codul de procedură civilă, ia act că reclamanții au înțeles să solicite cheltuieli de judecată pe cale separată.
Executorie de drept.
Cu drept de apel la Tribunalul București, în termen de 5 zile de la pronunțare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 3 București.
Dată în Camera de consiliu și pronunțată în ședința publică azi, 02.07.2015.
Președinte, Grefier,
V.-I. F. M. N.
Red./Tehnored. jud. F.V.I.
7 ex/08.07.2015
← Contestaţie la executare. Sentința nr. 29/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 9407/2015. Judecătoria... → |
---|