Contestaţie la executare. Sentința nr. 9047/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9047/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 22-06-2015 în dosarul nr. 9047/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 3 BUCUREȘTI
SECTIA C.
Sentinta civila Nr. 9047/2015
Ședința publică de la 22.06.2015
Instanta constituita din:
P.: M. A.
Grefier: C. C.
Pe rol judecarea cauzei privind pe contestator C. DE C. SI INDUSTRIE A MUNICIPIULUI BUCURESTI și pe intimat S. C. DE AVOCATI L. & ASOCIATII, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc verbal in sedinta publică de la 08.06.2015, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, care face parte integranta din prezenta cand instanta, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la termenul din 15.06.2015 si 22.06.2015 cand, dupa deliberare, a hotarat urmatoarele:
INSTANȚA
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei sectorului 3 Bucuresti sub numarul_ /07.01.2015, contestatoarea C. de Comerț și Industrie a Municipiului București, în contradictoriu cu S. C. de Avocați L. & Asociații, formuleaza contestație la executare împotriva executării silite, ce face obiectul dosarului de executare nr. 476/CD/2014, pe rolul SCPEJ D., I. & Asociații, prin care solicita, in principal, anularea executării silite; in subsidiar, îndreptarea tuturor actelor de executare silita, in sensul modificării valorii creanței supuse executării silite dupa cum urmează: modificarea valorii onorariului de succes prin raportare la valoarea reala a imobilului situat in București, Calea S. Voda nr. 280, sector 4, de 7.737.004 lei si eliminarea din valoarea totala a creanței a sumei reprezentând TVA aferent creanței; obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivare, arata ca in data de 05.10.2006, intre contestatoare si creditoare s-a incheiat un contract de asistenta juridica (nr._), care prevedea obligația contestatoarei de a achita creditoarei un onorariu de succes . prin aplicarea criteriilor stabilite in contract. Desi nu contesta titlul executoriu si nici fondul dreptului supus executării silite, contestatoarea nu a achitat creditoarei onorariul de succes in principal din cauza faptului ca obligația nu este inca exigibila. Prin somația imobiliara primita in data de 11.12.2014, din partea SCPEJ D., I. si Asociații, a fost informata ca in baza contractului de asistenta identificat anterior, creditoarea a inițiat executarea silita a creanței. Valoarea onorariului de succes, stabilit prin contract la „7% din valoarea imobilului" situat in București, Calea S. Voda nr. 280, sector 4, a fost stabilita de executorul judecătoresc in baza unui raport de evaluare a imobilului, efectuat in cadrul executării silite, care supraapreciaza flagrant valoarea reala a imobilului. Apoi, desi nu se făcea vorbire despre aceasta in titlul executoriu supus executării silite, prin aceeași somație imobiliara erau informați ca la valoarea onorariului de succes s-a calculat si aplicat si o suma reprezentând Taxa pe Valoarea Adăugata. In principal deoarece creanța invocata de creditoare nu este exigibila si, in subsidiar, deoarece valoarea creanței supuse executării silite este mai mare decât suma real datorata creditoarei, a formulat contestație impotriva executării insasi, fara insa sa conteste si titlul executoriu sau dreptul supus executării.
Motivul pentru care solicita anularea executării silite este acela ca creanța supusa executării nu indeplineste condițiile prevăzute de art. 662 Cod Procedura C., respectiv creanța nu a ajuns la scadenta (nu este exigibila). Din studiul titlului executoriu (contractul de asistenta juridica), contestatoarea datorează creditoarei onorariul de succes in termen de 2 (20% din suma), 6 (30% din suma) si 12 luni (50% din suma) de la data procesului verbal de punere in posesie privind imobilul situat in București, Calea S. Voda nr. 280, sector 4.
In realitate, desi imobilul a fost restituit in natura contestatoarei, urmare a Deciziei nr.2219/10.03.2011 a înaltei Curți de Casație si Justiție, contestatoarea nu a fost pusa in posesia imobilului, deoarece imobilul este ocupat de o instituție de invatamant, respectiv Grupul Școlar „G. C.", iar contestatoarea, desi proprietara a imobilului, a fost obligata sa păstreze imobilul in starea in care se afla in 2011 pentru inca 5 ani.Așadar, de vreme ce contestatoarea nu a fost pusa in posesia imobilului si, pe cale de consecința, nu a semnat un proces-verbal de punere in posesie pentru imobilul respectiv, rezulta ca nici creanța invocata de creditoare nu este exigibila si nu poate fi pusa in executare silita.
In privința valorii onorariului de succes datorat, suma determinata ca urmare a aplicării procentului de 7% din valoarea imobilului includea Taxa pe Valoarea Adăugata.
Interpretând contractul prin prisma voinței interne a partilor si luând ca indiciu pentru determinarea acestei voințe alte clauze similare ale aceluiași contract, atunci cand părțile au dorit sa adauge la sumele stabilite ca onorariu si suma reprezentând TVA-ul datorat pentru acel onorariu, in sarcina contestatoarei, au menționat in mod expres aceasta. Art.21 din Contractul de asistenta prevede ca onorariul orar va fi in cuantum de „100 EUR + TVA/ora”.
Spre diferența, art. 2.2 din același contract de asistenta juridica prevede un onorariu de succes de „7% din valoarea imobilului" fara sa mai menționeze in mod expres si TVA-ul datorat pentru acest onorariu.
Lipsa mențiunii exprese a adăugării sumei reprezentând TVA la suma stabilita ca onorariu, inseamna ca părțile au inteles ca in cazul onorariului de succes, suma globala stabilita sa includă si TVA-ul datorat. Așadar, contestatoarea datorează creditoarei un onorariu fix de 100 EUR + TVA/ora si un onorariu de succes de 7% din valoarea imobilului, suma care include TVA.
Cum in cazul executării silite se pune doar problema executării creanței reprezentate de onorariul de succes, inseamna ca debitoarea datorează creditoarei un onorariu de 7% din valoarea imobilului, care include TVA-ul si nu datorează suma reprezentând TVA-ul separat.
Apoi, „valoarea imobilului", in funcție de care se stabilește onorariul de succes datorat, este evaluata, in mod greșit, la suma de 14.454.640 lei RON, printr-un raport de expertiza comandat si achitat de creditoare, care ii este evident părtinitor.
Spre diferența, evaluarea aceluiași imobil, efectuata de contestatoare in vederea actualizării valorii pentru scopuri fiscale, a determinat o valoare a imobilului de 7._ lei, adică aproape jumătate din valoarea stabilita de creditoare.
Din acest punct de vedere, ca părțile au stabilit in contract ca debitoarea datorează 7% din valoarea imobilului si nu 7% din valoarea de circulație a imobilului, asa cum a calculat creditoarea, iar valoarea imobilului ar trebui sa fie cea inscrisa in evidentele fiscale, mai ales ca in prezent exista obligația reevaluării periodice a imobilelor, astfel incat statul roman sa incaseze impozite datorate la valoarea reala a imobilelor.
Din raportul de evaluare efectuat de catre debitoare in vederea inregistrarii in evidentele fiscale, expertul din acel raport stabilește „valoarea justa a imobilului", valoare in funcție de care ar fi trebuit calculat si onorariul de succes.
In drept, contestatoarea iși intemeiaza cererea pe dispozitiile art. 711 si urm. C. rap. la art. si art. 662 C..
Prin intampinarea depusa la data de 18.02.2015 intimata S. Civilă de Avocați „L. & Asociații", formulata în temeiul dispozițiilor art. 716 alin. (1) raportat la art. 201 alin. (1) din Codul de procedură civilă, solicita respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare formulate de către debitoarea C. de Comerț și Industrie a Municipiului București, obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cauze, în temeiul dispozițiilor art. 453 Cod proc. civ.
Intimata invoca excepția netimbrării acțiunii si exceptia tardivitatii formularii contestatiei la executare, pentru nerespectarea termenului de 15 zile prevazut de lege pentru introducerea contestatiei la executare. Arata ca termenul de 15 zile incepe sa curga diferit, functie de calitatea celui care formuleaza contestatia și de obiectul acesteia, un act de executare ori executarea silita insasi. Arata ca in prezenta cauza sunt aplicabile dispozitiile art.714 al.1 pct.3 Cod de procedura civila. somatia imobiliara emisa a fost comunicata contestatoarei in data de 11.12.2014, calculand termenul de 15 zile conform art.181 al.1 pct.2 Cod de procedura civila, acesta se implinea la data de 27.12.2014.
Întrucât data de 27.12.2014 a căzut în ziua de sâmbătă, devin aplicabile prevederile art. 181 alin. (2), potrivit cărora „când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până la prima zi lucrătoare care urmează".
Prin urmare, față de dispozițiile Codului de procedură civilă anterior citate care instituie o prorogare legală, instanța urmează a constata că termenul de 15 zile înăuntrul căruia debitoarea putea formula contestația la executare se împlinea pe 29.12.2014, luni.
Acțiunea a fost depusă prin poștă, iar ștampila oficiului poștal are înscrisă data de 06.01.2015 ca dată a expedierii și data de 07.01.2015 ca fiind aceea a primirii. Prin urmare, debitoarea a introdus contestația tardiv, cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de lege, mai exact la 8 zile de la împlinirea acestuia.
Pe fond, arata ca între L. & Asociații (fostă SCA T., L., C. & Asociații) în calitate de avocat și CCIMB, în calitate de client, s-a încheiat contractul de asistență juridică nr._/05.10.2006 având ca obiect asistența juridică, redactare cereri, apărări și reprezentare în vederea retrocedării sau, după caz, în vederea obținerii de despăgubiri în condițiile dispozițiilor Legii nr. 10/2001, republicată, pentru imobilul situat în București, Calea Ș. V. nr. 280, Sector 4, precum și asistența juridică și reprezentarea în vederea punerii în executare a hotărârilor judecătorești legate de imobilul anterior menționat, contract pentru care părțile au stabilit achitarea unui onorariu după cum urmează: „Onorariul se Fixează în cuantum de 100 EUR+TVA/oră și va fi achitat lunar, pe bază de raport al Avocatului asupra orelor de asistență juridică prestate. Factura va fi emisă la sfârșitul lunii pentru luna care se încheie și va fi achitată de Client în termen de 5 zile de la data primirii"",
„Suplimentar față de acest onorariu, părțile convin și achitarea de către CLIENT
AVOCA TULUI a unui onorariu de succes de 7% din valoarea imobilului, în eventualitatea
în care acesta va fi restituit în natură, respectiv 7% din valoarea despăgubirilor acordate
conform Legii nr. 10/2001, republicată, în eventualitatea în care restituirea în natură
nu este posibilă"- (art.2 pct. 2.2. din anexa la contract);
„Onorariul de succes va fi achitat astfel: 20% se va achita în termen de 2 luni de la data procesului verbal de punere în posesie în eventualitatea în care imobilul va Fi restituit în natură, respectiv de la data actului prin care a fost stabilită valoarea despăgubirilor, în eventualitatea în care imobilul nu va fi restituit în natură. 30% se va achita în termen de 6 luni de la data procesului verbal de punere în posesie în eventualitatea în care imobilul va fi restituit în natură, respectiv de la data actului prin care a fost stabilită valoarea despăgubirilor, în eventualitatea în care imobilul nu va fi restituit în natură. 50% se va achita în termen de 1 an de la data procesului verbal de punere în posesie în eventualitatea în care imobilul va fi restituit în natură, respectiv de la data actului prin care a fost stabilită valoarea despăgubirilor, în eventualitatea în care imobilul nu va fi restituit în natură"- (art.2 pct.2.3. din anexa la contract). SCA L. & Asociații și-a îndeplinit integral obligațiile contractuale asumate, prin prestarea de servicii juridice privind asistența juridică și reprezentarea în fața instanțelor judecătorești în vederea retrocedării imobilului situat în București, Calea Ș. V. nr. 280, Sector 4, conducând astfel la dobândirea în proprietatea CCIMB a imobilului menționat. Astfel, prin decizia civilă nr. 2219/10.03.2011 pronunțată de către înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală în dosarul nr._ s-a dispus în mod irevocabil restituirea în natură către CCIMB a imobilului situat în București, Calea S. V. nr. 280, Sector 4, fapt ce a avut ca efect transferul posesiei de la posesorul neproprietar, Ministerul Culturii și cultelor către proprietarul neposesor CCIMB. În ceea ce privește identitatea dintre SCA T., L., C. & Asociații și SCA L. & Asociații, precizăm că prin Decizia nr. 806/13.04.2010 a Baroului București a fost încuviințată schimbarea denumirii SCA T., L., C. & Asociații în S. Civilă de Avocați L. & Asociații. CCIMB nu și-a îndeplinit la scadență obligația stabilită de prevederile art.2.2. și art.2.3. din anexa la contractul de asistență juridică nr._/05.10.2006, neachitând onorariul de succes convenit, deși a recunoscut permanent obligația de plată. Ca urmare a lipsei de disponibilități a debitoarei, am manifestat înțelegere față de situația acesteia și am acceptat încheierea unor procese-verbale de recunoaștere a creanței. Debitoarea, la rândul său, a fost de bună-credință și nu a contestat obligația de plată, semnând procesele-verbale. Arata că la data de 19.09.2012 a fost încheiat Procesul Verbal înregistrat sub nr. 960/19.09.2012, proces-verbal în care s-au consemnat următoarele: „C. de Comerț și Industrie a Municipiului București recunoaște obligația de plată către S.C. A. L. & Asociații a onorariului de succes reprezentând 7% din valoarea imobilului situat în București, Calea S. V. nr. 280, Sector 4, datorat potrivit art. 2 pct. 2.2 din anexa la contractul de asistentă juridică nr._ din 05.10.2006". Ulterior au mai fost întocmite acte similare de recunoaștere a obligației de plată, ultimul fiind încheiat de părți la data de 18.11.2013. Având în vedere faptul că nici până în prezent debitoarea nu și-a executat obligația de plată a onorariului de succes, desi imobilul i-a fost restituit în natură (astfel cum rezultă cu certitudine din Decizia civilă nr. 2219/10.03.2011 și cum, de altfel, chiar debitoarea recunoaște în contestația formulată), iar prin efectul hotărârii judecătorești, odată cu transmiterea dreptului de proprietate s-a transmis în mod implicit și posesia ca atribut al acestuia, subscrisa L. & Asociații a procedat la executarea silită a onorariului de succes la care s-a obligat debitoarea. În urma cererii de executare silită a fost deschis dosarul de executare nr. 476/CD/2014 la SCP Executori Judecătorești D., I. și Asociații care a solicitat încuviințarea executării silite Judecătoriei Sectorului 3 București. Prin încheierea definitivă pronunțată în camera de consiliu la data de 19.09.2014 în dosarul nr._/301/2014, Judecătoria Sector 3 București a dispus încuviințarea executării silite, autorizând astfel punerea în executare silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de asistență juridică nr._/05.10.2006.
Argumente cu privire la îndeplinirea în mod cumulativ a cerințelor prevăzute de art. 662 din Codul civil. Exigibilitatea obligației de plată a onorariului de succes asumată de C. de Comerț si Industrie a Municipiului București prin contractul de asistentă juridică nr._/05.10.2006. Dispozițiile art. 662 Cod procedură civilă prevăd că „executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă", stabilind astfel condițiile ce trebuie îndeplinite în mod cumulativ pentru a se putea proceda la executarea silită a unei obligații. Principala critică adusă de către contestatoare executării silite declanșate împotriva acesteia se referă la lipsa exigibilității obligației de plată a onorariului de succes. Prin decizia civilă nr. 2219/10.03.2011 pronunțată de către înalta Curte de Casație și Justiție -Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală în dosarul nr._ s-a dispus în mod irevocabil restituirea în natură către CCIMB a imobilului situat în București, Calea Ș. V. nr. 280, Sector 4, cauză în care L. & Asociații a asigurat asistența și reprezentarea juridică a CCIMB în temeiul contractului de asistență juridică nr._/05.10.2006.
Obiectul dosarului a fost reprezentat de acțiunea în revendicare promovată de debitoarea CCIMB în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București.
CCIMB a dobândit posesia imobilului la data pronunțării Deciziei 2219/10.03.2011. în susținerea acestei afirmații arătăm faptul că jurisprudența și doctrina în materia acțiunilor în revendicare au definit această acțiune ca fiind „acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar". D. urmare, instanțele sunt chemate să verifice calitatea de proprietar a reclamantului, iar în ipoteza în care o astfel de verificare este dovedită, nu se pronunță exclusiv asupra calității de proprietar, ci obligă posesorul neproprietar să transfere posesia la proprietarul neposesor.
Cu alte cuvinte, indiferent de limitările legale date de Legea nr. 10/2001 în privința afectațiunii speciale a bunului imobil, posesia se transferă proprietarului prin efectul hotărârii judecătorești, nemaifiind necesară îndeplinirea unei alte formalități.
Cu referire la transmiterea posesiei, aceasta a operat prin chiar pronunțarea de către înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală a deciziei nr. 2219/10.03.2011 în dosarul nr._, decizie prin care s-a dispus: „Admite recursul dec/arat de reclamanta C. de Comerț și Industrie a Municipiului București împotriva deciziei nr. 639 din 8 decembrie 2009 a Curții de Apel București Secția a IV-a civilă.
Modifică în parte decizia recurată în sensul că admite apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 488 din 31 martie 2006 a Tribunalului București Secția a IlI-a Civilă. Schimbă în parte sentința în sensul că dispune restituirea în natură a imobilului - teren în suprafață de 3030 mp și construcții situat în București, Calea S. V. nr. 280, Sector 4, cu obligația de a menține afectațiunea imobilului pe o perioadă de 5 ani de la data pronunțării prezentei decizii."
Așadar, față de soluția obținută și în raport de prevederile art. 2 pct. 2.2 din anexa la contractul de asistență juridică nr._/05.10.2006, în sarcina CCIMB s-a născut obligația de plată către societate a unui onorariu de succes de 7% din valoarea imobilului restituit în natură sus-menționat, încă de la data pronunțării Deciziei nr. 2219/10.03.2011.
Posesia ca stare de fapt constă în stăpânirea materială a lucrului, în exercitarea unei puteri de fapt asupra acestuia, care dă posesorului dreptul de a se comporta ca fiind adevăratul titular al dreptului de proprietate asupra acelui lucru.
Din conduita CCIMB rezultă fără putință de tăgadă faptul că a stăpânit bunul imobil ulterior pronunțării Deciziei nr. 2219/10.03.2011 pentru sine, sens în care a intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară, a deschis rolul fiscal al proprietății și a încheiat contractul de închiriere cu Liceul Industrial „G. C." actualmente Colegiul Tehnologic „G. C." în vederea funcționării în continuare a acestuia în incinta imobilului.
In ceea ce privește posesia ca atribut al dreptului de proprietate, proprietarul stăpânește bunul, are posesia lui, dar în calitatea sa de titular al dreptului de proprietate asupra bunului.
Rezultă astfel că atunci când vorbim despre posesie ca atribut al dreptului de proprietate, putem spune că starea de fapt a stăpânirii bunului se suprapune perfect peste starea de drept, stăpânitorul fiind însuși titularul dreptului de proprietate asupra bunului stăpânit.
De altfel, într-una dintre deciziile sale în materie de proprietate, Curtea Constituțională a reținut că regimul juridic general al proprietății, publică sau privată, vizează, ca esență, cele trei elemente ale dreptului de proprietate: posesia, folosința, dispoziția. In privința posesiei, niciodată până la solicitarea efectuării plății, părțile nu au contestat posesia CCIMB, ulterior această posesie fiind contestată exclusiv de CCIMB, contrar unor alte acte publice emanate de la autorități ce confirmă posesia CCIMB. Mai mult decât atât, întrunirea tuturor elementelor dreptului de proprietate (posesia, folosința, dispoziția) în persoana CCIMB rezultă din chiar actele și faptele juridice ale acesteia.
Astfel, la data de 13.09.2013, C. de Comerț și Industrie a Municipiului București a transmis către Primăria Municipiului București adresa cu număr de ieșire P - 2353/13.09.2013 prin care arată că imobilul situat în București, Calea Ș. V. nr. 280, Sector 4, cunoscut sub numele de Liceul Tehnic G. C., a fost restituit în natură către aceasta prin Decizia nr. 2219/10.03.2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție și își exprimă dorința de a înstrăina acest imobil către Primăria Municipiului București: „C. de Comerț și Industrie a Municipiului București dorește să înstrăineze acest imobil și, în acest demers, îndreptăm intenția noastră către Primăria Municipiului București, considerând că achiziția sa de către municipalitate ar aduce beneficii importante tradiției școlii românești".
De asemenea, în raportul de evaluare întocmit la data de 08.12.2011 și depus la dosarul prezentei cauze de către debitoare, se arată cu exactitate că „La data evaluării, imobilul ce face obiectul raportului se află în proprietatea Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București".
Prin urmare, debitoarea CCIMB recunoaște deținerea bunului imobil în proprietatea sa și uzează de atributele dreptului de proprietate, manifestându-și opțiunea pentru înstrăinarea acestuia.
Cât privește exigibilitatea acestei creanțe, prin același contract de asistență juridică nr._/05.10.2006 părțile au convenit și cu privire la termenele de plată ale onorariului de succes datorat de către CCIMB, prevederile art. 2 pct. 2.3 din anexa la contract stabilind după cum urmează: 20% din onorariul de succes de 7% să se achite în termen de 2 luni de la data punerii în posesie; 30% din onorariul de succes de 7% să se achite în termen de 6 luni de la data punerii în posesie; 50% din onorariul de succes de 7% să se achite în termen de 1 an de la data punerii în posesie, creanța devenind exigibilă pentru fiecare dintre procentele sus-menționate la datele amintite anterior.
Așadar, pentru ca posesia să fie transmisă de la posesorul neproprietar, Municipiul București, către CCIMB, proprietarul neposesor, nu mai era necesară încheierea în acest sens a unui alt act după pronunțarea deciziei sus-menționate în procesul verbal, ea operand prin chiar pronunțarea hotărârii judecătorești, hotărâre prin care se dispune expres în ceea ce privește starea de fapt (fuspossidendi): pe de o parte, cu privire la restituirea în natură a imobilului către pârâta din prezenta cauză iar pe de altă parte, cu privire la obligația aceleiași pârâte de a menține afectațiunea imobilului pe o perioadă de 5 ani de la chiar data pronunțării deciziei și nicidecum de la cea a încheierii unui alt act ulterior de punere în posesie, hotărârea astfel pronunțată fiind translativă de posesie, afectațiunea unui imobil neputând fi
păstrată decât în condițiile deținerii posesiei imobilului.
Astfel, față de împrejurarea că după încheierea contractului de asistență juridică debitoarea CCIMB a intrat în posesia imobilului fără a mai fi nevoie să se încheie un proces verbal de punere în posesie, prevederile art. 2 pct. 2.3 din contract trebuie interpretate în sensul că onorariul de succes devine scadent la data intrării CCIMB efectiv în posesia imobilului, independent de existența sau inexistența unui proces verbal.
Această interpretare se impune deoarece clauzele contractului trebuie să producă efecte „actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat". Orice altă interpretare dată clauzei ar lipsi-o de efecte juridice și ar nesocoti voința reală a părților care au dorit ca onorariul de succes să fie achitat la . imobilului.
Mai mult decât atât, contestatoarea nu se poate prevala de obligația de a menține afectațiunea imobilului pe o perioadă de 5 ani începând cu data pronunțării hotărârii judecătorești pentru a se exonera de la plata onorariului datorat conform contractului, întrucât această obligație este una legală, stabilită prin dispozițiile imperative ale art. 16 alin. (1) din legea nr. 10/2001, această situație nefiind imputabilă subscrisei, care și-a îndeplinit în totalitate obligațiile contractuale asumate.
De asemenea, obligația mai sus menționată nu echivalează în nici un caz cu lipsa posesiei ca atribut al dreptului de proprietate asupra imobilului, astfel cum arată contestatoarea. O interpretare contrară ar însemna încălcarea flagrantă a drepturilor creditoarei izvorâte din contractul de asistență juridică, aflându-se în imposibilitatea de a iși valorifica dreptul de creanță.
Un alt element de care instanța urmează să țină cont în aprecierea caracterului exigibil al obligației de plată asumate de către contestatoare îl reprezintă recunoașterile succesive ale debitului efectuate de aceasta, prin procesele verbale încheiate între părți la data de 19.09.2012, 10.01.2013, 15.10.2013, 18.11.2013, recunoașteri care nu s-ar fi impus dacă creanța nu ar fi fost scadentă.
Creditoarea a procedat la transmiterea către CCIMB a unor notificări prin care a solicitat achitarea onorariului, în cuantumul și la termenele agreate prin contractul de asistență juridică. În urma transmiterii notificărilor emise, între părțile contractante au fost încheiate procese verbale, potrivit cărora se stabilesc următoarele: „SCA L. & Asociații și-a îndeplinit integral obligațiile contractuale prin prestarea de servicii juridice privind asistența juridică și reprezentarea în fața instanțelor judecătorești care s-au finalizat cu retrocedarea în natură a imobilului situat în București, Calea Ș. V. nr. 280, Sector 4, [...]prin Decizia civilă nr. 2219 din 10 martie 2011, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție"]„C. de Comerț si Industrie a Municipiului București recunoaște obligația de plată către SCA L. % Asociații a onorariului de succes reprezentând 7% din valoarea imobilului situat în București, Calea Ș. V. nr. 280, Sector 4, compus din teren în suprafață de 3030 mp și construcție, datorat potrivit art. 2 pct. 2.2 din anexa la contractul de asistență juridică nr. 154925din 05.10.2006"; De asemenea, prin procesul verbal încheiat la 15.10.2013 s-a stabilit că părțile „vor continua negocierile în vederea stabilirii pe cale amiabilă a modalității de plată a onorariului de succes până la sfârșitul anului 2013". In lumina argumentelor expuse anterior, în cauză nu prezintă relevanță conduita CCIMB prin care tinde să conteste posesia, prezentând relevanță efectul legii și al hotărârii judecătorești definitive.
Argumente cu privire la valoarea imobilului situat în București, Cafea S. V. nr. 280, Sector 4 - în subsidiar, criticile contestatoarei se referă la valoarea imobilului și, implicit, la valoarea creanței datorate. Potrivit raportului de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de expertul tehnic ing. I. A., valoarea de circulație a imobilului situat în București, calea Ș. V. nr. 280, Sector 4 este de 14.454.640 RON. Contestatoarea contestă această valoare sub două aspecte: în primul rând, în mod neîntemeiat, afirmă lipsa de obiectivitate a expertului la întocmirea raportului de expertiză „comandat și achitat de creditoare, care îi este evident părtinitor"; în al doilea rând, consideră că obligația de plată se referă la 7% din valoarea imobilului înscrisă în evidențele fiscale și nu din valoarea ce circulație a acestuia, fără a arăta însă care sunt temeiurile de fapt și de drept în susținerea acestei afirmații. Așa fiind, contestatoarea arată că în vederea actualizării pentru scopuri fiscale, a efectuat o evaluare a imobilului, determinându-se o valoare a acestuia de 7.737.004 RON.
De asemenea, afirmă că trebuia ca părțile semnatare ale contractului de asistență juridică numărul_/05.10.2006 să prevadă în mod expres „7% din valoarea de circulație a imobilului", sintagma „7% din valoarea imobilului" folosită în contractul menționat fiind considerată că se referă la valoarea imobilului înscrisă în evidențele fiscale.
În primul rând, solicită instanței să respingă ca neîntemeiate afirmațiile contestatoarei, în considerarea următoarelor argumente legale, doctrinare și jurisprudențiale: la data de 21.10.2004 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului București Secția a IlI-a Civilă dosarul nr._/3/2004 având ca obiect contestația formulată de C. de Comerț și Industrie a Municipiului București împotriva Dispoziției nr. 3224/27.08.2004 emisă de Primarul General al Municipiului București în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București prin Primar General, prin care s-a solicitat anularea Dispoziției și obligarea pârâtei, în principal, să-i restituie contestatoarei în natură imobilul situat în București, Calea Ș. V. nr. 280, Sectorul 4, iar în subsidiar, acordarea de reparații în echivalent în temeiul Legii nr. 10/2001 si a Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 10/2011; în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (9) din Legea nr. 10/2011, în ceea ce privește reparațiile în echivalent, „Valoarea terenurilor, precum și a construcțiilor nedemolate preluate în mod abuziv, care nu se pot restitui în natură, se stabilește potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare." În situația în care nu ar fi fost posibilă restituirea în natură a imobilului situat în București, Calea Ș. V. nr. 280, Sector 4, reclamanta CCIMB urma să primească reparații în echivalent astfel cum prevede Legea nr. 10/2001 în temeiul căreia a formulat acțiunea, respectiv reparații în echivalent raportate la valoarea de piață a imobilului;
Prin urmare, instanța nu poate reține afirmația contestatoarei potrivit cu care la încheierea contractului de asistență juridică a fost avută în vedere valoarea imobilului înscrisă în evidențele fiscale, această afirmație fiind vădit neîntemeiată și în evidentă contradicție cu voința reală a părților. Este absolut absurd să considere că, din moment ce introducerea acțiunii întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 a avut ca scop restituirea în natură a imobilului ori acordarea de despăgubiri raportat la valoarea de piață a acestuia, stabilirea onorariului s-a făcut de fapt prin raportare la valoarea impozabilă.
De asemenea, practica judiciară a stabilit în mod unanim în sensul celor arătate de subscrisa anterior, respectiv că „în conformitate cu art. 10 alin. (9) din Legea nr. 10/2001, valoarea terenurilor precum și a construcțiilor nedemolate preluate în mod abuziv, care nu se pot restitui în natură, se stabilește potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare. Evaluarea proprietății se face prin trei metode, și anume, metoda costurilor, metoda prin venituri și metoda comparațiilor de piață, prevăzute de Standardele internaționale de evaluare." Pe de altă parte, afirmația contestatoarei este greșită și nu poate fi reținută de către instanță deoarece valoarea impozabilă a imobilului nu prezintă interes decât pentru stabilirea taxei judiciare de timbru corespunzătoare unei acțiuni patrimoniale ce are ca obiect un imobil (astfel cum prevede art. 104 din Codul de procedură civilă), precum și în materie fiscală, pentru stabilirea contribuțiilor și impozitelor.
În al doilea rând, subliniem instanței că la efectuarea unui raport de expertiză evaluatorie, potrivit Standardelor de evaluare Anevar - 630, expertul trebuie să aibă în vedere mai multe metode de evaluare, respectiv metoda de abordare prin cost, metoda de abordare prin venituri și metoda de abordare prin piață. Solicită instanței să constate că la efectuarea raportului de evaluare depus de către contestatoare s-a abordat o singură metodă de evaluare, respectiv metoda de abordare prin cost. Deși se arată că „pentru estimarea valorii s-au aplicat [...]. Abordarea pe bază de venit. Abordarea pe bază de cost", această aplicare a celor două metode s-a făcut numai la nivel teoretic, nu și în mod practic, așa cum vom arăta în continuare și cum de altfel instanța va constata din conținutul raportului. Expertul, care trebuia să concilieze cele două abordări potrivit Standardelor de evaluare și să aibă în vedere o medie a rezultatelor acestora, a ales ca valoare finală doar valoarea stabilită prin Abordarea pe bază de cost, în mod singular, fără a corela acest rezultat cu cel obținut printr-o altă metodă.
Potrivit Ghidului ANEVAR cu privire la evaluare și la scopul acesteia, se arată că evaluarea prin cost „se utilizează în mod tipic ca abordare primară de evaluare atunci când abordarea prin piață sau prin venit nu se pot aplica", deci în situații specifice de evaluare, cum ar fi „când subiectul a fost construit și pus în funcțiune recent ori când activul subiect se află în fază de proiect sau se află în stadiul de în curs de execuție / neterminat".
Imobilul în speță nu se află în niciuna dintre aceste situații anterior menționate, astfel încât evaluatorul trebuia să aibă în vedere alte metode de abordare decât abordarea prin cost deoarece erau posibile atât evaluarea prin abordarea prin piață, cât și abordarea prin venit.
De observat este și faptul că raportul de evaluare anexat contestației la executare a avut ca scop „estimarea valorii juste a proprietății imobiliare pentru întocmirea situațiilor financiare în conformitate cu cerințele IAS 16, cu OMFP 3055/2009 modificat și completat cu OMFP 2869/2010 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene -IFRS și Codul fiscal". Rezultă că evaluarea a fost efectuată cu scopul de a se stabili care este valoarea contabilă a imobilului proaspăt intrat în patrimoniul CCIMB, în vederea stabilirii obligațiilor fiscale. Prin urmare, este de la sine înțeles că debitoarea a tins prin acest raport de evaluare să evalueze imobilul la o valoare cât mai mică, pentru a i se stabili obligații fiscale la un nivel cât mai scăzut. În susținerea afirmațiilor sale, arata că se întocmesc expertize de către Camerele Notarilor Publici, cu privire la valoarea orientativă minimă de circulație a bunurilor imobile, iar această valoare se actualizează cel puțin o dată pe an, în condițiile impuse de art. 771 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Ulterior, expertizele privind valoarea orientativă minimă de circulație a bunurilor imobile sunt comunicate la direcțiile teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice pentru a fi utilizate în vederea stabilirii valorilor impozabile. Solicita instanței să constate că, atât prin raportare la scopul evaluării (anterior menționat), cât și prin raportare la metoda singulară utilizată (aceea a abordării prin cost), rezultatul raportului de evaluare efectuat pe baza declarațiilor fiscale ale contestatoarei nu este relevant în prezenta cauză.
Spre comparație, la efectuarea raportului de expertiză evaluatorie dispus de către BFJ D., I. & Asociații expertul evaluator a stabilit valoarea imobilului prin raportare la trei mari metode de evaluare ale proprietăților imobiliare, agreate de Standardele internaționale, respectiv:metoda comparației directe (pe bază de comparații ale prețurilor medii) combinată cumetoda extracției; metoda capitalizării veniturilor (metodă bazată pe randament); metoda costurilor (metodă bazată pe valoarea de înlocuire).
Prin urmare, valoarea stabilită de către expert este rezultatul concilierii acestor 3 metode de evaluare și relevă valoarea imobilului în circuitul civil.
Având în vedere argumentele anterior dezvoltate, solicită instanței să respingă ca neîntemeiate afirmațiile contestatoarei și să constate că, atât în temeiul dispozițiilor legale aplicabile, cât și în conformitate cu voința reală a părților exprimată prin contractul de asistență juridică încheiat, cuantumul onorariului de succes se calculează raportat la valoarea de circulație a imobilului.
Argumente cu privire la interpretarea clauzei contractuale ce stipulează cuantumul onorariului de succes: contestatoarea susține că onorariul de succes de 7% din valoarea imobilului include TVA deoarece părțile nu au menționat în mod expres și TVA-ul datorat pentru acest onorariu. înrealitate, la onorariul de succes de 7% se adaugă și TVA în considerarea faptului că ambele părți au acționat în calitate de persoană impozabilă înregistrată în scop de TVA. Cu privire la acest aspect, chiar Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în cauzele reunite Tulica si P. (C- 249/12 și C-250/12), referitoare la interpretarea art. 73 și 78 din Directiva TVA, în sensul că în lipsa unei mențiuni exprese cu privire la TVA, taxa pe valoarea adăugată se adaugă la prețul convenit între părți.
Curtea a decis pe baza argumentului ca TVA fiind o taxa asupra consumului trebuie suportată de către cumpărător (în cazul acesta, de către client). Pe acest principiu, Curtea a analizat separat speța în cele două variante posibile, după cum cumpărătorul (clientul) este sau nu plătitor de TVA (persoană impozabilă). Astfel, în situația în care clientul nu este persoană impozabilă, și în consecință furnizorul nu poate recupera de la acesta TVA făcând o factură de corecție care să cuprindă și TVA, atunci TVA se consideră inclusă în prețul convenit de către părți în contract și se calculează prin scădere din acest preț. În ipoteza inversă, în care clientul este plătitor de TVA, taxa se calculează adăugându-se la prețul stipulat în contract, aceasta este în mod evident soluția cuprinsă în expresia folosită de Curte care se referă la posibilitatea de recuperare de la client a TVA. În aceasta ipoteză, TVA se va aplica în plus fața de prețul stipulat în contract. Această interpretare a OUE rezultă și din Decizia Comisiei Fiscale Centrale nr. 2/2011. Așadar, în situația în care se consideră părțile nu au prevăzut nimic în privința TVA, deși în opinia noastră la procentul de 7% se adaugă și TVA, la prețul convenit se va adăuga și TVA.
În drept, intimata iși intemeiaza intampinare pe dispozițiile art. 1516 din Codul civil, ale art. 662 și urm. din Codul de procedură civilă, pe cele ale Legii nr. 10/2001, precum și pe dispozițiile art. 716 alin. (1) raportat la art. 201 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
La termenul din 11.05.2015, pentru considerentele consemnate in incheierea de la acea data, instanta a admis exceptia tardiviatii contestatiei la executarea propriu-zisa, urmand ca solutia pe cerere sa fie pronuntata prin hotararea finala si a respins exceptia tardivitatii contestatiei la titlu (cap. 2 al cererii), ca neintemeiata.
In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri.
Ramanand învestita exclusiv cu solutionarea contestatiei la titlu (avand ca obiect lamurirea intelesului termenului de valoare a imobilului la care se raporteaza onorariul de succes de 7%, potrivit titlului executoriu- contract de asistenta juridica nr._/05.10.2006, precum si daca pretul contractului de 7% din valoarea imobilului, convenit de parti, include Taxa pe valoarea adaugata) instanta retine urmatoarele:
Dosarul de executare nr. 476/CD/2014 inregistrat la SCPEJ D., I. si Asociatii s-a format la cererea creditoarei S. C. DE AVOCATI L. & ASOCIATII pentru realizarea creantei reprezentate de onorariul de succes, stabilit prin contractul de asistenta juridica nr._ la „7% din valoarea imobilului” situat in Bucuresti, Calea S. Voda, nr. 280, sector 4.
Pozitiile partilor sunt divergente cu privire la interpretarea clauzei ce stipuleaza cuantumul onorariului de succes (art.2.2 din contract-fila 15), mai exact in legatura cu intelesul notiunii de „valoarea imobilului” la care se raporteaza onorariul de succes–creditoarea in executarea silita avand in vedere valoarea de circulatie (stabilita pe baza unui raport de expertiza), iar debitoarea, pe calea contestatiei, pretinzand valoarea inscrisa in evidentele fiscale; de asemenea, neintelegerile poarta asupra includerii/adaugarii TVA la pretul contractului convenit de parti, de 7% din valoarea imobilului.
In opinia instantei, sintagma „7% din valoarea imobilului” se refera la valoarea de circulatie a imobilului, pentru urmatoarele argumente:
- introducerea acțiunii pe rolul Tribunalului București Secția a III-a Civilă dosarul nr._/3/2004 întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 a avut ca scop restituirea în natură a imobilului situat in Bucuresti, Calea S. Voda, nr. 280, sector 4 ori acordarea de despăgubiri raportat la valoarea de piață a acestuia;
- prin incheierea contractului de asistenta juridica, intre parti s-au stabilit raporturi juridice de drept civil, iar nu de drept fiscal, astfel ca instanța nu poate reține afirmația contestatoarei potrivit cu care la încheierea contractului de asistență juridică a fost avută în vedere valoarea imobilului înscrisă în evidențele fiscale, această afirmație fiind in contradicție cu voința reală a părților. Ceea ce partile au avut evident in vedere, data fiind natura raportului juridic nascut prin incheierea contractului, a fost valoarea imobilului in circuitul civil. Valoarea impozabila a unui imobil prezinta interes, in materie fiscala, pentru stabilirea contributiilor si impozitelor, ceea ce nu este cazul in speta.
Pentru aceste considerente, instanta va lamuri intelesul termenului de „valoarea imobilului” la care se raporteaza onorariul de succes de 7%, potrivit contractului de asistenta juridica nr._/05.10.2006, in sensul ca se refera la valoarea de circulatie a imobilului, inlaturand sustinerile nefondate ale contestatoarei privind evaluarea imobilului potrivit scopurilor fiscale.
In ce priveste sustinerea contestatoarei potrivit careia pretul contractului de 7% din valoarea imobilului, convenit de parti, include Taxa pe valoarea adaugata, instanta o gaseste intemeiata pentru urmatoarele considerente: atunci cand partile contractului au dorit sa adauge la sumele stabilite ca onorariu si suma reprezentand TVA-ul datorat pentru acel onorariu au mentionat expres aceasta (art.2.1 –fila 15). Articolul urmator prevede un onorariu de succes de 7% din valoarea imobilului fara a se mentiona in mod expres si TVA-ul datorat pentru acest onorariu. Asta inseamna ca partile au inteles ca in cazul onorariului de succes, suma globala stabilita sa includa si TVA-ul datorat. Prin urmare, contestatoarea-debitoare datoreaza creditoarei un onorariu de 7% din valoarea imobilului, suma care include TVA si nu datoreaza suma reprezentand TVA-ul separat.
In temeiul art. 453 alin.1 c.pr.civ, avand in vedere solutia admiterii in parte a contestatiei, va acorda partial cheltuielile de judecata efectuate in cauza de debitoarea-contestator .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestatia la executarea propriu-zisa ca tardiv formulata, fara de solutia admiterii exceptiei prin incheierea din 11.05.2015.
Admite in parte contestatia la titlu privind pe contestator C. DE C. SI INDUSTRIE A MUNICIPIULUI BUCURESTI- nr. de înregistrare fiscală, RO_, cu sediul ales in sector 3, București, O. G., nr. 2 și pe intimat S. C. DE AVOCATI L. & ASOCIATII- C. R_, sector 3, București, ZBORULUI, nr. 10.
Lamureste intelesul termenului de valoarea imobilului la care se raporteaza onorariul de succes de 7%, potrivit contractului de asistenta juridica nr._/05.10.2006, in sensul ca se refera la valoarea de circulatie a imobilului; de asemenea, pretul contractului de 7% din valoarea imobilului, convenit de parti, include Taxa pe valoarea adaugata.
Respinge in rest contestatia la titlu, ca neintemeiata.
Obliga intimata la 300 lei cheltuieli de judecata,
Cu apel în 10 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecatoria Sector 3.
Pronunțată în ședința publică de la 22.06.2015.
P., GREFIER,
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 9137/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9019/2015.... → |
|---|
