Contestaţie la executare. Sentința nr. 9104/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9104/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 22-06-2015 în dosarul nr. 9104/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9104
Ședința publică din data de 22.06.2015
Instanța constituită din:
Președinte – jud. A. C. M.
Grefier – C. R.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatorul A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR în contradictoriu cu intimatul M. T., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 20.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, contestatorul A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR în contradictoriu cu intimatul M. T. a solicitat anularea încheierii din 20.10.2014 și anularea procesului-verbal din 21.10.2014, ambele întocmite de B. U. B. în dosarul de executare nr. 163/2013.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că sentința civilă nr. 1293/06.04.2012 a Tribunalului C. a fost pusă în executare în sensul că la data de 15.10.2013 ANRP a emis Decizia nr. 1018 de invalidare, această decizie fiind comunicată creditorului. Cu toate acestea, executorul judecătoresc a continuat executarea silită. A mai arătat contestatorul că titlul executoriu nu poate fi pus în executare prin procedura executării silite de drept comun prevăzută de Codul de procedură civilă, ci numai prin procedura prevăzută de art. 24-25 din Legea 554/2004. În ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc, contestatorul a susținut că acesta este nejustificat și ilegal stabilit.
Legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1293/06.04.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, instanța a admis acțiunea formulată de reclamanta M. T. în contradictoriu cu pârâta A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR și a obligat pârâta la validarea cu actualizarea compensațiilor sau la invalidarea Hotărârii nr. 4921/29.10.2009 emisă de Comisia Județeană de Aplicare a Legii 9/1998 C..
Întrucât contestatorul A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR nu s-a conformat hotărârii judecătorești anterior menționată, la data de 28.03.2013 intimatul M. T. s-a adresat B. U. B. cu cerere de executare silită împotriva contestatorului, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1293/06.04.2012 pronunțată de Tribunalul C., în vederea executării silite a obligației stabilite prin titlul executoriu.
Cererea a fost înregistrată pe rolul B. U. B. sub nr. 163/2013 (numărul dosarului de executare).
Prin încheierea din 08.04.2013 pronunțată în dosarul civil nr._/301/2013, Judecătoria Sectorului 3 București a încuviințat executarea silită.
Prin încheierea din 31.07.2013, în baza art. 669 Cod proc. civ., executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli de executare silită în cuantum total de 6454,08 lei, după cum urmează: 6200 lei – onorariul executorului judecătoresc (cu TVA inclus), 248 lei – cheltuieli consultanță, 6,08 lei – transmitere poștă (TVA inclus).
La data de 31.07.2013, B. U. B. a emis somație către contestator prin care i-a pus în vedere să procedeze la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu și la achitarea cheltuielilor de executare. La aceeași dată, executorul judecătoresc a emis adresă de înființare a popririi pentru recuperarea cheltuielilor de executare silită în cuantum total de 6454,08 lei.
Contestatorului i-au fost comunicate înștiințarea de înființare a popririi și celelalte acte de executare, titlul executoriu și încheierea de încuviințare a executării silite, la data de 02.08.2013, așa cum rezultă din dovada de înmânare – fila 42 din dosarul cauzei.
Urmare a recuperării cheltuielilor de executare silită în cuantum total de 6454,08 lei, prin încheierea din 20.10.2014 (a cărei anulare se solicită în prezenta cauză), în baza art. 787 al. 1 și art. 863 NCPC, executorul judecătoresc a dispus eliberarea sumelor rezultate din urmărirea silită, respectiv a sumei de 6454,08 lei.
Prin procesul-verbal din 21.10.2014, executorul judecătoresc a constatat că până la data de 21.10.2014 nu s-a făcut dovada că s-au îndeplinit dispozițiile prevăzute în titlul executoriu, și anume validarea cu actualizarea compensațiilor sau la invalidarea Hotărârii nr. 4921/29.10.2009 emisă de Comisia Județeană de Aplicare a Legii 9/1998 C. de către debitorul contestator.
Prin adresa nr._/DJC/24.10.2014, primită de B. U. B. la data de 04.11.2014, contestatorul a adus la cunoștința executorului judecătoresc faptul că și-a îndeplinit obligația prevăzută în titlul executoriu, la data de 15.10.2013 fiind emisă Decizia nr. 1018 prin care s-a invalidat Hotărârea nr. 4921/29.10.2009 emisă de Comisia Județeană de Aplicare a Legii 9/1998 C..
Conform art. 711 alin. 1 C.proc.civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare, se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Examinand motivele de contestatie invocate in cauza dedusa judecatii prin prisma situatiei de fapt mai sus retinute, instanta retine ca acestea sunt nefondate.
1)Referitor la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu, contrar susținerilor contestatorului, instanța constată că debitorul contestator nu și-a executat de bunăvoie această obligație.
Astfel, titlul executoriu a fost pronunțat la data de 06.04.2012.
Executarea silită a început la data de 28.03.2013 (fila 23- data cererii de executare silită).
Contestatorul a emis Decizia de invalidare nr. 1018/15.10.2013 după data începerii executării silite și după ce a fost somat și înștiințat cu privire la înființarea popririi pentru recuperarea cheltuielilor de executare silită, actele de executare fiindu-i comunicate la data de 02.08.2013 (așa cum rezultă din dovada de înmânare – fila 42 din dosarul cauzei). Rezultă deci că debitorul contestator a înțeles să își execute obligația abia după ce a aflat că este executat silit.
2)Referitor la modalitatea de punere în executare a sentinței civile nr. 1293/06.04.2012 a Tribunalului C., instanța apreciază că dispozițiile art. 24 din Legea 554/2004 nu exclud posibilitatea începerii unei executări silite în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă. Dispozițiile art. 24 din Legea 554/2004 au fost intitulate „Obligația executării”, iar nu executarea silită a obligației, legiuitorul făcând referiri la obligația autorității publice de a-și executa obligația într-un anumit termen și la sancțiunea pe care o riscă conducătorul autorității publice în cazul nerespectării acestui termen.
În acest sens, instanța are în vedere și dispozițiile art. 28 alin. (1) din Legea 554/2004, conform cărora dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului de procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte, precum și cu procedura reglementată de prezenta lege. Compatibilitatea aplicării unor norme ale Codului de procedură civilă se stabilește de instanță, cu prilejul soluționării excepțiilor.
În speță, chiar dacă este vorba de o obligație intuituu personae stabilită în sarcina unei autorități publice (contestatorul ANRP), nimic nu se opune ca această obligație să fie executată silit în modalitatea executării silite directe reglementată de art. 905 NCPC. Aceasta cu atât mai mult cu cât art. 24 din Legea 554/2004 și art. 905 NCPC, deși au același scop (obligarea autorității publice la executare obligației), au efecte diferite: amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere (art. 24 din Legea 554/2004) ar urma să fie plătită de conducătorul autorității publice către stat, în timp ce penalitățile de întârziere reglementate de art. 905 NCPC ar urma să fie plătite de autoritatea publică creditorului, la cererea acestuia din urmă.
3)Referitor la cheltuielile de executare, instanța reține că prin titlul executoriu s-a stabilit în sarcina contestatorului o obligație de a face intuituu personae, respectiv obligația de a emite o decizie de validarea cu actualizarea compensațiilor sau la invalidarea Hotărârii nr. 4921/29.10.2009 emisă de Comisia Județeană de Aplicare a Legii 9/1998 C.. În această situație, devin incidente dispozițiile privind onorariile executorilor în cazul executării silite directe, stabilite la pct. 2 din anexa Ordinului MJ nr. 2550/2006.
Cum potrivit pct. 2 din anexa Ordinului MJ nr. 2550/2006, în situația executării silite directe, onorariul executorului pentru debitorul persoană juridică este cuprins între 60 lei și 5200 lei, instanța constată că B. U. B. a stabilit în mod corect cuantumul onorariului de 6200 lei (cu TVA de 24% inclus).
Împrejurarea că debitorul și-a îndeplinit obligația, după începerea executării silite, nu justifică reducerea onorariului executorului judecătoresc, care se stabilește anticipat, creditorul neavând cum să prevadă care va fi rezistența debitorului. Acesta din urmă, în schimb, poate înlătura cu ușurință o asemenea, cheltuială, dacă își execută în timp util obligația impusă de hotărârea judecătorească. În această situație, ar fi inechitabil ca suportarea onorariului să cadă în sarcina creditorului, care a câștigat procesul, ceea ce înseamnă că debitorul i-a nesocotit un drept și, în plus, nu are nici o altă posibilitatea de a obține respectarea dreptului său decât adresându-se executorului judecătoresc, care își stabilește onorariul anticipat.
In speță, se observă că debitorul, care cu cheltuieli minime, putea aduce la îndeplinire de bunăvoie obligația stabilită in sarcina sa prin titlul executoriu, nu a făcut nici un demers in perioada cuprinsă intre data pronunțării titlului executoriu și data executării silite a obligației, prin executorul judecătoresc, creditorul fiind pus in situația de a suporta o perioadă îndelungată inconvenientele decurgând din nerespectarea de către debitor a hotărârii judecătorești.
Actele de executare efectuate în cauză atestă faptul că debitorul contestator, deși cunoștea despre obligația stabilită de instanță în sarcina sa, nu a înțeles să se conformeze titlului executoriu și nu și-a executat de bunăvoie obligația, determinând astfel declanșarea procedurii executării silite.
Conform dispozițiilor art. 669 alin.2 C.pr.civ., cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 667, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia.
Totodată, dispozițiile art. 622 alin.3 C.pr. civ. prevăd că executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume acordate potrivit legii prin titlu, precum și a cheltuielilor de executare.
În ceea ce privește motivul invocat de contestator privind onorariul executorului judecătoresc, instanța reține că sumele plătite cu titlu de onorariu pentru executorul judecătoresc reprezintă cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite, conform art. 669 alin. 3 NCPC, și față de dispozițiile Ordinului Ministrului Justiției nr. 2550/2006, în cazul obligațiilor având ca obiect obligație de a face, onorariul executorului nu poate depăși un anumit plafon determinat potrivit acestui act normativ.
Așa cum a arătat anterior, instanța constată că, în cauză, pentru a determina cuantumul onorariului său, executorul judecătoresc a aplicat corect dispozițiile Ordinului nr. 2550/2006, prin care s-a stabilit, pentru executarea silită directă (ca în speță) un onorariu maxim de 5200 lei, in cazul unui debitor persoană juridică.
În ceea ce privește TVA-ul, fiind o taxă pe care executorul nu o reține pentru el, ci o virează imediat la bugetul de stat, nu se include în cuantumul onorariului propriu-zis, dar se impută tot celui ce se face vinovat pentru declanșarea procedurii de executare silită.
Totodată, instanța reține că, potrivit art. 39 alin. 3 din Legea nr. 188/2000, executorii judecătorești nu pot condiționa punerea în executare a hotărârilor judecătorești de plata anticipată a onorariului. Prin urmare, recuperarea onorariului de executor nu depinde de plata anticipată a acestui onorariu.
Așa cum s-a arătat, onorariul executorului judecătoresc se stabilește anticipat, neputându-se prevedea care va fi rezistența debitorului pe parcursul executării silite. Onorariul executorului include multiple activități efectuate de acesta, respectiv studierea cererii de executare silită formulată de creditor și a înscrisurilor atașate acestei cereri pentru a stabili dacă acestea îndeplinesc condițiile legale pentru începerea executării silite, întocmirea încheierii prevăzute de art. 664 NCPC, formularea cererii de încuviințare a executării silite și înregistrarea ei la instanța de executare, stabilirea modalității adecvate de executare silită a debitorului, urmărirea modului de desfășurare a executării silite, adesea pentru o lungă perioadă de timp. În speță, executarea a fost solicitată la data de 28.03.2013, contestatorul emițând decizia de invalidare abia la data de 15.10.2013. Așa cum rezultă din actele dosarului de executare, B. U. B. a avut rol activ, conform art. 627 NCPC, stăruind pentru realizarea integrală a obligației prevăzute în titlul executoriu, motiv pentru care nu se impune cenzurarea onorariului acestuia.
Referitor la celelalte cheltuieli de executare efectuate in legătură cu constituirea actelor execuționale și arhivare dosar, instanța reține că acestea au fost stabilite cu respectarea Ordinului Ministrului Justiției nr. 2550/2006 și a Hotărârii Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești nr. 19/03.09.2010, in limitele stabilite de actele normative in discuție.
4)Cu privire la procesul-verbal încheiat de executorul judecătoresc la data de 21.10.2014, instanța reține că, deși fusese înștiințat despre executarea silită încă din data de 02.08.2013 (fila 42), contestatorul a înaintat executorului judecătoresc Decizia de invalidare abia la data de 04.11.2014 (fila 58). Prin urmare, nu se poate susține că nu a fost corectă constatarea executorului judecătoresc, în sensul că la data de 21.10.2014 nu se făcuse dovada îndeplinirii dispozițiilor prevăzute de titlul executoriu. Executorul judecătoresc nu a constatat neîndeplinirea obligației prevăzute în titlul executoriu, ci doar că nu s-a făcut dovada îndeplinirii acestei obligații până la data de 21.10.2014 (data încheierii procesului-verbal contestat).
5)În altă ordine de idei, instanța reține că din întreaga motivare a cererii de chemare în judecată rezultă că debitorul contestator a contestat de fapt executarea silită însăși. Contestatorul a solicitat doar anularea încheierii din 20.10.2014 și a procesului-verbal din 21.10.2014, întrucât doar față de aceste acte de executare mai putea fi respectat termenul legal de formulare a contestației la executare, prevăzut de art. 714 NCPC. În realitate, toate motivele de anulare a celor două acte de executare privesc executarea silită însăși și sunt tardive față de data primirii de către contestator a primelor acte de executare, respectiv data de 02.08.2013 (fila 42 din dosar).
Pe cale de consecință, pentru considerentele anterior expuse, instanța va respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare privind pe contestatorul A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR - sector 1, București, CALEA FLOREASCA, nr. 202, în contradictoriu cu intimatul M. T.- NAVODARI, NUFERILOR, nr. 3, ., ., ca neîntemeiată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.06.2015.
Președinte, Grefier,
A. C. M. C. R.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9019/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 9032/2015. Judecătoria SECTORUL 3... → |
|---|
