Plângere contravenţională. Sentința nr. 9019/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI

Sentința nr. 9019/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 22-06-2015 în dosarul nr. 9019/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI

Secția Civilă

SENTINȚA CIVILĂ NR. 9019

Ședința publică din data de 22.06.2015

Instanța constituită din :

Președinte: R.-C. L.

Grefier: E.-C. T.

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul G. A. V. în contradictoriu cu intimata D. G. DE POLITIE A MUNICIPIULUI BUCURESTI, având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petentul, prin apărător, intimata, prin consilier juridic, care depune delegație la dosar, și martorul P. L..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Apărătorul petentului se opune audierii numitului P. L. în calitate de martor, având în vedere că acesta se află în relații de dușmănie cu petentul, împotriva căruia a formulat plângere penală.

Intimata, prin consilier juridic, arată că de la dosarul cauzei nu rezultă că martorul propus, P. L., se află în relații de dușmănie cu petentul.

Instanța apreciază utilă audierea numitului P. L. în calitate de martor, având în vedere că nu s-a făcut dovada relațiilor de dușmănie care ar exista între acesta și petent.

Apărătorul petentului solicită acordarea unui nou termen de judecată și emiterea unei adrese pentru comunicarea relațiilor în dovedirea afirmațiilor sale.

Instanța dispune emiterea unei adrese către Secția 12 Poliție pentru a comunica dacă numitul P. L. a formulat o plângere penală împotriva petentului G. A. V. care a fost înregistrată sub numărul_/P/2014.

La interpelarea instanței, numitul P. L. confirmă faptul că a formulat plângere penală împotriva petentului.

Intimata, prin apărător, lasă la aprecierea instanței audierea numitului P. L. în calitate de martor, apreciind că acesta nu se află în relații de dușmănie cu petentul, ci este parte vătămată în acel dosar.

Instanța revine asupra dispoziției emiterii adresei către Secția 12 Poliție față de cele învederate de numitul P. L. care arată că a formulat plângere penală ce se află în stare de cercetare la poliție, precum și față de poziția apărătorului petentului care se opune audierii.

Instanța nu va proceda la audierea martorului propus de intimată, P. L., având în vedere dispozițiile art. 315 alin.(1) pct. 3 C., precum și faptul că relațiile de dușmănie sunt dovedite la acest moment prin declarația martorului care arată că a depus o plângere penală la poliție împotriva petentului.

Nemaifiind cereri de formulat sau alte probe de administrat, în baza art. 392 Noul Cod de procedură civilă instanța declară cercetarea judecătorească închisă, deschide dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Petentul, prin apărător, solicită admiterea plângerii contravenționale astfel cum a fost formulată, având în vedere și susținerile de la termenul de judecată anterior. Arată că procesul-verbal de contravenție este nul și a fost încheiat în mod abuziv în lipsa sa și fără a se certifica refuzul său de a lua cunoștință de conținutul procesului-verbal, iar susținerile agentului constatator potrivit cărora nu exista nimeni la fața locului care să semneze sunt neîntemeiate, având în vedere că martorii audiați, cât și numitul P. L. și soția acestuia erau prezenți. Mai mult, agentul constatator avea obligația să îl audieze și să consemneze punctul său de vedere. Subliniază că din declarațiile martorilor audiați a reieșit faptul că nu a existat o tulburare a ordinii și liniștii publice, astfel că sancțiunea contravențională aplicată este neîntemeiată. Învederează că nu solicită cheltuieli de judecată.

Intimata, prin consilier juridic, arată că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit în lipsa petentului, având în vedere că acesta a dorit să împiedice organele de poliție în desfășurarea activității, retrăgându-se împreună cu bunicul său în imobilul de pe .-11 de unde nu au mai ieșit. Aceasta este o cauză de nulitate relativă care se acoperă prin dreptul contravenientului de a depune plângere contravențională. Solicită în consecință respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de contravenție ca legal și temeinic, precum și a sancțiunii contravenționale aplicate, având în vedere atitudinea recalcitrantă a petentului față de organele de poliție și faptul că acesta a mai fost sancționat anterior de două ori în luna februarie 2015.

Instanța, socotindu-se lămurită, în baza art. 394 din N.C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.09.2014 sub numărul_, petentul G. A. V. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata D. G. DE POLITIE A MUNICIPIULUI BUCURESTI, ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat de DGPMB Poliția Sector 3 la data de 21.08.2014 și anularea sancțiunii contravenționale aplicate.

În motivare, petentul a arătat că la data de 03.09.2014 i s-a comunicat procesul-verbal de contravenție pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 2 pct. 36 din Legea nr. 61/1991, reținându-se că în data de 21.08.2014 a împiedicat lucrătorii de poliție să stabilească ordinea și liniștea publică și să-l legitimeze pe bunicul acestuia, G. A., fiind sancționat cu suma de 5000 lei.

Petentul a arătat că faptele consemnate în procesul-verbal de contravenție nu sunt adevărate și nu a săvârșit faptele pentru care a fost sancționat. La data de 21.08.2014 se afla la domiciliul său, împreună cu bunicul său, la sesizarea unui vecin prezentându-se un echipaj de poliție care le-a solicitat să se legitimeze. A prezentat cartea sa de identitate, iar bunicul, G. A., a menționat numele și adresa la care locuiește și a comunicat că nu poate prezenta cartea de identitate. Astfel, nu au fost chemați la secția de poliție în vederea identificării sau audiați în legătură cu cele întâmplate.

A mai învederat că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în mod abuziv deoarece a fost întocmit în lipsa sa, fără a avea posibilitatea de a formula obiecțiuni cu privire la conținutul acestuia, neexistând nici un temei pentru încheierea acestuia atâta în lipsa sa, cât și a unui martor. Prevederile art. 19 din OG nr. 2/2001 trebuie interpretate în strânsă legătură cu art. 16 alin. 7 din același act normativ, în sensul că încheierea procesului-verbal de contravenție în lipsa contravenientului trebuie să fie urmarea refuzului acestuia expres sau tacit de a se prezenta în fața agentului constatator, nu în sensul îngrădirii contravenientului de a formula obiecțiuni.

Petentul a precizat că a fost sancționat și bunicul său pentru că ar fi împiedicat agenții de poliție să îl legitimeze pe petent și a apreciat ca nelegală sancțiunea aplicată având în vederea că din cuprinsul procesului-verbal de contravenție nu rezultă în ce mod a împiedicat agenții de poliție să îl identifice pe bunicul său, acesta declarându-și singur identitatea, descrierea faptei săvârșite nefiind de natură să clarifice situația de fapt.

Plângerea nu a fost motivată în drept.

Acțiunea a fost timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 20 lei.

În dovedirea cererii, petentul a depus la dosar procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat de DGPMB Poliția Sector 3 la data de 21.08.2014 (fila 7).

La data de 17.02.2015, intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare.

În motivarea întâmpinării, intimata a precizat că petentul a săvârșit faptele prevăzute de art. 2 pct. 36 din Legea nr. 61/1991, în cauză fiind întocmit un proces-verbal legal care îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute. Astfel, a arătat că abaterea a fost constatată personal de agentul constatator, născându-se potrivit legii prezumția că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului, iar simpla negare a petentului nu este suficientă atât timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa. Mai mult, evenimentul a avut ca urmare și întocmirea unei lucrări penale, înregistrate la P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București sub nr._/P/2014, având ca obiect cercetarea celor implicați sub aspectul unor fapte de natură penală.

În continuare, intimata a menționat că din înscrisuri rezultă că petentul a împiedicat organele de poliție să îl încătușeze pe bunicul său pentru a fi condus la secția de poliție și s-au retras în incinta locuinței, polițiștii nemaiputând astfel să desfășoare activitățile necesare conducerii persoanelor la sediul subunității și a luării măsurilor legale ce se impuneau. Sancțiunea contravențională a fost aplicată în conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. 5 și ale art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, proporțional cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite.

În drept, intimata și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 și urm. Cod procedură civilă.

În dovedirea cererii, intimata a depus la dosar, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, un set de înscrisuri (filele 22-28).

Instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială.

În ședința publică din data de 25.05.2015, instanța a procedat la audierea martorilor S. N. și S. D., declarațiile acestora fiind consemnate în scris, semnate și atașate la dosar.

Verificând legalitatea și temeinicia procesului-verbal în baza întregului material probator administrat în cauză, în conformitate cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/21.08.2014 petentul a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 5000 lei de către intimată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.2 pct.36 din Legea nr.61/1991.

În fapt s-a reținut că petentul a împiedicat lucrătorii de poliție sosiți la fața locului să stabilească ordinea și liniștea publică, să-l legitimeze pe bunicul petentului, G. A., care era agresiv și refuza să se legitimeze la solicitarea polițiștilor, înjurându-i și amenințându-i împreună cu 3-4 persoane care nu au fost identificate.

Instanța va analiza cu prioritate chestiunea legalității procesului verbal de contravenție, ce precede analiza temeiniciei actului de sancționare contestat, apreciind că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din OG nr.2/2001, nefiind incidentă nici o cauză de natură să atragă nulitatea acestuia.

Susținerile petentului cu privire la faptul că nu i s-a indicat posibilitatea de a formula

obiecțiuni nu au fost dovedite în speță. Din procesul-verbal de contravenție rezultă că petentului i s-a adus la cunoștință chiar de agentul constatator dreptul de a formula obiecțiuni, singurele mențiuni fiind cele legate de faptul că persoana este cunoscută în zonă ca fiind foarte violentă. Acesta și bunicul său au avut o atitudine sfidătoare la adresa poliției. Or, în aceste condiții, dovada cu privire la consemnările pretins eronate din procesul-verbal, revenea petentului în condițiile art. 249 din Codul de procedură civilă, iar petentul nu a administrat probe în acest sens. Dacă petentul ar fi formulat obiecțiuni iar acestea nu ar fi fost consemnate de agentul constatator, sancțiunea ce ar fi intervenit este nulitatea relativă, condiționată de existența unei vătămări care nu s-ar putea repara decât prin anularea procesului-verbal ori, în speță nu s-a produs o asemenea vătămare, dreptul petentului la apărare fiind respectat, acesta având posibilitatea, de care a și uzitat, să formuleze plângere și să arate toate obiecțiunile sale.

În consecință, verificând în conformitate cu dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001 nu prevede dispoziții exprese care să reglementeze forța probantă a actului de constatare a contravenției. Cu toate acestea, din economia textului de lege a art. 34, rezultă că procesul verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Reținând că fapta contravențională constatată în sarcina contravenientului a fost constatată în mod direct de agenții de poliție, instanța urmează a acorda acestuia valoarea probatorie a unei prezumții simple, acest aspect nefiind de natură a afecta echitabilitatea procedurii în ansamblul ei.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Aktieholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragr. 113).

Astfel, instanței îi revine sarcina de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu lăsa nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).

În apărarea sa și pentru a-și dovedi susținerile, obligație care, în temeiul art. 129 C. proc. civ, îi incumbă, petentul a solicitat administrarea probei testimoniale cu doi martori, fiind audiați martorii S. N. și S. D.. Astfel, martora S. N. a susținut în fața instanței că, la data sancționării petentului a fost de față iar petentul nu i-a împiedicat pe lucrătorii de poliție în activitatea lor. Aceștia i-au legitimat atât pe petent cât și pe bunicul acestuia. De asemenea, martora S. N. a declarat că nu l-a auzit pe petent să adreseze injurii lucrătorilor de poliție iar bunicul petentului s-a legitimat verbal întrucât nu avea actele asupra sa.

Declarația martorei S. N. se coroborează cu declarația martorului S. D. care a declarat că în ziua în care a fost sancționat petentul, acesta era acasă și a văzut că organele de poliție i-au legitimat pe petent și pe bunicul acestuia. De asemenea, martorul a mai declarat că petentul nu i-a împiedicat pe lucrătorii de poliție în activitatea lor și nu a auzit să le adreseze injurii acestora.

În cauza de față, în raport de ansamblul materialului probator administrat instanța consideră că prezumție simplă reținută în sarcina petentului a fost însă răsturnată prin declarațiile martorilor audiați.

Prin urmare, reținând faptul că constatările din cuprinsul procesului verbal nu sunt susținute de ansamblul probator administrat în cauză, instanța va avea în vedere declarațiile testimoniale, acestea având o valoare probatorie superioară.

Având în vedere aceste considerente, instanța va admite plângerea contravențională și va anula procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/21.08.2014.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE :

Admite plângerea formulată de petentul G. A. V., CNP_, cu domiciliul în sector 3, București, .-11, . cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în sector 3, București, Calea Victoriei, nr. 19.

Anulează procesul-verbal . nr._/21.08.2014 încheiat de intimată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 3 București.

Pronunțată în ședință publică, azi, 22.06.2015.

Președinte, Grefier,

R.-C. L. E.-C. T.

Red.Tehnored.Jud.RCL

4 ex./09.09.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 9019/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI