Contestaţie la executare. Sentința nr. 22/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 22/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 12113/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECATORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 22.09.2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. M. D.
Grefier: E. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având obiect contestație la executare, privind pe contestatorul C. N. C., în contradictoriu cu intimații E. I. BETEILIGUNGS VERWALTUNGSGESSELLSCHAFT MBH prin administrator al activelor E. KSI ROMANIA SRL și N. C. INVESTMENTS LIMITED prin administrator al activelor E. KSI ROMANIA SRL.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 08.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a acorda posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosarul cauzei, a amânat pronunțarea la data de 22.09.2015, când a hotărât următoarele:
I N S T A N T A
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 09.10.2014, sub nr._, contestatorul C. N. C., în contradictoriu cu intimații E. I. BETEILIGUNGS VERWALTUNGSGESSELLSCHAFT MBH prin administrator al activelor E. KSI ROMANIA SRL și N. C. INVESTMENTS LIMITED prin administrator al activelor E. KSI ROMANIA SRL, a solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:
- anularea întregii executări silite pornite în dosarul de executare nr. 147/2014 al B. T. I. A.;
- obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezentul dosar cât și a cheltuielilor de judecată.
În motivare, contestatorul a arătat că în data de 07.12.2005 a contractat un credit bancar la BCR în cuantum de 24.000 lei pe 10 ani (120 luni), iar în data de 17.06.2008 banca a cesionat, prin contractul de cesiune de creanță nr. J1083 creanța pe care o avea împotriva sa, creanța fiind ulterior cesionată către V. Investments Limited și ulterior către E. I. Beteiligungs-Verwaltungsgessellschaft mbh și N. C. Investements Limited prin administrator al activelor E. KSI Romania SRL. Pentru a putea fi cesionată această creanță de către BCR trebuia să fie scadentă. Faptul că această creanță a fost declarată scadentă rezultă din faptul că executarea silită a fost pornită împotriva întregului debit, iar una dintre condițiile cerute de art. 662 Cod de procedură civilă este ca aceasta să fie exigibilă. Astfel, creanța asupra căreia se cere executarea silită a fost declarată scadentă anterior datei de 17.06.2008.
Din coroborarea art. 3 cu 7 din Decretul 167/10.04.1958 rezultă că termenul cel mai târziu de la care a început să curgă termenul de prescripție de 3 ani este data de 17.06.2008 și prescripția s-a împlinit încă din anul 2011. Astfel, contestatorul, a invocat prescripția dreptului de a mai cere executarea silită a creanței ce face obiectul nr. 147/2014 al B. T. I. A.. S-a mai arătat că primul act începător de executare a fost făcut la data de 05.03.2014.
În drept cererea a fost întemeiată pe disp. art. 662, art. 711 alin. 1, art. 714 alin. 2, art. 722 alin. 1, art. 782 alin. 1 Cod de procedură civilă.
În susținerea cererii, contestatorul a solicitat proba cu înscrisuri, f.9-30.
Cererea a fost legal timbrată potrivit OUG nr. 80/2013, fila 4.
La data de 25.02.2015 intimata E. KSI ROMANIA SRL a depus întâmpinare la dosarul cauzei, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.
În motivare intimata a arătat că împotriva executorului a pornit executarea silită în cadrul dosarului de executare nr. 147/2014 aflat pe rolul B. T. I. A. în temeiul unui titlu executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 3262/07.12.2005, iar ca urmare a refuzului de rezolvare a dosarului a dosarului pe cale amiabilă a solicitat executarea silită.
Cu privire la prescrierea dreptului de a cere executarea silită, intimata a precizat că aceasta poate curge de la declararea scadentei anticipate a contractului, iar aceasta este o opțiune a creditorului, astfel că nu este obligatoriu a se declara scadent anticipat creditul în situația în care împrumutatul nu mai plătește la scadență ratele. În situația de față se poate reține că depunerea cererii de executare silită de către creditor are semnificația declarării scadenței anticipate a contractului de credit astfel că singura dată pentru acre se poate spune că are semnificația declarării scadenței anticipate a creditului este data de 06.01.2014.
În drept cererea a fost întemeiată pe disp.art. 205 Cod de procedură civilă.
În apărare intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri .
La data de 23.03.2015 contestatorul a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiate a apărărilor intimatei. S-a mai arătat că în cuprinsul contractului de cesiune este menționat că „sumele de bani încasate de la debitorii cedați reprezintă obligații de plată scadente și neîndeplinite de către debitorii cedați împreună cu toate drepturile accesorii acestora”.
La termenul de judecată din data de 12.05.2015, instanța, în baza art. 258 raportat la art. 255 C.p.c., a încuviințat proba cu înscrisuri, apreciind că aceasta este admisibilă, ducând la soluționarea cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Ca o chestiune prealabilă, instanța reține că potrivit art. 24 NCPC dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după .. Având în vedere că executarea silită începe de la data depunerii cererii de executare din partea creditorului la biroul executorului judecătoresc și că în speță cererea a fost depusă la data de 05.03.2014, instanța constată că în cauză sunt incidente dispozițiile NCPC în vigoare înainte de modificările aduse prin Legea nr. 138/2014.
În fapt, la data de 07.12.2005, între Banca Comercială Română SA și contestatorul C. N. C., în calitate de împrumutat a fost încheiat contractul de credit nr. 3262 (f.26-30) având ca obiect acordarea unui împrumut de_ lei pentru o perioadă de 120 luni.
La data de 17.06.2008 intre Banca Comercială Română SA, în calitate de cedent și IFN N. C. Finance SA în calitate de cesionar a fost încheiat contractul de cesiune de creanțe nr. J1083 (f. 9-17) prin care s-a transmis cesionarului creanța cedentului împotriva debitorului cedat, derivând din contractul de credit nr. 6262/07.12.2005, astfel cum rezultă și din anexa 1 la contract (f. 18).
Ulterior, între IFN N. C. Finance SA, în calitate de cedent și Varde Investments Limited, în calitate de cesionar a fost încheiat contractul de cesiune din data de 23.06.2008 având ca obiect creanțele prevăzute in contractul de cesiune incheiat cu BCR. (f. 19-21).
La data de 05.03.2014, E. I. Beteiligungs-Verwaltungsgesellschaft mbH și N. C. Investments Limited prin administrator al activelor . SRL, au formulat cerere de executare împotriva debitorului C. N. C. pentru recuperarea sumei de_,07 lei, cererea fiind înregistrată pe rolul B. T. I. A. sub nr. 147/2014.
Prin Încheierea din data de 21.03.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/301/2014 (f.49), a fost încuviințată executarea silită a creanței în cuantum de_,07 lei la care se adaugă cheltuieli de executare.
Prin Încheierea din data de 29.07.2014 (f.47) au fost stabilite cheltuieli de executare în cuantum de 5722,48 lei (TVA inclus) compuse din: 5226,48 lei (TVA inclus) onorariu executor judecătoresc, 248 lei (TVA inclus)-redactare și emitere adrese, 62 lei (TVA inclus)-cheltuieli efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare silită, 62 lei (TVA inclus)-cheltuieli cu poșta și comunicarea actelor de procedură, 62 lei (TVA inclus)-alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite, 62 lei (TVA inclus)-redactare și emitere acte de procedură.
La aceeași dată a fost emisă somația prin care i s-a pus în vedere debitorului să achite în termen de o zi suma de_,07 lei debit și 5722,48 lei (TVA inclus) reprezentând cheltuieli de executare (f.46) iar la data de 15.09.2014 a fost emisă adresa de înființare a popririi la terțul poprit .. (f.43)
În conformitate cu prevederile art. 711 NCPC împotriva executării silite precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 443 se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu precum și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege.
Astfel cum rezultă din analiza textului legal menționat anterior, contestația la executare este un mijloc procedural special creat pentru etapa executării silite, o plângere specifică acestei proceduri, prin care se obține anularea sau îndepărtarea unor acte de executare ori uneori chiar și anihilarea efectului executoriu al unui titlu executoriu.
Prin contestația la executare ce formează obiectul prezentului dosar, contestatorul a solicitat anularea actelor din dosarul de executare nr. 147/2014 al B. T. I. A. invocând faptul că a intervenit prescripția dreptului de a cere executarea silită.
Analizând acest motiv al contestației, instanța reține că în conformitate cu prevederile art. 705 NCPC termenul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripție este de 10 ani. Potrivit alineatului 2 termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită.
Justificarea acestei reguli este impusă de însăși finalitatea prescripției extinctive, constând în stimularea titularilor drepturilor subiective de a-și valorifica drepturile lor într-un termen cât mai scurt, pentru asigurarea certitudinii și stabilității circuitului civil.
Potrivit art. 6 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctiva (aplicabil in speța prin prisma dispozițiilor art.21 din Legea nr.71/2011), dreptul de a cere executarea silita in temeiul oricărui titlu executoriu se prescrie prin împlinirea termenului de 3 ani, acesta reprezentând dreptul comun în privința duratei prescripției dreptului de a cere executarea silita, el găsindu-si aplicarea ori de cate ori, prin dispoziții speciale nu sunt prevăzute alte termene.
Constatarea împlinirii unui termen de prescripție presupune din partea oricărei instanțe sesizate cu problema prescripției dreptului de a obține executarea silită următoarele demersuri: analiza naturii juridice a dreptului supus prescripției (drept real sau drept de creanță) și în al doilea rând, verificarea faptului dacă, în speță, a intervenit sau nu una din acele cauze care suspendă sau care întrerup curgerea termenului de prescripție.
În ceea ce privește natura dreptului, instanța reține că în dosarul de executare nr. 147/2014 a fost pus în executare un titlu executoriu având ca obiect un drept de creanță respectiv o sumă de bani. Prin urmare, raportat la acest aspect, instanța constată că este vorba despre un drept de creanță căruia i se aplică termenul de prescripție a executării silite de 3 ani.
Instanța retine ca pentru calculul termenului de prescripție este important să se determine care este momentul de la care acest termen începe sa curgă. Intrucât potrivit art.705 alin.2 NCPC termenul pentru exercitarea dreptului de a cere executarea silită începe sa curgă de la data când se naște acest drept, este necesar sa se știe care anume este momentul in care se naște dreptul, răspunsul fiind in general, in funcție de natura titlului executoriu.
În prezentul litigiu, instanța reține că există dispută între părți în privința acestui moment, contestatorul susținând că termenul de prescriptie începe să curgă de la data declarării scadenței anticipate respectiv înainte de data incheierii contractului de cesiune în timp ce intimata a invocat faptul că declararea scadenței anticipate este un drept al creditorului astfel incât aceasta s-a realizat la data depunerii cererii de executare silită.
În speță, contractul de credit nr. 3262/07.12.2005 a fost încheiat pe o durată de 120 luni, adică 10 ani, calculată de la data primei trageri. Potrivit art. 4.10 în cazul în care la scadențele stabilite nu sunt rambursate ratele de credit și nu sunt achitate dobânzile aferente, banca va comunica împrumutatului sau după caz coplătitorului și garanților printr-o scrisoare recomandată, consecințele ce decurg din contractul de împrumut, ca urmare a nerespectării obligațiilor asumate. De asemenea, art. 4.11 prevede că dacă în termen de 30 de zile de la data scadenței, împrumutatul și/sau coplătitorul /garanții nu achită rata totală de rambursat, întregul credit și toate celelalte obligații asumate prin semnarea contractului devin exigibile iar banca este îndreptățită să procedeze la recuperarea creanțelor sale pe calea executării silite.
Astfel cum rezultă din notificarea emisă la data de 21.05.2008 (f.84) banca a comunicat debitorului faptul că înregistrează o datorie totală de_.96 lei și i-a solicitat ca în termen de maxim de 5 zile lucrătoare de la primirea notificării să achite integral această sumă întrucât în caz contrar, după expirarea acestui termen, întreaga creanța se va considera de drept exigibilă, banca urmând să treacă la executarea silită.
În temeiul art. 10 din contractul de credit-condițiile generale, banca a încheiat la data de 17.06.2008 contractul de cesiune nr. J1083 prin care a transmis cesionarului IFN N. C. Finance SA creanța pe care o avea impotriva debitorului cedat, derivând din contractul de credit. Potrivit definitiei creanțelor cedate existentă în cuprinsul contractului de cesiune, acestea reprezintă sumele de bani pe care cedentul este îndreptățit să le primească în temeiul contractelor de credit încheiate cu debitorii cedați, clienți ai acestuia și a actelor adiționale la aceste contracte. Sumele de bani de încasat de la debitorii cedați reprezintă obligații de plată scadente și neîndeplinite de către debitorii cedați împreună cu toate drepturile accesorii acestora.
Raportat la faptul că în speță creanța derivă dintr-un contract de credit, care presupune rambursarea sumei împrumutate de către debitor la termenele prevăzute in graficul de rambursare, este necesar ca înainte de momentul cesiunii, contractul de credit să fi fost declarat scadent anticipat, numai . situație existând posibilitatea transmiterii integrale a creanței constând în debit, comisioane, dobânzi și alte accesorii către cesionar. În cazul în care nu este declarată scadența anticipată, obiectul contractului de cesiune îl poate reprezenta numai suma constând in contravaloarea ratelor scadente și neachitate împreună cu accesoriile acesteia.
Față de data încheierii contractului de cesiune, în speță, instanța constată că sunt aplicabile dispozițiile art. 1391-1392 Codul civil din 1864 conform cărora creanța trece în patrimoniul cesionarului cu toate drepturile pe care i le conferea cedentului. Creanța rămâne neschimbată în sensul că își păstrează natura și garanțiile care o însoțeau.
În continuare, instanța reține că în Vechiul cod civil nu era reglementată instituția cesiunii de contract, ceea ce ar fi presupus ca raporturile contractuale sub aspectul îndeplinirii drepturilor și obligațiilor asumate să fi continuat între cesionar si debitorul cedat, astfel încât prin intermediul contractului de cesiune putea fi transmisă întreaga creanță deținută împotriva debitorului numai in cazul in care aceasta ar fi devenit scadentă.
Totodată, trebuie observat faptul că la solicitarea instanței de a comunica dacă există o dovadă a declarării scadenței anticipate a contractului de credit nr. 3262/07.12.2005, BCR SA a depus la dosar notificarea emisă in data de 21.05.2008 (f.84) ceea ce denotă faptul că raportat la conținutul acesteia, la expirarea celor 5 zile lucrătoare de la primirea notificării, întreaga creanță a fost considerată de drept exigibilă, fără îndeplinirea vreunei alte formalității.
De asemenea, conform definiției ,,documentelor justificative,, din contractul de cesiune, pe care cedentul are obligația de a i le remite cesionarului, acestea reprezintă titlurile constatatoare ale creanțelor cedate împreună cu orice alte documente care dovedesc existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, dintre acestea făcând parte și notificarea scadentei creditului.
Prin urmare, contrar celor susținute de intimate prin întâmpinare, instanța reține că în temeiul contractului de credit încheiat cu debitorul, banca a declarat scadența anticipată înainte de data încheierii contractului de cesiune (17.06.2008), prin acest contract fiind transmisă întreaga sumă datorată de către debitor.
Analizând în continuare înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța constată că din anul 2008 și până la data de 05.03.2014 (data depunerii la executor a cererii creditorului) nu a fost realizat nici un act de întrerupere sau suspendare a termenului de prescripție. Astfel, conform extraselor de cont depuse de BCR SA (f.74-83) ultima plată efectuată de către contestator a fost la data de 18.06.2007, deci înainte de data declarării scadenței anticipate. Mai mult, deși intimatele au fost citate pentru două termene de judecată cu mențiunea de a depune extrase de cont în care să fie evidențiate plățile efectuate de către debitorul cedat după cesiune, acestea nu au fost in măsură să comunice instanței astfel de înscrisuri.
Luând în considerare că din 2008 și până la data începerii executării silite prin depunerea cererii de către intimate au trecut mai mult de 3 ani, instanța constată că termenul de prescripție s-a împlinit, fiind incidente prevederile art. 706 alin. 2 NCPC conform cărora prescripția stinge dreptul de a obține executarea silită și orice titlu executoriu își pierde puterea executorie.
Raportat la faptul că legalitatea executării silite se raportează la momentul începerii acestei etape procesuale și având în vedere că la data depunerii cererii de executare contractul de credit își pierduse puterea executorie, instanța reține că actele din dosarul de executare nr. 147/2014 al B. T. I. A. au fost efectuate cu nerespectarea prevederilor art. 632 NCPC potrivit cărora executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu.
Pentru motivele expuse, instanța va admite contestația la executare și va dispune anularea tuturor actelor de executare întocmite în cadrul dosarului de executare nr. 147/2014 al B. T. I. A..
Referitor la cererea de restituire a taxei de timbru, instanța constată că potrivit art. 45 alin. 1 lit. f OUG 80/2013 sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie la cererea petiționarului, în tot sau în parte, în cazul în care contestația la executare a fost admisă iar hotărârea a rămas definitivă. Față de soluția dată cu privire la contestația la executare, instanța va dispune restituirea către contestator a taxei judiciare de timbru de 1000 lei aferentă contestației la executare, după rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
In temeiul art. 453 alin. 1 NCPC, conform căruia partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată și față de cererea expresă a contestatorului în acest sens, instanța reține culpa procesuală a intimatelor în declanșarea prezentului litigiu, motiv pentru care le va obliga la plata către contestator a sumei de 1000 lei reprezentând onorariu de avocat. (f.86-87)
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare formulata de contestatorul C. N. C., CNP_, cu domiciliul în sector 3, București, ., nr. 35, ., . cu intimații E. I. BETEILIGUNGS VERWALTUNGSGESSELLSCHAFT MBH prin administrator al activelor E. KSI ROMANIA SRL și N. C. INVESTMENTS LIMITED prin administrator al activelor E. KSI ROMANIA SRL, ambele cu sediul în sector 2, București, .. 10A, .. 6-7.
Anulează toate actele de executare din dosarul de executare nr. 147/2014 al B. T. I. A..
In temeiul art. 45 1 lit. f OUG 80/2013 dispune restituirea către contestator a taxei judiciare de timbru de 1000 lei aferentă contestației la executare, după rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
Admite cererea privind cheltuielile de judecată.
Obligă intimatele la plata către contestator a sumei de 1000 lei onorariu de avocat.
Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicarea prezentei sentințe, care se depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. M. DumbrăveanuElena A.
Red./Dact.: A.M.D./E.A./09.11.2015/ 6 ex.
Comunicări:
Grefier
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 20/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 22/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI → |
|---|
