Contestaţie la executare. Sentința nr. 22/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 22/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 22-10-2015 în dosarul nr. 14309/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 3 BUCUREȘTI
Secția Civilă
SENTINȚĂ CIVILĂ NR._
Ședința publică din 22.10.2015
Instanța constituită din:
Președinte: D. A.
Grefier: C. N.
Pe rol judecarea cauzei formulata de contestatorul M. I. V., in contradictoriu cu intimata S. S., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul, prin avocat, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței faptul că, la data de 24.09.2015 s-a depus dosarul de executare, după care:
Instanța acordă cuvântul pe solicitarea B. de a i se pune în vedere contestatorului să achite cheltuielile de xeroxare a dosarului de executare nr. 225/2015.
Contestatorul, prin apărător, depune la dosar dovada achitării cheltuielilor de xeroxare a dosarului de executare nr. 225/2015.
Instanța acordă cuvântul pe excepția netimbrării cererii invocată de intimată prin întâmpinare.
Contestatorul, prin apărător, solicită respingerea excepției netimbrării cererii. Taxa de timbru se află la dosar.
Instanța respinge excepția netimbrării cererii, la fila 6 din dosar se află dovada achitării taxei de timbru.
Instanța acordă cuvântul pe excepțiile inadmisibilității și prescripției invocate de intimată prin întâmpinare.
Contestatorul, prin apărător, arată că cele două excepții nu au nicio legătură cu cauza.
Instanța respinge cele două excepții ca lipsite de obiect, nu au nicio legătură cu prezentul dosar, fac trimitere la clauze abuzive și la restituire de sume care nu fac obiectul cauzei .
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, instanța acordă cuvântul în vederea formulării de probatorii.
Contestatorul, prin apărător, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și, la interpelarea instanței, arată că nu se opune la probele solicitate de intimată.
În condițiile art. 255 coroborat cu art. 258 Noul C.pr.civ., instanța încuviințează contestatorului și intimatei proba cu înscrisuri. Întrucât nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în baza art. 392 din Noul C.pr.civ. instanța declară cercetarea judecătorească închisă, deschide dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Contestatorul, prin apărător, arată că s-a început o executare silită pentru o sumă în privința căreia dreptul de a cere executarea silită era prescrisă. Potrivit contractului de credit, data la care a început să curgă termenul este data scadenței și, raportat la ultima dată la care trebuia rambursat, termenul s-a împlinit la data de 17.03.2014, iar în raport de împrejurarea că cererea de executare silită a fost înregistrată la 09.03.2015 și că nu s-a făcut niciun act care să întrerupă cursul prescripției, solicită instanței să constate că dreptul obținerii executării silite era prescris. În subsidiar, cu privire la cuantumul creanței, arată că la dosarul de executare nu există niciun act care să dovedească caracterul cert al creanței. Contestatorul a împrumutat 90.000.000 de lei vechi în anul 2006, a restituit într-un an de zile acel împrumut, iar în prezent ajunge să fie executat pentru o sumă de trei ori mai mare decât suma împrumutată, respectiv 25.484 de lei. Pentru aceste motive solicită admiterea contestației, cu cheltuieli de executare constând în taxă de timbru, onorariu de avocat și cheltuieli fotocopiere dosar de executare.
Instanța socotindu-se lămurită, în baza art. 394 din N.C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25.03.2015, cu numărul de mai sus, contestatorul M. I.-V. a formulat contestație împotriva executării silite înseși pornită de către B. G. C., la cererea creditoarei S. S., prin care a solicitat anularea formelor de executare silită efectuate pentru creanța de 29.310,93 de lei al cărei cuantum îl contestă și în privința căreia a intervenit prescripția dreptului de a cere executarea silită și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat și taxa de timbru.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că dreptul S. S. de a obține executarea silită este supus termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 405 din vechiul Cod de procedură civilă, în forma pe care acest text de lege o avea la data de 17.03.2011.
Termenul de prescripție începe să curgă, potrivit art. 405 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă, de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită. Dreptul creditoarei de a obține executarea-silită s-a născut la data la care părțile au convenit data scadenței (finale) rambursării creditului respectiv la data de 17.03.2011 potrivit art. 1 pct. 3.1 din contractul de credit nr. RF_/ 17.03.2006 și s-a împlinit la data de 17.03.2014.
A învederat că, potrivit înscrisurilor ce i-au fost comunicate de către executorul judecătoresc, nu s-a făcut dovada faptului că S. S. are calitatea de creditor al său respectiv că ar fi cesionat creanța pe care Raiffeisen Bank SA o avea față de el și nici nu i s-a comunicat un mod de calcul al sumei datorate cu titlu de debit principal (25.484,91 de lei) din cuprinsul căruia să rezulte caracterul cert al creanței. La data de 08.07.2015 intimata S. S. a formulat întâmpinare (f. 30) prin care a solicitat respingerea contestației și a invocat excepția netimbrării acțiunii.
Intimata a arătat că, în conformitate cu prevederile art. 10 din condițiile generale la contractul de credit RF_ din data_ ; solicitat, agreat și semnat de către debitorul contestator M. I. în calitate de împrumutat „Banca poate cesiona unui terț drepturile și obligațiile sale din prezentul contract" astfel a considerat că atât cesionarul cât și cedentul nu au încălcat nicio clauză contractuală, iar cesiunea consideră că a acoperit toate cerințele Legii și prin acest contract de cesiune nu au fost încălcate drepturile debitorilor.
Astfel, prin însuși contractul de credit al cărui beneficiar a fost debitorul contestator M. I. în calitate de împrumutat, acesta și-a dat acordul cu privire la cesiunea, drepturilor și obligațiilor ce reies din contractul de credit nr. RF_ din_ .
Cesiunea de creanță a fost notificată astfel cum este prevăzut de art. 1393, societatea trimițând către debitorul contestator notificări privind încheierea contractului de cesiune între părți folosind înscrisuri ce vor fi anexate prezentei. Mai mult de atât, cesiunea de creanțe a fost înscrisă în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare în conformitate cu dispozițiile Titlului VI - „Regimul juridic al garanțiilor reale mobiliare" - din Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, sub nr. 2010-_-AFJ, - cesiunea drepturilor fiind definitivă și irevocabilă.
Intimata a mai invocat excepția inadmisibilității capetelor de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale privind comisionul de administrare și comisionul de urmărire riscuri; excepția prescripției dreptului de a solicita constatarea caracterului abuziv al clauzelor din contractul de credit și restituirea sumelor achitate în baza contractului; excepția inadmisibilității capetelor de cerere din "contestația precizată", în ceea ce privește anularea / eliminarea clauzelor reglementând elemente ale prețului contractelor de credit.
Intimata a arătat că, clauzele privind comisioanele se referă la prețul contractului și nu pot fi modificate/eliminate de către instanța de judecată. Respingerea acțiunii se impune și ca urmare a faptului că în speță nu sunt îndeplinite condițiile cumulative pentru ca o clauză să fie considerată abuzivă în sensul dispozițiilor art. 4 din Legea 193/2000. Clauzele nu sunt contrare bunei-credințe, iar clauzele contestate nu creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorului.
Comisionul de administrare și cel de urmărire riscuri sunt percepute în mod legal și corect.
Referitor Ia excepția inopozabilității contractului dintre Raiffeisen Bank SA și Kruk invocată de către debitorul contestator susținând ”drepturi asupra cărora au monopol numai băncile organizate legal sunt transmise unor entități neautorizate legal să efectueze operațiuni bancare”, a solicitat instanței să respingă aceste cereri ca nefondate și nedovedite.
În ceea ce privește sumele datorate de către debitor, a solicitat instanței de judecată să ia act că acestea sunt în concordanță cu prevederile titlului executoriu reprezentat de contractul de credit încheiat în data de_ . Mai mult decât atât, caracterul cert, lichid și exigibil al creanței datorate societății intimate, a fost deja analizat de instanța de executare, respectiv de Judecătoria Sector 3 București, care a încuviințat executarea silită în baza titlului executoriu menționat.
În cauză nu sunt motive care să justifice suspendarea executării silite, contestatorul nu susține în niciun fel această solicitare, nu justifică și nu probează în niciun fel necesitatea sau urgența aplicării unei astfel de măsuri, nu arată niciun motiv de nelegalitate al actelor de executare care să dovedească încălcarea prevederilor legale.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile legale indicate în cuprinsul acesteia, precum și principiile de drept în care își are sediul materia.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
La termenul de azi, instanța a respins excepția netimbrării cererii ca neîntemeiată și excepțiile inadmisibilității și prescripției invocate de intimată prin întâmpinare ca lipsite de obiect, nu au nicio legătură cu prezentul dosar, fac trimitere la „clauze abuzive” și „solicitare la restituire de sume” pretins formulate de contestator care nu fac de fapt obiectul cauzei.
Analizând contestația, prin prisma probelor administrate, instanța reține în primul rând că apărările intimatei de la pct. II – V, respectiv f. 33-43 nu au legătură cu cauza fiind formulate apărări pe pretinse clauze abuzive pretins invocate de contestator, pretins caracter abuziv al unor comisioane bancare, legea 193/2000, aspecte care nu au fost invocate de contestator prin cererea de chemare în judecată și, implicit, nu vor face obiectul judecății și analizei prezentei instanțe.
Analizând contestația în limitele în care a fost formulată, instanța reține că, potrivit art. 24, 25 NCPC, executarea este supusă legii în vigoare la data demarării ei.
În prezenta cauză, cererea de demarare a executării silite nu poartă viză cu data de primire (f. 58), dar în încheierea de încuviințare pronunțată de B. în 09.03.2015 s-a consemnat că cererea intimatei a fost formulată pe 09.03.2015 (f. 77) Pe cale de consecință, rezultă că prezenta contestație este supusă Noului Cod de procedură forma în vigoare la data de 09.03.2015, anterior republicării, astfel:
Conform art. 705 NCPC, dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel.
Conform art. 708 NCPC, cursul prescripției se întrerupe: 1. pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligației prevăzute în titlul executoriu ori a recunoașterii, în orice alt mod, a datoriei; 2. pe data depunerii cererii de executare, însoțită de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent; 3. pe data depunerii cererii de intervenție în cadrul urmăririi silite pornite de alți creditori; 4. pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare; 5. pe data depunerii cererii de reluare a executării; 6. în alte cazuri prevăzute de lege, iar după întrerupere, începe să curgă un nou termen de prescripție.
În fapt, contestatorul a încheiat cu Raiffeisen Bank Contractul de credit RF_ din_ având ca obiect acordarea unui credit de 9.000 RON pe o perioadă de 60 de luni începând cu data de 17.03.2006 cu scadență la data de 17.03.2011 (f. 59).
În condițiile în care Contractul de credit a fost încheiat în anul 2006 rezultă că acest Contract era supuse dispozițiilor Codului civil 1864, astfel că în raport de acest contract era posibilă doar cesionarea creanței, nu și cesionarea în integralitate a contractului. De altfel, prin Contractul de vânzare cumpărare din data de 22.09.2010 s-a menționat expres că Banca a vândut intimatei S. mai multe creanțe neperformante la cuantum determinat (f. 73 față verso) printre care și creanța deținută în contra contestatorului la un cuantum determinat prin tabelul anexă 1 (f.65-67), nu că s-ar fi procedat la o cesionare a contractului. Cesiunea doar a creanței, nu a contractului, a fost recunoscută de intimată și prin întâmpinare și prin actele atașate la cererea de executare silită (f. 63). Și în notificarea de cesiune din 2010 și în cererea de executare silită din 2015, intimata a menționat același cuantum al creanței principale de 8.204,90 de lei, nu o altă valoare mai mare.
În condițiile în care intimatei i-a fost vândută o creanță considerată neperformantă și în cuantum determinat, în lipsa altor mențiuni din contractul de vânzare, rezultă că i s-a cesionat creanța considerată a fi fost scadentă la momentul cesiunii. Numai în acest fel se putea, de altfel, și determina cuantumul creanței de 8.204,90 de lei. Mai mult și în notificarea de cesiune, intimata a arătat că Banca a cesionat „creanța pe care Cedentul o deținea până la acel moment în contra” debitorului, că creanța „este rezultatul neplății la scadență a ratelor aferente contractului de credit” (f. 64) ceea ce implică o creanță certă, lichidă și exigibilă. Pe cale de consecință, de la data încheierii contractului de cesiune, intimata a dobândit aceleași drepturi ca și cedentul, dar și aceleași obligații, inclusiv în ceea ce privește termenul de demarare a executării silite. Prin urmare, fiind o creanță scadentă la data încheierii contractului de vânzare cumpărare din 22.09.2010, de la această dată a început să curgă termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită în contra intimatei- creditoare, termen care, astfel, s-a împlinit în data de 22._, anterior începerii executării silite de către intimată în dosar 225/2015.
Notificarea cesiunii făcută de intimată în 18.10.2010 (f. 75) nu are efect întreruptiv de prescripție, art. 708 NCPC stabilind expres că acest efect îl are doar depunerea cererii de executare, însoțită de titlul executoriu la un organ de executare chiar necompetent, nu depunerea unei cereri de plată către cesionar comunicată prin poștă. De altfel, chiar și dacă s-ar fi prevăzut prin lege că și notificarea prin poștă ar fi act întrerupător de executare, după acest act începea să curgă un nou termen de prescripție, termen care s-ar fi împlinit încă din 18.10.2013.
Cererea intimatei de învestire cu formulă executorie a contractului de credit, cerere înregistrată pe rolul JS4 în data de 13.01.2015 (conform mențiunilor din încheierea de învestire – f. 62) nu este un act întrerupător de executare. Pe de o parte, pentru că un act poate avea efect întreruptiv numai în măsura în care ar fi făcut în cursul termenului de prescripție, nu după împlinirea termenului de prescripție. Pe de altă parte, Codul prevede expres că acest efect îl are doar cererea adresată B. însoțită de actul care constituie deja titlu executoriu, nu și cererea adresată instanței pentru ca un act să dobândească caracterul de titlu executoriu.
Pentru aceste motive, având în vedere intervenirea în anul 2013 a prescripției dreptului de a cere executarea silită a creanței de 8204,90 de lei și, pe cale de consecință, și prescripția dreptului de a cere executarea silită a drepturilor accesorii, instanța va anula executarea demarată de intimată în dosar 225/2015.
În temeiul art. 451 NCPC, instanța va obligă intimata să plătească contestatorului sumele de 1000 de lei, 460 de lei, 42 de lei, cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru, onorariu avocat și cheltuieli xeroxare dosar executare (f.6, 8, 101).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația formulata de contestatorul M. I. V. (CNP_) cu domiciliul în București, ., ., ., sector 3 și cu domiciliul ales la SCA B. & Asociații, în București, ., ., ., in contradictoriu cu intimata S. S. (C._) cu sediul ales la . (J_, CUI_), în București, .. 1, ..
Anulează executarea efectuată în dosar de executare 225/2015 al B. G. C..
Obligă intimatul să plătească contestatorului sumele de 1000 de lei, 460 de lei, 42 de lei, cheltuieli de judecată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria sector 3 București.
Pronunțată în ședința publică azi, 22.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
D. A. C. N.
DA/CN/4ex/20.11.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 22/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI | Validare poprire. Sentința nr. 20/2015. Judecătoria SECTORUL 3... → |
|---|
