Contestaţie la executare. Sentința nr. 628/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 628/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 23-01-2015 în dosarul nr. 628/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 628
Ședința publică din data de 23.01.2015
Instanța constituită din:
Președinte – A. C. V.
Grefier – A. B.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind contestatoarea A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR și intimata C. L., având ca obiect contestație la executare + susp.exec.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, la data de 19.01.2015, prin serviciul Registratură, s-a depus dosarul de executare silită nr. 45/2014 de către Biroul Executorului Judecătoresc I. R., după care,
Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, la data de 19.01.2015, prin serviciul Registratură, s-a depus dosarul de executare silită nr. 45/2014 de către Biroul Executorului Judecătoresc I. R., după care,
Instanța ia act că s-a depus dosarul de executare silită nr. 45/2014 de către Biroul Executorului Judecătoresc I. R..
Instanța, în temeiul art. 131 alin. 1 C.proc.civ., verificându-și din oficiu competenta, se declară competentă general, material și teritorial.
Instanța, în temeiul art. 237 al. 2 pct. 7 raportat la art. 255, 258 C.proc.civ. apreciind admisibilă, și concludentă pentru soluționarea cauzei, încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat și alte incidente de soluționat, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.07.2014, sub nr._/301/2014, contestatoarea A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR in contradictoriu cu intimata C. L., a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare silită efectuate în dosarul nr.45/2014 al B. I. R., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună suspendarea executării silite dispusă în dosarul nr. 45/2014, în conformitate cu disp. art. 700 al. 1 și 3 C.pr.civ. până la soluționarea prezentei cauze, anularea executării silite dispusă în dosarul nr. 45/2014, restabilirea situatiei anterioare si intoarcerea executarii silite.
În motivare, contestatoarea a arătat că prin Sentinta civila nr. 5043/13.09.2012 pronuntata de Tribunalul Suceava, modificata prin Decizia civila nr. 6211/27.11.2012 pronuntata de Curtea de Apel Suceava, instanta a obligat institutia la plata sumei ce reprezinta actualizarea compensatiei stabilite prin Hotararea nr. 329/2009 emisa de Institutia Prefectului Municipiului Bucuresti Comisia pentru aplicarea legii nr. 290/2003.
S-a mai aratat ca prin instiintarea din 10.07.2014 B. a înștiințat A. Națională pentru restituirea proprietăților despre obligatia de a achita suma de 20.557,33 lei reprezentand actualizarea compensatiei stabilita prin Hotararea sus mentionata si cheltuieli de executare.
Contestatoarea a invocat art. 18 alin. 5 din HG 1120/2006, conform carora achitarea acestor compensatii este conditionata de existenta in bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu aceasta destinatie.
În drept, contestatoarea a invocat art. 711 și următoarele Cod proc. Civ., Legea nr. 290/2003, H.G. nr. 1120/2006 și O.U.G. nr. 10/2014.
In baza art. 223 alin. 3 C.proc.civ. s-a solicitat judecarea cauzei in lipsa.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
In dovedirea cererii s-a solicitat proba cu inscrisuri.
S-au anexat cererii, in copie certificata pentru conformitate cu originalul, potrivit art. 150 C.proc.civ. inscrisuri (filele 6-17).
La data de 08.08.2014 contestatoarea a depus Precizare la contestatia la executare.
S-a invocat faptul ca onorariul de avocat, in suma de 2500 lei, solicitat pentru faza de executare silita este nepotrivit de mare.
S-au anexat cererii precizatoare in copie, inscrisuri (filele 24-28).
Intimata a depus la data de 03.10.2014 întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestatiei la executare ca inadmisibila in principal si ca nefondata in subsidiar, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii a aratat ca institutia contestatoare nu a aratat in ce consta greseala si care este modul corect de calcul.
La solicitatea instanței, B. I. R. a comunicat in copie actele dosarului de executare silită nr. 45/2014 (filele 48-92).
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține urmatoarele:
Prin Sentinta nr. 5043/13.09.2012, Tribunalul Suceava-sectia de contencios administrativ si fiscal, in dosar nr._ , a admis actiunea formulata de reclamanta C. L. in contradictoriu cu parata A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR si a obligat parata sa plateasca reclamantei suma de 56.141,1 lei reprezentand dobanda si actualizarea aferenta debitului achitat, de 395.361,90 lei.
Prin Decizia nr. 6211/27.11.2012, Curtea de Apel Suceava, sectia de contencios administrativ si fiscal, in dosar nr._ , a admis recursul paratei A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR impotriva sentintei civile nr. 5043/13.09.2012,, a modificat partial sentinta recurata si a obligat parata la plata sumei ce reprezinta actualizarea sumelor aferente fiecarei transe, in conformitate cu prevederile art. 18 alin. 5 si 6 din HG 1120/2006.
Creditorea intimata s-a adresat la data de 02.06.2014 Biroului Executorului Judecatoresc I. R. (citat in continuare B.) solicitând executarea silită a creantei ce ii revenea decurgand din Sentinta nr. 5043/13.09.2012, Tribunalul Suceava-sectia de contencios administrativ si fiscal astfel cum a fost modificata prin Decizia nr. 6211/27.11.2012, Curtea de Apel Suceava, sectia de contencios administrativ si fiscal, in dosar nr._ (fila 50), fiind deschis dosarul de executare silita nr. 45/2014.
Prin încheierea pronunțată la data de 27.06.2014 în dosarul nr._/301/2014, Judecătoria Sectorului 3 București a încuviințat executarea silită, prin poprire la tertul poprit Activitatea de Trezorerie si contabilitate publica a Municipiului Bucuresti, pana la concurenta sumei ce reprezinta actualizarea sumelor aferente fiecarei transe, impotriva debitorului A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR, in baza titlurilor executorii antementionate (fila 77).
În drept, Conform art. 711 alin. 1 din Codul de procedură civilă, împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar, alineatul 3 al aceluiași articol, statueaza ca dupa inceperea executarii silite, cei interesati sau vatamati pot cere, pe calea contestatiei la executare si anularea incheierii prin care s-a admis cererea de incuviintare a executarii silite, daca a fost data fara indeplinirea conditiilor legale.
În continuare instanța va analiza, pe rând motivele invocate de contestatoare prin cererea introductivă.
Contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților în calitate de instituție publică, pe calea contestației la executare a invocat:
Modalitatea de actualizare
Onorariul avocatial
Instanta retine ca debitoarea nu a invocat, pe calea prezentei contestatii, motive de nelegalitate a actelor de executare, sustinand doar ca, din cauza numărului foarte mare de popriri dispuse, se afla in imposibilitate de a plăti voluntar despăgubirile, respectiv de executa într-un termen rezonabil obligațiile de plată stabilite în sarcina sa, invocând totodată că despăgubirile stabilite prin hotărârile comisiilor județene pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 se achită beneficiarilor în funcție de disponibilitățile bănești și în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat conform dispozițiilor art. 18 alin. 5 din HG nr. 1120/2006.
Instanta constata ca motivele invocate nu sunt intemeiate.
Astfel, statul și instituțiile publice au obligația de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie obligatiile pe care le au in calitate de debitori.
Instanta retine ca intimatei-creditoare nu i se poate pretinde sa astepte o perioada de timp nedeterminata pentru plata efectiva a drepturilor cuvenite, iar statul nu se poate prevala de faptul ca resursele bugetare sunt prea mici pentru a despagubi toate persoanele indreptatite chiar in temeiul normei edictate de autoritatea legiuitoare, trebuind sa estimeze la momentul adoptarii legii 230/2007 (in speta) resursele materiale necesare platii despagubirilor respective.
Curtea Europeană a statuat în Cauza Ș. împotriva României sau Hornsby împotriva Greciei că faza executării silite trebuie considerată ca făcând parte integrantă din noțiunea de „proces” în sensul art. 6 din Convenție, întrucât dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți. Aceeași situație se regăsește și în cauză, deoarece în lipsa demersurilor contestatoarei pentru prevederea sumelor în bugetul de venituri și cheltuieli se poate aprecia că există un refuz de respectare a hotărârii.
Or, a arătat Curtea, administrația (în cauză, instituțiile publice) constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă se refuză sau se omite executarea unei hotărâri, ori se întârzie executarea sa, garanțiile art. 6 își pierd rațiunea. Mai mult Curtea a apreciat că pretenția că reclamantul ar trebui să recurgă la executarea silită nu este oportună, deoarece acesta pe parcursul unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului, respectiv împotriva unei instituții publice. De asemenea, a pretinde creditorului că pentru realizarea creanței sale ar trebui să formuleze o nouă acțiune pentru obligarea debitoarei de a prevedea în buget sumele necesare îndestulării sale ar reprezenta o sarcină oneroasă pentru partea care deja a stabilit dreptul său pe cale judecătorească. În cauza S. P. împotriva României, aceeași Curte a apreciat că întreprinderea altor demersuri de către reclamant nu ar avea decât un rezultat repetitiv și anume ca o instanță să dispună încă o dată autorității publice să execute o hotărâre judecătorească, fapt ce ar încălca art. 35 al. 1 din Convenție, considerente reiterate și în cauza C. împotriva României.
În aceeași ordine de idei, în cauza Bourdov împotriva Rusiei, Curtea a stabilit că o autoritate a statului nu ar putea invoca lipsa resurselor pentru a nu onora o datorie rezultată dintr-o hotărâre judecătorească. O întârziere în executarea unei hotărâri poate fi justificată în circumstanțe speciale, dar întârzierea nu poate avea drept consecință o atingere adusă substanței dreptului protejat de art. 6 (Immobiliare Saffi împotriva Italiei), iar reclamantul nu trebuie să fie în imposibilitate de a beneficia de rezultatul favorabil al unei proceduri judiciare din cauza dificultăților financiare ale statului.
In concluzie, constatand ca petenta nu a facut dovada unor situații obiective de natura a justifica neachitarea platilor cuvenite intimatului, ca acesta detine un „bun” in sensul art. 1 din Primul protocol aditional la Conventie, iar imposibilitatea de a obtine executarea unui creante recunoscute inca din anul 2010 constituie o ingerinta in dreptul lui la respectarea bunurilor.
Legat de modul in care a fost actualizat debitul principal, contestatoarea doar a prezentat o situație de fapt și a făcut o referire la dispozițiile art. 18 alin. 6 din HG 1120/2006 fără a invoca în concret vreun motiv de anulare și care să poată fi analizat de către instanță pe calea contestației la executare.
Cu privire la onorariu de avocat, instanta retine ca acesta a fost prevazut in incheierea din 10.07.2014 de stabilire a cheltuielilor de executare, astfel cum a fost indreptata prin procesul verbal de indreptare eroare materiala din data de 05.08.2014.
In drept, potrivit art. 669 alin. 2 C.proc.civ. cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară.
Conform alin. 4 al art. 669 C.proc.civ. sumele ce urmeaza a fi platite se stabilesc de catre executorul judecatoresc prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol, incheierea constituie titlu executoriu, astfel cum prevede alin. 6 al aceluiasi articol.
In ceea ce priveste onorariul avocatului in cuantum de 2500 lei instanta apreciaza ca onorariul in discutie nu este numai necesar ci si real. Mai mult decat atat instanta apreciaza ca munca avocatului nu s-a limitat numai la depunerea cererii de executare, trebuind a fi avuta in vedere sub acest aspect si activitatea specifica desfasurata in aceasta faza a procesului civil care priveste competenta executorului judecatoresc, caracterul executoriu al hotararii puse in executare, consultanta acordata creditorului si altele asemenea.
Se mai reține că deși s-a solicitat anularea încheierii din data de 10.07.2014, de stabilire cheltuieli de executare, contestatoarea nu a invocat nici un motiv de nulitate, urmând a respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
Cu privire la cererea de întoarcere a executării silite, având în vedere că nu sunt îndeplinite cerintele art. 722 C.proc.civ., va respinge cererea ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea prezentei contestații la executare, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 718 C.proc.civ., ,,Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice instanța competentă poate suspenda executarea”.
În acest sens, instanța reține că s-a solicitat de către contestatoare suspendarea executării silite dispuse prin dosarul de executare nr. 1079/2014. Așa cum rezultă din dispozițiile art. 718 alin. 1 din Codul de procedură civilă, numai până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită se poate suspenda executarea. Or, instanța a soluționat contestația la executare, astfel încât cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatoare apare ca rămasă fără obiect, urmând a fi respinsă ca atare.
Pentru toate aceste considerente, apreciind că, în cauză, contestatoarea, în calitatea sa de instituție publică, nu se poate prevala de dispozitiile legale interne menționate pentru a nu executa o hotărâre judecătorească și că neexecutarea îi este imputabilă, întrucât dispozițiile din Convenția Europeană a Drepturilor Omului au prioritate de aplicare si incidență directa in speță, iar celelalte motive invocate nu au temei legal, instanța va respinge prezenta contestatie, ca neîntemeiată.
În ce privește cererea intimatei de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că nu a făcut dovada acestora, va respinge cererea ca neîntemeiată.
În temeiul art. 712 alin. 2 C.proc.civ. va obliga contestatoarea să plătească Biroului Executorului Judecătoresc „I. R.” suma de 43 lei reprezentând contravaloare servicii de transmitere în copie a dosarului execuțional nr. 45/2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge contestația la executare modificată de contestatoarea A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR, CUI_, cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, sector 1, și intimata C. L., CNP_, cu domiciliul în Municipiul Vatra Dornei, .. 33, ., ., jud. Suceava, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de întoarcere a executării silite ca neîntemeiate.
Respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Respinge cererea intimatei de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Obligă contestatoarea să plătească Biroului Executorului Judecătoresc „I. R.” suma de 43 lei reprezentând contravaloare servicii de transmitere în copie a dosarului execuțional nr. 45/2014.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23.01.2015.
Președinte, Grefier,
A. C. V. A. B.
Red. A.C.V./A.B.
10.02.2015/4 Ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 630/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 627/2015. Judecătoria... → |
|---|
