Întoarcere executare. Sentința nr. 29/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI

În motivare, contestatoarea a arătat că la data de 28.11.2014 i-a fost poprită suma de 1452 lei ca urmare a popririi instituită de B. I. T. D. în dosarul de executare nr. 608/NCP/2013 asupra veniturilor sale. executorul nu a comunicat titlul executoriu, încheierea de încuviințare a executării silite și adresa de înființare a popririi și solicitând nulitatea tuturor actelor de executare efectuate nelegal, precum și a executării însăși.

A mai arătat că instanța a admis cererea de încuviințare a executări silite fără a verifica dacă titlul executoriu cuprinde o creanță certă, lichidă și exigibilă. Având în vedere că debitele rezultate dintr-un bun comun în devălmășie, creanța nu este și nu poate fi determinată, fiecare parte având o cotă ideală din bunul comun, cotă care doar prin lichidare poate deveni certă ori prin lămurirea titlului executoriu și a întinderii acestuia s-ar putea determina partea pentru care poate fi urmărit fiecare dintre coproprietari în devălmășie, foști soți.

Mai arată că instanța putea să respingă cererea creditorului de încuviințare a executări silite, cu atât mai mult cu cât, din cuprinsul titlurilor executării, reiese că debitorii sunt soți și că „pârâta M. D. a părăsit domiciliul”, respectiv că aceasta în fapt nu mai conviețuia cu numitul M. M., creându-se astfel o prezumție care trebuie clarificată de creditor – creanța a soților sau personală a unuia dintre coproprietarii bunului imobil.

În analiza creanței trebuie observat că aceasta nu este o obligație simplă în sensul art. 1397 Cod civil, ci o obligație condiționată, aceasta depinzând de un eveniment viitor și nesigur, conform art. 1399 – lichidarea și /sau partajul și/sau lămurirea titlului executoriu. Obligația este sub condiția pe de o parte ca datoria să fie comună și nu proprie și totodată pe de altă parte ca datoria comună să fie supusă lichidării și partajării pentru a se transforma într-o datorie proprie/personală.

Începând cu luna septembrie a anului 2010, contestatoarea nu a mai locuit în imobilul situat în sectorul 6, .. 28, ., .. La data de 08.02.2011 căsătoria dintre contestatoare și numitul M. M. a fost desfăcută prin pronunțarea divorțului ce a făcut obiectul dosarului_ înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 6. Începând cu data despărțirii în fapt (septembrie 2010) și ulterior prin pronunțarea divorțului, contestatoarea nu poate fi obligată la plata întregii obligații de întreținere, obligație contractată și asumată de fostul soț, numitul M. M..

Cu privire la actele de executare a arătat că au fost efectuate cu încălcarea legii, respectiv – dincolo de creanța care nu este certă, lichidă și exigibilă – fără comunicarea procedurală a actelor de executare către contestatoare înainte de începerea executării și după această dată.

Cu privire la onorariul executorului judecătoresc a considerat a fi excesiv, raportat la complexitatea executării, pe cale de consecință solicită cenzurarea acestuia, iar în subsidiar – în măsura în care executarea a fost desființată numai în parte, după controlul instanței asupra onorariului, să fie stabilit proporțional executării în parte începută în contra contestatoarei.

Cu privire la întoarcerea executării, a solicitat să se dispună întoarcerea executării conform art. 722 Cod procedură civilă asupra tuturor sumelor executate nelegal, prin stabilirea situației anterioare, întemeiat și pe principiul potrivit căruia tot ceea ce este plătit fără a fi debit, este supus repetițiunii.

În subsidiar, în măsura în care se va considera ca o datorie comună a soților – obligațiile prevăzute în titlurile executorii, a invocat beneficiul de discuțiune și diviziune în temeiul art. 352 Cod civil. Astfel, creditoarea trebuie să facă dovada pe de o parte că a divizat urmărirea, precum și pentru ce cotă parte din datoria considerată a fi comună. Pe cale de consecință, în măsura în care creditoare nu poate face dovada respectării ordinii de urmărire și a urmăririi cotei părți ce i-ar reveni fiecăruia dintre soți după lichidarea patrimoniului, executarea este nelegală.

În probațiune a solicitat înscrisuri(f.13-30), expertiză contabilă, martori, interogatoriu.

Cererea a fost legal timbrata.

La data de 09.03.2015, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității contestației la executare potrivit art. 714 Cod procedură civilă. Față de aceste dispoziții a arătat că somația emisă de executorul judecătoresc a fost comunicată contestatoarei pe data de 22.11.2013, adresa de înființare a popririi pe data de 04.11.2014, iar contestația a fost înregistrată pe data de 16.12.2014.

Susținerile contestatoarei sunt neîntemeiate având în vedere că executorul judecătoresc a comunicat atât somația cât și adresa de înființare a popririi pe data de 22.11.2013 și respectiv pe data de 04.11.2014, iar cu privire la criticile aduse admiterii cererii de încuviințare silită, a solicitat respingerea acestora având în vedere condițiile de admisibilitate ale contestației la executare în sensul că debitorul nu va putea invoca motive de fapt sau de drept pe care le-a putut opune atât în cursul judecății de fond cât și în fața instanței de recurs.

A solicitat respingerea susținerilor contestatoarei în ceea ce privește faptul că a divorțat de numitul M. M. și pe cale de consecință aceasta nu ar datora nici o sumă de bani asociației de proprietari, deoarece atât M. D. B. cât M. M. figurau ca proprietari – în devălmășie așa cum rezultă din extrasul de carte funciară nr._/12.12.2011. Prin urmare, solicită respingerea contestației la executare ca netemeinică și nelegale; cu cheltuieli de judecată.

În drept, art. 205 și următor. Cod procedură civilă.

În probațiune intimata a solicitat proba cu acte(f.39-45), interogatoriu.

La solicitarea instanței Biroul Executorului Judecătoresc I. T. D. a depus dosarul de executare nr. 608/NCP/2013 (f.56-127).

La termenul de judecata din data de 15.09.2015, instanța a pus in discuția parților excepția tardivității formulării contestației la executare prin prisma art.714 C.pr.civ.

Analizând actele dosarului prin prisma art.248 C.pr.civ., instanța apreciază excepția tardivității formulării contestației la executare ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:

Față de dispozițiile art. 248 alin. 1 C.pr.civ. potrivit cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, instanța se va pronunța cu precădere asupra excepției invocate.

Instanța constată că în cauză sunt incidente prevederile Noului Cod de procedură civilă, având în vedere faptul că cererea de executare silită a fost depusă la executorul judecătoresc la data de 09.09.2013 (fila 57), iar potrivit art.3 din Legea nr. 76/2012 dispozițiile Noului Cod de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ..

În urma cererii creditoarei intimata A. DE P. . Biroul Executorului Judecătoresc I. T. D. a format dosarul de executare nr. 608/2013 pentru punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 7738/2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București in dosarul nr._/303/2012, împotriva debitorilor M. D. si M. M..