Contestaţie la executare. Sentința nr. 2409/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2409/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 2409/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI
Secția Civilă
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2409
Ședința publică din data de 23.02.2015
Instanța constituită din :
Președinte: R.-C. L.
Grefier: E.-C. T.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea R. C. SRL în contradictoriu cu intimații S. M. C. și B. E. JUDECATORESC P. V., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la data de 16.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 23.02.2015 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 Bucuresti la data de 23.07.2014, sub nr._, contestatoarea . a solicitat, în contradictoriu cu intimații S. M. C. ȘI B. P. V., anularea adresei de înființare a popririi în dosarul de executare nr.167/2014 emisă la 10.07.2014 și primită de terțul poprit la 11.07.2014 precum și a tuturor actelor de executare, inclusiv a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare silită, anularea executării silite pornită în dosarul de executare nr.167/2014 ca fiind rămasă fără obiect, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că între aceasta și creditor a fost încheiat contractul individual de muncă înregistrat sub nr.3455/27.09.2005 prin care creditorul se angaja să presteze munca pentru și sub autoritatea contestatoarei, în schimbul unui salariu lunar, ocupând poziția de mașinist la mașini mobile pentru transporturi interioare. Față de împrejurarea că pe parcursul desfășurării raporturilor de muncă, creditorul a avut un comportament impropriu, la data de 29.05.2012 contestatoarea a emis decizia nr.3108 prin care creditorul a fost sancționat cu reducerea salariului de bază cu 10% pe o perioadă de o lună.
De asemenea, la 16.08.2012 a fost emisă decizia nr.3526 prin care s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al creditorului. Impotriva deciziei nr.3526 creditorul a formulat contestație la executare iar prin sentința civilă nr.1962/20.02.2014 instanța a constatat nulitatea deciziei nr.3256 din 16.08.2012 obligând-o pe contestatoare la reintegrarea creditorului în postul deținut anterior concedierii precum și la plata de despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data desfacerii contractului individual de muncă până la data reintegrării efective.
La data de 16.06.2014 contestatoarea a pus în executare sentința civilă achitând creditorului drepturile salariale în cuantum de 75,768 lei și reintegrându-l pe acesta, începând cu aceeași dată, pe poziția deținută anterior emiterii deciziei nr.3526, acordându-i creditorului și zilele de concediu aferente anilor 2012, 2013 și 2014.
Contestatoarea a solicitat instanței să constate că nu datorează cheltuielile de executare care fac obiectul măsurii popririi instituite de B. P. V., întrucât sentința civilă a fost redactată cu mare întârziere și a fost comunicată la data de 30.05.2014.
Contestatoarea a învederat că a executat în mod voluntar la data de 16.06.2014 dispozitivul sentinței civile, achitându-i creditorului drepturile salariale și dispunând reintegrarea acestuia în structura R.. Astfel, contestatoarea s-a supus obligațiilor stabilite în sarcina sa prin sentința civilă și le-a executat în mod voluntar încă de la data de 16.06.2014, anterior datei de 11.07.2014 când a aflat despre existența dosarului de executare silită nr.167/2014 și despre înființarea popririi dispusă de B. P. V..
Mai mult decât atât de la constituirea dosarului de executare silită și până la data de 11.07.2014, B. P. V. nu a comunicat către contestatoare înștiințarea cu privire la pornirea executării silite, încheierea de încuviințare a executării silite sau somația.
Astfel, până la data la care cererea de încuviințare a executării silite a fost soluționată, contestatoarea executase deja obligațiile stabilite de sentința civilă, respectiv achitase drepturile salariale datorate și dispusese reintegrarea creditorului, 16.06.2014.
Totodată, contestatoarea a invocat nerespectarea dispozițiilor art.669 Cod procedură civilă privind suportarea cheltuielilor de executare în sensul că, doar dacă după primirea înștiințării debitorul nu execută de bunăvoie dispozițiile titlului executoriu, vor fi calculate în sarcina sa cheltuieli de executare.
Chiar și dacă ar fi fost îndeplinită obligația de înștiințare de către B. P. V., cheltuielile de executare nu ar fi fost datorate, având în vedere că au fost achitate drepturile salariale și s-a dispus reintegrarea creditorului anterior încuviințării executării silite de către instanța de executare.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 662, art.665, art.666 și urm., ale art.669, art.703 și urm., art.711 și urm. Cod procedură civilă.
Contestatoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus la dosar un set de înscrisuri, în copii certificate pentru conformitate cu originalul (filele 11-32).
Intimatul M. C. Ș. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
În motivare, intimatul a arătat că la data de 16.08.2012 contestatoarea a dispus desfacerea contractului de muncă, dată la care aceasta se afla în incapacitate temporară de muncă.
Intimatul a mai arătat că a contestat decizia de desfacere a contractului de muncă iar la data de 20.02.2014 instanța i-a dat câștig de cauză în dosarul_/3/2012 prin sentința civilă nr.1962/20.02.2014 prin care a constatat nulitatea deciziei 3256/16.08.2012 și a obligat-o pe contestatoare la reintegrarea sa în postul deținut anterior concedierii, la plata salariilor indexate, majorate și reactualizate precum și la plata tuturor drepturilor de care ar fi beneficiat de la data desfacerii contractului individual de muncă până la data reintegrării efective.
La data de 12.03.2014 intimatul a trimis o adresă către societatea contestatoare prin care i-a cerut acesteia să comunice data la care dorește să pună în executare dispozițiile instanței.
La data de 08.04.2014 contestatoarea l-a informat pe intimat că va face tot ceea ce este necesar pentru punerea în executare a sentinței pronunțată la data de 20.02.2014, după redactarea și comunicarea acesteia și că a formulat declarație de recurs împotriva acesteia.
La data de 30.05.2014 intimatul a trimis o nouă adresă contestatoarei prin care a solicitat să îi comunice data la care se va face reintegrarea și plata drepturilor dispuse de instanță și s-a adresat și B. P. V. pentru a obține executarea în totalitate sau parțial a drepturilor ce i se cuveneau.
La data de 04.06.2014 intimatul a primit o adresă privind data reintegrării, la data de 12.06.2014 i s-a comunicat faptul că se calculează sumele datorate conform dispozițiilor instanței iar la data de 16.06.2014 a fost reîncadrat pe funcția deținută anterior concedierii și s-a făcut plata salariilor indexate și majorate, celelalte drepturi fiind excluse intenționat de la plată.
Cu privire la legalitatea executării, intimatul a arătat că sentința a fost comunicată părților la data de 30.05.2014 și, chiar dacă există un termen în care se pune în executare sentința, societatea nu a ținut cont de acest fapt, nerespectarea acestui termen constituind infracțiune.
Intrucât în calculația făcută de contestatoare nu se regăseau plata normei zilnice de hrană, primele de C. pentru copii aferente anilor 2012 și 2013, cât și celelalte drepturi, contestatoarea i-a comunicat faptul că prin lege nu se trasează o obligație în sarcina societății pentru a plăti tichetele de masă. Mai mult decât atât, salariatul are dreptul la tichete de masă, doar dacă este prezent la locul de muncă.
Ulterior adresei 4672/22.09.2014 intimatul a stăruit în executarea silită iar la data de 17.10.2014 instanța de recurs a casat sentința, cauza fiind transmisă spre rejudecare pe fondul cauzei.
Mai mult decât atât, în încheierea din data de 10.07.2014 B. P. V. a calculat un onorariu minim permis de lege aferent dosarului de executare nr.167/2014. Nu pot fi reținute afirmațiile contestatoarei conform cărora obligațiile executare voluntar la data de 16.06.2014 au la bază redactarea cu întârziere a hotărârii judecătorești, atâta timp cât contestatoarea a fost informată despre acest aspect încă din data de 12.03.2014 printr-o adresă.
De asemenea, în perioada 03.06.2014, data solicitării încuviințării executării silite și 16.06.2014, data achitării parțiale a drepturilor bănești cuvenite, contestatoarea a refuzat orice răspuns privind data când va face plata drepturilor salariale.
Intimatul a invocat dispozițiile art.205 și urm. Cod procedură civilă
Intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Odată cu întâmpinarea, intimatul a depus la dosar, un set de înscrisuri, în copii certificate pentru conformitate cu originalul (filele 53-73).
Instanța a administrat proba cu înscrisuri.
La solicitarea instanței s-au depus la dosar copii certificate ale actelor din dosarul de executare nr.167/2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a B. P. V., instanța reține că B. nu este parte a executării silite, în sensul că acesta nu realizează actele de executare silită în considerarea vreunui drept personal, ci acționează ca instituție special abilitată prin Legea nr.188/2000 a executorilor judecătorești care, prin dispozițiile art.1 și 2 prevede că executarea silită a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii se efectuează de către executorii judecătorești, dacă legea nu prevede altfel, că executorii judecătorești îndeplinesc și alte atribuții date prin lege în competența lor și că executorii judecătorești sunt învestiți să îndeplinească un serviciu de interes public.
Prin urmare B. nu poate fi chemată în judecată în calitate de intimat în cadrul contestației la executare, întrucât recunoașterea dreptului ori interesului dedus judecății de către contestatoare nu poate fi opusă acestuia. Instanța, pe calea contestației la executare, nu poate fi învestită decât să verifice legalitatea și temeinicia actelor de executare efectuate în cadrul executării silite instrumentate de către executorul judecătoresc, calitatea de părți neputând-o avea în cazul de față decât creditorul intimat și afirmata debitoare al acestuia.
Prin urmare, instanța urmează a admite excepția lipsei calității procesuale pasive a B. P. V., urmând a respinge, în consecință, contestația la executare promovată în contradictoriu cu acesta.
Prin sentința civilă nr. 1962/20.02.2014 pronunțata de Tribunalul Bucuresti, in dosarul_/3/2012, contestatoarea . a fost obligată să îl reintegreze pe intimat în postul deținut anterior concedierii și să-i plătească acestuia despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data desfacerii contractului individual de muncă până la data reintegrării efective.
La solicitarea intimatului creditor s-a început executarea silita a contestatoarei debitoare în temeiul sentinței civile menționate, ce constituie titlu executoriu, formându-se in acest sens dosarul de executare nr.167/2014, aflat pe rolul Biroului E. Judecătoresc P. V. .
Executarea silita a fost încuviințată de Judecătoria Sectorului 3 București, prin incheierea pronunțata in Camera de consiliu la data de 26.06.2014 in dosar_/301/2014 și a privit obligația de a plăti acestuia despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data desfacerii contractului individual de muncă până la data reintegrării efective, la care se adaugă cheltuieli de executare.
Prin încheierea din 10.07.2014, executorul a stabilit cheltuieli de executare in suma totala de 2427.75 lei.
În ceea ce privește apărarea contestatoarei privind executarea voluntară a obligației stabilite în sarcina sa la data de 16.06.2014, instanța are în vedere disp. art. 622 Cod procedură civilă ,, ( 1) Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie. ( 2) In cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizare organului de executare, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, daca prin lege nu se prevede altfel”.
Astfel, din momentul pronunțării sentinței civile nr.1962/20.02.2014 pronunțată de Tribunalul București, respectiv de la data de 20.02.2014, contestatoarea a avut posibilitatea de a-și executa obligațiile fără a fi necesara o manifestare de voință din partea intimatului creditor, astfel încât aceste susțineri ale contestatoarei sunt neîntemeiate.
De asemenea, instanța reține că au fost respectate dispozițiile art.666 Cod procedură civilă, în sensul că B. P. V. a comunicat contestatoarei, după încuviințarea executării silite, înștiințarea popririi, titlul executoriu, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, conform dovezii de comunicare depuse la dosar (fila 114).
In ce privește cheltuielile de executare silita instanța constată că debitoarea contestatoare a reclamat faptul că nu ar datora aceste cheltuieli de executare întrucât a executat de bunăvoie dispozițiile titlului executoriu iar cuantumul acestora nu ar fi justificat, în condițiile în care s-a primit doar cererea de executare și s-a solicitat încuviințarea executării silite.
Potrivit dispozițiilor art.669 alin.2 Cod procedură civilă, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art.667, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariului executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia.
Astfel, instanța reține că debitoarea contestatoare avea obligația de a suporta cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu. Intrucât orice obligație dintr-un titlu executoriu trebuie adusă la îndeplinire de bunăvoie la momentul scadenței, legiuitorul îl prezumă pe debitor în întârziere și stabilește că acesta va suporta cheltuielile stabilite sau efectuate după înregistrarea cererii de executare, chiar dacă debitorul nu este înștiințat despre începerea executării silite până la încuviințarea acesteia de către instanță. Executarea de îndată a obligației prevăzute în titlul executoriu și raportul între cheltuielile datorate și activitatea efectiv prestată de către executor sau avocat sunt chestiuni de fapt lăsate de legiuitor la aprecierea executorului.
Totodată, instanța constată că onorariul executorului judecătoresc nu este excesiv in raport de activitatea desfasurata de acesta in dosarul de executare, avand in vedere ca, titlul executoriu cuprinde două obligații: de a face și de a plăti intimatului despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data desfacerii contractului individual de muncă până la data reintegrării efective. Mai mult decat atat, instanta apreciaza ca onorariul in discutie este real, neimpunandu-se reducerea sa, fiind stabilite onorarii minimale, conform Ordinului nr.2561/2012 privind onorariile minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești.
Cu privire la celelalte cheltuieli de executare, instanța constată că sunt datorate de către contestatoare, întrucât privesc cheltuieli efectuate cu transmiterea prin poștă și taxa judiciară de timbru, care a fost achitată anterior datei la care contestatoarea a îndeplinit de bunăvoie obligația stabilită prin titlul executoriu.
In consecința instanța va respinge ca neintemeiata contestația la executare formulata.
În ceea ce privește întoarcerea executării silite, instanța reține că, potrivit art. 722 din Codul de procedură civilă, în toate cazurile în care s-a desființat titlul executoriu ori executarea însăși, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia. În temeiul textului menționat, instanța constată că nu s-a făcut dovada desființării titlului executoriu, sarcina probei revenindu-i contestatoarei, conform dispozițiilor art.249 Cod procedură civilă, motiv pentru care instanța va respinge și acest capăt de cerere, ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a B. P. V. invocată de instanță din oficiu.
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea R. C. SRL, J_, CUI RO16563825, cu sediul procesual ales la SCA Vernon, D. și Asociații în sector 1, București, ., în contradictoriu cu intimatul B. P. V., cu sediul în sector 3, București, .. 5, ., ., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea R. C. SRL, în contradictoriu cu intimatul Ș. M. C., CNP_, domiciliat în sector 1, București, ., nr. 18, ., ca neîntemeiată.
Respinge cererea privind întoarcerea executării silite formulată de contestatoare, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.02.2015.
Președinte, Grefier,
R. - C. L. E. - C. T.
Red.Tehnored.Jud.RCL
5 ex./19.05.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2411/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2408/2015. Judecătoria... → |
|---|
