Contestaţie la executare. Sentința nr. 4000/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4000/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 23-03-2015 în dosarul nr. 4000/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Sentința civilă nr. 4000
Ședința publică din data de 23 martie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: V. I. F.
Grefier: M. N.
Pe rol s-a aflat judecarea cererii având ca obiect contestatie la executare formulată de contestatoarea S. V. M. în contradictoriu cu intimații L. A. E., H. C. ERNA, terț poprit C. DE P. SECTOR 1.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 09 martie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, pentru a da posibilitate părților să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 16 martie 2015, când, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 23.03.2015, hotărând următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.06.2014 sub nr._, contestatoarea S. V. M., în contradictoriu cu intimații L. A. E., H. C. ERNA, terț poprit C. DE P. SECTOR 1, a formulat contestație la executare prin care a solicitat anularea popririi înființate în dosarul de executare nr. 27/2010 pentru creanța de 2627,25 lei în baza procesului verbal din data de 04.07.2011, Deciziei civile nr. 1194/07.10.2009 pronunțată de Curtea de Apel București, Încheierii nr. 357/31.01.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
În motivare, contestatoarea a arătat că dreptul de a cere executarea silită a sumei menționată în titlul executoriu constând în Decizia civilă nr. 1194/07.10.2009 este prescris, având în vedere că decizia a devenit executorie în data de 07.10.2009 și creditorii au depus cererea de executare silită la executor în data de 14.10.2013, după împlinirea termenului de prescripție de 3 ani.
În dovedire, contestatoarea a depus la dosar înștiințare privind măsura popririi și dovada de comunicare a acesteia (filele 5,6), încheierea executorului judecătoresc din 21.05.2014 (fila 7), proces verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din 04.07.2011 (fila 8), Decizia civilă nr. 1194/07.10.2009 (filele 9-12), Încheierea nr. 357/31.01.2012 (fila 13), Încheierea I.C.C.J. din 26.03.2013 (fila 14), încheierea de încuviințare a executării silite (fila 15), încheierea nr. 289/21.05.2014 (fila 16).
Contestația a fost legal timbrată cu 189 lei taxă judiciară de timbru (fila 36).
La data de 07.08.2014 intimații au depus la dosar întâmpinare (filele 67,68) prin care au solicitat respingerea contestației la executare, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, intimații au arătat că Decizia nr. 1194/07.10.2009 a fost pronunțată în recursul formulat împotriva sentinței civile nr._/13.12.2007 pronunțată în dosarul nr._/299/2007, fiind menținută sentința civilă recurată. Au mai arătat că în data de 15.02.2010 au formulat cerere de executare silită prin care au solicitat punerea în executare a sentinței civile nr._/13.12.2007 și a deciziei nr. 1194/07.10.2009, titlurile executorii fiind puse în executare în data de 30.06.2011, însă cheltuielile de judecată nu au fost achitate. Având în vedere această situație, intimații au arătat că au formulat din nou, în anul 2013, cerere de executare care, raportat la data de 30.06.2011, a fost formulată în termen.
În drept, art. 205 Cod procedură civilă.
La data de 24.09.2014 contestatoarea a depus la dosar răspuns la întâmpinare (fila 74) prin care a arătat că dreptul de a pune în executare titlul executoriu constând în Decizia nr. 1194/07.10.2009 s-a prescris și că, având în vedere acest aspect, prin încheierea de ședință din anul 2013 nu s-ar fi putut încuviința punerea în executare a titlului menționat.
La solicitarea instanței au fost comunicate în copie certificată actele din dosarul de executare nr. 255/2013 (filele 38-59) și actele din dosarul de executare nr. 27/2010 (filele 91-145).
Instanța a încuviințat în cauză proba cu înscrisuri, respectiv cele menționate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin cererea de executare silită înregistrată la Biroul Executorilor Judecătorești Asociați S. și Z. la data de 09.10.2013 sub nr. 255/2013, creditorii L. A. E. și H. Erna C. au solicitat executarea silită a debitoarei S. V. M. în temeiul titlurilor executorii reprezentate de procesul-verbal de cheltuieli de executare din 04.07.2011 emis de B. S. D. în dosar de executare nr. 27/2010, Decizia civilă nr. 1194/07.10.2009 a Curții de Apel București și a încheierii nr. 357/31.01.2012, respectiv încheierea din 26.03.2013 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru suma totală de 2627,25 lei cu recuperarea cheltuielilor de executare (fila 40). La cerere au fost anexate titlurile executorii menționate (filele 41-47).
Prin procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din dosarul de executare nr. 27/2010 au fost stabilite cheltuieli de executare în cuantum de 2854,5 lei (fila 41). Prin Decizia civilă nr. 1194 pronunțată la data de 07.10.2009 în dosar nr._/299/2007 de Curtea de Apel București, Solivan Vițianu V., Solivan Vițianu M. și Solivan Vițianu A. au fost obligați la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată (filele 42-45); prin Încheierea nr. 357 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 31.01.2012 îndreptată prin încheierea din 26.03.2013 (fila 47), au fost obligați la plata sumei de 600 lei cheltuieli de judecată (fila 46).
În baza cererii de executare silită, prin încheierea din 10.10.2013, B. S. i Z. a înregistrat dosarul de executare silită nr. 297/2013 (fila 49), iar prin încheierea pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București la data de 28.11.2013 în dosar nr._/301/2013 s-a încuviințat executarea silită (fila 53), la data de 21.05.2014 fiind stabilite cheltuielile de executare în cuantum de 382,40 lei (fila 54). S-a înființat oprirea în mâinile terțului poprit C. de P. Sector 1 (fila 55), măsura fiind adusă la cunoștința contestatoarei (fila 56).
Împotriva executării a formulat contestație la executare debitoarea S. V. M. invocând prescripția executării, arătând că, în marea lor majoritate, sumele urmărite prin executare silită sunt prescrise.
Intimații au susținut că nu a intervenit prescripția dat fiind că anterior au mai solicitat executarea silită în dosarul de executare nr. 27/2010, procedură care s-a încheiat la 30.07.2011, astfel că termenul de prescripție a executării curge de la data încheierii acestei proceduri, dată față de care cererea de executare din dosarul de executare nr. 297/2013 este formulată în termen
În consecință instanța reține că problema ce se pune este, în principal, aceea a prescripției dreptului de a se cere executarea silită în baza titlurilor executorii menționate.
Având în vedere existența concursului de legi în timp constată că în speță se aplică instituția prescripției dreptului de a cere executarea silită la momentul la care a început să curgă termenul de prescripție.
În speță au fost puse în executare trei titluri executorii momentul începerii cursului prescripției fiind data exigibilității fiecăruia. Astfel, Procesul.-verbal de cheltuieli de executare din 04.07.2011 are ca moment de curgere data emiterii conform art. 3717 alin. 4 din codul de procedură civilă de la 1865 sub care titlul a fost emis. Potrivit art. 405 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, dreptul de a cere executarea silită a creanțelor și a acțiunilor reale mobiliare, se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea cu prevede altfel iar potrivit art. 6 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, dreptul de a cere executarea silită în temeiul oricărui titlu executoriu se prescrie prin împlinirea termenului de 3 ani, acest articol constituind dreptul comun în ce privește durata prescripției dreptului de a cere executarea silită, el găsindu-si aplicarea ori de cate ori, prin dispoziții speciale nu sunt prevăzute alte termene. Potrivit art. 101 alin. 3 din Codul de procedură civilă de la 1865 termenul se împlinește la 04.07.2014, motiv pentru care cererea de executare introdusă la data de 09.10.2013 a fost formulată în termenul legal de prescripție având ca efect întreruperea cursului prescripției astfel începute.
De asemenea, cererea de executare silită este formulată în interiorul termenului de prescripție și pentru creanța în cuantum de 600 lei stabilită prin Încheierea nr. 357/31.01.2012, pronunțată fără cale de atac. Astfel, termenul de prescripție a început să curgă la data de 31.01.2012, data pronunțării și s-ar fi împlinit la 31.01.2015, cererea de executare silită fiind în termen.
Spre deosebire de cele două titluri menționate, dreptul de a cere executarea silită a creanței stabilită prin Decizia civilă nr. 1194 pronunțată la 07.10.2009 de Curtea de Apel București, în cuantum de 2000 lei s-a prescris. Cursul prescripției a început la data pronunțării hotărârii judecătorești, 07.10.2009, hotărârea fiind irevocabilă la data pronunțării, fiind împlinit la data de 07.10.2012, astfel că cererea de executare silită în temeiul acestui titlu este formulată cu depășirea termenului de prescripție.
Contrar susținerilor intimaților, executarea silită efectuată în dosarul de executare silită nr. 27/2010 nici nu a amânat începerea curgerii prescripției și nici nu a întrerupt-o având în vedere că din întreg dosarul a rezultat că aceasta a privit exclusiv evacuarea contestatoarei, fără a se solicita, în tot parcursul executării, executarea creanței din titlul executoriu (filele 91-143). Astfel, cu toate că ambele obligații au izvorul în același titlu executoriu, în virtutea principiului disponibilității, creditorii au ales să solicite executarea silită numai în ceea ce privește evacuarea debitorilor (fila 93), această solicitare fiind adusă la îndeplinire prin executorul judecătoresc. Astfel, în lipsa unei cereri de executare referitoare la creanța de 2000 lei recunoscută creditorilor prin același titlu executoriu, dreptul de a cere executarea silită pentru această sumă nu a fost amânat sau întrerupt, curgând continuu de la 07.10.2009, fiind împlinit la 07.10.2012, iar cererea de executare silită formulată la data de 09.10.2013 fiind făcută la circa un an de la momentul la care termenul de prescripție s-a împlinit.
Potrivit art. 405 alin. 3 din Codul de procedură civilă de a 1865 prin împlinirea termenului de prescripție orice titlu executoriu își pierde puterea executorie.
Odată ce a intervenit prescripția, nu se mai poate proceda la punerea în executare silită a titlului executoriu. Astfel, când se prezintă un titlu care și-a pierdut puterea executorie prin prescripție, instanța de executare este obligată să refuze punerea în executare a titlului, această soluție decurgând din dispozițiile art. 18 din Decretul nr. 167/1958 care este aplicabil în speță, în lipsa unui text derogatoriu din Codul de procedură civilă. Instanța mai reține și faptul că normele referitoare la prescripția extinctivă prevăzute de Decretul nr. 167/1958 au, potrivit art. 1 alin. 3, caracter imperativ.
Având în vedere că, în mod expres, art. 405 alin. 3 din Codul de procedură civilă prevede că prin împlinirea termenului de prescripție titlul își pierde puterea executorie, instanța reține că „titlului” în speță, respectiv Decizia nr. 1194 din 07.10.2009, îi lipsește unul din elementele necesare punerii în executare și anume puterea executorie în cerea ce privește creanța în cuantum de 2000 lei, ori instanța este chemată să verifice existența titlului, precum și puterea sa executorie, în speță dacă acesta este susceptibil de a fi pus în executare prin forța de coerciție a statului, dacă persoana care solicită începerea executării este creditorul sau o persoană împuternicită de aceasta și, nu în ultimul rând, dacă titlul mai păstrează efectul executoriu.
Așa fiind prin cererea de executare silită din 09.10.2013 creditorii aveau dreptul de a obține executarea silită în temeiul procesului-verbal de cheltuieli de executare din 04.07.2011 (fila 41) și în temeiul încheierii nr. 357 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr._ .
Din dosarul de executare nu rezultă modalitatea în care s-a stabilit creanța ce se execută fapt care constituie un impediment la înlăturarea din actele de executare numai a sumei de 2000 lei pentru care dreptul de a cere executarea silită s-a prescris.
Astfel, prin procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare se reține o creanță de 2854,5 lei (fila 41) prin Decizia civilă nr 1194, o creanță de 2000 lei (fila 45) iar prin încheierea nr. 357, o creanță de 600 lei (fila 46). Rezultă astfel un total de 5454,5 lei. Ori, prin cererea de executare silită (fila 40) s-a solicitat punerea în executare a tuturor acestor titluri pentru suma totală de 2627,25 lei, fără ca intimații creditori, prin cerere ori pe parcursul executării, sau organul de executare să stabilească defalcat ce reprezintă această sumă din totalul creanțelor constatate prin titluri, dacă au înțeles să urmărească pe contestatoarea intimată parțial pentru sumele recunoscute prin aceste titluri, în ce proporție, motiv pentru care, la acest moment, pe baza acestor acte instanța nu poate înlătura din executare numai suma pentru care s-a prescris dreptul de a cere executarea silită suma pusă în executare fiind inferioară totalului creanțelor stabilite prin toate cele trei titluri ce au fost pusă în executare. În aceste condiții urmează a fi anulată întreaga executare urmând ca intimații creditori împreună cu organul de executare să stabilească în concret creanța ce poate fi pusă în executare în baza cererii din 09.10.2013, s defalce corect și concret cuantumul acesteia arătând pentru fiecare titlu în parte care este suma urmărită, fără a mai include creanța constatată ca prescrisă. În urma stabilirii creanței executorul judecătoresc va stabili și cheltuielile de executare cu respectarea dispozițiilor legale, în raport de creanța ce se execută.
În ceea ce privește executarea însăși este de menționat totuși că prin pierderea puterii executorii a titlului nu se anulează însăși obligația reținută în sarcina debitoarei, ci se transformă într-o obligație civilă imperfectă ce poate fi adusă la îndeplinire voluntar. Reținând că obligația contestatoarei este o obligație civilă imperfectă, actele de executare silită apar însă nule de drept și nu pot fi menținute, plata nefiind voluntară, ori nicio executare silită nu poate începe în baza unui titlu care și-a pierdut puterea executorie, situație în care creditorul-intimat nu poate decât să solicite debitoarei să execute voluntar obligația de plată, însă nu-și mai poate vedea satisfăcută creanța pe calea executării silite în temeiul Deciziei nr. 1194/07.1.2009.
Față de cele reținute anterior instanța apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte motive de contestație la executare, actele de executare emise în acest mod urmând a fi anulate și refăcute în consecință numai în ceea ce privește creanțele pentru care nu s-a împlinit termenul de prescripție la 09.10.2013.
Având în vedere soluția ce urmează a se pronunța, precum și faptul că suspendarea executării operează până la soluționarea în fond a cauzei, cererea de suspendare a executării a rămas fără obiect și va fi respinsă în consecință.
Pentru motivele expuse instanța va admite în parte contestaia la executare, va anula toate actele de executare și executarea însăși efectuate împotriva contestatoarei în dosarul de executare nr. 255/2013 aflat pe rolul B. S. și Z. și va respinge cererea de suspendare a executării ca rămasă fără obiect.
Potrivit art. 45 alin. 1 lit. f din OUG nr. 80/2013 va dispune restituirea către contestatoare, după rămânerea definitivă a prezentei, a sumei de 188,89 lei, conform chitanței . nr._ din 26.06.2014.
În temeiul art. 716 din Codul de procedură civilă va obliga contestatoarea să plătească în contul biroului de executor judecătoresc taxele necesare fotocopierii și înaintării actelor ce compun dosarul de executare nr. 255/2013 respectiv 18,84 lei, iar în temeiul art. 451-453 din Codul de procedură civilă va obliga intimații să achite contestatoarei suma de 78,84 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în care se include și suma datorată executorului conform art. 716 din Codul de procedură civilă menționată anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea având ca obiect contestație la executare formulată de contestatoarea S. V. M., CNP_, cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură în sector 2, București, ., . cu intimații L. A. E., CNP_, H. C. ERNA, ambii cu domiciliul procesual ales în vederea comunicării actelor de procedură în sector 3, București, .. 2, ., terț poprit C. DE P. SECTOR 1, cu sediul în sector 2, București, .. 17 și în consecință:
Anulează toate actele de executare și executarea însăși efectuate împotriva contestatoarei în dosarul de executare nr. 255/2013 aflat pe rolul B. S. și Z..
Respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Obligă contestatoarea să achite B. S. și Z. suma de 18,84 lei cheltuieli privind copierea și înaintarea în copie certificată a tuturor actelor ce compun dosarul de executare 255/2013, conform art. 716 din Codul de procedură civilă.
Obligă intimata să achite contestatoarei 78,84 lei cheltuieli de judecată.
Dispune restituirea către contestatoare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 188,89 lei, conform chitanței . nr._ din 26.06.2014, după rămânerea definitivă a prezentei.
Executorie potrivit art. 650 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședința publică din 23 martie 2015.
Președinte, Grefier,
V.-I. F. M. N.
Red./Tehnored. jud. F.V.I.
6 ex/04.05.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4116/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3965/2015. Judecătoria... → |
|---|
