Contestaţie la executare. Sentința nr. 4016/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4016/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 23-03-2015 în dosarul nr. 4016/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 3 BUCUREȘTI
SECTIA CIVILA
Sentinta civila Nr. 4016/2015
Ședința publică de la 23.03.2015
Instanta constituita din:
P.: M. A.
Grefier: C. C.
Pe rol judecarea cauzei privind pe contestator D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI și pe intimat ., având ca obiect contestație la executare -susp.exec.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc verbal in sedinta publică de la 16.03.2015, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, care face parte integranta din prezenta cand instanta, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la termenul din 23.03.2015 cand, dupa deliberare, a hotarat urmatoarele:
INSTANȚA
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei sectorului 3 Bucuresti, la data de 11.11.2014, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Bucuresti formulează contestație la executare împotriva actelor de executare si a executării silite pornite de către Biroul Executorilor Judecătorești Asociați "D. si D.", in dosarul de executare nr.929/2014, la cererea creditorului ., respectiv Somația emisa la data de 3.11.2014, încheierea privind cheltuielile de executare silita stabilite in raport cu data de 03.11.2014 nr. 929/2014/03.11.2014 si încheierea privind stabilirea sumei datorate in raport cu data de 03.11.2014 (in raport cu criteriul ratei inflației) nr. 929/2014/03.11.2014. P. la soluționarea contestației se solicita suspendarea executării silite.
In motivarea contestatiei, se arata urmatoarele: Conform dispozițiilor art.622 din Codul de procedura civila cu modificările si completările ulterioare "Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu " .executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie.(2) în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă prin lege specială nu se prevede altfel." Or, pana la data prezentei, creditoarea nu a formulat o astfel de cerere pentru a da posibilitatea instituției noastre de a efectua plata voluntar.
De asemenea, actele de executare emise in dosarul nr. 1219/2014 nu respecta dispozițiile O.G. nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii.Astfel, potrivit art.2 din O.G. nr.22/2002, "Daca executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu incepe sau continua din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligata ca, in termen de 6 luni, sa faca demersurile necesare pentru a-si "îndeplini obligația de plata. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plata comunicata de organul competent de executare, la cererea creditorului."
F. de dispozițiile legale mai sus menționate, apreciaza ca executorul judecătoresc nu a luat in considerare termenul de gratie de 6 luni, prevăzut de către O.G. nr.22/2002, privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, astfel cum a fost modificata si completata prin Legea nr.92/2011, in conformitate cu care instituția petenta are posibilitatea legala sa efectueze plata voluntar.
Solicita sa se constate faptul ca dispozițiile O.G. nr.22/2002, sunt dispoziții speciale, derogatorii de la dreptul comun, dispoziții de care, insa, executorul judecătoresc nu a ținut seama atunci cand a emis încheierea prin care a stabilit cheltuieli de executare.
Considera ca legiuitorul, atunci cand a prevăzut acest termen de 6 luni, la art.2 din O.G. nr.22/2002, a creat posibilitatea debitorului, instituție publica sa faca demersurile necesare pentru a-si indeplini obligația de plata stabilita in baza unui titlu executoriu, ., termen de gratie pentru debitor, in care acesta sa poată dispune toate masurile necesare, prin ordonatorii principali de credite bugetare, inclusiv virări de credite bugetare, in condițiile legii.
De asemenea, la art.3 din O.G. nr.22/2002 se prevede faptul ca, "In cazul in care instituțiile publice nu isi "îndeplinesc obligația de plata in termenul prevăzut la art.2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedura civila si/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile in materie."
Ca un argument in plus, menționeaza ca prin Decizia nr. 784/12.05.2009 Curtea Constituționala a respins excepția de neconstitutionalitate a dispozițiilor O.G. nr. 22/2002 motivat de faptul ca "dispozițiile criticate referitoare la procedura executării obligațiilor de plata ale instituțiilor publice se aplica fara nici o discriminare tuturor creditorilor instituțiilor publice, acestea fiind conforme cu prevederile art.16 si art.44 alin.(2) din Constituție. Potrivit art.126 alin.(2) din Constituție, legiuitorul poate stabili regulile de desfășurare a procedurii de judecata fara sa aducă atingere substanței drepturilor si libertăților fundamentale."
De asemenea, Curtea Constituționala a concluzionat prin Decizia 213/4.03.2010 ca OG nr.22/2002 nu este contrara dispozițiilor art 6 par.1 din CEDO.
Potrivit deciziei mai sus menționate Curtea Constituționala a constatat ca OG nr.22/2002 nu contravine art. 6 paragraful 1 din Convenție pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale intrucat s-a reținut ca instituirea termenului de 6 luni nu conduce la impiedicarea, anularea sau intarzierea in mod excesiv de către stat a executării unei hotărâri judecătorești pronunțate impotriva sa.
In consecința, in termenul de gratie de 6 luni, executorul judecătoresc nu are dreptul sa emită decât o somație (notificare) prin care sa aducă la cunoștința debitorului (instituție publica) faptul ca are de achitat un anumit debit, lucru realizat in fi cauza prin notificarea instituției si efectuarea plații către creditor . fara a proceda la actualizarea debitului si la stabilirea cheltuielilor de executare.
Considera ca, in mod greșit, executorul judecătoresc a stabilit in sarcina Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București sume reprezentând actualizare debit si cheltuieli de executare silita, desi la acest moment nu a trecut termenul de gratie de 6 luni de zile, fapt pentru care solicitam anularea încheierii privind cheltuielile de executare silita si a încheierii de actualizare a debitului.
In continuarea motivarii arata ca in mod greșit, executorul judecătoresc a procedat la actualizarea debitului, stabilind suma de 194,48 lei, cu titlu de actualizare a debitului principal, pe care intelege sa o conteste întrucât la acest moment debitorul se afla inca in termenul de gratie de 6 luni, in care poate face plata voluntar.
In termenul de gratie de 6 luni executorul judecătoresc nu are decât dreptul sa emită o somație (notificare) prin care sa aducă la cunoștința debitorului (instituție publica) faptul ca are de achitat un anumit debit lucru realizat in cauza prin notificarea instituției si efectuarea platii către creditori . fara insa a proceda si la actualizarea debitului si la
stabilirea cheltuielilor de judecata.
De altfel, in speța de fata, actualizarea debitului nu este dispusa prin hotărârea judecătoreasca ce constitue titlul executoriu, motiv pentru care aprecieaza ca aceasta a fost făcuta de către executorul judecătoresc in mod nelegal. Contesta suma de 1.194,97 lei, reprezentând total cheltuieli de executare silita, intrucat prin stabilirea acestor cheltuieli executorul judecătoresc a incalcat dispozițiile O.G. nr.22/2002.
In ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc in cuantum total de 670,07 lei (540,38 lei reprezentând onorariu executor judecătoresc + 129,69 lei TVA) stabilit prin încheierea privind cheltuielile de executare silita arata ca aceasta depășește baremul maximal prevăzut de art. 39 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești,
Astfel, art. 39 lit a din Legea nr. 188/2000 stabilește ca "pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite".
Or, in dosarul de executare nr. 929/2014, Biroul Executorilor Judecătorești Asociați "D. si D." a stabilit un onorariul de executare in cuantum de 670,07 lei la un debit total in cuantum de 3.209,30 lei incalcand plafonul impus de legislația menționata.
Pe langa faptul ca onorariul stabilit de executorul judecătoresc nu se încadrează în prevederile art. 39 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, va rugam a observa ca acesta este exagerat de mare raportat la actele îndeplinite de către executorul judecătoresc în vederea punerii în executare a sentinței civile mai sus menționata.
Astfel, legiuitorul a prevăzut posibilitatea practicării unor onorarii încadrate în anumite limite, însa în mod cert a avut în vedere complexitatea cauzei si a actelor de executare, reflectate în demersurile efectuate si munca prestata.
Caracterul rezonabil al cheltuielilor semnifica faptul ca, in raport cu natura activității efectiv prestate, complexitatea, riscul implicat de prestarea serviciului, acestea sa nu fie exagerate.
Rațiunea reglementarii unor plafoane maximale ale onorariilor percepute de executorii judecătorești este reprezentata de necesitatea asigurării unei protecții a debitorului care, desi trebuie sa acopere cheltuielile executării silite totuși nu trebuie sa suporte niște cheltuieli de executare disproporționat de mari, prin raportare la debitul sau. Prin urmare, pentru respectarea unui principiu al echității, onorariul maximal indicat de legiuitor trebuie respectat in toate cazurile, indiferent de executorul judecătoresc ales de creditor, respectiv indiferent daca acesta este plătitor de TVA sau nu.
De asemenea, contesta si suma de 500 lei reprezentând onorariu avocat, in mod greșit si nejustificat in faza de executare silita fiind inclus in cheltuielile de executare.
Nu putea fi inclus in cheltuielile de executare onorariul avocat, in faza de executare silita in condițiile in care demersurile sunt făcute de către executor si nu de către avocat.
A include un onorariu de avocat in faza executării silite in cuantum de 500 lei este evident nelegal, executorii judecătorești, care sunt investiți prin lege sa indeplineasca un serviciu de interes public, nu pot prejudicia, in mod nejustificat, pe una dintre părțile procedurii de executare silita.
Cuantumul excesiv al onorariului de avocat in procedura de executare nu are la baza documente justificative pentru stabilirea acestuia cum ar fi dovada prestării efective a unui activități, dovada plații efective a onorariului avocațial etc.
Executorul Judecătoresc avea obligația legala de a verifica temeinicia si veridicitatea tuturor acestor cheltuieli, sa solicite creditorului sa descrie in ce anume a constat activitatea de consultanta si reprezentare si care au fost actele incheiate de către avocat.
Solicitarea plații unui onorariu de avocat in cuantum de 500 lei este nelegala si din perspectiva faptului ca in dosarul de executare s-au făcut acte de executare doar de către executorul judecătoresc, motiv pentru care solicita ca acest onorariu sa fie cenzurat de către instanța de judecata in temeiul art.451 Cod procedura civila.
In drept: - art. 622 si următoarele din Codul de procedura civila; O.G. nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, astfel cum a fost modificata si completata prin Legea nr.92/2011;
Prin intampinarea depusa la data de 19.12.2015, intimata . solicita respingerea ca neîntemeiata a contestației la executare.
In motivare arata ca procedura de executare silita si actele de executare intocmite in dosarul nr. 929/2014 al B. D. si D. au ca obiect obligația de plata stabilita in sarcina contestatoarei printr-o hotărâre judecătoreasca irevocabila - sentința civila nr. 3561 din 13.03.2012 pronunțata de Judecătoria Sectorului 2 București in dosarul nr._ .
Prin titlul executoriu care sta la baza formarii dosarului de executare silita 929/2014, contestatoarea din prezenta cauza a fost obligata către B. O. SA la plata sumei de 3.209,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, obligație care este executorie de la data pronunțării sentinței, 13.03.2012 si care a devenit irevocabila prin respingerea recursului la data de 12.02.2013. Apărările formulate de contestatoare împotriva actelor de executare intocmite de B. D. si D. in dosarul nr. 929/2014 sunt neîntemeiate si nelegale, pentru următoarele considerente: procedura si actele de executare silita contestate respecta dispozițiile art. 622 din Codul de procedura civila, fiind inițiate la
cererea creditoarei intrucat debitoarea nu a si-a executat de buna-voie
obligația stabilita in sarcina sa prin titlul executoriu.
Dispozițiile art. 622 din Codul de procedura civila instituie, in primul alineat, principiul plații voluntare de către debitor a obligației stabilita printr-un titlu executoriu, fara ca aceasta norma sa condiționeze executarea de bunavoie de vreo cerere prealabila a creditorului, asa cum susține in mod neintemeiat contestatoarea.
Fiind parte in proces, sentința civila 3561 din 13.03.2012 ii era opozabila contestatoarei de la data pronunțării ei si, dat fiind caracterul executoriu al acestei hotărâri, cheltuielile de judecata in suma de 3.209,3 lei puteau fi achitate de buna voie de debitoare, de indata, inca din martie 2012.
Cu toate acestea, timp de doi ani si jumătate, contestatoarea debitoare nu a si-a manifestat in niciun fel intenția de a-si indeplini de buna-voie obligația de plata stabilita in sarcina sa prin titlul executoriu, incalcand astfel, ea insasi, dispozițiile art. 622 alin. 1 din Codul de procedura civila.
Este neintemeiata si critica formulata de contestatoare cu privire la nerespectarea dispozițiilor O.G.nr. 22/2002, fapt care rezulta chiar din textele de lege citate de către contestatoare.
Astfel, art. 1 din OG nr. 22/2002 prevede ca acele creanțe stabilite prin titluri executorii in sarcina instituțiilor publice se achita din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se incadreaza obligația de plata respectiva.
Dispozițiile art. 2 din OG nr. 22/2002 statuează ca, daca executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu poate incepe sau continua din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligata ca, in termen de 6 luni - termen care curge de la data la care debitorul a primit somația de plata comunicata de organul competent de executare, la cererea creditorului - sa faca demersurile necesare pentru a-si indeplini obligația de plata.
Analiza acestor prevederi legale, invocate chiar de către contestatoare, releva obligația legala a instituției publice debitoare sa găsească fondurile necesare îndeplinirii obligației sale in termen de 6 luni de la primirea somației de plata.
Prin urmare, termenul de sase luni prevăzut de art. 2 din O.G. nr. 22/2002 nu are natura juridica a unui termen de gratie care sa conducă la neinceperea executării silite sau la amânarea acesteia ci, dimpotrivă, acest termen incepe sa curgă de la data îndeplinirii primului act de executare, care este chiar somația contestata pentru nelegalitate in prezenta cauza.
Cu atat mai puțin, termenul de sase luni prevăzut de art. 2 din O.G. nr 22/2002 nu poate fi un motiv de nelegalitate a actelor de executare emise de executorul judecătoresc pentru identificarea si urmărirea bunurilor instituției publice debitoare, asa cum susține contestatoarea.
O.G. nr. 22/2002 instituie temenul de șase luni prevăzut la art. 2 doar pentru imprejurarea in care instituția publica debitoare se afla . de insolvabilitate sau nu are fonduri suficiente pentru finalizarea executării. D. pentru instituția bugetara debitoare care dovedește ca se afla in circumstanțele mai sus arătate, legea prevede un termen de sase luni in care debitoarea este obligata sa aloce fondurile necesare inceperii sau continuării executării.
Desi invoca nerespectarea de către executorul judecătoresc a dispozițiilor O.G. nr. 22/2002, contestatoarea debitoare nu a făcut nicio dovada ca s-a aflat in imposibilitatea de a-si indeplini obligația de plata din cauza lipsei de fonduri sau ca a făcut demersuri de a aloca fondurile necesare continuării executării in termenul de sase luni prevăzut actul normativ invocat.
Critica formulata de contestatoare impotriva procedurii si a actelor de executare intreprinse in dosarul nr. 929/2014 al B. D. si D. nu este altceva decât o incercare de a ascunde faptul cert ca debitoarea nu si-a respectat obligația de plata stabilita prin titlul executoriu, nici de buna-voie si nici in temenul de sase luni prevăzut de art. 2 din O.G. 22/2002.
Motivul de contestație referitor la fapul ca, in opinia contestatoarei, in mod greșit executorul judecătoresc a procedat la actualizarea debitului principal cu suma de 194,48 lei, in funcție de rata inflației, nu poate fi primit fata de dispozițiile art. 628 alin. 3 si alin. 4 din Codul de procedura civila.
Norma procedurala mai sus invocata instituie in competenta executorului judecătoresc ca, la cererea creditorului, sa actualizeze valoarea obligației principale stabilita in bani, indiferent de izvorul ei. iar criteriul de calcul este rata inflației, incepand cu data de la care hotărârea a devenit executorie.
Întrucât actele de executare contestate au fost intocmite cu respectarea dispozițiilor legale mai sus arătate, actualizarea debitului principal cu suma de 194,48 lei este legala iar, in consecința, motivul de contestație formulat de debitoare este neîntemeiat.
Va ruga sa respingeți ca neintemeiat si motivul de contestație privind cheltuielile de executare, care, in opinia contestatoarei, au fost greșit stabilite in sarcina ei, cu incalcarea dispozițiilor O.G. nr. 22/2002.
Aceasta apărare a contestatoarei nu poate fi primita fata de dispozițiile art. 622 alin. 3 si art. 669 din Codul de procedura civila.
Asa cum a prezentat pe larg mai sus, este dovedita culpa debitoarei in executarea obligației sale de plata stabilita prin titlul executoriu si, in consecința, nu mai pot fi inlaturate nici consecințele acestei culpe.
Intrucât contestatoarea a incalcat dispozițiile art. 622 alin. 1 din Codul de procedura civila, in mod intemeiat au devenit aplicabile dispozițiile alineatului 2 ale aceluiași articol, cu privire la realizarea pe cale de executare silita a obligației de plata a contestatoarei, fiind astfel prevăzute de lege in sarcina sa si toate cheltuielile avansate de creditor in procedura de executare. Prin neachitarea de buna-voie a sumei prevăzuta in titlul executoriu timp de doi ani si jumătate de la data la care creanța a devenit exigibila, contestatoarea si-a asumat riscul plații sumelor solicitate pe cale de executare silita cu titlu de actualizare a debitului principal si cheltuieli de executare. Ca urmare a somației de executare primita de debitoare in data de 05.11.2014, aceasta nu a făcut dovada ca nu dispune de fonduri pentru continuarea executării si, oricum, este obligata prin dispozițiile art. 2 din O.G. nr. 22/2002 ca, in termen de sase luni, sa aloce fondurile necesare achitării debitului actualizat si a cheltuielilor de executare. In ceea ce privește nelegalitatea procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de judecata pentru motivul ca onorariul executorului judecătoresc depășește baremul maximal prevăzut de art. 39 din Legea 188/2000, va rugam sa observați ca din suma de 540,38 lei reprezentând onorariul executorului judecătoresc doar suma de 340 lei reprezintă onorariu aferent activității de executare silita, diferența reprezentând TVA, si alte cheltuieli de executare, stabilite si datorate tot in temeiul legii sau actelor normative ale Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. Suma de 340 lei datorata cu titlu de onorariu pentru executarea silita reprezintă 10% din debitul supus executării silite, in suma de 3.403,73 lei si se incadreaza astfel in onorariul maxim prevăzut de art. 39 alin. 1 lit. a) din Legea 188/2000. In temeiul Legii 188/2000 si OMJ 2550/2006, executorul judecătoresc este obligat sa perceapă si onorariu privind consultațiile acordate pentru constituirea actelor executionale, in suma de 200 lei, care se incadreaza in cuantumul maxim prevăzut la pct. 14 din Anexa la OMJ 2550/2006. Nu pot fi primite susținerile contestatoarei in sensul ca taxa pe valoare adăugata este inclusa in cuantumul maxim prevăzut de art. 39 din Legea 188/2000 pentru onorariul executorului judecătoresc deoarece, pe de o parte, legea speciala care reglementează activitatea executorilor judecătorești dispune exclusiv cu privire la limitele onorariului perceput de aceștia si nu cu privire la taxele percepute de stat iar pe de alta parte, interpretarea susținuta de contestatoare conduce la diminuarea limitelor onorariului clar stabilite prin lege si astfel la incalcarea prevederilor art. 39 din Legea 188/2000. Cuantumul onorariului stabilit prin Legea 188/2000 si OMJ 2550/2006 devine baza de calcul pentru TVA, care "se adaugă" la suma stabilita potrivit legii cu titlu de onorariul datorat pentru serviciul prestat de executorul judecătoresc, taxa fiind colectata de executor si vărsata la bugetul statului. Este neintemeiata si critica privind includerea onorariului de avocat in cheltuielile de executare silita deoarece debitorul, care este in culpa si si-a asumat riscul de a suporta cheltuielile unei proceduri de executare silita, nu poate ingradi in niciun fel dreptul creditorului de a fi asistat si reprezentat de avocat, inclusiv in faza de executare silita a procesului civil care, find supusa principiului disponibilității, presupune indeplinirea cu diligenta de către creditor a tuturor demersurilor procedurale care stau la baza intocmirii si realizării actelor de executare silita.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele
Dosarul de executare nr. 929/2014 inregistrat la B. "D. si D.", s-a format la cererea creditorului . pentru executarea silita a creantei in valoare de 3209,30 lei (reprezentand cheltuieli de judecata) in temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinta civila nr. 3561 din 13.03.2012 pronunțata de Judecătoria Sectorului 2, irevocabila f.13-18.
Executarea silita a fost incuviintata de Judecatoria Sector 3 la data de 03.09.2014, in dosarul_/301/2014 .
In cadrul dosarului de executare, executorul judecatoresc a emis incheiere de actualizare creanta (f.9-10), pentru perioada martie 2012-septembrie 2014, cuantumul actualizarii f iind de 194,48 lei, iar prin incheierea din 03.11.2014 a stabilit cheltuieli de executare in suma totala de 1194,97 lei compuse din: onorariu executor judecatoresc aferent activitatii de executare silita-340,38 lei plus TVA; onorariu aferent consultantei in vederea constituirii actelor executionale-200 lei; taxa timbru -20 lei, onorariu avocat-500 lei; taxe expediere posta -4,9 lei (f.11-12).
La data de 03.11.2014, executorul judecatoresc emite somatia de executare –f.8, primita de contestatoare la data d e 5.11.2014.
Examinand motivele de contestatie invocate in cauza dedusa judecatii prin prisma situatiei de fapt mai sus retinute, instanta retine urmatoarele:
In ceea ce priveste sustinerile contestatorului potrivit carora intimata-creditoarea nu a formulat o cerere prin care sa solicite punerea in executare a hotararii judecatoresti de care beneficia instanta retine ca declansarea executarii silite pentru valorificarea unor creante stabilite prin titluri executorii nu este conditionata de efectuarea unor formalitati prealabile de catre creditor precum solicitarea de executare a creantei invocata de debitoare.Mai mult decat atat, astfel cum rezulta din interpretarea dispozitiilor art 622 alin 1 C proc civ obligatia stabilita prin hotararea unei instante se aduce la indeplinire de bunavoie.Or, atat timp cat s-a formulat cerere de executare silita, in lipsa oricarei dovezi din care sa reiasa ca debitoarea a incercat executarea de buna voie a obligatiei ce ii incumba in baza titlului executoriu, starea de pasivitate a acesteia in executarea creantei se prezuma pana la proba contrara, executarea creante nefiind lasata de lege la aprecierea debitoarei.
De altfel, avand in vedere si jurispurdenta CEDO, instanta retine ca debitoarei in calitate de institutie publica ii revine obligatia de a indeplini intocmai obligatia ce ii incumba in temeiul unei hotarari judecatoreasti, fiind inoportun sa solicite creditorului, care in urma unei proceduri judiciare a obtinut o creanta impotriva sa, sa recurga la procedura de executare silita -Metaxas c Greciei- si cu atat mai mult sa conditioneze aceasta executare de formularea unor cereri prealabile in raport de creanta ce ii incumba.
Fiind parte in proces, sentința civila 3561 din 13.03.2012 ii era opozabila contestatoarei de la data pronunțării ei si, dat fiind caracterul executoriu al acestei hotărâri, cheltuielile de judecata in suma de 3.209,3 lei puteau fi achitate de buna voie de debitoare, deindata.
În privinta celui de-al doilea motiv al contestatiei (incalcarea dispozitiilor OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, respectiv faptul că în cadrul procedurii nu a fost respectat termenul de grație de 6 luni care operează legal în beneficiul său) instanta retine urmatoarele:
Potrivit art. 2 din actul normativ menționat „dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului”, iar potrivit art. 3 “în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie”.
Din interpretarea coroborata a prevederilor art. 2 si 3 din OG 22/2002, se retine că termenul de 6 luni începe să curgă de la data la care debitorul a primit somatia de plată comunicată de organul competent de executare si aceasta doar în situatia în care executarea creantei nu începe sau nu continuă din cauza lipsei de fonduri. Prin urmare, termenul de 6 luni este operabil doar în situatia lipsei de fonduri, aspect particular care nu a fost dovedit în cauza de petenta.
Astfel, se constată că beneficiul termenului de 6 luni în favoarea instituțiilor publice este condiționat de dovada neexecutării benevole a obligației din cauza lipsei de fonduri, dar și de dovada demersurilor făcute pentru obținerea fondurilor necesare achitării obligațiilor.
Refuzul autorităților de a aloca sumele necesare plății debitului constituie o atingere adusă dreptului ce decurge din art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției.
Neintemeiata este si sustinerea contestatoarei in legatura cu nelegalitatea actualizarii creantei ; in speta, executorul judecătoresc a procedat la actualizarea debitului principal cu suma de 194,48 lei, in funcție de rata inflației, fata de dispozițiile art. 628 alin. 3 din Codul de procedura civila ce permit o astfel de masura.
Norma procedurala mai sus invocata instituie in competenta executorului judecătoresc ca, la cererea creditorului, sa actualizeze valoarea obligației principale stabilita in bani, indiferent de izvorul ei. iar criteriul de calcul este rata inflației, incepand cu data de la care hotărârea a devenit executorie.
Instanța va înlătura si apărarea contestatoarei privind onorariul executorului judecătoresc pentru activitarea de executare silita având în vedere că, potrivit art. 39, alin.1 din Legea nr. 188/2000, Executorii judecatoresti au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale si maximale
,,In cazul executarii silite a creantelor avand ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime:
a) pentru creantele in valoare de pana la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentand valoarea creantei ce face obiectul executarii silite.
Instanța reține că onorariul executorului judecătoresc a fost în mod corect calculat, având în vedere că acesta este în valoare de 10% din valoarea debitului, la care s-a adăugat TVA în cotă de 24%.
Serviciul prestat de executorul judecătoresc se incadreaza din punct de vedere contabil în categoria prestărilor de servicii pentru care se datorează taxa pe valoare adăugată, astfel ca în mod legal executorul judecătoresc a calculat TVA la cheltuielile de executare, suma constituind taxă pe valoare adăugată urmând a fi virată de executor la bugetul statului. Ca urmare a achitării acestei obligații fiscale, suma ce va rămâne efectiv executorului judecătoresc cu titlu de onorariu este doar suma maxima prevazuta de art. 39, alin.1.
Beneficiarul serviciului prestat (în speță executarea silită), respectiv creditorul care solicită prestarea serviciului de către executor, este cel care în conformitate cu dispozițiile legale, va suporta în final și costul TVA datorat de prestatorul de servicii (executor) către bugetul de stat. În aceste condiții, TVA reprezintă pentru creditorul urmăritor o cheltuială efectuată în cursul executării silite si care, in conformitate cu dispozițiile art. 669 alin.2 C.proc.civ, se suporta de debitorul urmărit.
In ce priveste cheltuielile de executare constand in onorariu avocat, instanta retine caracterul rezonabil al sumei platite cu acest titlu – 500 lei astfel ca nu se impune reducerea acestei cheltuieli. Orice creditor este îndreptățit să apeleze în toate fazele procesuale, inclusiv în faza de executare silită la serviciile unui avocat, fiind indrituit de asemenea la recuperarea acestor cheltuieli de la debitorul său aflat în culpă (dreptul la aparare este garantat de Constitutia Romaniei, iar pentru o persoana lipsita de cunostinte juridice nu exista proceduri judiciare simple sau complexe).
Singura critica pe care instanta o apreciaza ca fiind intemeiata se refera la oportunitatea recuperarii de la debitor a onorariului aferent consultantei in vederea constituirii actelor executionale, in speta 200 lei, astfel cum rezulta din incheierea privind cheltuielile de executare din 03.11.2014-fila 12 Instanta retine ca, in aceeasi incheiere este consemnat si un onorariu de avocat de 500 lei (mentinut ca rezonabil, pe calea prezentei). Or, intrucat creditoarea este asistată în această procedură de un avocat, avanseaza cheltuielile pentru onorariul executorului judecatoresc in speta de 10% din val creantei plus TVA, consultațiile date atat de avocat cat si de executor judecătoresc acopera inclusiv serviciul de consultare pentru constituirea actelor executionale, astfel ca un nou onorariu de 200 lei pentru aceasta prestatie nu isi gaseste rațiune, apărând ca o formă de creștere a onorariului aferent activității de executare silită, stabilit deja la limita maximă prevăzută în art. 39 alin. 1 lit. a din Legea nr. 188/2000, respectiv la suma de 340,38lei plus TVA fiind astfel o modalitate de eludare a acestor dispoziții legale.
Pentru considerentele aratate, instanta va admite in parte contestatia formulata de contestator D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI, va anula in parte actele de executare silita efectuate in dosar 929/2014 inregistrat pe rolul B. D. si D. si anume cele efectuate pentru recuperarea sumei de 200 lei reprezentand onorariu aferent consultantei in vederea constituirii actelor executionale si va mentine in rest actele de executare in dosar 929/2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite in parte contestatia privind pe contestator D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI, cu sediul in sector 2, București, SPERANTEI, nr. 40 și pe intimat ., CUI RO 19, cu sediul in sector 2, București, ..
Anuleaza in parte actele de executare silita efectuate in dosar 929/2014 inregistrat pe rolul B. D. si D. si anume cele efectuate pentru recuperarea sumei de 200 lei reprezentand onorariu aferent consultantei in vederea constituirii actelor executionale.
Mentine in rest actele de executare in dosar 929/2014.
Cu apel in termen de 10 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecatoria Sector 3.
Pronuntata in sedinta publica astazi, 23.03.2015.
P., GREFIER,
| ← Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 4147/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4019/2015. Judecătoria... → |
|---|
