Contestaţie la executare. Sentința nr. 5529/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5529/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 24-04-2015 în dosarul nr. 5529/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILA NR. 5529
Ședința publică din data de 24.04.2015
Instanța constituită din:
Președinte – D. E. M.
Grefier – D. Ș.
Pe rol se află soluționarea cererii formulată de contestatorul MUNICIPIUL B. PRIN PRIMARUL GENERAL în contradictoriu cu intimatele I. O. MADELEINE ȘI I. A. M. și terțul poprit A. - DGFPMB - ACTIVITATEA DE TREZORERIE ȘI contabilitate PUBLICĂ SERVICIUL VERIFICAREA ȘI DECONTAREA CHELTUIELILOR INSTITUTIILOR PUBLICE, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Instanța constată că procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Instanța, verificându-și din oficiu competența în temeiul art. 131 Cod procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza in baza disp. art. 713 și art. 94 Cod procedură civilă.
In baza art. 238 Cod procedură civilă, se estimează durata cercetării procesului la aproximativ 6 luni de zile.
Instanța, in baza art. 255 și 258 C.pr.civ, încuviințează pentru părți proba prin înscrisurile de la dosar ca fiind admisibilă și utilă pt. soluționarea cauzei și, nemaifiind probe de administrat, in cf. cu art. 244 alin. 1 C.pr.civ., dispune închiderea cercetării judecătorești și reține cauza in vederea soluționării.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 27.01.2014, sub nr._ , contestatorul MUNICIPIUL B. a solicitat în contradictoriu cu intimații I. O. MADELEINE si I. A. M. si terțul poprit A. - DGFPMB - ACTIVITATEA DE TREZORERIE SI contabilitate PUBLICĂ - SERVICIUL VERIFICAREA SI DECONTAREA CHELTUIELILOR INSTITUTIILOR PUBLICE ca instanța sa dispună anularea somației și a încheierii pronunțate în dosarul de executare 99/2013 al B. M. O. privind obligația de plată a sumei de 3960 lei.
În motivare, contestatoarea a arătat că nu au fost respectate prevederile Legii 188/200 și ordinul MJ 2550/2006 în privința onorariului de executor și dispozițiile OG 22/2002. Contestatoarea a învederat că obligația de a face se aduce la îndeplinire de bunăvoie, și numai dacă debitorul nu execută de bunăvoie obligația, aceasta se poate aduce la îndeplinire prin executare silită, ori in prezenta cauza, creditorul s-a adresat direct organului de executare, fără a sesiza in prealabil debitorul cu o cerere. Există un termen de 6 luni in care debitorul își poate îndeplini obligația, ce curge de la data la care debitorul a primit somația de plată, ori in speța executorul judecătoresc nu a emis somație, ci a pornit executarea silită, încheind procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare anterior expirării termenului de 6 luni prevazut de lege. S-a mai arătat că au fost stabilite cheltuieli de executare exagerat de mari și nu este justificat nici onorariul de avocat de 500 de lei, solicitând instanței să facă aplicarea disp. art. 274 alin. 3 C.pr.civ. in sensul reducerii acestuia.
În drept au fost invocate prevederile art. 712-719 și urm din C.p.civ. Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, cf. art. 17 din Legea nr. 146/1997.Iun probațiune, s-au anexat înscrisuri și s-a solicitat judecarea cauzei in lipsă.
Intimatele au depus la dosar concluzii scrise la data de 13.10.2013, prin care au solicitat respingerea contestației la executare, arătând ca cheltuielile de executare silita nu sunt disproporționate iar reclamantul nu a executat in mod voluntar obligația.
Terțul poprit, legal citat nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civila nr. 9473/30.10.2014, Judecătoria Sectorului 4 București a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei in favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.
Cererea a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.12.2014.
În cauză, a fost încuviințată și administrată proba prin înscrisuri, fiind depus la dosarul cauzei, in copie certificată, dosarul de executare nr. 99/2013 al B. M. O..
Analizând contestația la executare prin prisma dispozițiilor legale incidente și a materialului probator administrat in cauză, instanța constată următoarele:
Contestația la executare este întemeiată pe dispozițiile art. 711 alin. 1 C. proc. civ., care stipulează că împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare, se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Executarea silită față de reclamant se realizează in dosarul de executare silită nr. 99/2013 in baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2279/14.12.2012, irevocabila prin decizia nr. 676R/28.03.2013 prin care reclamantul a fost obligat sa emită o dispoziție motivată prin care sa propună acordarea de masuri reparatorii in echivalent și a fost obligat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată față de creditori.
Cererea de executare silită a fost formulată la data de 28.11.2013, iar la data de 20.12.2013, a fost încuviințată executarea silită a obligației de a face prin încheierea pron. de Judecătoria Sectorului 3 București – f. 58, iar ca măsura de executare silită s-a recurs la poprire. Prin încheierea din data de 22.01.2014, s-au stabilit cheltuieli de executare silita in sumă de 3960 lei, din care onorariul executorului de 2600 lei, onorariul avocatul de 500 lei si alte cheltuieli legate de declanșarea executării silite, obținerea încuviințării, încetarea executării - f. 67.
Prin dispoziția nr._/05.03.2014 - f. 70, s-a dovedit de către reclamant executarea obligației de a face din titlul executoriu, iar prin încheierea din data de 26.09.2014, executorul a dispus eliberarea sumelor obținute prin poprire, respectiv a cheltuielilor de executare silita– f. 71.
In ceea ce privește aplicarea dispozițiilor OG 22/2002, instanța reține că în temeiul prevederilor art.2 din Ordonanța nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, in termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-si îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plata comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
Prin urmare, pentru a putea beneficia de acest termen de 6 luni în vederea executării obligațiilor sale, orice instituție publică este obligată să facă dovada lipsei de fonduri și să fie somată prin executorul judecătoresc cu privire la îndeplinirea obligației. Debitorul nu a făcut această dovadă a lipsei de fonduri și nici a demersurilor întreprinse pentru rezolvarea problemelor financiare, iar actele de executare silită emise de executorul judecătoresc constituie un act de executare cerut de însăși dispozițiile art.2 teza finala a OG 22/2002, pentru începutul curgerii termenului stabilit in favoarea instituțiilor publice.
Mai mult, lipsa unor disponibilități financiare de natură bugetară nu poate fi invocată ca motiv de neîndeplinire de către o instituție a statului a obligațiilor legale ce îi revin față de proprii cetățeni, aspect consacrat de foarte mult timp in jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului (hot. pron. in cauza S. v. Romania, Hornsby v. G., Bourdov v. Rusia; S. P. v. Romania, C. v. Romania), iar creditorilor nu li se poate pretinde sa aștepte o perioada de timp nerezonabilă, pentru realizarea efectivă a drepturilor cuvenite.
În plus, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat deja, în mai multe rânduri în sensul că, în România, măsurile luate pentru salvgardarea echilibrului bugetar între veniturile și cheltuielile publice pot fi considerate ca urmărind un scop legitim (Deciziile de inadmisibilitate pronunțate în cauzele D. și alții v. România – 04.09.2012, paragraf 47, M. și S. v. România - 6 decembrie 2011, Panfile v. România - 20 martie 2012), însă atât timp cât nu se aduce atingere justului echilibru intre cerințele de interes general ale comunității și cerințele de protecție a drepturilor fundamentale ale individului. Aceasta, însă, nu este situația de față, deoarece deși titlul executoriu datează din 28.03.2013,, reclamantul nu făcut niciun demers de executare voluntar anterior declanșării executării silite, iar emiterea dispoziției la care a fost obligat s-a realizat la aproape un an de la emiterea titlului executoriu, iar cheltuielile de judecată la care a fost obligat reclamantul au fost de asemenea recuperate prin poprire.
In ceea ce privește executarea de bună voie a titlului executoriu, se reține incidenta dispozițiilor art. 622 alin.1 C., dar debitorul nu a făcut nicio dovada cu privire la o astfel de executare înainte de declanșarea urmăririi silite. Astfel, ca urmare a neexecutării voluntare a obligațiilor stabilite prin titlul executoriu la care a fost obligat, reclamantul are obligația de a suporta toate cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite.
De asemenea, sunt aplicabile dispozițiile art. 669 alin. 4 C. pr.civ. care stipulează că sumele datorate cu titlu de cheltuieli de executare se stabilesc de executorul judecătoresc prin încheiere, pe baza dovezilor furnizate de partea interesată în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta. În completare, în temeiul dispozițiilor art. 669 alin.4 C. pr.civ. sunt aplicabile dispozițiile art. 451 alin.2 C. pr.civ. care stipulează că instanța poate chiar și din oficiu să reducă motivat partea din cheltuielile de executare reprezentând onorariul executorului judecătoresc sau al avocatului atunci când acestea sunt vădit disproporționate în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de aceștia și ținând seama de circumstanțele cauzei.
Instanța constată că onorariul executorului judecătoresc este fixat in limitele prev. de dispozițiile de la pct. 2. 3 din Anexa la Ordinul 2550/2006 care stipulează un onorariu maxim de 2200 lei pt. debitor persoană fizică și 5200 lei debitor persoană juridică în cazul executărilor directe constând în puneri în posesie, grănițuiri, servituți, predări de bunuri, etc. in această enumerare exemplificativă intrând si executarea unei obligații de a face, deoarece pt. această situației nici Legea 188/2000 și nici Ordinul 2550/2006 nu prevăd alte plafoane pt. onorariul cuvenit executorului judecătoresc.
Dispozițiile de la pct. 12 din anexa la Ordinul 2550/2006 privesc efectuarea oricăror acte sau operațiuni date prin lege în atribuțiile executorului judecătoresc (limitele onorariului cuvenit fiind de 50 lei 200 lei) și nu se referă la actele de executare silita directa ci actele si operațiunile prevăzute la art. 7 lit. b-i) din Legea 188/2000, pt. care nu există alte dispoziții exprese in această materie. Astfel, limita maximă de 200 lei de la pct. 12 din anexa nu este aplicabila in cauză și deci nu limitează onorariul executorului la acest plafon. Prin urmare, având in vedere activitatea prestată de executorul judecătoresc in lumina criteriilor stipulate de art. 669 alin.4 C. precum și faptul că onorariul executorului a fost fixat aproape de limita minimă legală, instanța constată că acest cuantum nu este disproporționat.
Raportat la cuantumul onorariului avocațial, instanța reține că și in cazul in care implicarea avocatului este . faza de executare silită suma de 500 lei, nu este excesivă, fiind respectate criteriile prevăzute de art. 451 alin.2 C. și ale art. 132 din Statutul profesiei de avocat. La dosarul de executare silita s-au depus împuternicire avocațială si dovada achitării onorariului f. 57 și 45.
In ceea ce privește celelalte cheltuieli de executare silită, se reține ca . a fost indicată de executor in mod expres o modalitate de calcul, dar pe de alta parte limitele fixate prin Hotărârea UNEJ 2/2007 nu sunt aplicabile deoarece acest act normativ a fost abrogat la data de 25.06.2013, prin Hotărârea nr. 1/2013. Mențiunile din încheierea din data de 22.10.2014 sunt suficiente și atestă faptul că executorul a avut in vedere toate cheltuielile ocazionate de instrumentarea dosarului de executare silită – taxa de timbru, arhivare, comunicarea actelor, transport, fotocopierea și multiplicarea înscrisurilor, redactarea actelor de executare silita, etc. fiind vorba despre niște cheltuieli reale ocazionate de efectuarea executării silite in dosarul nr. 99/2013.
Astfel, instanța constată că aceste cheltuieli au fost stabilite in mod legal și nu sunt nici disproporționate față de complexitatea urmăririi silite.
Având in vedere toate aceste considerente, în temeiul art. 719 C.proc.civ, instanța va respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
Raportat la dispozițiile art. 453 alin.1 C. pr.civ. potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată și având în vedere principiul disponibilității părților - unul dintre principiile care guvernează procesul civil, cf. art. 9 C. pr.civ. - instanța ia act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
În temeiul dispozițiilor art. 719 alin. 4 și 5 C. pr.civ. hotărârea rămasă definitivă va fi comunicată din oficiu și de îndată executorului judecătoresc, care este obligat să se conformeze măsurilor dispuse de instanță, în cazul în care hotărârea este definitivă.
Cf. dispozițiilor art. 650 alin.3 C. pr.civ. hotărârile pronunțate de instanța de executare sunt executorii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul MUNICIPIUL B., prin primarul general, cu sediul in sector 6, București, .. 291-293, în contradictoriu cu intimatele I. O. MADELEINE, CNP_, I. A. M., CNP_, ambele cu domiciliul ales in sector 5, București, .-138, . terțul poprit A. - DGFPMB - ACTIVITATEA DE TREZORERIE ȘI CONTABILITATE PUBLICĂ SERVICIUL VERIFICAREA ȘI DECONTAREA CHELTUIELILOR INSTITUTIILOR PUBLICE, cu sediul in sector 4, București, .. 6-8, ca neîntemeiată.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula apel în termen de 10 zile de la comunicare .
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședința publică din data de 24.04.2015.
Președinte Grefier
D. E. M.D. Ș.
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 5532/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5530/2015. Judecătoria... → |
|---|
