Plângere contravenţională. Sentința nr. 5832/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5832/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 5832/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5832
Ședința publică din data de 29.04.2015
Instanța constituită din:
Președinte: B. I.
Grefier: M. P.
Pe rol se află soluționarea cererii formulată de petentul O. G. în contradictoriu cu intimata D. G. DE POLITIE LOCALA SECTOR 3, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns petentul, personal, și intimata, prin reprezentant convențional, consilier juridic, cu împuternicire de reprezentare juridică la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prealabile sau excepții de invocat, instanța acorda cuvântul asupra probatoriului.
Petentul, personal, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile existente la dosarul cauzei.
Intimata, prin consilier juridic, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța, în temeiul art. 237 al. 2 pct. 7, art. 250 și art. 255 C.proc.civ. apreciind admisibilă și concludentă pentru soluționarea cauzei, încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat și alte incidente de soluționat, instanța, acordă cuvântul părților asupra fondului cauzei.
Petentul, personal, solicită admiterea plângerii astfel cum a fost formulată, cu anularea procesului verbal.
Intimata, prin consilier juridic, solicită respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal ca legal și temeinic întocmit. Solicită să se constate că nu există motive de nelegalitate, procesul verbal fiind legal și temeinic întocmit. Cu privire la temeinicie, arată că înainte de întocmirea procesului verbal petentul a fost informat în nenumărate rânduri, fiindu-i aplicate, de asemenea, și avertismente. În plus, precizează că petentului i-a fost aplicată sancțiunea amenzii în cuantumul minim prevăzut. Precizează că singura în măsură să verifice legalitatea procesului verbal este instanța de judecată.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Prin cererea inregistrata la data de 30.07.2014, petentul O. G. in contradictoriu cu intimata D. G. DE POLITIE LOCALA SECTOR 3 a formulat plangere contraventionala impotriva procesului verbal de contravenție . OLP, nr._/15.07.2014 emis de intimata, solicitand, in principal, anularea PVC si pe cale de consecința, anularea măsurii de sancționare cu suma de 200 lei, iar, în subsidiar, a invocat excepția de neconstituționalitate asupra lege 24/2007, art. 21 lit. m și HCGMB 120/2010, anexa 1, art. 34 alin. 1 lit. b, sub protecția și cu invocarea Constituției României, art. 21 alin. 1 și 2, etc.
In motivarea cererii, s-a arătat că, în fapt, in seara zilei de 15 iulie 2014, fiind la plimbare cu soția si animalul de companie si agrement (câine, West Higland White Terrier, mascul, 9 ani, 8,5kg), in zona Piața A. lulia, sector 3, petentul a fost somat de Politia Locala sector 3 sa iasă de pe spațiul verde, iar în urma refuzului, a fost amendat cu suma de 200 lei, conform OG 2/2001, cu baza legala HCGMB 120/2010, anexa, art. 34 alin. 1 lit.b.
A precizat că, deși a încercat să aibă un dialog cu politisitii întrebându-i clasificarea spațiului verde conform lege 24/2007, denumita de Politia Locala "ROND", nu i s-au dat explicații in ce categorie de spatii verzi intravilane intra acest "rond", pe care neregăsindu-l in legea 24/2007, petentul îl numește fasie plantata si sens giratoriu.
A arătat că, potrivit art. 3 din legea 24/2007 „Spațiile verzi se compun din următoarele tipuri de terenuri din intravilanul localităților: a) spatii verzi publice cu acces nelimitat: parcuri, grădini, scuaruri, fâșii plantate.”, iar potrivit art. 4 lit. d) „fâșie plantată plantație cu rol estetic și de ameliorare a climatului și calității aerului, realizată în lungul căilor de circulație sau al cursurilor de apă”.
A învederat că, legislația care restricționează accesul cu animale de companie pe spatiile verzi intravilane, sunt următoarele: art. 21 lit. m din lege 24/2007 care interzice plimbarea și îmbăierea câinilor și a altor animale în afara spatiilor amenajate, HCGMB 120/2010, anexa 1 art.34 alin 1 lit.b, coroborate cu dispozițiile art. 32 (1) conform căruia „Administratorii parcurilor, grădinilor publice, locurilor dejoacă, au următoarele obligații:
d) să amenajeze în parcuri spatii bine dimensionate și în număr suficient pentru animalele de companie (acolo unde exista posibilitatea acestea vor fi diferențiate pe categorii de talie si agresivitate, înlăturându-se astfel disconfortul creat de prezenta lor în aceste zone
e) să doteze spatiile pentru animale de companie cu: dale de beton și/sau gazon pentru a evita producerea noroiului în zilele ploioase, banei, recipiente de precolectare a deșeurilor, elemente de joacă pentru animale plăcute de ghidare a posesorilor de anima de companie către aceste spatii și plăcute informative cu privire la destinația acestor spatii; cu dispozițiile art. 8 lit. d din Ordin 119/2014 privind aprobarea Normelor de igiena si sănătatea publica privind mediul de viata a populației- Ministerul Sanatatii, precum și cu orice HCL/HCGMB, ordine, norme, etc la nivelul României.
De asemenea, a arătat că, legislația care protejează animalele de companie la nivel european și în România este compusă din: Declarația de la Paris 1978, sediul Unesco - drepturile animalelor - fara "valoare" legala, dar impune la nivel moral si de conștiința; art. 1 alin. 1, art. 3 și art. 4 alin. 1 și 2 din legea 60/2004, de ratificare a Convenției de la Strasbourg 2003; art. 2, art. 3, art. 5, art. 6 și art. 26 din Legea 205/2014, art. 7 alin. 1 din Ordin 523/2008 - Norme pt. aplicarea legii 205/2004.
A învederat că, din interpretarea răspunsurilor primite de la Politia Locala, se poate concluziona că persoanele nu au voie pe spațiul verde însoțite de animalul de companie, indiferent de clasificarea lui din Legea 24/2004, art.3 lit.a coroborat cu art.4, decât in condițiile art.21 lit.m, adică in spatii amenajate. (răspuns Politia Locala_ din 21 iulie 2014 ).
A apreciat că, în prezenta cauză este aplicabil Protocolul 12 CEDO art. 1 alin. 1 și 2, respectiv interzicerea generală a discriminării. A arătat că, potrivit jurisprudenței Curții Europene o diferență de tratament constituie discriminare dacă îi lipsește o justificare obiectivă și rezonabilă, mai precis dacă nu urmărește un scop legitim și dacă nu există un raport de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.
Totodată, având în vedere lista de cazuri în care se restrâng drepturile astfel cum este redată în Convenția europeană, petentul a apreciat că scopul care poate da caracter legitim ar putea fi protejarea sănătății populației, însă în realitate, consideră că nu există nici un pericol pentru nimeni, iar animalele de companie au voie pe spațiul verde din intravilan exact in aceleași locuri unde au voie si oamenii.
O altă situație învederată de petent este protecția legală a animalului cu stăpân, animal ce nu poate fi separat de om, sens în care a arătat că atât timp cât petentul se află legal pe spațiul verde, atunci și câinele trebuie și poate să îl însoțească pe spațiul public, oriunde petentul are voie, în caz contrar fiind vorba despre un câine fără stăpân.
A arătat că, câinele/animalul are voie pe spatiile verzi in condițiile legii 24/2007, exact in același locuri ca si deținătorul, fara sa poată fi impiedicat, animalul nu reprezintă un risc, de nici un fel, deoarece se incalca: libertatea de circulație, viata privata, libertatea de conștiința, etc. din Constituție; cu atingerea OG 137/2000, art.1,alin.1, alin.2 lit.d (i) alin.3 ( persoane in situații comparabile ), art.2 alin. 1, 3,4 si următoarele; excepție - daca exista o situație extrema care reclama activarea art.53 din Constituția României, cu lege de punere in aplicare emisa de Parlament.
A apreciat că nu se poate restrânge accesul pe spațiul verde pe motive neclare și arbitrare, după ce s-a declarat în legea 60/2004 de ratificare a Convenției Europene pentru protecția animalelor de companie de la Strasbourg 2003, că animalul este de companie, de agrement, ca exista legaturi speciale intre stapan si animal, aduce calitate vieții si este o valoare sociala.
A arătat că, dacă există condiționarea limitativa de la art.21 lit.m Ordinul Ministerului Sanatatii 119/2014 si sancțiunea, atunci fasia plantata nu mai este spațiu verde cu acces nelimitat pentru persoane, ci spațiu verde cu acces "nelimitat", condiționat de lipsa unui animal de companie, iar deținătorii asa cum sunt ei intelesi si protejați de legea 60/2004, Convenție Europeana, etc, au drepturile limitate pe domeniul public, cand se afla in prezenta animalului de companie, ceea ce este, în opinia sa, imposibil.
A arătat că, în opinia sa, toate spatiile din legea 24/2007, dupa caz, sunt deschise atat oamenilor cat si deținătorilor de animale de companie, chiar condiționate de program de funcționare, însă cu 2 obligații, respectiv de a nu distruge spațiul verde și de a curăța dupa animal.
A precizat că analiza Protocolului 12 CEDO a fost efectuată prin prisma legii 24/2007, lege organica, act juridic de rang superior, plasata imediat dupa Constituție si nu prin prisma HCGMB, act juridic de rang inferior, fiind singurul mod logic si legal de analiza, iar pe cale de consecința, apreciază petentul, reiese ca HCGMB 120/2010, anexa 1, art.34 alin. 1 lit.b este discriminator si orice alt HCL la nivel de tara, indiferent de rangul localității, municipiu, oras, . spațiul verde intravilan.
A apreciat că a fost discriminat pe baza pe baza de legislație, de o Autoritate publică, conform Protocolului 12 CEDO art.1 alin 1 si 2.
A solicitat instanței anularea procesului verbal DGPLS3 OLP nr._, din data de 15 iulie 2014, ca discriminator, nelegal si netemeinic, in conformitate cu OG2/2001 si următoarele, având în vedere motivele menționate, respectiv că, petentul se afla pe un spațiu verde cu acces nelimitat pentru persoane, cu animalul de companie si agrement, de fata fiind si o alta persoana fara animal de companie, că a fost discriminat de o Autoritate Publica pe baza de lege, Protocolul 12, precum și că i s-au incalcat drepturile constituționale raportat la libera circulație, viata privata, dreptul la siguranța, integritate psihica, etc.
În drept, a invocat dispozițiile OG2/2001, Protocolul 12 CEDO, art.1 alin.1 si 2, OG 137/2000 si următoarele.
În subsidiar, petentul a invocat excepția de neconstituționalitate, ca discriminator, asupra ( ce este ingrosat; bolduit): Art. 21 lit.m din legea 24/2007, spatii verzi intravilane, interzice plimbarea și îmbăierea câinilor și a altor animale în afara spațiilor amenajate, si pe cale de consecința HCGMB 120/2010, anexa art.34 alin 1 lit.b- să nu permită accesul, animalelor de companie pe spatiile, verzi din parcuri, grădini publice și cele aferente ansamblurilor de locuințe, în spatiile de joacă amenajate pentru copii, în magazine și piețe de desfacere a produselor agroalimentare. Accesul cu animalele de companie va fi permis numai în spatiile special amenajate. Nu vor fi supuși acestui regim, câinii de serviciu ai Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor.
A solicitat instanței să constate că suntem in prezenta si este activat Protocolul 12 CEDO, art.1 alin.1 si 2, normele enumerate încălcând Constituția României.
Prin întâmpinarea depusa la data de 24.11.2014, intimata D. G. DE POLITIE LOCALA SECTOR 3 a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și, pe cale de consecință, menținerea procesului-verbal de contravenție .-OLP nr._/15.07.2014 și a amenzii aplicate petentului, în cuantum de 200 lei, ca fiind legale și temeinice.
În temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, intimata a solicitat instanței respingerea ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate invocate de către petent în plângerea contravențională.
În motivare a arătat că, sancțiunea a fost corect individualizată, în raport cu pericolul faptei contravenționale și în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr.2/2001, agentul constatator aplicându-i petentului amenda în cuantum minim, astfel că nu se mai pune problema re-individualizării sancțiunii, în condițiile în care gradul concret de pericol social al faptei corespunde sancțiunii aplicate, iar procesul-verbal se bucură de prezumția de autenticitate și de veridicitate.
A precizat că, niciuna dintre criticile petentului referitor la faptul că fost a discriminat, și că astfel au fost încălcate art. 1 și art. 2 din Protocolul 12 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nu sunt susținute atât de evoluția faptică în speța ce prezintă obiectul cauzei, cât și de afirmațiile acestuia din plângerea contravențională.
A arătat că agenții constatatori au sancționat petentul, fără a-1 discrimina, întocmind procesul-verbal de constatare și sancționare doar în baza actelor normative aplicabile în domeniu, petentul fiind sancționat pentru faptul că a intrat cu animalul de companie pe spațiul verde, nefiind într-un spațiu special amenajat, și nu pentru motivele prevăzute de art. 1 și art. 2 din Protocolul 12 din Convenție.
În plus, a arătat că, așa cum și petentul recunoaște, înainte să fie sancționat, a fost avertizat de mai multe ori, de către polițiștii locali, asupra faptului că săvârșește o contravenție, prevăzută de HCGMB nr. 120/2010, iar sancțiunea contravențională, a intervenit abia după ce era evident că petentul nu înțelege să respecte actele normative în vigoare.
De asemenea, a învederat că petentul recunoaște fapta consemnată în cuprinsul procesului-verbal dar încearcă o justificare a culpei sale de la momentul săvârșirii contravenției, invocând în sprijinul său tratate și convenții internaționale, la care Statul Român este parte, tratate aplicate și respectate de către Stat și autoritățile publice, dar care exced cadrului procesual din prezentul dosar.
A mai învederat instanței, că unul dintre actele normative pe care petentul își întemeiază plângerea contravențională, Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 a fost declarată neconstituțională, în conformitate cu Decizia Curții Constituționale nr. 1325/2008.
In drept, intimata invoca dispozitiile art. 205-208 C.pr.civ., O.G. nr. 2/2001, HCGMB nr. 120/2010.
În dovedire, intimata a depus înscrisuri.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 19.12.2014, petentul a solicitat instanței anularea procesului-verbal de contravenție, deoarece se bazează pe norme discriminatoare, fiindu-i incalcat de Politia locala dreptul: de acces pe spațiul verde nelimitat conform lege 24/2007, la libera circulație etc, pe baza de animal de companie, este nelegal, netemeinic si discriminator - conform înregistrării depuse, agenții constatatori au fost avertizați asupra încălcării Protocolului 12 CEDO si au refuzat dialogul.
Totodată, a solicitat instanței sa constate Excepția de neconstitutionalitate susținuta in Plângerea inițiala, deoarece fara anularea art.21 lit.m ( exceptând spălarea animalelor) din legea 24/2007, încălcarea drepturilor date prin aceiași lege si limitarea drepturilor constituționale va continua.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei . –OLP nr._ din data de 15.07.2014 petentul a fost sanctionat in temeiul art. 34 corob. Cu art. 42 din HCGMB 120/2010 cu amenda de 200 lei, retinandu-se ca a a fost depistat în timp ce își plimba câinele de companie pe spațiul verde al rodnului din zona Piața A. I., deși nu exista spațiu special amenajat în acest sens, refuzând sa părăsească spațiul la cererea agenților .
Sub aspectul legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
Petentul, deși a criticat procesul verbal, nu a contestat situația de fapt, astfel încât instanța o va reține ca fiind conformă realității.
Instanța are în vedere ca, în esență, criticile sale evidențiază nemulțumirea sa față de modalitatea de tratament aplicata, însă acestea nu pot fi apreciate ca întemeiate, legislația fiind necesar sa fi adaptată în așa fel încât sa respecte atât drepturile persoanelor care dețin animale de companie, dar și a celor care nu se încadreaza în această categorie.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, prin raportare la dispozițiile art. 21 din O.G.2/2001 care stabilește drept criterii în acest sens împrejurările în care fapta a fost săvârșită, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă, circumstanțele personale ale contravenientului, instituindu-se ca principiu proporționalitatea sancțiunii cu gradul de pericol social al faptei. instanța apreciaza ca, fata de imprejurarile in care fapta a fost savarsita și de urmările produse, sancțiunea avertismentului este proportionala cu gradul de pericol social al faptei si de natura sa îl atenționeze pe petent asupra consecințelor unor fapte ulterioare de aceeași natură, astfel încât, fata de disp. art. 7 alin.3 si art. 38 alin 3 din O.G.2/2001 urmează să admită în parte plângerea și să modifice procesul verbal în sensul înlocuirii sancțiunii contravenționale a amenzii cu sancțiunea avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de petentul O. G., cu domiciliul în București, sector 3, ., ., ., CNP_, în contradictoriu cu intimata D. G. DE POLITIE LOCALA SECTOR 3, cu sediul în București, sector 3, .. 3, Clădirea C13, CF_, cont RO41TREZ7035010XXX006459.
Dispune înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Cu apel care se depune la Judecătoria Sectorului 3, în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.04.2015.
Președinte, Grefier,
B. I. M. P.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5749/2015.... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 5807/2015.... → |
|---|
