Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 5807/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5807/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 5807/2015
Dosar nr. _
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5807
Ședința publică din data de 29.04.2015
Instanța constituită din:
Președinte: B. I.
Grefier: M. P.
Pe rol se află soluționarea cererii formulată de reclamantul M. M. S., in contradictoriu cu pârâta D. B. RUTIERA, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul, prin reprezentant convențional, avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, la data de 17.04.2015, prin serviciul Registratură, reclamantul a depus la dosar cerere completatoare, iar la data de 28.04.2015, pârâta a depus întâmpinare, după care,
Reclamantul, prin avocat, depune la dosar înscrisuri. Arată că reclamantul a promovat examenul pentru verificarea cunoștințelor cu 14 din 15 puncte.
La interpelarea instanței, reclamantul prin avocat arată că a mai formulat o cerere având ca obiect acțiune în constatare, iar nu plângere contravențională. Precizează că prezenta cerere a fost formulată până la soluționarea pe fond a acelui litigiu având ca obiect acțiune în constatare.
Instanța acordă cuvântul asupra excepției necompetenței materiale a instanței, invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Reclamantul, prin avocat, solicită respingerea excepției invocate, nefiind vorba despre o măsură cu caracter administrativ.
Nemaifiind cereri prealabile sau excepții de invocat, instanța acorda cuvântul asupra probatoriului.
Reclamantul, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța, în temeiul art. 237 al. 2 pct. 7, art. 250 și art. 255 C.proc.civ. apreciind admisibilă și concludentă pentru solutionarea cauzei, încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat și alte incidente de soluționat, instanța, acordă cuvântul părților asupra fondului cauzei.
Reclamantul, prin avocat, solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată.Precizează că, potrivit art. 103 din OUG 195/2002, pârâta avea obligația să transmită reclamantului printr-o adresă obligația de a se prezenta în vederea predării permisului de conducere. Învederează că reclamantul nu a primit nicio astfel de adresă în legătură cu niciunul dintre cele 3 procese verbale. Apreciază că, dacă nu s-ar fi săvârșit o nouă contravenție în luna februarie 2015, pârâta nu ar fi aplicat nici până în prezent respectivele sancțiuni. Solicită admiterea cererii și restituirea permisului cu acordarea dreptului de conducere, până la soluționarea pe fond a dosarului având ca obiect acțiune în constatare. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepțiilor invocate și asupra fondului cauzei.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 25 martie 2015, sub nr._, reclamantul M. M. S., in contradictoriu cu pârâta D. B. RUTIERA a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună, pe cale de ordonanță președințială, acordarea dreptului de conducere începând cu data de 08.05.2015, pana la soluționarea definitivă a litigiului aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 3, ce are ca obiect constatarea prescripției extinctive a procesului-verbal contravențional din data de 14.11.2011.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în fapt, la data de 14.11.2011 i-a fost reținut permisul pe o perioada de 90 de zile in baza procesului-verbal ., nr._. Învederează că a contestat respectivul proces verbal, contestație ce a făcut obiectul dosarului cu nr._/4/2011. A menționat că, de la soluționarea irevocabilă a dosarului arătat și până în prezent nu s-a dispus suspendarea dreptului de conducere. A învederat că, la o diferența de aproximativ 1 ani si 6 luni, mai exact in data de 18.02.2015, i-a fost reținut permisul de conducere prin procesul verbal . nr._. A precizat că, a solicitat Brigăzii de Politie Rutiera din Mun. București, sa îi comunice perioada de timp pentru care are suspendat dreptul de conducere, in baza căror procese-verbale si data de la care incepe sa curgă termenul de suspendare, caci pana la momentul reținerii permisului de conducere de către Inspectoratul de Politie al Județului V. Serviciul Rutier nu exista nicio suspendare asupra dreptului de conducere al reclamantului.
Totodată, a menționat că există doua procese-verbale in baza cărora urmează sa îi fie suspendat dreptul de conducere, respectiv procesul-verbal ., nr._ aferent dosarului nr._/4/2011, și procesul-verbal ., nr._ aferent dosarului nr._ la care nu a fost redactata pana in acest moment hotărârea pronunțată de către Tribunalul București.
A învederat că, deși pârâta a fost parte în dosarul civil nr._/4/2011, hotărârea fiindu-i opozabila, aceasta nu a binevoit ca in termen de 15 zile de la data pronunțării Hotărârii nr. 1838/2013 sa dispună in mod automat, pe de o parte, suspendarea dreptului de conducere al reclamantului, iar pe de alta parte, majorarea perioadei cu încă 30 de zile, ci a preferat ca la o diferența de aproximativ 1 an si 6 luni sa dispună suspendarea dreptului de conducere, ca urmare a unui hazard, si anume a faptului ca reclamantul a săvârșit o noua contravenție.
A arătat că, în conformitate cu art. 13 alin 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor aplicat prin analogie: ,, Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie in termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei”, se impune constatarea prescripției extinctive a procesului-verbal seria_ din 14.11.2011 exclusiv sub aspectul suspendării dreptului de a conduce.
A apreciat că, prin analogie, același termen operează si fata de măsura suspendării dreptului de a conduce, iar B. de Politie a Mun. București avea obligația ca in termen de maxim 6 luni de la pronunțarea sentinței civile nr. 1838 din data de 23.09.20l3, pronunțata de Tribunalul București, sa dispună suspendarea dreptului de conducere al reclamantului si sa il instiinteze pe reclamant in acest sens.
A învederat că, faptul că nu s-a dispus suspendarea dreptului de conducere in termen de 6 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii pronunțată de Tribunalul București, rezultă inclusiv din adresa paratei care a fost transmisă reclamantului la o perioadă de aproximativ 1 an si 6 luni, mai exact in data de 13.03.2015 si care arată ca reclamantului îi este suspendat dreptul de conducere pe o perioadă de 90 de zile începând cu data de 09.03.2015.
În susținerea solicitării de a se constata prescripția extinctivă a procesului-verbal seria_ din 14.11.2011, reclamantul a invocat dispozițiile art. 120 alin. 1 și 2, art. 97 alin. 2, art. 103 alin. 6, art. 231 alin. 2, art. 109 alin. 1 din OUG 195/2002, art. 39 alin. 1 din OG nr. 2/2001, art. 2500 alin. 1 și 2, art. 2506 alin. 2 Cod civil.
A arătat că, în concret, există trei procese-verbale contravenționale emise pe numele reclamantului din prezenta cauză, si anume procesul-verbal nr._/14.11.2011 fată de care se impune constatarea prescripției extinctive, procesul-verbal nr._/23.01.2013 in pofida căruia reclamantului i-a fost suspendat dreptul de conducere pe o perioadă de 30-60 zile și procesul-verbal nr._/18.02.2015 prin care reclamantului i-a fost suspendat dreptul de conducere pe o perioadă de 30 zile, fiind totodată cel care a dus la cumularea tuturor suspendărilor începând cu data de 09.03.2015.
A învederat că, după ce reclamantului i-a fost reținut permisul de conducere, acesta a înțeles sa conteste procesul-verbal nr._/18.02.2015, sens in care a depus pârâtei un certificat de grefă care sa ateste acest lucru, moment la care pârâta a realizat că se impune aplicarea tuturor suspendărilor, după efectuarea unei verificări prealabile. A precizat că, pana la acel moment pe numele reclamantului, în evidenta paratei, nu exista nicio suspendare a dreptului de conducere.
A precizat că, i-a fost suspendată exercitarea dreptului de a conduce, astfel:
• pe o perioada de 30 de zile, incepand cu data de 06.03.2015, conform adresei primite de la Inspectoratul de Politie al Județului V. Serviciul Rutier nr._ din 19.02.2015;
• pe o perioada de 60 de zile, incepand cu data de 07.06.2015, conform adresei primite de la Direcția Generala de Politie a Mun. București B. Rutiera nr._ din 10.03.2015;
• pe o perioada de 90 de zile, incepand cu data de 09.03.2015, conform adresei primite de la Direcția Generala de Politie a Mun. București B. Rutiera nr._ din 10.03.2015.
A învederat că, aceste 3 adrese nu se coroborează într-un mod logic, doua din acestea suprapunandu-se ca perioada de suspendare, iar cea de a treia dispunând suspendarea dreptului de conducere incepand cu data de 07.06.2015.
A precizat că, este inadmisibil ca după 3 ani, pârâta cunoscând foarte bine prevederile in materia prescripției extinctive, sa se dispună suspendarea dreptului de conducere si pentru procesul-verbal de contravenție din data 14.11.2011.
A menționat că, potrivit art. 103 alin. 6 „In cazurile prevăzute la alin. (1), contravenientul este obligat sa se prezinte la unitatea de politie pe raza căreia domiciliază, are reședința sau, dupa caz, rezidenta normala, in termen de 5 zile de la primirea "înștiințării scrise, pentru a preda permisul de conducere”. S-a arătat că, reclamantul nu a fost instiintat in acest sens nici in 2011, nici in 2013, ci tocmai in 2015 cand a săvârșit o noua contravenție ce a dus la suspendarea dreptului de a conduce, prin cele trei adrese mai sus precizate.
A menționat că, la data de 16.03.2015, Judecătoria Sectorului 3 București fost investita cu o acțiune in constatare si obligația de a face prin care reclamantul solicita instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța sa dispună: constatarea intervenției prescripției extinctive în cazul procesului-verbal contravențional . nr._ din data de 14.11.2011, în ceea ce privește măsura suspendării dreptului de conducere pe o perioadă de 120 de zile; obligarea pârâtei să reducă reclamantului perioada de suspendare a dreptului de conducere cu 120 de zile.
A învederat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale.
Cu privire la caracterul urgent, a arătat că prin prezenta acțiune se vizează păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere si prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara.
A precizat că măsura este una vremelnică, având un caracter provizoriu, respectiv până la momentul soluționării dosarului mai sus precizat printr-o hotărâre definitiva si nu se impune rezolvarea litigiului in fond sau imposibilitatea restabilirii situației de fapt.
A arătat că este îndeplinită și condiția neprejudecării fondului prin prezenta acțiune solicitându-se doar acordarea dreptului de conducere in conformitate cu prevederile legale in materie, si anume: OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice până la soluționarea dosarului de fond.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 996 alin. 1 si alin. 5 din Codul de procedura civila, art. 28, art. 118, alin. 4 si 5; art. 120 alin. 1 si 2, art. 103 alin. 6 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, art. 13 alin 1; art. 14 alin. 2.; art. 39 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art. 2500; art. 2506 alin. 2 din Codul Civil.
În susținerea cererii s-a solicitat proba cu înscrisuri.
În drept a invocat dispozițiile art. 204 alin. 1 C.pr.civ..
La data de 28 aprilie 2015 pârâta a depus prin serviciul Registratura întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei competenței materiale a instanței și excepția inadmisibilității acțiunii. A învederat că, în prezenta cauză, competență de soluționare, atât materială cât și teritorială, are Tribunalul București, Secția a II –a C. Administrativ și Fiscal.
A arătat că, pentru abaterea din data de 14.11.2011, reclamantul trebuia să predea permisul de conducere în termen de 15 zile de la data de 23.09.2013, iar pentru neîndeplinirea acestei obligații, baza și în conformitate cu prevederile art. 118 alin. 4 și 5 din OUG 195/2002, perioada de suspendare i-a fost majorată cu 30 de zile, de la 60 de zile la 90 de zile, fiind cuprinsă între 09.03._15.
Pentru abaterea din data de 23.01.2013, reclamantul trebuia să predea permisul de conducere în termen de 15 zile de la data de 11.12.2014, iar pentru neîndeplinirea acestei obligații, perioada de suspendare i-a fost majorată cu 30 de zile, de la 30 de zile la 60 de zile, fiind cuprinsă între 07.06._15.
Referitor la invocarea prescripției aplicării sancțiunii complemetare, a precizat că, în conformitate cu prevederile art. 121 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, „executarea sancțiunii contravenționale complementare se prescrie în același termen în care se prescrie sancțiunea contravențională principală". A învederat că, potrivit prevederilor art. 131 alin. 1 Cod procedură fiscală, termenul de prescripție este de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept, respectiv 01 ianuarie 2014 pentru Sentința civilă prin care a fost respinsă plângerea contravențională pentru abaterea din data de 14.11.2011, care a rămas definitivă la data de 23.09.2013, și 01 ianuarie 2015 pentru Sentința civilă prin care a fost respinsă plângerea contravențională pentru abaterea din data de 23.01.2013, care a rămas definitivă la data de 11.12.2014.
A arătat că, în prezenta cauză nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate a cererii formulate pe calea procedurii ordonanței președințiale, respectiv nu sunt îndeplinite condițiile referitoare la existența aparenței de drept și cea referitoare la neprejudecarea fondului.
A solicitat instanței respingerea cererii ca inadmisibilă, iar pe fondul cauzei, ca neîntemeiată.
În drept s-au invocat prevederile O.U.G. și R.A.O.U.G. nr. 195/2002, Legea nr. 554/2004, C.proc.civ.
În susținerea cererii s-a solicitat proba cu înscrisuri, respectiv adresele Șefului Brigăzii Rutiere nr._/10.03.2015 și nr._/10.03.2015.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Excepțiile invocate - vizând necompetența materială și inadimisibilitatea - sunt apreciate de instanță ca neîntemeiate, urmând sa fie respinse, având în vedere, în cazul celei dintâi ca reclamantul a făcut referire la dosarul înregistrat pe rolul acestei instanțe având ca obiect acțiune în constatare, astfel că, în acord cu prevederile 997 c.p.civ competența revine aceleiași instanțe care judecă fondul, iar în privința celei de-a doua, se are în vedere ca motivele invocate vizează în fapt, fondul cauzei.
În ceea ce privește fondul cauzei, se reține că, procedura ordonanței presedintiale, astfel cum este reglementata prin dispozitiile art. 996 si urm c.p.civ reprezintă o procedura speciala, derogatorie de la dreptul comun, pentru a cărei promovare este necesara indeplinirea cumulativa a trei conditii, respectiv, masura dispusa sa fie vremelnica, sa existe cerința urgentei măsurii dispuse si sa nu fie antamat fondul cauzei.
Prin cererea de fata reclamantul a solicitat obligarea paratei la acordarea .
Se admite atat in doctrina cat si in practica faptul ca obligatia de a face, poate fi dispusa cu caracter vremelnic, pe cale ordonanta presedintiala, in situatia in care o astfel de masura este necesara pentru inlaturarea unei atitudini abuzive.
Reclamantul a sustinut in motivele de fapt expuse in sustinerea actiunii faptul că pârâta nu a respectat obligatiile pevăzute de normele legale privind reținerea permisului de conducere, astfel de acte fiind de natura sa imprime atitudinii paratei un caracter abuziv .
Cerecetand aparenta dreptului a cărui protectie se tinde a fi obtinută prin cererea de fată, instanta retine ca reclamantul contesta practic măsurile dispuse, în condițiile în care astfel, cum s-a precizat chiar prin cerere, există mai multe procese verbale avute în vedere la aplicarea acesteia. În aceste codiții, instanta apreciaza ca, nu se poate retine ca aparenta de legalitate înclină în favoarea reclamantuui si din aceasta perspectiva suspendarea dreptului ar îmbraca forma unui abuz.
În consecintă, fată de înscrisurile existente la dosar instanta apreciaza ca de vreme ce aparenta de legalitate, ce poate fi analizata pe cale de ordonata presedintială nu inclina in favoarea uneia din părti, mai exact a reclamantului, nu se poate retine existenta unui abuz. Pentru aceleasi considerente aspectele puse in discutie de reclamant referitoare la perioada de suspendare și data de la care termenul trebuia calculat, nu pot fi avute in vedere ca elemente care sa imprime atitudinii paratei un caracter abuziv, intrucat o analiza a lor ar fi denatura sa antameze fondul cauzei, ceea ce ar duce la incalcarea celei de-a treia conditii prevazute de art. 996 c.p.civ . Astfel de împrejurări ar putea fi analizate de instanta doar in cadrul actiunii promovate in conditiile dreptului comun, in care sa se poata stabili, prin administrarea probatoriului specific, in ce masura drepturile conferite fiecarei părti sunt exercitate cu respectarea conditiilor legale. Pentru considerentele expuse, instanta va respinge cererea ca neintemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepțiile ca neîntemeiate.
Respinge cererea formulată de reclamantul M. M. S., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat M. M. S., în București, sector 3, .. 29-31, et. 3, CNP_, in contradictoriu cu pârâta D. B. RUTIERA, cu sediul în București, sector 3, .. 9-15, ca neîntemeiată.
Cu apel care se depune la Judecătoria Sectorului 3, în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.04.2015 .
Președinte, Grefier,
B. I. M. P.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5832/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5661/2015. Judecătoria... → |
|---|
