Contestaţie la executare. Sentința nr. 5684/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5684/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 27-04-2015 în dosarul nr. 5684/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILA NR.5684
Ședința publică din data de 27.04.2015
Instanța constituită din:
Președinte – L. C.
Grefier – L. G. P.
Pe rol se află soluționarea cererii formulată de contestatoarea C. E. SRL în contradictoriu cu intimatul . având ca obiect contestatie la executare.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică de la 02.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru 17.04.2015, 27.04.2015 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANTA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 02.12.2013, sub nr. de dosar_, contestatoarea C. E. SRL în contradictoriu cu intimatul ., a solicitat instanței constatarea nulității absolute a actelor de executare silită efectuate, constatarea prescripției dreptului material al creditoarei de a cere executarea silită, să se constate că nu se datorează suma de 88.546,61 lei, să se suspende executarea silită, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că între părți s-a încheiat contractul de leasing financiar nr.2690/28.01.2008, în urma căruia contestatoarea a beneficiat de o finanțare netă în sumă de 7658 euro în vederea achiziționării unui autoturism marca Ford Fiesta.
Arată contestatorul că în perioada 28.01._09 a achitat suma de_ lei (aproximativ 4000 Euro) potrivit facturilor emise și comunicate, însumând aproximativ 23 de rate de leasing, așa cum rezultă din fișa contului de client.
La data de 20.10.2009 a stabilit de comun acord cu creditoarea încetarea contractului de leasing indicat, sens în care s-a prezentat la sediul acesteia pentru a semna actul adițional de reziliere și pentru a preda autoturismul.
Se arată că la data de 20.10.2009 s-a încheiat procesul-verbal de predare-primire a autoturismului, prin care creditoarea a preluat mașina, dar nu s-a semnat și actul adițional de reziliere a contractului de leasing, reprezentanții creditoarei motivând că nu este posibilă semnarea lui la acel moment, ci la un moment ulterior, după întocmirea unui raport de evaluare.
Menționează contestatoarea că la data de 30.07.2013 a primit de la creditoare o notificare prin care soma la plata sumei de_,61 lei.
Ca prim motiv de anulare a executării silite, contestatoarea invocă necompetența executorului judecătoresc, acesta având sediul în sectorul 5.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material al creditoarei de a cere executarea silită, arată că prescripția începe să curgă de la 20.10.2009, dată la care părțile au stabilit încetarea contractului de leasing de comun acord, iar debitoarea a înapoiat autoturismul ce făcea obiectul acestui contract. Prin urmare, termenul de prescripție s-a împlinit la 20.11.2012.
Referitor la suma invocată de creditoare se arată că la 20.10.2009 când s-a predat autoturismul către creditoare se achitase deja jumătate din suma finanțată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.711 și urm. C.proc.civ.
La data de 17.03.2014, intimata a depus la dosar întâmpinare prin car a solicitat respingerea contestației la executare și menținerea actelor de executare, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că părțile au încheiat contractul de leasing financiar nr.2690, prin care a acordat finanțarea necesară pentru achiziționarea în sistem de leasing financiar a unui autovehicul marca Ford model Focus.
Față de considerentul că . nu a înțeles a-și respecta obligațiile contractuale asumate la data încheierii contractului de leasing, respectiv de a rambursa creditul acordat la termenele și în condițiile stabilite în contract, potrivit art.4.1 din condițiile contractuale generale, intimata a înțeles a rezilia contractul de leasing, emițând în notificarea de reziliere nr._, prin care solicita doar restituirea bunului.
Arată contestatorea că nu a vândut contestatoarei un bun în rate și nici nu a închiriat acestuia un bun, ci a oferit o finanțare utilizatorului, finanțare ce este alcătuită din principal+dobânda contractuală.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune se invocă dispozițiile art.969 C.civ. și subliniază faptul că părțile au statuat cu putere de lege care le sunt drepturile și obligațiile și de când curg toate termenele și scadențele.
Se arată că prin contractul semnate contestatoarea s-a obligat să achite creditul acordat de societatea intimată în termen de 60 de luni, ultima rată fiind scadență în ianuarie 2014, astfel că termenul de prescripție începe să curgă de la acea dată.
Cu referire la imputația plății, se arată că ultima suma încasată de intimată în contul creanței datorate a fost cea rezultată din valorificarea autovehiculului, la data de 12.11.2010.
Intimata menționează că potrivit art.4.2 nu prevede în nici un fel obligativitatrea contestatoarei de a achita integral de la data rezilierii o sumă egală c totalul ratelor de leasing, ci stipulează exclusiv obligația acesteia ca în cazul rezilierii contractului, să predea bunul și să continue plata ratelor de leasing, conform înțelegerii părților. Menționează că în tot cuprinsul contractului de leasing financiar nu este prevăzut ca, creditul acordat să devină exigibil la momentul rezilierii, interpretarea contestatoarei fiind un neîntemeiată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.715 C.proc.civ., art.969 C.civ.
Intimata a depus la dosar înscrisuri.
Instanța a administrat în cauză proba cu înscrisuri și proba cu expertiză contabilă.
La data de 20.10.2014, intimata a formulat cerere de substituire în cauză, solicitând introducerea în cauză a ., ca urmare preluării de către aceasta din urmă a drepturilor litigioase.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
La data de 29.07.2013, . IFN SA s-a adresat executorului T. F. și M. C. în vederea punerii în executare a titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing financiar nr.2690/28.01.2008.
Conform fișei de executare se stabilise suma de_,61 lei.
La data de 18.09.2013, instanța de executare a încuviințat executarea silită a creanței în cuantum de_,61 lei plus cheltuieli de executare împotriva debitoarei ..
În drept, conform art. 662 alin.(1) C.proc.civ. executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă.
Potrivit art.705 alin.(1) C.proc.civ. dreptul de obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel, iar conform art.706 alin.(1) prescripția nu operează de plin drept, ci numai la cererea persoanei interesate, iar prescripția stinge dreptul de a obține executarea silită și orice titlu executoriu își pierde puterea executorie.
Instanța va analiza cu precădere incidența prescripției dreptului de a obține executarea silită astfel cum a fost invocată de către contestatoare, întrucât dacă se va constata lipsa puterii executorii a titlului în baza căruia s-a început executarea silită, analiza condițiilor certitudinii, lichidității și exigibilității creanței devine superfluă.
În fapt, la data de 28.01.2008 a fost încheiat contractul de leasing nr.2690/28.01.2008, între C. E. SRL și O. Leasing Romania IFN SA.
La data de 20.10.2009 O. Leasing a adus la cunoștința contestatoarei rezilierea contractului de leasing nr.2690/28.01.2008 conform prevederilor art.4 pct.4.1 din contract – fila 43.
La data de 29.07.2013, O. Leasing Romani IFN SA a solicitat executarea silită a cranței de_,61 lei rezultate din contractul de leasing financiar nr.2690/28.01.2008.
Contrar celor susținute de intimată, instanța apreciază că termenul de prescripție pentru a obține executarea silită a început să curgă la data de 20.10.2009.
Astfel, la acea dată intimata a comunicat rezilierea contractului de leasing conform art. 4.1 din contract.
Instanța reține că potrivit art.4.2 din contract în cazul în care Finanțatorul optează pentru rezilierea respectiv denunțarea unilateriaă a contractului de leasing financiar ca urmare a apariției unui caz conform secțiunii 4.1, contractul de leasing financiar încetează de drept de la data manifestării de voință în acest sens a Finanțatorului (deci, la data manifestării unilaterale de voință a Finanțatorului, iar nu la data ajungerii acestei manifestări de voniță la cunoștința utilizatorului, fără a mai fi necesară punerea în întârziere a utilizatorului sau notificarea rezilierii și fără nicio altă formalitate, cu plata de daune-interese și cu predarea obiectului leasingului către finanțator.
Prin urmare, chiar finanțatorul a subliniat momentul de la care se consideră reziliat de drept contractul, respectiv data manifestării de voință în acest sens a finanțatorului, în speță data la care a fost emisă notificarea-20.10.2009.
În concluzie, începând cu 20.10.2009, contractul de leasing financiar a fost reziliat.
Tot prin voința părților s-au stabilit și efectele rezilierii contractului de leasing. Respectiv utilizatorul va plăti finanțatorului cu titlu de daune interese toate ratele de leasing ce ar fi trebuit plătite în cazul în care contractul de leasing financiar ar fi fost executate în totalitate și, cumulativ, va despăgubi finanțatorul, la cerere, pentru toate cheltuielile, împreună cu orice sumă cerută de către Finanțator pentru reintrarea în posesia obiectului leasingului, suma pe care finanțatorul o va fi suportat ca o consecință directă sau indirectă a oricărui caz de încetare a contractului de leasing financiar- fila 48.
Instanța reține că în cazul în care una dintre părțile contractului sinalagmatic refuză executarea contractului, cealaltă parte are dreptul să cearea rezoluțiunea contractului, pretinzând și eventualele despăgubiri.
Dacă rezoluțiunea se aplică în caz de neexecutare a unor contracte cu execuție instantanee, rezilierea se aplică în cazul neexecutării unor contracte cu execuție succesivă.
În speță, pentru contractul de leasing financiar se aplică dispozițiile rezilierii, întrucât executarea este una succesivă.
Principalul efect al rezilierii este faptul că această sancțiune face să înceteze efectele contractului numai pentru viitor, lâsând neatinse prestațiile succesive care au fost făcute anterior rezilierii.
Astfel, finanțatorul nu este obligat să restituie ratele de leasing achitate, iar corespunzător, utilizatorul nu este ținut să restituie folosința autoturismului, aspect de altfel imposibil de realizat.
Vorbind astfel de o desființare a contractului cu efecte pentru viitor, interpretarea oferită de către intimat în sensul că deși au devenit incidente dispozițiile art.4.2 din anexa D a contractului, contestatoarea este obligată să achite cu titlu de daune interese ratele de leasing viitoare, ca și cum contractul ar fi în vigoare, este lipsită de fundament juridic, tocmai pe considerentul că efectul principal al rezilierii este încetarea efectelor contractului de leasing pentru viitoare.
Într-adevăr, utilizatorul este obligat să predea autoturismul, însă lipsa de posesia acestuia nu îl mai obligă la plata lunară a ratelor de leasing, întrucât această obligație a fost desființată, ci îl obligă la daunele interese stabilite conform contractului, adică la plata tuturor ratelor de leasing ce ar fi trebui să fie plătite în cazul în care contractul de leasing financiar ar fi fost executat în totalitate și cumulativ, la cerere, despăgubiri.
Tocmai pe acest considerent chiar finanțatorul, în fișa de executare, a stabilit o sumă globală ce a inclus toate ratele de leasing ce ar trebuit să fie plătite. În interpretarea oferită de intimată, la momentul depunerii cererii de executare silită ar fi trebui incluse, exclusiv ratele de leasing care au devenit scadenței conform planului de rambursare, însă chiar intimata a inclus toată suma restantă în care ce trebuie recuperată.
Raportarea intimatei ca dată a scadenței și de la care ar trebui implicit să curgă termenul de prescripție, luna ianuarie 2014- ultima luna în care ar fi trebui să fie plătită rata de leasing este neîntemeiată și nu poate fi luată în considerare, din moment ce, ca efect al rezilierii pentru viitor contractul nu își mai produce efectele, bunul fiind predat finanțatorului.
Plata cumulată și integrală a sumelor ce reprezentau rate de leasing, la momentul rezilierii contractului de leasing, se impunea justificat de faptul că prin desființarea contractului pentru viitor, se restituie bunul, încetează astfel dreptul de folosință, iar corespunzător trebuie plătite daunele-interese, însă nu eșalonat (în fiecare lună) pentru că nu mai există o folosință a bunului ce ar putea fi valorificată eșalonat.
În urma rezilierii contractului de leasing financiar se naște un nou drept pentru intimată, respectiv acela de a executa predarea bunului și recuperarea ratelor de leasing.
Susținerea intimatei în ceea ce privește suma încasată de intimată în contul contestatoarei, sumă obținută în urma valorificări autovehiculului, la data de 12.11.2010, ca fiind momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție nu este întemeiată, întrucât deși dreptul intimatei de a obține executarea silită s-a născut chiar la momentul declarării rezilierii contractului de leasing financiar, independent de acțiunile ulterioare ale intimatei și de suma obținută în urma vânzării.
Conform art. 708 alin.(1) c.proc.civ. cursul prescripței se întrerupe, e data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligației prevăzute în titlul executoriu ori a recunoașterii, în orice alt mod, a datoriei.
Or, în speță de la momentul rezilierii contractului de leasing financiar, 20.10.2009, dată la care a început să curgă termenul de prescripție a dreptului de a obține executarea silită și până la momentul depunerii cererii de executare silită, 29.07.2013, nu a intervenit nicio împrejurare care să determine întreruperea cursului prescripției.
Vânzarea autoturismului ce a făcut obiectul contractului de leasing a reprezentat o acțiune benevolă din partea finanțatorului sumă imputată creanței ce a existat, însă a fost o manifestare de voință din partea finanțatorului, nicidecum din partea utilizatorului.
Față de aceste considerente de fapt și drept, instanța apreciază că în speța de față, a intevenit prescripția dreptului de a obține executarea silită în temeiul contractului de leasing financiar nr.2690/28.01.2008.
Cum la data de 29.07.2013, data depunerii cererii de executare silită, înscrisul exhibat era lipsit de puterea executorie, prin împlinirea termenului de 3 ani ce a început să curgă la 20.10.2009, instanța va dispune anularea executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr.967/2013 al B. T. F. și M. C..
Referitor la încetarea executării silite, instanța reține că potrivit art. 702 alin.(2), în toate cazurile, executorul judecătoresc va întocmi o încheiere, motivată în fapt și în drept, cu menționarea cauzei de încetare a executării.
Astfel, în cazul rămânerii definitive a soluției privind anulrea executării silite, executorul judecătoresc va fi cel care va dispune efectiv asupra încetării executării silite.
În ceea ce privește cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, fiind partea căzută în pretenții, în temeiul art.453 C.proc.civ. va fi obligată la plata sumei de 1500 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de expert.
Cu privire la taxa judiciară de timbru, instanța va face aplicarea dispozițiilor art. art.45 alin.(1) lit.f) din OUG nr.80/2013 și la rămânerea definitivă a prezentei, se va dispune restituirea către contestatoare a sumei de 3875,,93 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru consemnate prin chitanțele nr._/1 din 23.12.2013 ( 2875,93 lei-fila 79) și nr._/1 din 23.12.2013 (1000 lei-fila 80).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația la executare formulata de contestatoarea C. E. SRL, inregistrata la Oficiul Registrului Comertului sub nr. J40/_/2004, CUI_, cu sediul în București, ., ., . în contradictoriu cu intimatul ., cu sediul ales in București, .. 79, .>Sector 1.
Constată prescripția dreptului de a obține executarea silită în temeiul contractului de leasing financiar nr.2690/28.01.2008.
Anulează executarea silita ce face obiectul dosarului de executare nr.967/2013 al B. T. F. și M. C..
Respinge cererea de încetare a executării silite ca neîntemeiată.
Admite în parte cererea de obligarea a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă intimata la plata către contestatoare a sumei de 1500 lei, cheltuieli de judecată.
În temeiul art.45 alin.(1) lit.f) din OUG nr.80/2013, la rămânerea definitivă a prezentei, dispune restituirea către contestatoare a sumei de 3875,,93 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru consemnate prin chitanțele nr._/1 din 23.12.2013 ( 2875,93 lei-fila 79) și nr._/1 din 23.12.2013 (1000 lei-fila 80).
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțata în ședință publică, astăzi, 27.04.2015.
Președinte, Grefier,
L. C. L. G. P.
LC 4 ex.02.09.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 5663/2015. Judecătoria... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 5639/2015. Judecătoria... → |
|---|
