Contestaţie la executare. Sentința nr. 28/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 28/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 28-07-2015 în dosarul nr. 10188/2015
DOSAR NR. _
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 28.07.2015
Instanța constituită din:
Președinte – I. D.
Grefier – R. C.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatorul C. M. în contradictoriu cu intimata C. SA D. BUCURESTI, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul, personal, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Contestatorul, personal, depune la dosar dovadă plată cheltuieli de fotocopiere acte din dosarul de executare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe propunere de probe.
Contestatorul, personal, solicită proba cu înscrisuri.
În temeiul art. 258 și 255 C.p.c., instanța încuviințează proba cu înscrisuri și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fond.
Contestatorul, personal, solicită admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată. Arată că în anul 2011, din greșeala sa, având două mașini, a avut în minte că a plătit rovinieta. Precizează că a plătit și amenda și rovinieta, iar în decembrie 2012 a primit iar 3 amenzi (altele). Menționează că știe că dacă a plătit o dată rovinieta, nu mai plătește apoi. Mai arată că celelalte roviniete le-a primit acasă. De asemenea, potrivit deciziei ÎCCJ, procesele verbale fără semnătură sunt nule de drept.
I N S T A N T A,
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin cerere formulată de către de către contestator, C. M., în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, s-a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea actelor de executare din dosarul_/2014 al B. C. V. și M. A. D..
În motivare, contestatorul arată că a procesul-verbal este nul absolut întrucât nu conține semnătura olografă a agentului constatator și invocă prescripția executării sancțiunii contravenționale prevăzută de articolul 14 din Ordonanța Guvernului 2/2001.
În drept, a invocat articolul 711 și următoarele din codul de procedură civilă din 2010.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată invocând că fapta contravențională s-a epuizat în anul 2011, Decizia 10/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nefiind aplicabilă prezentei cauze, obligația de comunicare fiind analizată raportat la conținutul actului normativ din 2011 care prevedea modalitatea alternativă iar nu subsidiară. De asemenea, se învederează că celelalte texte din Ordonanța Guvernului 2/2001 privind legalitatea procesului-verbal au fost respectate.
În drept, a invocat articolul 205 din Codul de procedură civilă.
Probatoriul administrat în cauză este alcătuit din înscrisuri constând în dosarul_/2014 al B. C. V. și M. A. D..
Analizând dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal ., numărul_, din data de 12.12.2011, împotriva contestatorului a fost aplicată sancțiunea obligării la plata unui tarif de despăgubire de 28 Euro, pentru nerespectarea articolului 8 alineatul (1) din Ordonanța Guvernului numărul 15/2002, dosarul de executare din prezenta cauză privind doar tariful de despăgubire, o eventuală executare a amenzii de 250 de lei aplicată prin același proces-verbal fiind în competența administrației finanțelor publice locale.
Potrivit articolului 14 alineatul (1) din Ordonanța Guvernului 2/2001 este stipulat că: ”Executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.”.
În ceea ce privește momentul în care această problemă poate fi analizată, articolul 14 alineatul (2) din același act normativ prevede că: ”Prescripția executării sancțiunilor contravenționale poate fi constatată chiar și de instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale.”, sensul cuvântului ”și” privind faptul că problema prescripției executării poate fi avută în vedere atât în plângerea contravențională cât și în contestația la executare, dat fiind izvorul obligației, adică un proces-verbal contravențional, această problemă fiind de ordine publică.
Potrivit articolului 27 din același act normativ, dacă petentul refuză să semneze actul de sancționare, acesta se comunică fie prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, fie prin afișare, atestată de un martor.
Acest text a primit o interpretare dată prin Decizia 10/10.06.2013 în Recursul în Interesul Legii potrivit căreia: ”În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că: Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.”
Procesul-verbal a fost încheiat 12.12.2011, termenul de o lună urmând a fi calculat potrivit articolului 181 alineatul (1) punctul 3 din Codul de procedură civilă din 2010, având finalul în ziua corespunzătoare lunii în care a început să curgă. În prezenta cauză comunicarea procesului-verbal trebuia să aibă loc în intervalul 12.12.2011 – 12.01.2012, exigență care nu a fost respectată întrucât comunicarea prin afișare din data de 3.01.2012 nu poate fi avută în vedere ca urmare a interpretării obligatorii date de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Astfel încât, având în vedere considerentele anterior expuse, instanța urmează ca în temeiul articolelor 14 alineatele (1) și (2) și 27 din Ordonanța Guvernului 2/2001 să admită cererea de chemare în judecată formulată de către contestator, C. M., în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA și să dispună anularea actelor de executare din dosarul_/2014 al B. C. V. și M. A. D., cererea de suspendare a executării rămânând fără obiect având în vedere soluționarea fondului cauzei.
De asemenea, în temeiul articolului 453 din Codul de procedură civilă din 2010 intimata va fi obligată la plata către contestator a sumei de 42 lei, reprezentând contravaloarea fotocopierii dosarului de executare achitată de către acesta din urmă.
Totodată, în temeiul articolului 45 alineatul (1) litera f) din OUG 80/2013 se va dispune restituirea taxei de timbru în cuantum de 45 lei, la data rămânerii definitive a hotărârii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare formulată de contestatorul C. M., cu domiciliul în sector 3, București, SPLAIUL UNIRII, nr. 37, ., ap. 105, CNP_, în contradictoriu cu intimata C. SA D. BUCURESTI, cu sediul în sector 6, București, .. 401A, CUI_, număr în registrul comerțului J40/552/15.01.2004, cont bancar RO84RNCB_0001 – BCR Sector 1.
Anulează actele de executare din dosarul_/2014 al B. C. V. și M. A. D..
Dispune restituirea către contestator a taxei de timbru în cuantum de 45 lei, la data rămânerii definitive a hotărârii.
Obligă intimata la plata către contestator a cheltuielilor de judecată în cuantum de 42 lei.
Cu drept de a formula cerere de apel la această instanță, în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28.07.2015.
Președinte, Grefier,
I. D. C. R.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 14/2015.... | Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 8647/2015.... → |
|---|
