Plângere contravenţională. Sentința nr. 12/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 12/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 12275/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 3 BUCUREȘTI
Secția Civilă
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 12.275
Ședința publică din 24.09.2015
Instanța constituită din:
Președinte: D. A.
Grefier: C. N.
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de petenta . SRL, în contradictoriu cu intimata C. C., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța recalifică „excepția nulității absolute a procesului verbal” ca fiind o apărare de fond. În condițiile art. 255 coroborat cu art. 258 Noul C.pr.civ., instanța încuviințează ambelor părți proba cu înscrisuri și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Prin plângerea înregistrată pe rolul instanței la data de 18.02.2015 cu numărul de mai sus, petenta . SRL a invocat, în contradictoriu cu intimata C. C., pe cale de excepție nulitatea absolută a procesului-verbal . nr._ din 28.01.2015, iar in cazul respingerii acesteia, pe fondul cauzei a solicitat anularea procesului verbal de contravenție si in același timp anularea sancțiunii aplicate respectiv, amenda în valoare de 250 lei.
În susținerea excepției, a arătat că procesul verbal nu este semnat olograf.
Pe fond, a arătat că la momentul constatării contravenției nu conducea autoturismul un reprezentant al societății petentei, ci unul dintre reprezentanții societății ., prin urmare acesta trebuia sa achite rovinieta si acesta trebuia sancționat contravențional. Potrivit art. 8 din OG 15/2002 constituie contravenție fapta de a circula fara a deține rovinieta valabila. Din conținutul acestui text legal, rezulta ca elementul material al contravenției consta in acțiunea de a circula si nu aceea de a pune in circulație. Prin urmare subiect activ al acestei fapte nu poate fi decât persoana care circula cu un autoturism fără a avea rovinieta valabila.
A solicitam onoratei instanțe sa constate faptul ca societatea petentei a vândut bunul în data de 22.05.2013 către ., conform facturii nr. . nr. 633, pe care a atașat-o în copie.
Potrivit art. 7 din OG 15/2002, are calitatea de contravenient cel care circula efectiv fara rovinieta: „Responsabilitatea achitării tarifului de utilizare si deținerea rovinietei valabile revin in exclusivitate, in cazul utilizatorilor romani, deținătorilor menționați in certificatul de inmatriculare(...)". Astfel, nu înseamnă ca petentul poate fi sancționat in baza art. 8 din O.G.nr.2/2002, intrucat acest ultim text legal prevede suficient de clar cine este subiect activ al contravenției, respectiv cel care circula cu autoturismul, nu cel care-l pune în circulație
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezulta ca obligația de a efectua formalitățile de transcriere a transmiterii dreptului incumba noului proprietar, iar nu celui ce a transmis dreptul de proprietate.
În drept, s-a invocat OG 2/2001, OG 15/2002 si Legea 445/2001.
La data de 29.05.2015, intimata C. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca fiind nefondată și neîntemeiată și, în subsidiar, menținerea Procesului Verbal de Constatare a Contravenției . nr._ ca fiind temeinic și legal.
În motivarea întâmpinării intimata a arătat că la data de 15.10.2014, pe DN 1 Km48+800m, pe raza localității Romanești, jud. PH, vehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând . SRL, a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinieta valabilă, sens în care, la data de 28.01.2015, a fost întocmit Procesul Verbal de Constatare a Contravenției . nr._ de către Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin subunitatea acesteia Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - C..
Potrivit dispozițiilor art. 1, alin. 2 din Ordonanța nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, începând cu data de 01 iulie 2002 a fost introdus tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aplicat tuturor utilizatorilor români pentru toate autovehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) și de numărul de axe, după caz.
Instanța a învederat instanței că Procesul Verbal de Constatare a Contravenției . nr._ îndeplinește toate condițiile prevăzute de O.G. nr. 15/2002, coroborat cu O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Procesul verbal a fost întocmit, cu respectarea prevederilor art. 9, alin. 2 si 3 din O.G. nr. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei - S.I.E.G.M.C.R., contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor.
Apărarea petentei potrivit căruia lipsește semnătura agentului constatator si astfel procesul verbal este nul, semnătura electronica nefiind menționata in OG nr.2/2001 este neintemeiata si nu poate fi luata in considerare ca motiv de nulitate a procesului verbal din următoarele considerente. Astfel, art. 17 din OG nr.2/2001 sancționează lipsa semnăturii agentului constatator. Dar, dupa cum se poate observa, legiuitorul a vorbit doar despre "semnătura", astfel incat chiar daca nu se menționează expres despre semnătura electronica se poate constatata ca nu se menționează nici faptul ca semnătura ar fi olografa. Totodată, semnătura electronica este o modalitate reglementata de lege, astfel incat nu se poate considera ca nelegala o asemenea semnătura pe procesul verbal contravențional. Coroborând acest aspect cu certificatul calificat al agentului constatator rezulta ca procesul verbal este legal semnat nefiind nul.
Potrivit art. 4 din Legea 455/2001 privind semnătura electronica, inscris in forma electronica reprezintă o colecție de date in forma electronica intre care exista relații logice si funcționale si care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibila, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar, iar potrivit art. 5 din aceeași lege inscrisul in forma electronica, căruia s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătura electronica exinsa, este asimilat, in ceea ce privește condițiile si efectele sale, cu inscrisul sub semnătura privata.
Prin urmare, dispozițiile legale se aplica inscrisurilor generate in forma electronica, iar inscrisul semnat electronic este asimilat cu privire la condiții, altele decât semnătura, si efecte inscrisului sub semnătura privata. Semnătura este o condiție a inscrisului, dar nu se poate susține ca semnătura este validata de insasi ^ semnătura in aceasta situație. Astfel, semnătura electronica este un element independent de inscris, fie ca este sub semnătura privata sau autentica, fie ca este o simpla declarație pe propria răspundere. Semnătura electronica reprezintă așadar forma digitala a semnăturii olografe, având aceleași funcționalitate si aplicabilitate ca si semnătura olografa, servind la identificarea semnatarului si atestarea, precum in prezenta cauza, de către agentul constatator investit cu autoritatea statala, ca cele constatate in procesul verbal corespund intru-totul stării de fapt si de drept celor reținute, investind astfel actul de constatare al contravenției cu prezumția de legalitate si temeinicie. Nici o dispoziție legala nu interzice ca semnătura electronica sa poată fi aplicata pe inscrisuri autentice. Se realizează o confuzie intre generarea unui inscris in forma electronica si materializarea pe suport de hârtie a acestor date si informații astfel generate. De asemenea, contravenientului nu i se comunica originalul inscrisului, care este generat electronic, ci o copie, conform art. 25 alin. 1 din O.G. 2/2001 procesul verbal se va inmana sau, dupa caz, se va comunica, in copie contravenientului.
Decizia 6/2015 nu este un act normativ, in intelesul dat acestei noțiuni de Legea 24/2000- republicata, cu modificările si completările ulterioare, care, in art. 11, face o enumerare limitativa a emitenților unor asemenea acte, printre care nu se regăsește ICCJ prin hotaririle date in interpretarea si aplicarea unitara a legii.
Pe de alta parte, hotarârile ICCJ date in RIL nu pot fi considerate acte normative cu putere de lege, in intelesul dispozițiilor OG 2/2001 sau a Legii 455 si, din perspectiva faptului ca nu reglementează relații de apărare sociala, nu instituie reguli de conduita si norme de incriminare sau care se refera la răspunderea contravenționala, la temeiurile si limitele acesteia, ci reflecta doar o interpretare a unor asemenea prevederi cuprinse in acte normative elaborate si adoptate conform procedurii de tehnica legislativa aplicabila in materie. A accepta ideea ca soluțiile interpretative pronunțate in Instanța Suprema prin deciziile date in RIL se includ in sfera legii contravenționale ar echivala cu o incalcare a principiului separării puterilor in Stat prin preluarea de către Autoritatea Judecătoreasca a competentelor puterii legislative cu consecința verificării constituționalității respectivelor Hotariri de către Instanța de C. Constituțional. Recursul în interesul legii este o Cale extraordinară de atac prin care se investește înalta Curte de Casație și Jusiție în vederea pronunțării asupra unor probleme de drept ce au fost soluționate diferit de către instanțele judecătorești. Deciziile ICCJ trebuie sa se rezume strict la interpretarea legii, Instanța suprema neputind completa, modifica sau abroga norme cuprinse in lege. In caz contrar se incalca principiul separației si echilibrului puterilor in Stat, consacrat explicit de dispozițiile art. 1 alin ( 4 ) din Constituție, deoarece Instanța ar depasi limitele puterii judecătorești si s-ar manifesta ca o autoritate legiuitoare.
Invocarea prevederilor legale care privesc obligațiile noului proprietar nu inlatura răspunderea contravenționala a acestuia, din moment ce inmatricularea pe numele cumpărătorului nu se poate realiza fara ca mai intai sa se procedeze la radierea autovehicolului, de pe numele vinzatorului.
In contextul situației de fata, nu i se poate retine vina intimatei, Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatica-C., pentru indeplinirea sarcinilor de constatare si sancționare a contravențiilor, intocmirea Procesului Verbal de Constatare a Contravențiilor fiind intocmit pe numele petentului din vina exclusiva a acestuia, obligația de radiere fiind o obligație adiacenta celei de reinmatriculare, amintita de acesta a cade in sarcina noului proprietar.
A menționat ca, in cauza de fata, subiectul activ este persoana inscrisa in certificatul de inmatriculare, mai exact . SRL. Prin transcrierea dreptului de proprietate, precedată de radiere, se asigura publicitatea actelor doveditoare ale transferului de proprietate, lipsa acestora determinind sancțiunea inopozabilitatii, prevăzuta la art. 22 alin. 1 - Cod Civil. ( " daca formalitatea de publicitate nu a fost realizata, iar aceasta nu era prevăzuta de lege cu caracter constitutiv, drepturile, actele, faptele sau alte raporturi juridice supuse publicității, sint inopozabile terților, afara de cazul in care se dovedește ca aceștia le-au cunoscut pe alta cale ").
În plângerea contravenționala petentul, prin avocat, face o confuzie regretabila intre prevederile Ordinului 1501/2006 actualizat - privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a autovehiculelor si OUG 195/2002 - privind circulația pe drumurile publice, prevederi legale care nu se anulează intre ele, ci intregesc cadrul legal obligatoriu aplicabil tuturor utilizatorilor romani.
Separat de acest aspect C. - S.A. nu este abilitata sa solicite informații suplimentare privind calitatea proprietarilor si /sau utilizatorilor romani, atita timp cit exista o baza de date centralizata, a MAI -DRPCIV si legislație care face posibila actualizarea datelor.
A arătat că fapta întrunește cumulativ cele 4 trasaturi ale unei contravenții, fiind tipica (se încadrează in modelul abstract descris in norma de incriminare a contravenției), antijuridica (aduce atingere valorii sociale ocrotite prin norma legala), prevăzuta de lege (art. 8 din OG 15/2002) și săvârșită cu vinovăție.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată în baza dispozițiilor O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, Legea nr.455 / 2001 privind semnătura electronică, Ordinul M.T.I nr. 769 / 2010 cu modificările și completările ulterioare - Norme metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
La termenul de azi, instanța a recalificat excepția nulității procesului verbal invocată de petent ca fiind o apărarea pe fond.
Analizând plângerea, prin prisma probelor administrate, instanța reține următoarele:
In fapt, prin procesul verbal R15 nr._ din 28.01.2015, petentul a fost sancționat cu amenda pentru savarsirea contravenției prev. de art. 8 alin. 1 din OG 15/2002 intrucat la data de 15.10.2014, vehiculul cu nr. de înmatriculare_ aparținând petentului a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale, fără a deține rovinieta valabilă (f.6).
Verificând în conformitate cu dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că potrivit Deciziei nr.6 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Recurs în Interesul Legii, „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.180/2002, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art.4 pct.1-4 și art.7 din Legea nr.455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art. 8 alin.1 din Ordonanța Guvernului nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art.9 alin.1 lit.a, alin.2 și 3 din acest act normativ transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.”
Având în vedere că potrivit art. 1247 NCC instanța este obligată să invoce din oficiu nulitatea absolută a unui act și că potrivit art. 517 NCPC, contrar susținerilor intimatei, deciziile pronunțate de ICCJ în soluționarea RIL-urilor sunt obligatorii, constatând că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor care face obiectul prezentei cauze nu poartă semnătura olografă a agentului constatator (f. 6) și, implicit, nul absolut, instanța va admite plângerea și va anula procesul verbal de contravenție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de petenta . SRL (J_, CUI_) cu sediul social în București, ., . și cu sediul ales la Cabinet de Avocat T. Antonel, în București, . B. nr. 3, sector 5, în contradictoriu cu intimata C. C. (J_, CUI_) cu sediul în București, .. 401A, sector 6.
Anulează procesul verbal de contravenție R15 nr._/28.01.2015
Cu apel, in 30 zile de la comunicare care se depune la Judecătoria sector 3 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
D. A. C. N.
DA/CN/4ex/12.10.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 24/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 21/2015.... → |
|---|
