Plângere contravenţională. Sentința nr. 18/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 18/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 18-11-2015 în dosarul nr. 16300/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
Secția Civilă
Sentința civilă nr._
Ședința publică din data de 18.11.2015
Instanța constituită din:
Președinte: S. S.
Grefier: M. P.
Pe rol soluționarea plângerii contravenționale formulată de petentul J. D., în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B.- B. RUTIERĂ, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În baza art. 255, 258 coroborat cu art. 237 pct. 7 C.proc.civ., instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei, apreciind-o admisibilă și concludentă, putând duce la soluționarea procesului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau alte incidente de soluționat în baza art. 394 C.proc.civ., instanța constată dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, la data de 03.03.2015, sub nr._, contestatorul J. D. a formulat, în contradictoriu cu intimata D. – B. Rutieră, plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 25.02.2015.
În motivare, petentul a arătat că își desfășura activitatea de taximetrie în zona Universității și a oprit autoturismul pentru a se urca un client care îi făcuse semn.
Plângerea nu a fost întemeiată în drept.
În dovedire s-a depus duplicatul procesului-verbal contestat și copie CI.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 20 lei.
În termen legal, intimata a depus, prin serviciul Registratură, întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 București, întrucât contravenția a fost săvârșită pe raza Judecătoriei Sectorului 5 București, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
În motivare, s-a arătat că procesul-verbal de contravenție respectă condițiile de fond și de formă impuse de OG nr. 2/2001, sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite, iar procesul-verbal face dovada situației de fapt și de drept până la proba contrară. S-a mai arătat că fapta a fost constatată în mod direct de agentul constatator, conform art. 109 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, nefiind înregistrată pe suport magnetic.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 16,17 din OG nr. 2/2001, art. 142 lit. a din RAOUG nr. 195/2002.
În dovedire, s-a depus cazierul auto al petentului.
În baza art.223 C.proc.civ. intimata a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
La data de 21.05.2015, petentul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției necompetenței teritoriale invocată de intimată, iar, pe fondul cauzei, a solicitat înlăturarea apărărilor formulate de intimată, invocând nedescrierea faptei contravenționale și a împrejurărilor în care a fost săvârșită și faptul că, în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, beneficiază de prezumția de nevinovăție iar sarcina probei revine organului constatator.
La termenul de judecată din data de 18.06.2015, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 București.
Prin sentința civilă nr. 8188/18.06.2015, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sector 4 București, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 București.
În urma declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 3 București la data de 05.08.2015.
Sub aspectul probatoriului, în cauză a fost administrată proba cu înscrisurile de la dosar.
Analizând întreg materialului probator administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, potrivit procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 25.02.2015 (fila 4 dosar JS4), încheiat în prezența petentului, instanța reține că acesta a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 195 lei, pe motiv că, în data de 25.02.2015, a oprit voluntar și neregulamentar autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe .. B., la intersecția cu . de acțiune a indicatorului „Oprire interzisă, la mai puțin de 25 m de acesta. Instanța constată că s-a reținut încălcarea dispozițiilor art. 108 alin. 1 lit. a) pct. 8, raportat la art. 99 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, dispoziții puse în aplicare prin art. 142 lit. a) din RAOUG nr. 195/2002.
Petentul a semnat procesul-verbal, fără a consemna mențiuni.
În urma verificării, potrivit de art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului verbal de constatare a contravenției.
În drept, instanța, urmează a verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare a contravenției, prin raportare la probele administrate în cauză.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța constată că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute exprese. Se reține, de asemenea, că nu au fost invocate de către petent aspecte privind legalitatea procesului verbal contestat.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, având în vedere criteriile stabilite de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Escoubet c. Belgiei, se admite că sancționarea petentului cu amendă contravențională în cuantum de 195 lei pentru săvârșirea unei contravenții constituie o acuzație în materie penală.
Totuși, instanța reține că, în cazul în care sancțiunea aplicată, deși exclusiv punitivă, nu atinge o anumită gravitate și mai ales nu poate fi înlocuită cu o pedeapsă privativă de libertate sau cu o amendă penală, garanțiile impuse de art. 6 CEDO nu sunt la fel de extinse în materie contravențională ca în materie penală. În acest sens, instanța constată că procesul verbal întocmit se bucură de prezumția de legalitate, veridicitate și autenticitate, acest fapt fiind în concordanță cu jurisprudența CEDO. Aceste trei prezumții relative de care se bucură procesul verbal de contravenție nu sunt de natură să înfrângă total prezumția de nevinovăție a petentului, ci presupun doar o inversare a sarcinii probei în favoarea intimatei. Or, această inversare a sarcinii probei este compatibilă cu art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, astfel cum a reținut Curtea în cauza N. G. c. României.
În concluzie, instanța reține că dreptul la un proces echitabil al petentului este respectat, în ciuda faptului că acesta are sarcina de a răsturna prezumțiile relative de care se bucură procesul-verbal de contravenție pentru a-și proba nevinovăția. Pentru respectarea drepturilor petentului, sarcina instanței rămâne aceea de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. De asemenea, dreptul la apărare al petentului este respectat în măsura în care acesta are acces la un „tribunal” în sensul art. 6 CEDO în fața căruia poate administra probe prin care să-și probeze nevinovăția.
În mod concret, instanța observă că petentului i s-a dat ocazia de a-și prezenta punctul de vedere prin introducerea plângerii contravenționale și de a solicita încuviințarea și administrarea probelor pe care le consideră concludente.
Analizând întregul probatoriul administrat, instanța observă că petentul nu a reușit să probeze susținerile sale, răsturnând astfel prezumțiile relative de legalitate și temeinicie anterior indicate.
În acest sens, instanța reține faptul că petentul se afla singur în mașină la momentul săvârșirii contravenției, astfel cum s-a reținut în însuși procesul verbal atacat. Din acest motiv, petentul nu a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu martori, iar înscrisurile depuse la dosar – procesul verbal atacat și istoricul contravențional al petentului – nu sunt de natură a invalida prezumțiile de care se bucură procesul verbal atacat.
Mai mult decât atât, analizând conținutul plângerii contravenționale, instanța constată că petentul nu a contestat fapta reținută în sarcina sa, ci s-a rezumat la a preciza că oprirea voluntară neregulamentară s-a realizat strict cu scopul de a se îmbarca un client. Or, față de aceste considerente, instanța apreciază că scopul opririi autoturismului, astfel cum a fost indicat de petent, este nerelevant pentru stabilirea săvârșirii contravenției, în lipsa oricăror alte distincții prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. a) pct. din OUG nr. 195/2002, pus în aplicare prin art. 142 lit. a) din RAOUG nr. 195/2002.
Pe cale de consecință, reținând că petentul nu a reușit să facă dovada necomiterii faptei contravenționale pentru care a fost sancționat, instanța reține temeinicia procesului verbal de contravenție.
Referitor la cerința proporționalității sancțiunii, prevăzută de art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, cât privește natura sancțiunii aplicate, instanța reține că petentul a fost sancționată cu amendă. Potrivit art. 99 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, „Amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 2 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. a). ”. În speța de față, instanța are în vedere calitatea de profesionist a petentului, precum și întrebuințarea autovehiculului la transportul de persoane, elemente care conturează un grad sporit de periculozitate al faptei acestuia. Totodată, se are în vedere istoricul contravențional deosebit de bogat al petentului (fila 12 dosar JS4), care arată o vădită perseverență în ceea ce privește încălcarea normelor contravenționale. În concret, dincolo de multiplele încălcări ale OUG nr. 195/2002 reținute în istoricul de sancțiuni, se reține că petentul a fost sancționat de alte două ori în decursul acestui an pentru aceeași faptă de oprire neregulamentară. Or, în aceste condiții, instanța concluzionează că intimata a procedat legal la stabilirea sancțiunii amenzii în sarcina petentului, sancțiunea avertismentului neavând un efect suficient de descurajant în cauza de față, prin raportare și la rolul preventiv al sancțiunii contravenționale în general.
Cât privește cuantumul amenzii aplicate, instanța reține că acesta a fost stabilit în mod legal, cu luarea în considerare a dispozițiilor art. 99 alin. 2 raportat la art. 98 alin. 4, potrivit căruia fapta de oprire neregulamentară atrage sancționarea cu 2-3 puncte-amendă. În concret, instanța constată că petentului i-au fost aplicate 2 puncte-amendă, sancțiune ce coincide cu minimul special prevăzut de lege, astfel că se verifică și cerința proporționalității sancțiunii din punct de vedere al cuantumului.
Având în vedere toate aceste considerente, constatând legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție în cauză și apreciind drept proporțională sancțiunea aplicată, instanța urmează a respinge plângerea contravențională formulată de petent, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE :
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul J. D. (CNP:_), domiciliat în com. Herăști, . și cu reședința în ., ., județ Ilfov în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B.- B. RUTIERĂ, cu sediul în București, sector 3, .. 9-15, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.11.2015.
Președinte, Grefier,
S. S. M. P.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 18/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 14/2015.... → |
|---|
