Plângere contravenţională. Sentința nr. 22/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 22/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 12107/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECATORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 22.09.2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. M. D.
Grefier: E. A.
Pe rol se află soluționarea cererii având obiect plângere contravențională, formulate de petentul C. C. S. în contradictoriu cu intimata D. B. RUTIERA.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 08.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a acorda posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosarul cauzei, a amânat pronunțarea la data de 22.09.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANTA
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 03.11.2014, sub numărul_, petentul C. C. S. a solicitat în contradictoriu cu intimata D.-B. Rutieră anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/29.10.2014.
În motivare, petentul a arătat că, la data de 29.10.2014, în jurul orelor 20.15, s-a deplasat cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ din .. 11 la Farmacia HelpNet din Calea Calarasilor colț cu . achiziționării de urgență a unor medicamente necesare tratamentului pentru copilul său în vârstă de 1 an și 3 luni. După achiziționarea medicamentelor, în timp ce se deplasa dinspre Calea Calarasilor către . brusc la trecerea de pietoni de pe . acorda prioritate de trecere unui pieton angajat intempestiv pe trecere, acesta din urmă spunându-i petentului că s-a speriat din cauza opririi bruște și că va suna la poliție ca să îl reclame.
Petentul a menționat că, după ce a ajuns acasă și s-a sfătuit cu familia, a decis să se întoarcă la locul incidentului cu pietonul pentru a vedea dacă acesta a formulat vreo reclamație și, negăsind pe nimeni în acel loc, a sunat la 112 pentru a raporta incidentul, fiind redirecționat către B. Rutieră care i-a comunicat că ar fi necesară prezentarea la secție în vederea luării unei declarații. La poliție, petentul a fost testat cu aparatul alcooltest care a indicat o valoare de 0,2 mg/l alcool expirat, petentul afirmând că a consumat în cursul zilei o bere de 0,33 l și ardei murați în oțet în cursul mesei de seară. De asemenea, petentul a arătat că a declarat organelor de poliție că a consumat alcool la ora 13.30-14 și a condus la orele 20.15-20.30, considerând că perioada a fost suficientă pentru eliminarea alcoolului din organism. Petentul a susținut nelegalitatea și netemeinicia procesului-verbal . nr._/29.10.2014 pentru următoarele motive: între incidentul cu pietonul și prezentarea la poliție a trecut aproximativ o oră și jumătate astfel că agentul nu putea să constate că petentul a condus sub influența băuturilor alcoolice; aparatul alcooltest Drager, cu care a fost testat petentul, nu era apt să producă un rezultat științific, ce poate fi folosit ca probă în justiție; lipsa intenției petentului în săvârșirea presupusei contavenții; nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, în sensul că agentul de poliție a făcut mențiuni în procesul-verbal după ce a fost semnat de petent și, totodată, nu i s-a adus acestuia la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni.
În drept, au fost invocate prevederile art. 118 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, art. 31 din OG 2/2001.
În probațiune, a fost solicitată proba cu înscrisuri, martori în circumstanțiere, prezumții legale și logice.
Cererea a fost legal timbrată potrivit art. 19 din OUG nr. 80/2013, fila 12.
La data de 27.01.2015, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și amendarea petentului pentru introducerea cu rea-credință a plângerii, în temeiul art. 187 alin. 1 pct. 1 lit. a C..
În motivare, aceasta a menționat că petentului i-a fost încheiat procesul-verbal de contravenție . nr._/29.10.2014 pentru consumul de băuturi alcoolice în timp ce conducea auto_ pe . Călărașilor către Foișorul de Foc, fiind testat cu aparatul alcooltest marca Drager care a indicat o valoare de 0.20% mg/l alcool pur în aerul expirat. De asemenea, s-a mai precizat că la momentul încheierii procesului-verbal, petentul și-a recunoscut fapta, prin mențiunea consemnată în rubrica special desemnată. Astfel, procesul-verbal de contravenție face dovada deplină a situației de fapt, petentul trebuind să facă dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, a învederat faptul că aceasta a fost aplicată în limitele prevăzute de actul normativ sancționator, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
În drept, au fost invocate prevederile art. 16 și 17 din OG 2/2001, art.102 alin.3 OUG nr. 195/2002 rep.
În probațiune, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și orice altă probă a cărei necesitate ar reieși din dezbateri.
În temeiul art. 223 C., a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 09.03.2015, petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a arătat că aparatul alcooltest Drager nu era apt să producă un rezultat științific, neputând fi folosit ca probă în justiție. De asemenea, petentul a menționat că procesul-verbal este încheiat cu încălcarea dispozițiilor art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001, întrucât petentul nu a recunoscut fapta, deși apare această mențiune în procesul-verbal, ci petentul a precizat organelor de poliție că a consumat o bere de 0,33 ml la ora 13.30-14 și a condus la orele 20.15-20.30, nerecunoscând însă faptul că a condus sub influența băuturilor alcoolice. Cu privire la solicitarea intimatei de aplicare a unei amenzi pentru introducerea cu rea-credință a contestației, petentul a solicitat respingerea acesteia motivând că buna-credință se prezumă și plângerea formulată are un caracter fondat.
Prin sentința civilă nr. 5409/15.05.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 București și s-a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 17.06.2015.
La termenul din data de 08.09.2015, instanța, în temeiul art. 258 raportat la art. 255 NCPC, a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
La data de 18.09.2015, petentul a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ întocmit de către D.-B. Rutieră, petentul C. C. S. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 810 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 zile pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art.102 alin.3 lit. a OUG 195/2002.
În cuprinsul procesului-verbal s-a reținut că, la data de 29.10.2014, petentul a condus autovehiculul_ pe . Călărașilor către Foișorul de Foc, în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice, fiind testat cu aparatul alcooltest marca Drager care a indicat o valoare de 0,20% mg/l alcool pur în aerul expirat, acesta aflându-se singur în mașină.
Procesul-verbal a fost semnat de către petent, acesta precizând la rubrica ,,alte mențiuni” că nu dorește recoltarea de probe biologice și că recunoaște fapta.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu. Astfel, procesul-verbal cuprinde numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia precum și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, în sensul că agentul de poliție a făcut mențiuni (nu dorește recoltarea de probe biologice și că recunoaște fapta) în procesul- verbal după ce a fost semnat de petent și, totodată, că nu i s-a adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, instanța reține că, deși potrivit art. 249 NCPC petentului îi revenea sarcina probei, aceste motivele au rămas la stadiul de simple alegații, nefiind susținute prin niciun mijloc de probă. Mai mult, instanța reține faptul că art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 prevede că în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, obiecțiunile fiind consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica “alte mențiuni”. Sancțiunea nerespectării acestei obligatii de către agentul constatator este nulitatea relativă a procesului-verbal, condiționată de existența unei vătămări a petentului, astfel cum a stabilit Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul Recursului în interesul legii nr. 22/19.03.2007. In speță, petentul nu a făcut dovada unei astfel de vătămări cu atât mai mult cu cât prin intermediul plângerii contraventionale acesta a avut posibilitatea de a contesta cele consemnate in actul de constatare a contraventiei, astfel încât această garantie a dreptului la apărare nu a fost lipsită de conținut.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța reține că potrivit art. 102 alin. 3 lit. a OUG 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile conducerea sub influența băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracțiune. În conformitate cu art. 185 alin. 1 Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 constatarea contravenției de conducere a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care se află sub influența alcoolului se face prin testarea aerului expirat de aceasta cu un mijloc tehnic certificat sau cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.
În speță, petentul a fost sancționat pentru că a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_, având o concentrație de 0,20% mg/l alcool pur în aerul expirat.
Instanța reține aplicabilitatea în materie contravențională a art. 6 parag. 2 CEDO referitor la prezumția de nevinovăție care trebuie recunoscută oricărei persoane împotriva căreia s-a formulat o acuzație penală. Pentru a aprecia astfel, instanța are în vedere jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului potrivit căreia noțiunea de ,, materie penală,, are un caracter autonom care nu se confundă cu sensul atribuit materiei penale din dreptul intern. În acest sens, Curtea de la Strasbourg a stabilit în cauza Ozturk contra Germaniei trei criterii pentru calificarea unei materii ca fiind penală, criterii ce nu trebuie întrunite în mod cumulativ respectiv: calificarea faptei din dreptul intern, natura faptei incriminate (gradul de aplicabilitate al normei ) și natura și gravitatea sancțiunii aplicabile.
Cu privire la contravențiile la regimul circulației rutiere, Curtea de la Strasbourg a statuat că deși acestea nu sunt reglementate în domeniul dreptului intern ca fiind de natură penală, ele intră în sfera ,, acuzației în materie penală,, deoarece pe de o parte, norma legală încălcată se adresează tuturor cetățenilor și nu unui grup anume care să posede un statut special, toți cetățenii trebuind să respecte normele de drept din materia circulației ( Cauza Ozturk c Germaniei) iar pe de altă parte, sancțiunile aplicabile au caracter de prevenire și pedepsire ( Cauza Lauko c Slovaciei).
Prin urmare, se impune respectarea tuturor exigențelor art. 6 din Convenție, iar administrarea probelor trebuie privită în lumina paragrafelor 2 și 3 ale articolului menționat care consacră principiul prezumției de nevinovăție și implică, printre altele faptul că dubiul profită celui acuzat.
Instanța constată că intimata a depus în probațiune rezultatul aparatului etilotest Drager care a indicat o valoare de 0,20 mg alcool în aerul expirat ( f.33). Prin acest mijloc de probă administrat în susținerea procesului-verbal contestat intimata a răsturnat prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul astfel încât, în baza art. 249 NCPC, acesta din urmă are obligația de a face dovada unei alte situații de fapt în cazul în care contestă cele cuprinse în actul de constatare a contravenției.
Prin plângerea contravențională și prin răspunsul la întâmpinare, petentul a arătat că, la data de 29.10.2014, a consumat o bere de 0,33 ml la ora 13.30-14 și a condus la orele 20.15-20.30, considerând că perioada a fost suficientă pentru eliminarea alcoolului din organism, aspecte pe care le-a declarat și organelor de poliție.
În ceea ce privește lipsa intenției petentului în săvârșirea contravenției pe motivul că petentul a considerat că durata dintre momentul consumării de băuturi alcoolice și momentul conducerii pe drumurile publice ar fi determinat eliminarea alcoolului din organism, instanța reține că aceasta nu este in măsură să inlăture răspunderea sa contravențională, petentul, în calitate de conducător auto, cunoscând prevederile OUG 195/2002 referitoare la conducerea sub influența băuturilor alcoolice.
În ceea ce privește susținerea petentului în sensul că între incidentul cu pietonul și prezentarea petentului la poliție a trecut aproximativ o oră și jumătate astfel că agentul nu putea să constate că petentul a condus sub influența băuturilor alcoolice, instanța reține că aceasta este o simplă afirmație neprobată, nefiind de natură să atragă nulitatea procesului-verbal. Mai mult, chiar și în situația în care apărarea petentului referitoare la intervalul de timp scurs între momentul incidentului si cel al testării cu aparatul etilotest ar fi reală, este evident că in condițiile in care a consumat băuturi alcoolice la ora 13.30-14 iar la ora 21.57 aparatul a indicat o valoare de 0,20 mg alcool în aerul expirat, anterior acestui moment valoarea ar fi fost mai mare.
Totodată, instanța reține că petentul avea posibilitatea de a solicita recoltarea de probe biologice în conformitate cu prevederile art. 88 alin. 5 OUG 195/2002, în situația în care aprecia că valoarea indicată de aparat nu era una reală, insă potrivit mențiunilor din procesul-verbal acesta a declarat că nu dorește recoltarea de probe biologice și a semnat procesul-verbal, asumându-și astfel cele consemnate la rubrica ,, obiectiuni,,.
Susținerile petentului în sensul că agentul de poliție a refuzat să îl ducă pentru recoltarea probelor biologice sunt nefondate, nefiind susținute de nici un mijloc de probă. După săvârșirea faptei orice persoană poate să invoce în favoarea sa diferite împrejurări de fapt, dar dacă aceste împrejurări sau aspecte nu se coroborează cu alte mijloace de probă trebuie să primeze constatările efectuate de către agentul constatator deoarece acesta este învestit prin lege cu această posibilitate, iar cele constatate de către agent nu reprezintă simple afirmații neprobate ci constituie însăși expresia îndeplinirii atribuțiilor sale de serviciu.
Cu privire la faptul că aparatul alcooltest Drager, cu care a fost testat petentul, nu era apt să producă un rezultat științific, ce poate fi folosit ca probă în justiție, instanța reține că potrivit art. 88 alin. 4 OUG 195/2002, stabilirea concentrației de alcool în aerul expirat se face de către poliția rutieră, cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic. Ori, în speță, testarea s-a făcut în mod legal cu ajutorul aparatului Drager alcoltest 8510 RO iar rezultatul se află depus la fila 33, acesta indicând o valoare de 0,20 mg/l.
Referitor la înscrisul depus de către petent, respectiv act medical (fila 9) cu privire la tratamentul prescris numitului C. D., fiul petentului, care potrivit susținerilor acestuia ar fi impus deplasarea cu autovehiculul în data de 29.10.2014, instanța reține că în condițiile în care nu s-a făcut dovada întrunirii cerințelor necesare pentru a opera una dintre cauzele de înlăturare a caracterului contravențional al faptei, împrejurarea că a fost nevoit să conducă pentru a rezolva unele probleme familiale care nu suportau amânare nu este in măsură să atragă nelegalitatea sau netemeinicia procesului-verbal contestat, petentul având și alte variante pentru a rezolta problema ivită cum ar fi apelarea la un serviciu de taxi.
Față de cele expuse, instanța constată că sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale reținută în sarcina petentului respectiv cea prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. a OUG 195/2002 iar conduita acestuia se situează în sfera ilicitului contravențional.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.
Astfel, instanța apreciază că a fost respectată regula proporționalității între faptele comise și sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi.
Instanța constată că, față de conținutul juridic al faptei și împrejurările în care a fost săvârșită (conducerea sub influența alcoolului pe o stradă circulată), sancțiunea contravențională a amenzii a fost corect individualizată.
Referitor la sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, instanța reține că aceasta a fost aplicată în conformitate cu dispozițiile art. 102 alin. 3 lit. a OUG 195/2002 și luând în considerare și prevederile art. 96 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 potrivit cărora sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului, instanța constată că a fost respectat și criteriul proporționalității întrucât una dintre cauzele celor mai multe accidente de circulație este consumul de alcool de către conducătorii auto iar o astfel de măsură are menirea de a le atrage acestora atenția asupra necesității respectării regulilor de circulație.
În ceea ce privește solicitarea intimatei, în temeiul art. 187 alin. 1 pct. 1 lit. a NCPC, de amendare a petentului pentru introducerea cu rea-credință a plângerii, instanța apreciază că în cauză nu se impune amendarea, întrucât intimata nu a probat existența relei-credințe a petentului, buna-credință este un principiu fundamental al procesului civil în conformitate cu art. 12 NCPC iar dreptul petentului de a formula plângere contravențională este prevăzut de art. 31 alin. 1 OG 2/2001.
Față de toate aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal atacat este legal și temeinic iar sancțiunea aplicată respectă prevederile art 21 alin 3 din OG 2/2001, motiv pentru care în temeiul art 34 alin 1 din OG 2/2001 urmează a respinge plângerea ca neîntemeiată.
Față de prevederile art. 453 alin.1 NCPC și având în vedere principiul disponibilității care guvernează procesul civil, instanța urmează a lua act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul C. C. S., CNP_, domiciliat în mun. București, . nr. 4, .. B, ., sector 2, cu domiciliul ales pentru comunicara actelor de procedură la Cabinet de avocat S. Mihaileanu în București, .. 11, Corp A, sector 2 în contradictoriu cu intimata D. B. RUTIERA, cu sediul în sector 3, București, .. 9-15.
Menține procesul-verbal . nr._/29.10.2014 ca fiind temeinic și legal.
Ia act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea prezentei sentințe, care se va depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER, A. M. D. E. A.
Red./Dact.: A.M.D./E.A./05.11.2015/ 4 ex.
Comunicări:
Grefier.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Partaj judiciar. Sentința nr. 10/2015. Judecătoria SECTORUL 3... → |
|---|
