Plângere contravenţională. Sentința nr. 23/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 23/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 23-07-2015 în dosarul nr. 10155/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 3 BUCUREȘTI
Secția Civilă
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din 23.07.2015
Instanța constituită din:
Președinte: D. E. M.
Grefier: G. I. S.
Pe rol se află soluționarea cererii formulata de petentul S. D. C. in contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Mun. București - B. RUTIERĂ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut in ședință publică, au lipsit părțile.
Instanța constată că procedura de citare este legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Instanța constată că procedura de citarea este legal îndeplinită având in vedere disp. art. 172 C. în sensul că petentul nu a anunțat in mod legal schimbarea domiciliului, astfel că citarea a fost făcută în mod legal la adresa respectivă.
Instanța in temeiul art. 32 din OG 2/2001, art. 118 din OUG 195/2002, 131 și 94 C. se declară competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză. În temeiul art. 238 C.pr.civ., estimează durata de soluționare a cauzei la 3 luni.
Instanța, considerând proba prin înscrisuri ca fiind pertinentă și concludentă, putând duce la dezlegarea în fond a cauzei, în temeiul art. 258 rap la 255 Cod de procedură civilă, o încuviințează pentru ambele părți.
Instanța dispune vizionarea înregistrării video în ședință, si in temeiul art. 244 alin.1 C., dispune închiderea cercetării judecătorești și nefiind incidente dispozițiile art. 394 C. reține cauza in vederea soluționării.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.12.2014, sub nr._ , petentul S. D. C. a solicitat în contradictoriu cu intimata D. B. RUTIERA ca instanța sa dispună anularea procesului-verbal de contravenție ., nr._, din data de 27.11.2014 si pe cale de consecința anularea sancțiunii principale de plata a amenzii contravenționale precum si a măsurii complementare de reținere a permisului de conducere.
În motivare, a arătat că in data de 27.11.2014 a fost sancționat de catre agentul constatator V. M., din cadrul D. - B. RUTIERA, cu amenda contravenționala si cu măsura complementara de suspendare a dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile. In procesul-verbal de contravenție se menționează faptul ca in data de 27.11.2014 a condus pe Bld. Unirii autoturismul cu nr. de înmatriculare B062796, cu viteza de 115 km/h pe un sector de drum limitat la 60 km/h.
A precizat că agentului constatator ii revine sarcina de a dovedi cu mijloace tehnice certificate fapta constatata si menționata in procesul-verbal. Totodată a invocat art. 6 din CEDO.
De asemenea, a arătat că in cuprinsul procesului-verbal de contravenție a specificat la rubrica alte mențiuni ca nu recunoaște fapta. A învederat că agentul constatator nu a realizat o descriere suficienta a faptelor pe care susține ca le-ar fi săvârșit si nu a realizat nicio mențiune referitoare la împrejurările in care fapta a fost săvârșita, iar procesul verbal de contravenție care a întocmit este nelegal, deoarece nu respecta prevederile art. 3.2.6. din Ordinul nr. 301/23.11.2005 al Biroului R. de Metrologie Legală.
În drept a invocat dispozițiile art. O.G. nr. 2/2001. In dovedirea cererii a solicitat proba cu înscrisuri precum si orice alta proba a cărei necesitate va reieși din dezbateri. Au fost anexate înscrisuri la prezenta cerere.
La data de 10.04.2015, intimata D. - B. RUTIERA a formulat întâmpinare prin care a învederat că la data de 26.11.2014, ora 23.57 petentul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare B_ pe Bld. Unirii nr.22, cu viteza de 115 km/h, pe un segment de drum unde limita de viteză este de 60 km/h, fiind înregistrat de aparatul radar montat pe autospeciala de poliție, precum și faptul că din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator, iar abaterea a fost înregistrată video pe hard-disk mobil montat pe MAI_.
De asemenea, a arătat că simpla negare a petentului, în sensul că fanta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu îl exonerează de răspundere si nu înseamnă că nu a săvârșit contravenția.
În drept a invocat dispozițiile art. 15 și 16 din O.G. nr. 2/2001 mod. complet., art. 121 alin. 1 din R.A.O.U.G. 195/2002 rep.
In dovedirea cererii a solicitat proba cu înscrisuri. Prezentei întâmpinări au fost anexate înscrisuri.
In ședința din data de 23.07.2015 instanța a încuviințat pentru petent și intimată, proba prin înscrisuri.
Instanța, analizând plângerea prin prisma dispozițiilor legale incidente și a înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție nr._, întocmit la data de 27.11.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă de 810 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, reținându-se că la data de 26.11.2014, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare B062796 pe . de 115 km/h, pe un sector de drum unde limita maximă de vitează admisă este de 60km/h si a fost înregistrat cu aparatul radar Autovision nr. HDD_ montat pe autospeciala MAI_, fiind încălcate prev. art. 121 alin.1 din ROUG 195/2002 - f. 10.
Procesul verbal a fost întocmit în prezența contravenientului care a semnat procesul verbal, fără obiecțiuni și cu mențiunea „ nu recunoaște fapta”.
Instanța investită, în mod legal, în conformitate cu prevederile art. 31 raportat la art. 34 din OG 2/2001 va proceda la verificarea legalității si temeiniciei procesului verbal de contravenție.
În conformitate cu dispozițiile art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilorși cu principiul preeminenței dreptului, verificând mai întâi legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Astfel, instanța reține că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2011, astfel cum au fost interpretate prin decizia Secțiilor Unite ale ÎCCJ nr. 22/2007 sub sancțiunea nulității absolute, și anume numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Din conținutul procesului verbal de contravenție nu rezultă nicio încălcare a prev. art. 17 din OG 2/2001. De asemenea, in ceea ce privește descrierea faptei contravenționale instanța reține că au fost respectate condițiile prev. de art. 16 din OG 2/2001, descrierea faptei fiind realizată in mod adecvat pt. a permite controlul judiciar al instanței cu privire la încadrarea in fapt si in drept a faptei reținute in sarcina petentului si a sancțiunilor aplicate de agentul constatator.
Conform dispozițiilor art. 121 alin.1 din HG 1391/2006, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum si cea impusa prin mijloacele de semnalizare. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 121 alin.2 din HG 1391/2006, nerespectarea regimului de viteza stabilit conform legii se constata de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 și făcând apel la principiile generale de drept, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie. In plus, instanța reține că motivul pentru care actele administrative se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie este încrederea că autoritatea statală, respectiv agentul constatator, consemnează cu exactitate și în mod obiectiv faptele pe care le constată, fără a denatura realitatea prin consemnarea părtinitoare sau neconformă adevărului a unor fapte. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum s-a statuat și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (hot. pronunțate în cauzele Salabiaku c. Frantei, paragraf 28; Telfner c. Austriei, paragraf 16; A. c. României, paragraf 60), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională de față în jurisprudența CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului și respectarea dreptului la apărare. În ceea ce privește prezumția de nevinovăție, instanța reține că în jurisprudența sa recentă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că măsurile aplicate respectiv amendă de 200 lei și suspendarea permisului de conducere pe 90 de zile, cf. dispozițiilor OUG 195/2002 se consideră „acuzație în materie penală” în sensul art. 6 din Convenție. ”...Caracterul general al normei și scopul sancțiunilor, de prevenire dar și de pedeapsă, sunt suficiente pentru a demonstra că respectiva contravenție are, în conformitate cu art. 6 din Convenție, un caracter penal „(decizia de inadmisibilitate pronunțată în cauza I. P.. v. România, pronunțată în cererea nr._/04, paragrafele 25-27). De asemenea, în cauza M. H. v. Romania, prin decizia de inadmisibilitate din data de 12.03.2012, Curtea a statuat că din cauza caracterului preventiv, punitiv și disuasiv al sancțiunii aplicate pentru încălcarea codului rutier, garanțiile prevăzute de art. 6 din convenție în materie penală, printre care se numără dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție, sunt aplicabile pentru proceduri referitoare la contestarea procesului-verbal, care au atras, pentru contravenienți, sancționarea cu amendă, cu aplicarea de puncte de penalizare și/sau suspendarea permisului de conducere (paragraful 11).
Astfel, instanța reține statuarea Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la incidența garanțiilor procesuale prevăzute în materie penală pentru petent, însă săvârșirea faptei contravenționale a fost dovedită, având în vedere materialul probator aflat la dosarul cauzei, iar prezumția ce operează în favoarea petentului a fost răsturnată, deoarece petentul nu a facut nicio probă cu privire la exonerarea sa de răspundere.
Nu s-a dovedit de către petent că aparatul radar nu funcționa în mod corespunzător, iar condițiile stipulate de NML 021-05 (Ordinul 301/2005) sunt îndeplinite în cauză. Săvârșirea contravenției a fost înregistrată cu un aparat radar ce corespunde cerințelor indicate de dispozițiile Ordinului 301/2005 privind Norma De Metrologie Legală NML 021 – 05, care stipulează că cinemometrele vor putea fi utilizate legal numai dacă au fost verificate metrologic, au fost marcate și sigilate în conformitate cu prevederile prezentei norme și sunt însoțite de buletine de verificare metrologică în termen de valabilitate. Cf. dispozițiilor art. 3.5.1. din Ordinul nr. 301/2005, înregistrarea efectuată, confirmată prin DVD, cuprinde mențiunile stipulate, și anume: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia. De asemenea, cf. dispozițiilor art. 5.1 atestarea legalității unui cinemometru se realizează numai după demonstrarea conformității acestuia cu cerințele metrologice și tehnice indicate în tabelul 1, pentru fiecare modalitate de control aplicabilă pentru introducerea pe piața și punerea în funcțiune, respectiv pentru utilizare, la tabelul 1 fiind indicate inclusiv limitele marjei de eroare acceptabile.
Este adevărat că la art. 3.2.6 din Ordinul nr. 301/2005, se stipulează că cinemometrul trebuie să fie prevăzut cu o funcție de autotestare, care să poată pune în evidență orice defect sau dereglare funcțională, ce pot avea influență asupra exactității de măsurare, iar această funcție trebuie să fie activată automat la fiecare punere în funcțiune a cinemometrului, având și posibilitatea de a fi activată manual de către operator, ori de câte ori se consideră necesar. Acest lucru insă se verifică cu ocazia atestării legalității cinemometrului iar neefectuarea autotestării nu are relevanță cu privire la funcționarea cinemometrului, neexistând nici un indiciu că acesta nu ar fi funcționat in mod corespunzător, aspect care se putea constata și fără efectuarea autotestării.
Din înregistrarea video depusă la dosarul cauzei, rezultă că petentul circula in data de 26.11.2014, in jurul orei 23,57 cu viteza de 115 km/h., fiind înregistrat in conformitate cu prev. art. 121 alin.2 din HG 1391/2006 cu aparatul radar Autovision montat pe autospeciala cu nr. MAI_, cinemometrul fiind supus verificării metrologice legale, cf. buletinului de verificare metrologică nr._ – f. 20. De asemenea, a fost anexat atestatul de operator radar al agentului constatator – f. 20.
Prin urmare, in mod legal fost reținută răspunderea contravențională a petentului fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 1 din OG 2/2001.
Raportat la fapta reținută prin procesul verbal de contravenție, instanța constată că sancțiunea aplicată petentului este proporțională cu gradul de pericol al faptei săvârșite și este corect individualizată conform dispozițiilor art. 21 alin.3 din OG 2/2001. Petentul a condus cu 115 Km/h, în localitate, iar această conduită prezintă un pericol social ridicat atât pentru petent cât și siguranța traficului, în general și, mai ales, a celorlalți participanți la trafic și impune menținerea sancțiunii amenzii aplicate și a sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, instanța va respinge plângerea ca nefondată, procesul verbal de contravenție . nr._, fiind menținut în totalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulata de petentul S. D. C., CNP_, cu domiciliul in localitatea Rm.Valcea, .. 2, ., ., in contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Mun. București - B. RUTIERĂ, cu sediul in sector 3, București, .. 9-15 ca neîntemeiată.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședința publică din data de 23.07.2015.
Președinte, Grefier,
D. E. M. G. I. S.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 9251/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 23/2015. Judecătoria... → |
|---|
