Plângere contravenţională. Sentința nr. 5982/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5982/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 5982/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5982
Ședința publică din data de 30.04.2015
Instanța constituită din:
Președinte – jud. A. C. M.
Grefier – C. R.
Pe rol se află pronunțarea în cauza civilă având ca obiect plângere contravențională, formulată de către petentul B. I. în contradictoriu cu intimatul D. G. DE POLITIE LOCALA SECTOR 3.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 08.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta.
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrata pe rolul acestei instanțe sub nr._, petenta B. I. a solicitat ca in contradictoriu cu intimatul D. G. DE POLITIE LOCALA SECTOR 3 sa se dispună anularea procesului verbal de contravenție .-DC nr._/30.09.2013.
In motivarea plângerii, petenta a invocat, în esență, nelegalitatea și netemeinicia procesului-verbal contestat.
Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii.
Analizând actele si lucrările dosarului instanța constata următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție .-DC nr._/30.09.2013, petenta a fost sancționată contravențional întrucât in data de 20.09.2013, pe . nr. 56A, sector 3, București, s-a constatat că în perioada iulie – septembrie 2013 petenta a executat un imobil parter din cadre de beton armat și zidărie BCA, cu acoperiș din șarpantă din lemn, fără a deține autorizație de construire, fapta fiind prevăzută și sancționată de dispozițiile Legii 50/1991.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, conf. art. 17 din OG 2/2001.
Chiar daca criticile aduse de petentă modalitatii de intocmire a procesului verbal ar fi reale, instanta apreciaza că lipsa unor mentiuni care, potrivit art.17 din OG 2/2001 interpretat per a contrario, nu sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii, poate determina anularea procesului verbal de contraventie numai daca se dovedeste existenta unei vatamari, ca efect al omisiunii, care nu poate fi inlaturata decât prin anularea actului constatator. Or, in cauza de față, petenta nu a facut dovada unei vatamari care sa nu poata fi inlaturata decât prin anularea procesului verbal, neadministrând nici un mijloc de proba in acest sens.
Sub aspectul temeiniciei, instanța apreciază ca in situația sancționării unor contravenții, procesul verbal constituie un mijloc de proba, el dovedind o situație de fapt care a dus la încheierea sa si care conduce in mod rezonabil la o acuzație ce se bazează pe împrejurări de fapt ce, pentru a putea fi înlăturate, necesita susțineri întărite de probe din partea celui sancționat. Instanța apreciază că propriile constatări ale agentului constatator – polițist local se bucură de o prezumția relativă de temeinicie, atribut al autorității exercitate de reprezentanții statului.
Petenta a administrat probe, dar acestea nu au fost de natură să răstoarne prezumția relativa de legalitate si temeinicie de care se bucura procesul-verbal de contravenție, simplele sale afirmații din cuprinsul plângerii nefiind suficiente pentru a forma convingerea instanței in sensul ca cele stabilite prin procesul verbal de contravenție nu corespund realității.
Astfel, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei (chitanța din 20.07.1986 – fila 13 și istoricul de rol fiscal – filele 85-86) rezultă că petenta B. I. nu a deținut niciodată în proprietate terenul și construcția situate la adresa din . nr. 56A, sector 3. Instanța constată că imobilul construcție format din două camere, hol și bucătărie a fost vândut la data de 20.07.1986, prin înscris sub semnătură privată, către B. D. (soțul petentei B. I. la momentul respectiv), conform chitanței din 20.07.1986, soții B. devenind posesorii imobilului construcție și ai terenului din . nr. 56A, sector 3.
De asemenea, ținând cont de susținerile petentei, confirmate de martorul audiat în cauză, instanța reține că la momentul constatării săvârșirii contravenției, în imobilul din . nr. 56A locuiau petenta și copiii acesteia, fără a deține acte de proprietate asupra imobilului.
La momentul efectuării controlului de către agentul constatator, potrivit notei de constatare din 20.09.2013, în imobil a fost găsită petenta, care a prezentat agentului de poliție locală chitanța din 20.07.1986 și a semnat nota de constatare.
Instanța constată că petenta a semnat nota de constatare, somația și procesul-verbal de contravenție în calitate de proprietar al construcției și de contravenient, fără a avea obiecțiuni și fără a menționa vreun moment faptul că noua construcție ar fi fost edificată de copiii săi, cu care a semnat o chitanță de vânzare-cumpărare la data de 01.10.2010.
Referitor la chitanța din 01.10.2010, prin care petenta ar fi vândut copiilor săi terenul de 131 mp din . nr. 56A, pentru suma de_ lei, instanța constată în primul rând că nu are nici o valabilitate ca act de înstrăinare ori ca promisiune de înstrăinare, atâta timp cât petenta nu a deținut niciodată în proprietate acest teren.
În al doilea rând, instanța constată că atât în fața agentului constatator, cât și în fața instanței de judecată, petenta a înțeles să justifice fapta de construire fără autorizație de construire, prezentând doar chitanța din 20.07.1986 și arătând că imobilul construcție era de nelocuit și că situația financiară nu îi permite achitarea amenzii contravenționale.
Deși plângerea contravențională a fost formulată la data de 07.11.2013, iar de la data de 17.06.2014 petenta a beneficiat de asistență juridică din partea unui avocat ales, de abia la data de 07.11.2014 petenta a înțeles să depună la dosarul cauzei o copie conformă cu originalul a chitanței din 01.10.2010.
Fiind vorba de un înscris sub semnătură privată, fără dată certă, și ținând cont de faptul că petenta nu a fost niciodată proprietarul imobilului în discuție, instanța apreciază că chitanța din 01.10.2010 nu are nici o valoare probatorie în prezenta cauză.
Mai mult, în condițiile în care este vorba de raporturi strânse de rudenie între petentă și copiii săi, iar petenta continuă să locuiască în același imobil împreună cu copiii săi, o astfel de chitanță nu poate proba nici transmiterea posesiei imobilului de la petentă la copiii săi.
De asemenea, faptul că fiii petentei au contribuit la edificarea construcției nu exclude culpa contravențională a petentei, atâta timp cât petenta continuă să posede imobilul și să se comporte ca un adevărat proprietar al imobilului. În plus, petenta are un ascendent asupra copiilor săi și locuiește cu aceștia, fiind firesc ca membrii unei familii să se sprijine reciproc, chiar și financiar.
De menționat este faptul că petenta nu are o vârstă înaintată, este angajată, obținând venituri salariale (fila 87), iar fiii acesteia au contribuit la edificarea construcției având în mod evident acordul și susținerea petentei.
Față de prevederile art. 6 din Convenția EDO, pentru faptele constatate personal de către agenții care întocmesc procesul verbal, acesta se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, până la ceea ce instanța de contencios european numește „o limită rezonabilă impusă de necesitatea respectării drepturilor apărării, sub toate aspectele”.
Este adevărat că, pe cale jurisprudențială, Curtea Europeană a subliniat în mod repetat faptul că elementul esențial pentru a stabili dacă art.6 paragraf 1 CEDO este aplicabil în latura sa penală este caracterul preventiv și sancționator al sancțiunii aplicate.
În speță, sancțiunea principală aplicată petentului este amenda contravențională, sancțiune care nu urmărește acoperirea unui prejudiciu, ci are exclusiv o funcție represivă și preventivă.
Tot pe cale jurisprudențială, Curtea a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, admițând posibilitatea existenței și a altor prezumții de drept sau de fapt în cadrul sistemelor de drept național.
Chiar după pronunțarea hotărârii în cauza A. c.României, doctrina de specialitate și în acord cu ea practica judiciară au statuat că „în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, una din limitele până la care poate opera prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie și, în absența altor probe propuse de petent pentru răsturnarea acesteia, plângerea va fi respinsă”.
Cum în procesul verbal de contravenție se menționează că petenta a construit fără a avea autorizație de construire, iar susținerile în sens contrar ale petentei au rămas la nivel de simple afirmații, nefiind administrate probe care să conducă la o concluzie contrară, nu se poate susține cu temei că prezumția de legalitate și temeinicie a fost răsturnată.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța reține că sancțiunile contravenționale aplicate petentei sunt proporționale cu gradul de pericol al faptei săvârșite. Instanța remarcă faptul că stabilirea unor limite ale amenzii contravenționale într-un cuantum ridicat înseamnă că fapta este considerată de legiuitor ca prezentând o gravitate sporită, scopul aplicării acestor sancțiuni fiind acela de asigurare a disciplinei în construcții.
Prin urmare, având în vedere dispozițiile legale evocate și situația de fapt reținută, instanța apreciază că probele administrate nu au fost de natură să răstoarne prezumția de veridicitate și legalitate a procesului-verbal de contravenție contestat, ci, dimpotrivă, că acestea conduc la concluzia că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției pentru care a fost sancționată. Pentru aceste motive, instanța urmează să mențină dispozițiile procesului-verbal și, în consecință, să respingă plângerea contravențională formulată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta B. I., cu domiciliul în sector 3, București, LACUL G., nr. 6, CNP_, în contradictoriu cu intimatul D. G. DE POLITIE LOCALA SECTOR 3, cu sediul în București, .. 3, clădirea C13, sect. 3, C._, cont bancar RO41 TREZ 7035 010X XX00 6459 deschis la Trezoreria Sector 3, ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.04.2015.
Președinte, Grefier,
A. C. M. C. R.
| ← Evacuare. Sentința nr. 5355/2015. Judecătoria SECTORUL 3... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5905/2015.... → |
|---|
