Pretenţii. Sentința nr. 23/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 23/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 23-11-2015 în dosarul nr. 16624/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Sentința civilă nr._
Ședința publică din data de 23 noiembrie2015
Instanța constituită din:
Președinte: V. I. I.
Grefier: M. N.
Pe rol s-a aflat judecarea cauzei civile, având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta S.C. A. T. ASIGURARI SA, în contradictoriu cu pârâții H. R. G., G. I. AD BULGARIA PRIN G. ROMANIA asigurare REASIGURARE SA.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Instanța a dispus lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominală făcut în ședință publică, la a doua strigare, au lipsit părțile.
Procedura de citare fiind legal îndeplinită, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței stadiul în care s-a aflat dosarul, măsurile dispuse de instanță, modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Constatând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă instanța, în temeiul art. 255 Cod procedură civilă, apreciind ca fiind legală, verosimilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei, a încuviințat proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, astfel cum a fost solicitată și, nefiind cereri de formulat sau alte probe de administrat, a constatat cauza în stare de judecată și a rămas în deliberare pe excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta G. I. AD Bulgaria prin G. Romania Asigurare Reasigurare SA și pe fondul cauzei.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 09 martie 2015 sub nr._, reclamanta S.C. A. T. ASIGURARI SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâții H. R. G., G. I. AD BULGARIA PRIN G. ROMANIA ASIGURARE REASIGURARE SA, obligarea pârâților la plata sumei de 2569,44 lei cu titlu de despăgubiri, cu penalități de întârziere aferente debitului principal, de la data de 18.12.2014 și până la data achitării efective a debitului. De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, la data de 12.04.2012, pârâtul H. R. G. a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare P4978AP și a produs din culpa sa un accident rutier avariind autoturismul cu nr. de înmatriculare_, astfel cum rezultă din Procesul-verbal de contravenție . nr._. Reclamanta a susținut că, în momentul producerii accidentului, autoturismul avariat era asigurat la societatea reclamantă cu polița de asigurare pentru avarii auto CASCO nr. CPF_. În temeiul poliței de asigurare a acordat asiguratului despăgubiri în valoare de 2569,44 lei reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate autoturismului avariat.
Reclamanta a precizat că a încercat soluționarea pe cale amiabilă față de ambii pârâți, însă pârâta G. Romania Asigurare Reasigurare SA a răspuns solicitării sale în sensul că polița nu era valabilă la momentul producerii accidentului și pârâtul H. R. G. nu a răspuns în niciun fel solicitărilor sale.
A susținut reclamanta că, potrivit art. 2210 Cod civil, s-a subrogat în drepturile asiguratului său pentru recuperarea despăgubirii de la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului.
Astfel, a solicitat instanței ca, în cazul în care se va constata că polița de asigurare prezentată de pârât era valabilă, să dispună obligarea pârâtei la plata sumelor și, în cazul în care se va constata că polița nu era valabilă, să dispună obligarea pârâtului la plata acestor sume.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 136/1995, art. 2210 Cod civil, art. 194 și urm. Cod procedură civilă, art. 1349 și urm. Cod civil, Ordinul 14/2011.
Acțiunea a fost legal timbrată cu 204,86 lei taxă judiciară de timbru (fila 60).
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar actele din dosarul daună (filele 8-54).
La data de 11 mai 2015 reclamanta a precizat cuantumul penalităților solicitate de la data de 18.12.2014 până la data de 09.03.2015, respectiv suma de 210,69 lei (fila 58).
La data de 05 iunie 2015 pârâta G. Romania Asigurare Reasigurare SA a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive (filele 68-69).
În motivare, pârâta a arătat că a solicitat de la G. I. AD Bulgaria să i se comunice valabilitatea politei pentru autovehiculul cu nr. de înmatriculare P4978AP și că i s-a răspuns că polița a fost anulată în data de 30.12.2011, motiv pentru care nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
În drept, art. 207 Cod procedură civilă.
În dovedire, a depus la dosar înscrisuri (filele 70,71).
Pârâtul H. R. G., deși a fost legal citat, nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a formula apărări.
La termenul de judecată din data de 23 noiembrie 2015 instanța a încuviințat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 248 din Codul de procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepției lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta .-BULGARIA, prin .-REASIGURARE S.A.
Potrivit art. 36 din Codul de procedură civilă, calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății.
În speță se reține că, la data producerii accidentului, 12.04.2012, autoturismul P4978AP condus de persoana vinovată de producerea accidentului nu avea încheiată asigurare obligatorie de răspundere civilă (RCA) or, potrivit art. 49 din Legea nr. 136/1995 asigurătorul RCA răspunde pentru pagubele produse de asigurații săi. În consecință, întrucât pârâtul H. R. G. nu era asigurat RCA la societatea pârâtă, .-BULGARIA, prin .-REASIGURARE S.A., aceasta nu poate fi ținută răspunzătoare pentru pagubele produse de pârât, neexistând astfel identitate între această pârâtă și subiectele raportului juridic litigios dedus judecății.
Față de cele reținute, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei .-BULGARIA, prin .-REASIGURARE S.A. și va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu aceasta, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei se reține că, la data de 12.04.2012, a avut loc un accident de circulație în care au fost implicate autoturismele înmatriculate sub nr._ și P4978AP, condus de pârâtul H. R. G.. În urma accidentului de circulație, s-a întocmit procesul-verbal de contravenție . nr._ (fila 32), reținându-se culpa exclusivă a pârâtului, procesul-verbal nefiind contestat de pârât, potrivit înscrisurilor existente la dosar.
Prin procesul-verbal s-a reținut că pârâtul, conducând autoturismul înmatriculat sub nr. P4978AP, a efectuat o manevră de mers cu spatele fără a se asigura, avariind autoturismul cu nr. de înmatriculare_, care staționa, fiind sancționat contravențional.
Reparația autoturismului_ asigurat Casco la societatea reclamantă, a fost suportată de către aceasta din urma în baza poliței de asigurare nr. CPF_ (fila 40). Potrivit înscrisurilor existente în dosarul de daună, respectiv: autorizația de reparații (fila 27), facturi fiscale (filele 35-38), notă de constatare (fila 42), reparația autoturismului avariat în accident s-a ridicat la suma de 2569,44 lei. Suma a fost achitată de societatea reclamantă persoanei păgubite, conform extraselor de cont (filele 29-31) în baza cererii de despăgubire (fila 43).
Potrivit art. 2210 din Codul civil, în limitele indemnizației plătite în asigurările de bunuri, asiguratorul este subrogat în toate drepturile asiguratului contra celor răspunzători de producerea pagubei, iar în cazul în care este în vigoare o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, și împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, conform art. 54 alin. 2, din Legea nr. 136/1995, în vigoare, cu citarea obligatorie a celui răspunzător de producerea pagubei, în calitate de intervenient forțat.
Din verificările efectuate a rezultat că, la momentul producerii evenimentului rutier, pârâtul nu avea încheiată asigurare obligatorie RCA la nicio societate de asigurare. Totodată se reține că pârâtul, deși i s-a comunicat convocarea la conciliere prin care i s-a solicitat să achite contravaloarea despăgubirilor, nu a dat curs solicitării. De asemenea, legal citat, pârâtul nu s-a prezentat în fata instanței și nu a propus probe în apărare.
Instanța apreciază că situația reglementată de art. 2210 din Codul civil, fiind un caz de subrogație, pentru existența dreptului asigurătorului este necesar ca asiguratul CASCO sa aibă împotriva celui chemat în judecată o acțiune în răspundere civilă delictuală, ceea ce înseamnă implicit îndeplinirea cumulativă a condițiilor acestei forme de răspundere, reglementată de art. 1349 coroborat de art. 1381, art. 1385, 1386 din Codul civil. Totodată, potrivit art. 249 din Codul de procedură civilă, cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, astfel că, în cadrul acțiunii în răspundere civilă delictuală, reclamantei îi revine sarcina probei privind toate elementele răspunderii civile delictuale, respectiv, fapta ilicită, prejudiciul, vinovăția și legătura de cauzalitate concretă dintre faptă și prejudiciu, astfel cum rezultă acestea din dispozițiile textelor legale menționate anterior.
În cauza de față, instanța reține că reclamanta a facut dovada tuturor elementelor răspunderii civile delictuale în persoana pârâtului H. R. G., în raport de debitul principal reprezentând despăgubiri neachitate de pârât. Totodată se reține că prejudiciul reprezentând debitul principal a fost cauzat prin fapta ilicită – accident provocat de pârât, din culpa sa, cum s-a arătat anterior, accident în urma căruia s-a cauzat un prejudiciu proprietarului autoturismului_ .
Din coroborarea înscrisurilor depuse la dosar, respectiv autorizația de reparații (fila 27), facturi fiscale (filele 35-38), notă de constatare (fila 42), cum s-a menționat anterior, rezultă existența și întinderea prejudiciului produs reclamantei, care se ridică la suma de 2569,44 lei.
Fapta ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale, constă în săvârșirea contravenției reținută în procesul-verbal de contravenție . nr._ (fila 32) descrisă anterior, contravenție care a avut ca urmare avarierea autoturismului înmatriculat sub nr._ . Din înscrisurile depuse la dosar nu a rezultat că procesul-verbal ar fi fost contestat sau anulat, fapt ce consolidează prezumția de autenticitate și veridicitate a mențiunilor acestuia cu privire la fapta contravențională, la persoana care a săvârșit-o și la vinovăția acesteia.
Legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a pârâtului și prejudiciul produs asiguratului reclamantei este dovedită prin coroborarea înscrisurilor anterior menționate anterior cu privire la constatarea faptei contravenționale și stabilirea cuantumului prejudiciului produs prin această faptă.
Se reține și faptul că, potrivit art. 2224 alin. 1 Cod civil, drepturile terțelor persoane păgubite se vor exercita împotriva celor răspunzători de producerea pagubei. Prin urmare, pârâtul are, în temeiul legii, obligația de a plăti societății reclamante suma pe care aceasta din urmă a achitat-o propriului asigurat, păgubit prin accidentul de circulație din 12.04.2012. Cat privește cuantumul acestei despăgubiri, art. 53 din Legea nr. 136/1995 trimite la normele adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Astfel, potrivit Ordinului CSA despăgubirile se stabilesc în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 135/1995 completate cu dispozițiile Codului civil, pe baza elementelor cuprinse în procesul verbal de contravenție ori pe baza actelor eliberate de persoanele care au competențe să constate accidentele de vehicule, pe baza înștiințării sau a procesului-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurător ori prin hotărâre judecătorească.
În cauza de față, din înscrisurile analizate anterior instanța a reținut existența unui prejudiciu în valoare de 2569,44 lei, sumă care a fost achitată de către societatea reclamantă propriului asigurat, cum s-a reținut anterior.
Pârâtul nu a făcut dovada achitării sumei respective, deși această obligație îi incumba în temeiul răspunderii civile delictuale și al art. 2224 alin. 1 Cod civil. Legal citat, acesta nu a înțeles să se prezinte să facă dovada contrarie, respectiv faptul că ar fi achitat anterior sumele datorate ori faptul că s-a anulat procesul-verbal de contravenție și că nu se face vinovat de producerea accidentului de circulație, deși avea această obligație, potrivit art. 249 din Codul de procedură civilă, în măsura în care nu este de acord cu plata despăgubirilor.
În aceste condiții, apreciind că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului, instanța apreciază întemeiat primul capăt de cerere formulat de către reclamantă, pe care îl va admite și îl va obliga pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 2569,44 lei reprezentând despăgubiri civile.
Reținând principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat prin fapta ilicită, principiu în temeiul căruia autorul prejudiciului este obligat sa acopere nu numai prejudiciului efectiv (damnum emergens), dar si beneficiul nerealizat (lucrum cessans), decurgând din dispozițiile art. 1385 din Codul civil, coroborat de Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, instanța constată că pârâtul datorează dobândă legală către reclamantă, de la data la scadenței și până la data achitării integrale a debitului.
Sub aspectul pretențiilor accesorii de plată a dobânzii legale, instanța constată că acestea sunt întemeiate, dat fiind că pârâtul, convocat la conciliere, nu s-a prezentat și nu a achitat debitul principal - contravaloarea despăgubirilor, devenind aplicabile dispozițiile art. 1535 alin. 1 din Codul Civil, potrivit cărora, în cazul obligațiilor ce au ca obiect o sumă de bani, daunele interese sunt datorate în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, iar în materia răspunderii civile delictuale, persoana vinovată de producerea prejudiciului este de drept în întârziere, coroborat cu dispozițiile Ordinului CSA potrivit căruia dobânda legală penalizatoare este de 0,1% pe zi de întârziere.
Față de dispozițiile menționate, instanța apreciază întemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata dobânzii legale penalizatoare, de la data scadenței, 18.12.2014 și până la data de 09.03.2015, în cuantum de 210,44 lei și în continuare, până la achitarea integrală a debitului, calculată la debitul principal.
Pentru motivele expuse, instanța va admite acțiunea reclamantei și în consecință, va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 2569,44 lei reprezentând despăgubiri civile achitate de reclamantă, suma de 210,69 lei reprezentând dobânda legală penalizatoare de 0,1% de la data scadenței, 18.12.2014, și până la data de 09.03.2015 și în continuare cu dobândă legală penalizatoare de 0,1% pe zi de întârziere până la achitarea integrală a debitului, calculată la debitul principal.
Potrivit art. 451-453 din Codul de procedură civilă, partea care pierde procesul va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, cum au fost dovedite, motiv pentru care, având în vedere că cererea reclamantei urmează a fi admisă, instanța va dispune obligarea pârâtului la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 204,86 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. G. I. AD-BULGARIA prin .-REASIGURARE S.A., CUI_, J40/_/2007, cu sediul în sector 1, București, Piața Charles de Gaulle nr. 15, invocată de pârâtă și în consecință respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu aceasta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite cererea având ca obiect pretenții, precizată, formulată de reclamanta A. T. ASIGURARI SA, J 40/_/1994, CUI_, cu sediul ales la SCA C. & C. sector 1, București, .. 80-84, în contradictoriu cu pârâtul H. R. G., cu domiciliul în sector 3, București, . nr. 2, ., ., citat și prin afișare la ușa instanței, și în consecință:
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 2569,44 lei reprezentând despăgubiri civile achitate de reclamantă, suma de 210,69 lei reprezentând dobânda legală penalizatoare de 0,1% de la data scadenței, 18.12.2014, și până la data de 09.03.2015 și în continuare cu dobândă legală penalizatoare de 0,1% pe zi de întârziere până la achitarea integrală a debitului, calculată la debitul principal.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 204,86 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședința publică din 23 noiembrie 2015.
Președinte, Grefier,
V.-I. I. M. N.
Red./Tehnored. jud. F.V.I.
5 ex/21.12.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 23/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 24/2015. Judecătoria... → |
|---|
