Pretenţii. Sentința nr. 5063/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5063/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 5063/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 3 BUCUREȘTI
Secția Civilă
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 5063
Ședința publică din 16.04.2015
Instanța constituită din:
Președinte: D. A.
Grefier: C. N.
Pe rol judecarea cererii formulată de reclamanta C. A., în contradictoriu cu pârâta M. G., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 02.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data, parte integranta din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 16.04.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANTA,
Prin cererea înregistrata pe rolul instanței sub numărul_ , reclamanta C. A. a solicitat instantei ca, prin hotararea ce va pronunta, sa dispuna obligarea paratei M. G. la plata sumei de 26.600 lei, echivalentul sumei de 5.912 euro, reprezentand imprumut nerestituit; cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca pe parcursul anului 2010 i-a dat paratei M. G. cu titlu de imprumut suma de 5.500 euro, suma pe care aceasta s-a obligat sa o restituie pana in luna ianuarie 2011. Din cauza unor probleme financiare parata i-a solicitat să îi mai acorde un termen, mai mult i-a mai solicitat în luna aprilie 2011 să o mai ajute cu incă 1500 de euro cu titlu de împrumut, urmând sa-i restituie toți banii în decursul anului 2011.
Pentru sumele împrumutate pe parcursul anului 2010 și 2011 parata a scris și a semnat doua înscrisuri sub semnătură privată prin care a recunoscut sumele împrumutate, iar până în prezent parata i-a restituit din împrumutul acordat suma de 1088 euro respectiv: suma de 1200 USD ( echivalentul sumei de 888 euro) si 200 euro dupa cum urmează: in luna februarie 2012 – suma de 500 USD, in luna martie 2013 – 200 euro, in luna aprilie 2013 – 200 USD iar in luna iulie 2013 – suma de 500 USD.
Reclamanta a susținut că, din luna iulie, parata a refuzat sa mai vorbeasca cu ea si sa-i restituie imprumutul cu toate ca a notificat-o si a incercat rezolvarea diferendului pe cale amiabila prin invitatie scrisa la biroul de mediator C. M., la care parata nu a dat curs.
Concluzionând, arata ca urmare atitudinii paratei, s-a vazut nevoita sa formuleze prezenta cerere.
In drept, au fost invocate disp. Art.2158 C.civ., art.453 C.civ.
Urmare a înregistrării separate a exemplarului doi al cererii de chemare în judecată (f. 12 dosar_ /a1) pe rolul instanței s-a format dosarul _/301/2013, dosar care, ulterior, prin incheierea pronuntata in sedinta publica de la 06.06.2014 a fost trimis prezentului complet în temeiul art.96/2 din Regulamentul de Ordine Interioara al Instantelor Judecatoresti .
La data de 11.03.2014, parata M. G. a formulat intampinare (f. 45 dosar_/301/2013) prin care a invocat exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti, aratand ca, competenta sa solutioneze cauza ce face obiectul prezentului dosar este Judecatoria Cornetu, Jud. Ilfov, in circumscriptia careia are domiciliul, respectiv P., Jud. Ilfov, unde locuieste in fapt.
Pe fond, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. In motivare, a arătat ca cele sustinute de reclamanta nu corespund adevarului, intrucat, in realitate i s-a perceput o dobanda de 10% pe care a achitat-o in concurenta cu suma imprumutata din iulie 2010 pana in august 2012. Mentioneaza ca, dobânda lunara se achita pe data de 21 a fiecărei luni, fie personal reclamantei, fie fiicei acesteia, C. L.. Privitor la plata lunara a dobânzii arata ca O. D. i-a dus acesteia dobânda de 13-15 ori; lon C. E. i-a dus de patru ori; Madescu A. i-a dus de 2 ori, iar M. D. o data.
In anul 2012 O. D. i-a dat reclamantei suma de 1200 USD si 200 Euro,sume recunoscute de reclamanta.
In schimb, suma de 1500 Euro nu i s-a dat cu imprumut, ci reprezintă dobânda neachitata in trei luni si cuantumizata ca si imprumut.
Avandu-se in vedere cele mai sus aratate, solicita respingerea cererii de chemare in judecata ca fiind nefondata, cu cheltuieli de judecata.
In drept, au fost invocate disp. art.205-208 NCPC.
La data de 08.04.2014 reclamanta C. A. a formulat răspuns la întâmpinarea formulata de catre parata M. G. prin care a arătat că pârâta Menhard G. are domiciliu în București, ., ., . conform cărții de identitate, domiciliul indicat de aceasta este o reședință temporară care în nici un caz nu atrage competența teritorială a altei instanțe.
Cu privire la celelalte susțineri din cuprinsul întâmpinării acestea nu sunt reale. Nu a primit nicio sumă de ban de la persoanele amintite de parată respectiv, C. E.. Madescu A. sau M. D.. Personal nu cunoaste aceste persoane nu s-a întâlnit niciodată cu ele și nu i-au dat niciodată vreo sumă de bani în numele pârâtei. Invedereaza instantei faptul ca, singura persoana care i-a adus bani de la pârâtă a fost tatăl vitreg al acesteia O. D., așa cum a menționat și în cererea de chemare în judecată. Parata i-a restituit din împrumutul acordat, prin intermediul lui O. D., suma de 1088 euro respectiv: suma de 1200 USD (echivalentul sumei de 888 euro) și 200 euro după cum urmează: în luna februarie 2013 - suma de 500 USD, în luna martie 2013 -200 euro, în luna aprilie 2013 - 200 USD iar în luna iulie 2013- suma de 500 USD.
Menționeaza ca a dat împrumutul pentru o perioada de 4 luni și nu pentru ani de zile. Nu i-a perceput nicio dobândă așa cum rezultă din înscrisurile încheiate cu pârâta. Afirmațiile făcute la adresa sa sunt calomnioase. Daca parata i-ar fi dat diverse sume de bani prin intermediul unor persoane aceste sume de bani ar fi fost consemnate în scris, așa cum a procedat cu O. D. de fiecare dată când i-a restituit din împrumut.
Avându-se in vedere toate aceste considerente, a solicitat ca instanța sa constate netemeinicia susținerilor pârâtei.
La termenul de judecată din 12.06.2014, instanța a respins excepția necompetenței teritoriale ca neîntemeiată (f. 50).
In cauza s-au încuviințat si administrat proba cu inscrisuri, proba cu interogatorii reciproce si proba cu expertiza grafoscopica, fiind intocmit raportul de expertiza criminalistica nr.4 din 12.01.2015. La termenul din 23.10.2014, instanța a respins cererea pârâtei de administrare a probei cu martori față de teza probatorie învederată, respectiv să se stabilească dacă mai subzistă obligația civilă în condițiile în care chitanța s-a încheiat cu intenția de a percepe camătă (f. 63).
Analizând cererea, prin prisma probelor administrate, instanța reține, în primul rand ca, potrivit art. 102 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa. Pentru aceste motive, fața de data stabilirii raporturilor juridice pe care reclamanta își întemeiază cererea (2010, aprilie 2011 – f. 6,7) instanța va analiza prezenta cerere prin prisma dispozițiilor legale ale Codului civil 1864 în vigoare la data încheierii acestuia astfel cum urmează:
În condițiile art. 1191 C.cv, dovada contractului de împrumut este supusă regulilor generale in materie de probe, putând fi făcuta cu un înscris autentic sau un înscris sub semnătura privata sau si cu alte mijloace de proba in măsura in care exista un început de dovada scrisă. Totodată, in condițiile art. 1177 Cod civil, cel căruia i se opune un înscris sub semnătura privata este dator, fie sa recunoască, fie să tăgăduiască scrisul sau semnătura. Mai mult, conform art. 301 Cod procedură civila, cel căruia i se opune un înscris sub semnătura privata este dator, fie sa recunoască, fie să tăgăduiască scrisul sau semnătura la primul termen după depunerea înscrisului.
In prezenta cauză, reclamanta a depus două înscrisuri sub semnătură privată din 08.09.2010 și 19.04.2011 în care se menționează că pârâta M. a împrumutat de la reclamanta C. sumele de 5.500 euro și 1.500 euro (f. 6,7).
Contrar susținerilor pârâtei, aceste înscrisuri nu trebuia să poarte formula „bun și aprobat” pentru că această formulă nu este prevăzută de lege exclusiv și nici cumulativ, ci doar alternativ cu scrierea înscrisului în întregime de mâna celui care îl subscrie. Or, în cauză, pârâta nu a contestat propria semnătură de pe aceste înscrisuri. Pârâta nu a contestat faptul că a scris personal la persoana întâi înscrisul sub semnătură privată din 19.04.2011 prin care a luat cu împrumut suma de 1500 de euro. Cu excepția primei cifre de 5 din „5.500 euro” (pe care o vom analiza mai jos), pârâta nu a contestat că a scris personal la persoana întâi înscrisul sub semnătură privată datat 08.09.2010. Contestarea redactării unei cifre din înscris nu face ca prezentul înscris să nu fie considerat scris și semnat în sensul legii, contestarea acestei scrieri ținând de procedura înscrierii în fals, de fondul actului (pretinsa falsificare având efecte sub aspectul obiectului real al actului și, implicit, asupra temeiniciei, netemeiniciei pretențiilor ridicate), în timp ce scrierea și semnarea înscrisului de către împrumutat sunt împreună o condiție de formă a actului juridic. De asemenea, consemnarea pe înscrisul din 2010, de către fiica reclamantei, a datelor de acordare a ratelor acestui împrumut (așa cum a recunoscut și aceasta în ședința din 23.10.2014 – f. 63) nu are relevanță pe acest aspect – ceea ce trebuie scris și semnat de către partea care se obligă este obiectul actului și valoarea obiectului actului ca elemente definitorii ale unui împrumut, iar în acest înscris care face obiectul cauzei sunt menționate și obiectul juridic– respectiv luarea cu împrumut și valoarea sa, respectiv suma de 5.500 euro. Data de acordare a ratelor împrumutului nu este element definitoriu al contractului de împrumut, obligația celui care se împrumută nu rezultă din dată, ci din obiect și suma actului încheiat. Mai mult, însăși pârâta a recunoscut în ședința din 23.10.2014, precum și din modul de formulare a interogatoriului (întrebarea 2 ultima teză – f 58) că împrumutul nu i-a fost acordat în integralitate dintr-o dată în septembrie 2010, ci în trei rate.
Susținerile pârâtei de la cuvântul pe fond în sensul că actul nu ar fi valabil pentru că nu ar fi fost întocmit în dublu exemplar, pe lângă faptul că sunt tardive, fiind formulate, așa cum a învederat și reclamanta în ședința de judecată de la ultimul termen, de abia la cuvântul pe fond, sunt și neîntemeiate, legea impunând formalitatea multiplului exemplar numai în cazul contractelor sinalagmatice, bilaterale prin care se nasc obligații în sarcina ambelor, nu în cazul contractului unilateral cum este un contract de împrumut care dă naștere la obligații numai în sarcina împrumutatului, respectiv de a restitui suma împrumutată.
Susținerile pârâtei în sensul că convenția cu reclamanta ar fi cuprins și dobândă nu pot fi reținute, pârâta neadministrând nicio probă în acest sens. Și prin cererea depusă la data de 10.06.2014 și la termenele de judecată din 12.06.2014 și 23.10.2014 (f. 43, 50, 63), reclamanta s-a opus la administrarea probei cu martori raportat la dispozițiile legale conform căruia este inadmisibilă proba cu martori pentru a dovedi acte juridice sau pentru a face dovada în contra sau peste cuprinsul unui act cu o valoare mai mare de 250 de lei cum este cazul în prezentul dosar (deși reclamanta a invocat art. 309 NCPC, instanța va avea în vedere prevederile identice din art. 1191 Cod civil, față de prevederile art. 26 alin. 1 NCPC conform cărora condițiile de admisibilitate ale probelor sunt supuse legii în vigoare la data săvârșirii faptelor care fac obiectul probațiunii).
La interpelarea expresă a instanței în ședința din 23.10.2014, pârâta a învederat prin avocat că solicită administrarea probei cu martori pentru a se stabili cauza contractului, dacă mai subzistă obligația civilă raportat la faptul că aceasta ar cuprinde de fapt o camătă. Dar pârâta nu a investit instanța cu o acțiune în nulitatea parțială a contractului de împrumut, respectiv a acelei părți din contract pretins a cuprinde de fapt o dobândă cămătărească, nici prin întâmpinare nu a invocat o nulitate parțială a contractului, nici caracterul cămătăresc al dobânzii, ci numai că i s-ar fi perceput dobândă, dobândă pe care ar fi și „achitat-o în concurență cu suma împrumutată” (f. 45 dosar_/301/2013). De abia la termenul de judecată din octombrie 2014, la 8 luni de la primirea cererii de chemare în judecată, respectiv la al treilea termen de judecată după cel din 06.06.2014 din dosarul_/301/2013 și cel din 12.06.2014 din prezentul dosar, a invocat, prin intermediul probatoriului, acest pretins caracter cămătăresc. Din acest motiv instanța a și respins cererea pârâtei de administrare a probei cu martori, teza probatorie invocată nefiind de natură să contribuie la soluționarea dosarului în limitele în care instanța a fost legal învestită.
În ceea ce privește valoarea sumei împrumutate – un total de 7000 de euro format din 1500 euro și 5.500 euro sau 3500 de euro - instanța reține că, în urma efectuării expertizei grafoscopice (f. 75), s-a reținut că prima cifră „5” din valoarea de pe înscrisul sub semnătură privată din 08.09.2010 de „5.500” (f. 6) a fost trasată peste un semn grafic inițial care reprezintă cifra „3” și nu se poate stabili daca cifra „5” scrisa deasupra cifrei „3” a fost executata de parata M. G., acesta putând fi executat și prin imitație, dar cu precizarea ca pârâta M. nu se exclude ca posibil autor. Astfel, în raport s-a arătat că, prin compararea cifrei „5” in litigiu cu cifra corespondenta realizata de numita Menhhardt G. se constata analogii privind forma generala (conturul), asemănări in privința caracteristicilor de ordin general (dimensiune, viteza, presiune); un examen comparativ privind caracteristicile de ordin particular pune, de asemenea, in evidenta analogii, elementele componente ale cifrei „5” in litigiu fiind aceleași ca la cifrele de comparație (un segment sudat cu un semicerc – 1 si o trăsătura superioară orizontală sau oblică – 2).
Pârâta, deși a beneficiat de asistență juridică prin avocat nu a solicitat în termen efectuarea unei expertize grafoscopice care să aibă ca obiectiv să se stabilească dacă modificarea primei cifre „5” din valoarea de 5.500 a fost făcută de reclamantă. Dimpotrivă, la termenul din 23.10.2014, a solicitat prin avocat ca și obiectiv (cum rezultă din înregistrarea audio), doar să se constate că mențiunea din înscris nu îi aparține pârâtei, iar la stabilirea obiectivelor clare de către instanță și la prelevarea de către scripte de comparație nu a solicitat o completare în sensul verificării și a scrierii reclamantei. Raportat și la opoziția reclamantei și față de împrejurarea că nu era îndeplinită niciuna din circumstanțele de excepție prevăzută de art. 354 NCPC, această completare la probatoriu a fost respinsă ca tardivă la ultimul termen de judecată din culpa pârâtei.
Instanța constată că considerentele din raportul de expertiză privind posibilitatea ca pârâta M. să fi executat acest grafism, similitudinea dintre grafismul din înscris și grafismele executate pentru comparație de către pârâta M. în ședința de judecată, coroborate cu restul actelor pârâtei, cu actele neefectuate de pârâtă și cu restul probatoriului duc la certitudinea că suma împrumutată a fost de 5.500 euro.
În primul rând, prin întâmpinarea depusă pârâta nu a contestat deloc suma de 5.500 de euro. Dimpotrivă a făcut trimitere expres la această sumă, și nu la o sumă de 3.500 euro. Nu a susținut că obiectul împrumutului l-ar fi reprezentat o sumă de 3.500 euro, în loc de 5.500 de euro, ci numai faptul că ar fi restituit tot împrumutul, că ar fi restituit și dobândă (f. 46). Iar formularea de apărări prin trimitere la valoarea debitul pretins are valoarea recunoașterii valorii acestui debit, iar mărturisirea este irevocabilă.
La termenul din 23.10.2014, s-a susținut inițial (cum apare și în înregistrarea audio a ședinței de judecată) că întâmpinarea nu ar fi fost formulată personal de către pârâtă, iar instanța a pus în vedere pârâtei că, în acest condiții, ar trebui să se considere că de fapt nu a depus întâmpinare în cauză și, implicit, că aceasta nu și-a făcut apărări în termen. Ulterior, în ședință, pârâta a revenit și a recunoscut că întâmpinarea îi aparține, că a fost formulată de avocat pe care l-a împuternicit. Dar, conform art. 349 NCPC, mărturisirea nu poate fi revocată decât dacă se face dovada unei erori de fapt scuzabile, în timp ce în prezenta cauză nu se poate vorbi despre o pretinsă eroare scuzabilă: pârâta a acordat mandat unui avocat care nu putea invoca în întâmpinare chestiuni de fapt decât prin prisma celor învederate de client, adică de către pârâtă.
În al doilea rând, pârâta a contestat acest cuantum de abia la al treilea termen de judecată, deși înscrisul a fost depus odată cu cererea de chemare în judecată și i-a fost comunicat în faza prealabilă. Or, art. 301 Cod procedură civila prevede că cel căruia i se opune un înscris sub semnătura privata este dator, fie sa recunoască, fie să tăgăduiască scrisul sau semnătura la primul termen după depunerea înscrisului (text incident în prezenta cauză față de prevederile art. 26 alin. 2 NCPC conform cărora administrarea probelor este supusă legii în vigoare la data administrării).
Nu pot fi reținute susținerile pârâtei de la termenul din 23.10.2014 în sensul că ar fi aflat despre conținutul dosarului de abia în data de 07.10.2014 când a solicitat fotocopierea dosarului și că, odată cu cererea de chemare în judecată, nu i-ar fi fost comunicat și înscrisul sub semnătură privată din 08.09.2010, în condițiile în care în dovezile de comunicare în dosarul_/301/2013 se menționează expres că i-au fost transmise și înscrisurile (f. 41-44), iar pârâta nu s-a înscris în fals împotriva acestor dovezi și, pe cale de consecință, au valoare probatorie deplină. Dar, și dacă aceste susțineri ar fi fost dovedite de către pârâtă, în plus, la termenele de judecată acordate în cauză și la care a fost legal citată, respectiv 06.06.2014 din dosarul_/301/2013 și cel din 12.06.2014 din prezentul dosar, pârâta nu a contestat conținutul acestui înscris care era depus în ambele dosare (și în prezentul, și în dosarul_/301/2013) încă de la înregistrarea lor, iar art. 301 NCPC prevede obligativitatea contestării la primul termen după depunerea înscrisului, nu la primul termen la care pârâtul se prezintă în ședință și nu la primul termen după depunerea înscrisului în original. Dimpotrivă, conform NCPC partea este obligată să depună un înscris în copie; numai dacă pârâtul contestă acel înscris, se pune în vedere reclamantului să depună înscrisul și în original pentru verificare; prin urmare, ordinea este: - depunerea înscrisului în copie certificată – contestarea la primul termen după depunere – și, ulterior, depunerea înscrisului în original. Astfel că contestarea înscrisului de către pârâtă în 23.10.2013 era oricum tardivă.
Reclamanta a și notificat-o pe pârâtă cu privire la împrumutul de 7000 euro (5.500+1.500) și cu privire la diferența nerestituită și anterior demarării prezentei acțiuni în instanță, notificare prin avocat și prin curierat cu semnătură de primire (f. 12), dar pârâta nu a făcut dovada că ar fi răspuns acestei notificări nici în sensul că valoarea împrumutului nu ar fi fost de 7.000 de euro, nici că ar fi restituit sume de bani și mai mari care să fi cuprins și dobândă. Reclamanta a chemat-o pe pârâtă și la mediere (f. 13), dar aceasta nu s-a prezentat. Pârâta a susținut la interogatoriu că nu s-a prezentat la mediere pentru că nu era nimic de mediat, pentru că achitase tot împrumutul, dar eventualul său răspuns la notificare, eventuala sa prezentare la mediere și ridicarea de obiecțiuni cu privire la cuantumul sumei împrumutate ar fi putut crea cel puțin o urmă de îndoială cu privire la susținerile reclamantei. Dimpotrivă, lipsa unei reacții la susținerile reclamantei și probele din prezentul dosar au dovedit caracterul cert al creanței pretinse de reclamantă.
Mai mult, în întâmpinare, pârâta a susținut că suma de 1500 euro menționată în înscrisul din aprilie 2011 ar reprezintă „dobândă neachitată în trei luni”, nu împrumut (f. 46). Dacă ar fi să fie avute în vedere susținerile pârâtei conform cărora împrumutul era de fapt cu dobândă de 10% din sumă pe lună, la o pretinsă dobândă neachitată de trei luni și la un debit de 3.500 euro, ar rezulta o suma de 1.050 euro (3500*10% * 3 luni întârziere), în timp ce, dimpotrivă, la un debit de 5.500 euro rezultă exact suma de 1500 euro (5.500*10% * 3 luni întârziere).
De asemenea, suma de 5.500 euro este menționată și în înscrisul sub semnătură privată din februarie 2013, prin care reclamanta a recunoscut restituirea sumei de 500 USD, înscris care a fost semnat de către tatăl vitreg al pârâtei fără vreo obiecțiune cu privire la conținutul acestui înscris (f. 8). Nici pârâta nu a contestat conținutul și mențiunile din acest înscris. Dimpotrivă, prin întâmpinare, pârâta însăși a făcut trimitere la plățile făcute de tatăl său vitreg recunoscute de reclamantă (f. 46 dosar_/301/2013) și a recunoscut aceste plăți prin intermediul tatălui vitreg și la interogatoriu (pct. 3 – f. 57).
Pentru toate aceste motive, având în vedere coroborarea de probe și aspecte ale cauzei, instanța reține că valoarea sumei împrumutate de reclamantă către pârâtă a fost de 7.000 euro formată din 5.500 euro și 1.500 euro.
În ceea ce privește restituirea acestui împrumut, instanța reține că, în cazul obligațiilor de a da, creditorul trebuie să facă dovada creanței; dacă el face această dovadă, neexecutarea se prezumă atâta timp cât debitorul nu dovedește executarea.
În cauză, reclamanta a recunoscut și chiar a făcut dovada achitării parțiale de către pârâtă a sumelor de 200 euro și 1200 usd, dar pârâta nu a făcut dovada executării restului creanței. Susținerile pârâtei conform cărora ar fi făcut o plată de 10.000 de euro invocată in interogatoriu, respectiv mai multe plăți prin O. D. de 13-15 ori; lon C. E. de 4 ori; Madescu A. de 2 ori, iar M. D. o data, cum a invocat în întâmpinare, nu au fost dovedite cu înscrisuri. Prin întâmpinare, nici nu a precizat care ar fi fost de fapt suma restituită în totalitate prin aceste aproximativ 20 de plăți efectuate prin intermediari. Pretinsa plată efectuată prin intermediari fără a fi fost însoțită de întocmirea unui înscris aferent (așa cum a procedat în cazul restituirii sumelor de 200 euro și 1200 usd prin tatăl vitreg) îi este imputabilă pârâtei atâta timp cât legea prevedea expres că actele juridice cu o valoare mai mare de 250 de lei nu pot fi probate cu martori și nimeni nu poate invoca necunoașterea legii.
Pentru toate aceste motive, având în vedere că reclamanta a făcut dovada dreptului său de creanță, iar pârâta nu a făcut dovada executării acestei creanțe, instanța va admite cererea și va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 5.912 euro în lei la cursul valutar BNR de la data plății.
În temeiul art. 451 C.pr.cv, instanța va obliga pârâta, ca parte căzută in pretenții, din culpa căruia a fost declanșat procesul, la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1988 de lei, reprezentând taxa timbru, onorariu avocat și cheltuieli mediere (f. 4,5 dosar_/301/2013, f. 89-92 prezentul dosar).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta C. A. (CNP_) cu domiciliul în P., .. 15, județul Ilfov și cu domiciliul ales la Cabinet de avocat B. V. cu sediul în București, .. 35A, sector 2, în contradictoriu cu pârâta M. G. (CNP_) cu domiciliul în București, ., ., ., sector 3 și cu domiciliul ales pe parcursul procesului la Cabinet de avocat Colțuc M. cu sediul în București, .. 266-268, corp 60, ., sector 5, cu domiciliul ales pentru comunicarea sentinței în București, Splaiul Independenței nr. 2F, ..
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 5.912 euro în lei la cursul valutar BNR de la data plății.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 1988 de lei, cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria sector 3 București.
Pronunțată în ședința publică azi, 16.04.2015.
Președinte, Grefier,
D. A. C. N.
DA/DA/4ex/12.06.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5050/2015. Judecătoria SECTORUL 3... | Succesiune. Sentința nr. 5235/2015. Judecătoria SECTORUL 3... → |
|---|
