Pretenţii. Sentința nr. 5937/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5937/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 5937/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5937
Ședința publică din data de 30.04.2015
Instanța constituită din:
Președinte – L. C.
Grefier – L. G. P.
Pe rol se află soluționarea cererii formulată de reclamanții V. A. A. PRIN MANDATAR R. M. si R. M. în contradictoriu cu pârâtii G. C. M. si M. G. N. având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică au raspuns parații, prin reprezentant conventional, avocat, care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsa fiind reclamanții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședința, după care:
În temeiul art. 131 al. 1 C.p.c., fiind primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, instanța verifică din oficiu competența și constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, în raport de dispozitiile art. 94 alin 1 lit j raprortat la art 107 alin 1 Cod Proc. Civila
Instanța pune în discuție excepțiile netimbrării cererii de chemare în judecată, a lipsei calității de reprezentant al semnatarului cererii și excepția prescripției dreptului la acțiune formulate de pârâți prin Intampinare.
Pârâții, prin avocat arata că înțeleg să renunțe la primele doua excepții, respectiv excepția netimbrarii cererii de chemare în judecată, a lipsei calității de reprezentant al semnatarului cererii întrucat exista dovada achitarii taxei de timbru și procura acordata mandatarului la dosarul cauzei și solicită admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune întrucat termenul de prescripție a început să curgă de la 28.06.2010 și s-a implinit la data de 28.06.2013, iar cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 29.08.2014.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției prescripției dreptului la acțiune formulata de pârâți, prin Întampinare
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 29.08.2014 sub nr. de dosar_, reclamanții V. A. A. PRIN MANDATAR R. M. si R. M. în contradictoriu cu pârâtii G. C. M. si M. G. N., au solicitat instanței obligarea pârâților la plata sumei de_ lei reprezentând cheltuieli de judecată, în faza de recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție.
În motivare se arată că pârâtele au reprezentat reclamanții la fond, apel, recurs, în acțiunea în revendicare a foștilor proprietari pentru imobilul din B., ., pe care reclamantele l-au dobândit legal, prin cumpărare în temeiul Legii nr.10/2001. Cererea de revendicare a foștilor proprietari a fost respinsă în fond și apel.
Se arată că în recurs cererea de restituire a foștilor proprietari a fost respinsă, iar pledoariile lor pârâtele au susținut respingerea cererii foștilor proprietari, menținerea proprietății dobândită legal în temeiul Legii nr.10/2001 și acordarea cheltuielilor de judecată în faza recurs.
Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.79 pronunțată la 08.02.2010 a respins recursul.
În redactarea deciziei Înalta Curte de Casație și Justiție nu se pronunță în nici un fel cu privire la cheltuielile de judecată solicitate, iar acest lucru a fost constatat după ce dosarul a ajuns la B..
Se mai arată că cererea de completare a deciziei a fost respinsă ca fiind tardivă, întrucât trebuia înaintată la 5 zile după formularea deciziei.
Învederează reclamanții că pârâtele nu au verificat dacă în redactarea Deciziei nr.709/08.02.2010 este menționată solicitarea privind recuperarea cheltuielilor de judecată și prin aceasta au fost puși în imposibilitatea recuperării cheltuielilor de judecată.
Se mai precizează că această situație se datorează în exclusivitate pârâtelor care nu au verificat în timp conținutul deciziei menționate.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Reclamanții au depus la dosar înscrisuri.
La data de 27.01.2015, pârâtele au depus la dosar o întâmpinare comună prin care au invocate cpeția netimbrării, excepția lipsei dovezii calității de reprezentant și excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Pârâtele au renunțat în ședința publică din 30.04.2015 la soluționarea excepție netimbrării și excepției lipsei dovezii calității de reprezentant.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune pârâții arată că termenul de prescripție a început să curgă la 28.06.2010, data pronunțării deciziei nr.4042 de către Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a împlinit la 28.06.2013.
La data de 06.03.2015, reclamanții au depus la dosar răspuns la întțmpinare prin care se arată că pârâtele nu au urmărit textul deciziei pe portalul instanței și i-au privat de posibilitatea de a recupera cheltuielile de judecată, cererea de completare ulterior formulată fiind tardivă.
Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune instanța urmează a o admite pentru următoarele considerente:
Instanța în analiza prescripției dreptului material la acțiune are în vedere Dispozițiile Decretului nr.167/1958 întrucât la momentul începerii curgerii termenului erau în vigoare aceste dispoziții.
Prescriptia extinctiva reprezinta o sanctiune pentru titularul dreptului subiectiv si consta in stingerea dreptului de realizare silita a obligatiei civile corelative ca urmare a neexercitarii lui in termenul stabilit de lege.
Potrivit art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, „dreptul la acțiune, avand un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege”, adica inlauntrul termenului general de prescriptie de 3 ani, care incepe sa curga de la data nasterii dreptului subiectiv (art. 7 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958). Astfel, în temeiul textului de lege citat, „în obligațiile care urmează să se execute la cererea creditorului, precum și în acelea al căror termen de executare nu este stabilit, prescripția începe să curgă de la data nașterii raportului de drept”. Justificarea acestei reguli este impusă de însăși finalitatea prescripției extinctive, constând în stimularea titularilor drepturilor subiective de a-și valorifica drepturile lor într-un termen cât mai scurt, pentru asigurarea certitudinii și stabilității circuitului civil.
Asadar, pentru a opera prescriptia extinctiva este necesara intrunirea a doua conditii, respectiv inactiunea prelungita a titularului dreptului material pe intreaga durata a termenului de prescriptie si invocarea prescriptiei implinite de cel indreptatit.
Reclamantele nu au indicat un temei de drept, însă calificarea dată de instanță situației de fapt prezentate se circumscrie sferei răspunderii civil delictuale, reclamanții solicitând obligarea la plata unor sume de bani ca urmare a unei fapte ilicite, respectiv inacțiunea de a urmări soluționarea unui dosar și a de a solicita cheltuielile de judecată, pârâții fiind apărătorii reclamantelor în cadrul unui litigiu.
Conform art. 8 din Decretul nr.167/1958
Prescriptia dreptului la actiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita, incepe sa curga de la data cind pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca, atit paguba cit si pe cel care raspunde de ea.
Reclamantele au precizat că suma de_ lei reprezintă cheltuieli de judecată pe care pârâtele ar fi trebuit să le solicite în cadrul dosarului nr._, soluționat irevocabil la Inalta Curte de Casație și Justiție.
În dispozitivul deciziei civile nr. 709/08.02.2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a menționat, „Respinge recursul.Irevocabilă.”, fără a se pronunțat în vreun fel asupra cheltuielilor de judecată solicitate.
Instanța constată că la data de 20.04.2010, reclamanții au formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 709/08.02.2010, cerere care a fost respinsă ca tardiv formulată, prin Decizia civil nr.4042/28.06.2010.
Prin urmare, la data de 20.04.2010, data formulării cererii de completare a dispozitivului deciziei civile nr.709/08.02.2010, reclamanții cunoșteau atât paguba, cât și cel care răspunde de ea, respectiv pârâtele, prin faptul că nu au urmărit cursul dosarului.
Prezenta acțiune a fost depusă la oficiul poștal la data de 27.08.2014- fila 18 verso, cu depășirea termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de art.3 din Decretul nr.167/1958, care s-a împlinit la 20.04.2013.
In plus, instanta retine ca, in cauza, reclamanții nu au dovedit intervenirea vreunei cauze de intrerupere (art. 16 din Decretul nr. 167/1958) sau de suspendare (art. 13 si 14 din Decretul nr. 167/1958) care sa zadarniceasca actiunea prescriptiei extinctive. In acest context, fata de dispozitiile legale invocate, instanta urmeaza a a admite excepția prescipției dreptului material la acțiune cu consecința respingerii acțiunii ca fiind prescrisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Respinge acțiunea privind pe reclamanții V. A. A., CNP_, prin mandatar R. M. si R. M., CNP_, ambii cu domiciliul în BRASOV, ., J. B. în contradictoriu cu pârâtii G. C. M. si M. G. N., ambii cu sediul în București, COZLA, nr. 3, ., . Sector 3, ca prescrisă.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare care se depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.04.2015.
P., Grefier,
L. C. L. G. P.
LC 6 ex.08.07.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5805/2015. Judecătoria SECTORUL 3... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5741/2015.... → |
|---|
