Pretenţii. Sentința nr. 7035/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7035/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 21-05-2015 în dosarul nr. 7035/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 3 BUCUREȘTI
Secția Civilă
Sentinta civila nr. 7035
Ședința publică din 21.05.2015
Instanța constituită din:
Președinte: I. E. L.
Grefier: D. M.
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de reclamanta M. B. PRIN PRIMARUL GENERAL, in contradictoriu cu pârâtul C. F., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pârâtul, personal legitimat cu CI . nr._, lipsă fiind reclamanta.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Pârâtul, personal precizează că prin cererea de chemare în judecată se solicită plata taxei de concesiune aferenta perioadei 2011 si raportându-se la obiectul cererii de chemare in judecata, respectiv pretentii, a observat ca anterior datei e 19.12.2011, raportându-se la trei ani in urmă intervine prescripția si nu mai pot fi solicitat astfel de sume. Cererea a fost inregistrată la 19.12.2014. Pentru aceste motive invocă excepția prescripției dreptului material la actiune. Apreciază că excepția lipsei calității procesuale active și pasive pot fi unite cu fondul cauzei.
instanța, unește cu fondul excepția prescripției dreptului material la actiune, a lipsei calității procesuale pasive și excepția lipsei calității procesuale active.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, instanța acordă cuvântul în vederea formulării de probatorii.
Paratul, personal solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
În condițiile art. 255 coroborat cu art. 258 Noul C.pr.civ., instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri. instanța acordă cuvântul pe excepția lipsei calității procesuale active, a lipsei calității procesuale active, excepția prescripției dreptului material la actiune și apoi pe fondul cauzei.
Pârâtul, personal precizează că pe rolul JS3 – pentru anul 2010. Solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale active, având în vedere că acel contract în baza căruia se solicită taxa de concesiune este incheiat de Societatea imobiliară Razim. Reclamanta nu a făcut dovada că e proprietara terenului si nici că a preluat vreun drept de concesiune de la Regia Autonoma ca sa demonstreze acest lucru. Sunt trei acte aditionale, in nu se stipulează modul de preluare a drepturilor de concesiune sau daca Primaria Municipiului este proprietara terenului. Reclamanta nu face dovada calității procesuale active. în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, solicită să o admită, să se constate că nu are calitate, că a cumparat imobilul de la o persoana fizica, nu a fost instiintat de vreun contract de concesiune, nu i-a fost comunicat că proprietarul nu detine dreptul de folosinta a teren decat in baza unui contract de concesiune. Acest contract de concesiune, atat timp cat cel de la care a cumparat imobilul, observand ca nici el nu are nicio obligație, consideră că nici paratului nu ii este opozabil. De acest contract, a aflat in momentul in care instanța i-a comunicat actele depuse și atașate la cererea de chemare în judecată. nefiindu-i opozabil paratul nu poate să respecte niște obligații pe care nu si le-a asumat. Poate, daca afla că a fost încheiat acest contract si aflat că trebuie să achite o taxa, poate că nu ar fi cumparat imobilul in acest condiții. Apreciază că nu ii este opozabil, că nu s-a angajat nici față de reclamanta si nici fată de Regia Autonoma, astfel că a fost chemat în judecată în mod eronat. Solicită admiterea excepției prescripției să constate că este o acțiune în pretentii, iar termenul de prescripție este general de 3 ani. Actiunea e inregistrată la 19.12.2014 si, astfel, solicitându-se plata taxei de concesiune pentru anul 2011, cel mult ar putea fi obligat la plata numai pentru 19.12.11-31.12.2011, deci pentru câteva zile. Pe fondul cauzei, solicită respingerea actiunii, ca neintemeiata, să constate că nu este vorba de o taxa stabilită printr-o lege. Reclamanta nu a făcut această dovada. Este o taxa care rezulte dintr-un contract, iar cel care s-a obligat prin contract este singura persoana care trebuie să plătească această taxa. Cu privire la valoarea taxei, arată că nu se poate face dovada modului de calcul și că nu înțelege cum a fost stabilită și cum a fost împărțită. Cu privire la penalitățile de întârziere, recunoaște că a fost chemat la Primaria Municipiului B., i s-a impus un contract, a refuzat semnarea acestuia, nu i s-a dat posibilitatea unor discutii si a refuzat semnarea. In ceea ce privește punerea in intarziere, apreciază că s-a făcut prin cererea de chemare in judecată si nu prin celelalte inscrisuri.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.02.2015, reclamantul M. B. PRIN PRIMARUL GENERAL, in contradictoriu cu pârâtul C. F. a solicitat instanței obligarea acestuia la plata sumei de 564,90 lei reprezentând contravaloare taxa de concesiune aferenta perioadei 2011 si majorari de intarziere aferente.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin contractul de asociere nr. 1898/28.02.1992, incheiat intre Imobiliara RA si Razim SRL s-a stabilit terminarea lucrarilor de constructii, punerea in funcțiune și exploatarea distinctă de către partile contractante a blocurilor M14 din Ansamblul Marasesti, situat in B., sector 3. In art 4 din contractul menționat se arata ca « Durata asocierii pe toata durata existentei construcției, iar art IX lit b prevede că « Asociatul RAzim -SRL se obligă să achite anual taxa de concesionare a terenului, suportând și cota de aport a ImobiliaraJ^A, în valoare de 368.038 lei. »De asemenea, art. 13 din contract precizează următoarele: « Pentru nerespectarea obligațiilor asumate prin prezentul contract, partea in culpa datorează celeilalte parti penalități precum si daune. Daunele se datorează numai in măsura in care prejuduciul nu a fost acoperit prin plata penalităților.Penalitățile pentru neasigurarea obligațiilor contractuale asumate de părțile contractante sau pentru executarea acestor obligații se calculează pentru fiecare zi de intarziere de 1% in primele 30 de zile si 2% pe perioda ce deepaseste 30 de zile.Prin contract de vanzare-cumparare se transmite către pârât in deplina proprietate si posesie apartamentul 45 situat în București, . 42, . 3.
Obligația de plata a taxei de concesiune este stabilita prin art. 40 alin.2 din Legea nr.50/1991, unde se prevede ca "o data cu dreptul de proprietate asupra construcțiilor, în situația celor realizate în clădiri cu mai multe apartamente, proprietarul dobândește și o cota-parte din dreptul de concesiune asupra terenului apartînand domeniului privat al statului sau unităților administrativ -teritoriale.De asemenea art 41 din legea 50/1991 stipulează ca dreptul de concesiune se transmite în caz de succesiune sau de înstrăinare a construcției pentru a cărei realizare acesta a fost constituit. Deși textul legal face referire expresă doar la transmiterea dreptului de concesiune, este evident ca legiuitorul a avut în vedere și transmiterea obligației corelative de plata a taxei de concesiune, nefiind posibila o soluție contrara.
Astfel, obligația de plata a taxei de concesiune este una legala și nu convenționala. In cazul nerespectarii obligațiilor privind plata taxei de concesionare a terenului aferent apartamentului cumpărat ,cumpârâtorul va suporta toate consecințele legale".Având în vedere ca taxa de concesionare este datorata anual, aceasta trebuia achitata pana cel târziu la data de 31 decembrie a fiecărui an.Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei reiese în mod cert faptul că taxa de concesiune a fost calculată în raport de suprafața aferentă apartamentului deținut de către pârât, taxa la care anual se aplica indicele de inflație. Paratul a fost somat sa isi indeplinesca obligațiile prevăzute prin contract, respectiv sa achite taxa de concesiune aferenta, dar a refuzat sa dea curs solicitărilor instituției noastre.
In drept a invocat art. 1166, 1167, 1270, Noul Cod Civil, Legea 50/1991. Solicitam proba cu inscrisuri.
A solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La data de 25.02.2015, pârâtul a formulat intâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiata.
A arătat că reclamanta, prin înscrisurile depuse, nu face dovada calității procesuale active față de faptul că acest Contract de asociere este incheiat intre Regia autonoma de investiții si administrare locative Imobiliara RA si societatea Razim si are ca obiect „terminarea execuției lucrărilor de construcție, punerea in funcțiune a blocului M14...". Din art 2 din contract reiese ca Regia autonoma de investiții si administrare locative Imobiliara RA este cea care a executat lucrările de construcție pana la un stadiu de 52,07. In contractul de asociere nu se fac mențiuni despre situația juridica a terenului pe care se construiește blocul si nici daca acesta face obiectul participării Regiei autonoma de investiții si administrare locative Imobiliara RA la asociere. Din înscrisurile comunicate rezulta ca la acest contract s-au incheiat 3 acte adiționale, unul semnat de Regia autonoma de investiții si administrare locative Imobiliara RA cu Razim SRL si doua semnate de Consiliul Local al Municipiului București cu ., insa nu exista nici o mențiune sau dovada legata de cine are in proprietate terenul pentru care se pretinde taxa de concesiune.
A mai invocat excepția lipsa calității procesuale pasive a pârâtului, având în vedere că asa cum rezulta din înscrisurile depuse chiar de reclamanta, pârâtul a cumpărat imobilul din București, . 42, ., ., in luna ianuarie 1996, prin contractual de vânzare cumpărare nr 443 încheiat cu doamna P. V. S.. Prin contractul sus menționat a dobândit apartamentul nr. 45 si odată cu acesta si " dreptul de folosința pe durata existentei construcției asupra terenului aferent apartamentului, in suprafața de 15,04 mp, respectiv cota indiviza de 3,53 din întregul teren aferent imobilului .="NoSpacing"> Cedarea dreptului de folosința a terenului aferent apartamentului, pe durata existentei construcției nu s-a făcut condiționat de plata unui pret, ci acest drept a fost obținut odată cu apartamentul achiziționat. Si pentru apartament si pentru dreptul de a folosi terenul aferent acestuia am plătit la momentul respectiv prețul menționat in contract.
Despre existenta contractului de asociere si despre obligația de plata a unei taxe de concesiune a aflat in momentul in care reclamantul a pretins de la parat aceasta taxa, iar in posesia contractului a intrat in momentul in care i-a fost comunicat de către instanța.
Prin contractul de vânzare cumpărare încheiat cu ., cumparatoarea P. V. S. dobândește împreuna cu apartamentul si dreptul de folosința pe durata existentei construcției asupra terenului aferent apartamentului, asa cum a transmis mai departe paratului. Nici in acel contract nu se face vreo referire despre contractul de asociere sau despre obligația doamnei P. V. S. de a platii taxa de concesiune pentru folosința terenului. In cazul in care ar fi existat o astfel de clauza contractuala, notarul public care a incheiat contractul meu cu aceasta, verificând actele vânzătorului, era obligat sa menționeze in contractul lor obligația de plata a unei taxe de concesiune pentru folosința terenului aferenta apartamentului dobândit.
Obligația de plata nu este una legala, asa cum afirma reclamantul ci o obligație convenționala. In textul de lege indicat de reclamant se preved modalitățile prin care se transmite dreptul de concesiune insa obligația de plata a taxei de concesiune este prevăzuta de parti in contractul de asociere incheiat.
Având in vedere ca asocierea dintre Regia autonoma de investiții si administrare locative Imobiliara RA si . este inca valabila (Art III- Termenul. Durata asocierii pe toata perioada existentei construcției) si faptul ca aceasta obligație de plata nu a fost transmisa ulterior de . către terți, consider ca obligația de plata a rămas in sarcina acestei societăți, conform contractului de asociere incheiat.
In concluzie, apreciază că pârâtul nu sunt parte in contractul in care se stipulează obligația de plata anuala a unei taxe de concesiune, nu s-a obligat către reclamanta sa plăteasca o astfel de taxa, nu a știut de acest contract si nu poate fi chemat in judecata pentru nerespectarea unei astfel de obligații contractuale.
Pe fondul cauzei a arătată că, verificând temeiul juridic indicat de reclamanta se observa ca aceasta pretinde ca in cauza de fata ar opera răspunderea contractuala a subsemnatului, chiar daca subliniază in mod expres in cererea de chemare in judecata ca "obligația de plata a taxei de concesiune este una legala si nu convenționala."
In lipsa unui contract incheiat cu reclamanta sau a unui înscris din care sa rezulte ca a preluat de la . plata a taxei de concesiune, apreciază că pârâtul nu poate fi sancționat pentru neexecutarea obligațiilor contractuale.
Dintre ceilalți proprietari care au cumpărat de la . la terți, doar 2-3 persoane au fost de acord sa plătească o astfel de taxa, iar pana in prezent exista proprietari care nu au primit nici o înștiințare si care nu știau de aceasta situtie pana sa afle de la parat.
Din tabelul anexat de reclamant rezulta ca pentru folosința terenului aflat sub blocul M14 din ., trebuie sa plătească taxa de concesiune doar 5 persoane.
In ce privește taxa de concesiune menționata de parti la art IX lit B din contract, aceasta nu este specificata, iar reclamanta nu face dovada cum a fost stabilita si nici cum se calculează, pe cote indivize....smd.
Penalitățile de intarziere sunt pretinse si calculate din anul 2011, desi reclamanta, la acel moment nu l-a pus in intarziere cu privire la debitul pretins. Chiar daca anexează un tabel cu privire la penalități, nu rezulta modul de calcul ala acestora.
Solicită încuviințarea probei cu inscrisuri si orice alta proba utila dezlegării pricinii
In drept a invocat prev. art. 205 si următoarele din codul de procedura civila.
La termenul de judecata din data de astazi, pârâtul a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Instanța a administrat proba cu inscrisuri.
Analizând actele si lucrarile dosarului de față, reține următoarele:
Cu privire la excepțiile invocate:
In raporturile obligaționale, calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre persoana cu privire la care se susține că este debitor și pârât, iar calitatea procesuală activă identitatea dintre reclamant și creditor.
Pentru justificarea calității procesuale în raporturile obligaționale, reclamantul nu trebuie să facă dovada chiar a raportului juridic dedus judecății întrucât în acest fel ar însemna să i se ceară reclamantului să probeze însuși dreptul de creanță și obligația corelativă încă înainte de debutul procesului civil, ceea ce înseamnă deschiderea unui cerc vicios pentru că ar presupune că instanța nu poate trece la analiza fondului cauzei, decât după ce se face dovada existenței dreptului invocat.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că pentru a justifica calitatea procesuală activă și pasivă, în raporturile obligaționale este suficient pentru reclamanta să afirme existența dreptului și a obligației corelative și să motiveze de ce afirmă acest lucru.
In cauză, instanța reține că reclamanta a justificat calitatea sa procesuală și a pârâtei întrucât în acțiunea sa M. București s-a întemeiat pe cuprinsul contractului de vânzare cumpărare dintre pârâtă și o terța persoana, susținând ca obligația de plata a taxei de concesiune s-a transmis odată cu vânzarea – cumpărarea apartamentului.
In ce măsură această transmisiune a operat sau nu este o chestiune care urmează a se stabili odată cu analiza cauzei pe fond.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei calității procesuale pasive .
In ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiunea, aceasta este neîntemeiată pentru următoarele motive:
In ceea ce privește legea aplicabilă litigiului, respectiv soluționării excepției prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului, potrivit art. 3 din Legea nr. 287/2009 actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . N.C.C. nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
În consecință, având în vedere data incheierii Contractului de vanzare – cumpărare, prin care reclamanta a susținut ca s-a transmis obligația de plata a taxei de concesiune, în cauză sunt aplicabile dispozițiile Decretului nr. 167/1958 care prevăd un teren general de prescripție de 3 ani.
Taxa de concesionare aferenta anului 2011 a devenit scadenta la data de 31.12.2011, de la aceasta data începând a curge termenul de prescripție, in temeiul art. 7 coroborat cu art. 12 din Decretul nr. 167/1958.
Astfel, termenul de prescripție s-a împlinit la data de 31.12.2014, ulterior formulării acțiunii ( 17.12.2014 – data poștei), ceea ce înseamnă ca prezenta cerere de chemare in judecată a fost formulată in interiorul acestui termen, dreptul material la acțiune nefiind prescris.
În ceea ce privește fondul pretențiilor reclamantei, instanța apreciază că acțiunea cu care a fost sesizată este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Prin contractul de asociere nr. 1898/28.02.1992 încheiat în RA Imobiliara și Razim SRL, la art. IX lit. B s-a stabilit ca „ Razim SRL se obliga sa achite anual taxa de concesionare a terenului aferent blocului M 14 din Ansamblul Mărășești, sector 3, B..
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 443/25.01.1996, pârâtul a dobândit apartamentul nr. 45 situate în blocul M14 situat în București .. 42 sector 3.
În contractul de vânzare cumpărare nu s-a prevăzut obligația dobânditorului de a plăti taxa de concesiune. De asemenea, în cauză nu s-a făcut dovada vreunei convenții încheiate de dobânditor cu M. București, prin acesta să se fi obligat la plata taxei de concesiune cu privire la terenul pe care s-a construit blocul M14.
Așa fiind, instanța apreciază că pârâtului nu îi revine obligația de a achita această taxă de concesiune. Raportul juridic care are în conținutul său obligația de plată a taxei de concesiune pentru terenul pe care este construit blocul M14, corespunzător apartamentului 45 nu s-a născut între reclamantă și pârât. Pârâtul nu a încheiat nici un act juridic cu reclamanta care să constituie izvorul unui asemenea raport juridic. De asemenea, în cauză nu s-a făcut dovada încheierii unor alte acte juridice permise de lege care să aibă ca efect eventuala transmiterea a acestei obligații către pârâtul din prezenta cauză. Reclamanta susține că prin transmiterea proprietății asupra apartamentului nr. 45 din blocul M 14 prin contractul de vânzare menționat anterior s-a transmis și obligația de plată a taxei de concesiune pentru cota indiviză din dreptul de folosință asupra terenului corespunzător apartamentului. Această susținere nu este însă întemeiată. Într-adevăr, potrivit art. 970 C.civ., convențiile legal făcute între părți au putere de lege între părțile contractante” însă în cauză tocmai acestea este și contraargumentul în combatarea susținerilor pretențiilor reclamantei. Așa cum s-a arătat mai sus, reclamanta nu a făcut dovada încheierii unei convenții cu pârâtul care să aibă ca efect nașterea acestei obligații în sarcina pârâtului. C. dacă, potrivit art. 970 C.civ. oricine s-a obligat de bună voie trebuie să-și execute obligație, atunci acela care nu s-a obligat nu poate fi ținut de executarea unei obligații care nu îi revine.
Obligația de plată a taxei de concesiune este o obligație civilă obișnuită al cărei regim juridic este guvernat de dreptul comun reprezentat de Codul civil în materia obligațiilor. Potrivit regulilor comune în materie, de obligația asumată nu poate fi ținut decât cel care s-a obligat, nu o altă persoană, atâta vreme cât nu a intervenit transmiterea acesteia. Însă transmiterea obligațiilor obișnuite, potrivit Codului civil, nu poate avea loc decât în condițiile expres prevăzute de lege. Mijloacele prevăzute de Codul civil prin care se poate realiza transmiterea obligațiilor sunt delegația perfectă sau imperfectă sau novația prin schimbare de debitor. Aceste mijloace juridice presupun acordul creditorului la transmiterea obligațiilor civile obșnuite, acord presupus de caracterul personal al raportului juridic obligațional. În cauză, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că un raport juridic obligațional în conținutul căruia a intrat obligația de plată a taxei de concesiune cu privire la terenul pe care se află blocul M14 s-a născut între IMOBILIARA R.A. și Rzim SRL . Aceleași înscrisuri însă nu dovedesc și transmiterea acestei obligații către pârâtul din prezenta cauză prin încheierea unei delegații sau novații cu schimbarea de debitor.
Nici introducerea prezentei acțiuni de către reclamantă nu poate conduce la reținerea încheierii unei novații prin schimbare de debitor sau a unei delegații. Într-adevăr, chiar dacă formularea prezentei cereri ar putea fi interpretată ca un acord al creditorului, totuși novația respectiv delegația rămân convenții care nu se pot încheia în lipsa acordului noului debitor.
Transmiterea obligației de plată a taxei de timbru odată cu transmiterea dreptului de concesiune, susținere formulată de reclamantă nu poate fi reținută pentru motivele expuse mai sus.
Nici art. 40 alin. 2 din Legea nr. 50/1991 invocat de reclamantă nu poate fi reținut ca temei pentru concluzia transmiterii obligației de plată a taxei de concesiune către subdobânditorul unui apartament dintr-un . apartamente construit pe un teren odată cu transmiterea dreptului de folosință. Transmiterea drepturilor care intră în conținutul raportului juridic civil nu presupun în același timp și automat și transmiterea obligațiilor corelative, deoarece mijloacele juridice de transmitere ale drepturilor civile sunt diferite de cele ale obligațiilor civile.
Așa fiind, instanța apreciază că în cauză nu există obligația pârâtului de plată a taxei de concesiune pentru terenul pe care este contruit blocul M 14 în care se află ..
Obligația de plată a taxei de concesiune s-ar transmite odată cu cea de a dreptului de proprietate asupra apartamentului, în cauza de față, doar dacă această obligație ar fi o obligație scriptae in rem sau propter rem. Caracterisitica obligațiilor scriptae in rem este că sunt atât de legate de posesia bunului încât creditorul nu poate obține satisfacerea dreptului său decât dacă popsesorul actual al bunului va fi obligat să respecte aceste drept. Or, în cauză, obligația de plată a taxei de concesiune nu prezintă o asemenea caracteristică, executarea dreptului corelativ obligației de plată a taxei de concesiune putând fi realizată de creditor față de debitorul inițial fără concursul subdobânditorului imobilului.
De asemenea, obligația nu este propter rem a căror caracteristică este aceea că apar ca un accesoriu al unui drept real, ca adevărate sarcini reale ce incumbă titularului unui drept real privitor la bunul respectiv. Obligația de plată a taxei de concesiune nu este accesorie dreptului real de proprietate, dreptul de concesiune are această caracteristică.
Pentru aceste motive și având în vedere dispozițiile legale deja enunțate, instanța, reținând că în cauză nu există un raport juridic obligațional între reclamantă și pârât, va respinge cererea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active.
Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive.
Respinge ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta M. B. PRIN PRIMARUL GENERAL, cu sediul in sector 6, București, SPLAIUL INDEPENDENTEI, nr. 291-293, cod fiscal_, in contradictoriu cu pârâtul C. F., CNP_, cu domiciliul in sector 6, București, .. 42, ..
Cu apel in 30 de zile de la comunicare, urmând a se depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședință publica, azi 21.05.2015.
Președinte, Grefier,
I. E. L. D. M.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7054/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7074/2015. Judecătoria... → |
|---|
