Pretenţii. Sentința nr. 9755/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9755/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 07-07-2015 în dosarul nr. 9755/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9755
Ședința publică din data de 07.07.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. M.
GREFIER: A. M. U.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții O. A., O. D. și O. M. în contradictoriu cu pârâta C. B., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 22.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședința de la acea data, parte integranta din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 05.06.2015, 19.06.2015, 03.07.2015, 07.07.2015 când în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.07.2014 sub nr._/301/2014 reclamanții O. A., O. D. ȘI O. M. în contradictoriu cu pârâta C. B. au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună restituirea dumei totale de 5.400 lei și dobânda la zi.
În motivarea cererii a arătat că părinții acestora au depus din anul 1988 sumele pe carnete cec și obligații însumând astfel suma de 5400 lei.
Au arătat că de un an de zile a-au adresat pe cale amiabilă pârâtei în restituirea sumei, însă fără niciun rezultat justificând că nu mai sunt aceste carnete de evidență.
În drept a invocat dispozițiile art. 59 C.proc.civ., art. 194 C.proc.civ., art. 1616 C.civ., art. 205-209 c.proc. fiscală.
În probațiunea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Reclamanții au depus o cerere de completare a acțiunii principale prin care solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 5400 lei și dobânda în cuantum de 1569,2 lei.
La data de 21.10.2014 prin Serviciul registratură reclamanții au depus o cerere de completare a acțiunii prin care solicită obligarea pârâtei la plate sumei de 6969,20 lei plus cheltuieli de judecată în cuantum de 588,67 lei precum și la plata daunelor morale în cuantum de 6000 lei.
La data de 24.11.2014 prin Serviciul registratură pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii principale.
În motivare a arătat că libretele C. cu dobândă la termen și libretele C. cu dobândă și câștiguri au fost lichidate, consecința aplicării dispozițiilor legale.
Astfel, începând cu data de 01.03.1997, obligațiunile C.E.C. cu câștiguri, la care se refera reclamanții nu au mai fost puse în circulație, iar de la 01.01.1998 nu s-au mai organizat trageri la sorți, dobânda, la aceste obligațiuni, fiind acordată în numerar și nu sub formă de câștiguri ca până la acea dată.
În consecință, obligațiunile pe care le dețin reclamanții pot fi prezentate la orice unitate C. B. S.A. pentru răscumpărare la valoarea lor nominală plus dobânda la vedere atribuită acestui tip de instrument, pentru perioada cuprinsă între 01.01.1998 și data răscumpărării.
Reclamanții nu si-au exercitat dreptul de a inceta raportul juridic contractual, fapt care putea fi realizat prin simpla manifestare de voința din partea acestora, atunci cand condițiile contractului nu mai corespundeau intereselor acestora de realizare a unui beneficiu, ceea ce echivalează cu un acord dat la aceste condiții si la efectele care decurg din derularea contractului.
Totodată arată că la baza acțiunii reclamanților se află o greșită înțelegere a raportului juridic existent între C. SA și acesta. Raportul juridic existent între reclamanți și bancă este de natură contractuala și îmbracă forma unui contract de depozit ale cărui condiții de încheiere și derulare sunt stabilite prin acte normative sau norme de lucru care reglementează activitatea C.E.C. SA. și a căror necunoaștere nu poate fi invocată, fie în baza principiului potrivit căruia nimănui nu-i este permis a invoca necunoașterea legii, fie pentru faptul ca în domeniul bancar contractele încheiate de către bănci cu clienții săi în desfășurarea obiectului lor de activitate sunt contracte de adeziune, la încheierea cărora clienții aderă nu numai la condițiile expres prevăzute în ele, ci și la condițiile generale de afaceri ale băncii stabilite prin norme proprii, opinie acceptată atât de practica judiciară cât și în doctrină.
In ceea ce privește libretele de economii cu dobânda si câștiguri arată că datorita reducerii continue a numărului de librete de economii cu dobânda si câștiguri, fondul total de câștiguri s-a diminuat in permanenta, ceea ce a condus la imposibilitatea acordării de câștiguri atractive atat din punct de vedere al numărului cat si al valorii individuale. Astfel, incepand cu luna septembrie 2000, la acest tip de libret, debanda anuala se acorda numai sub forma de numerar, fata a se mai organiza trageri la sorti trimestriale.
Prin urmare, lichidarea depozitelor reclamanților a fost determinata de sumele mici depozitate, care s-au devalorizat. Prin aplicarea dispozițiilor legale privind denominarea si aplicarea comisionului, soldul libretelor reclamantului exprimat in lei vechi a fost convertit si incepand cu data de 01.07.2005 a fost exprimat in lei noi. Prin reținerea comisionului de administrare, soldul libretelor a devenit zero, acestea fiind lichidate la 30.09.2015 (nr. 0.60.177.5524; nr. 0.60.177.5525; nr. 0.60.177._) si 31.01.2006 (nr. 3.60.209._).
În probațiune a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanta reține următoarele:
Reclamanntii au achiziționat fiecare în un nr. de 3 obligațiuni C. 4% cu câștiguri si au constituit depozite pe librete C..
Între reclamanti și pârâta C. au fost încheiate practic contracte de depozite neregulate, deosebirea față de depozitul regulat fiind dată tocmai de natura bunului ce face obiectul contractului de depozit. Astfel, pentru depozitul regulat obiectul contractul îl constituie un bun individual determinat, care va trebui restituit în natură, iar pentru depozitul neregulat, obiectul îl constituie bunuri fungibile și consumptibile, care nu trebuie să fie restituite în individualitatea lor, ci prin alte lucruri asemănătoare.
Obligațiunile C. constituie o varietate a contractului de depozit neregulat, prin care depozitarul se obligă să păstreze sumele de bani depuse și să le restituie, la cerere, cu dobânzile aferente titularului, reprezentantului său, ori în caz de deces moștenitorilor.
Dispozițiile art. 1604 alin.(2) din Codul civil de la 1864, stabilesc că depozitarul trebuie să restituie suma depusă indiferent de sporirea sau scăderea valorii banilor. Prin urmare, principiul nominalismului monetar, de la care partile nu au inteles să deroge prevăzând o clauză de indexare sau de reviziuire a sumelor de bani, impune depozitarului obligația de a restitui la cererea deponentului suma efectiv depusă.
Vânzarea obligațiunilor C. cu dobândă a fost sistată începând cu data de 01 martie 1997, iar incepand cu data de 01.01.1008 nu s-au mai organizat trageri la sorti, dobanda la acest tip de obligatiuni fiind acordata in numerar si nu sub forma de castiguri ca pana la acea data.
Potrivit dispozițiilor art.1 din Legea nr.348/2005, la data de 1 iulie 2005, moneda națională a României, leul, va fi determinată, astfel încât 10.000 lei vechi, aflați în circulație la această dată, vor fi preschimbați pentru 1 leu nou. În cuprinsul art.5 din același act normativ se prevede că bunurile, drepturile și obligațiile evaluabile în bani, născute anterior datei de 1 iulie 2005, vor fi convertite conform raportului prevăzut la art.1, în toate cazurile în care acestea fac obiectul unei operațiuni de evaluare, de plată sau de constituire a oricărui tip de raport juridic.
Obligatia asumata de stat conform art. 2 din Decretul 371/16.08.1958 (abrogate de a garanta “sumele de bani depuse la C. pe librete de economii, pe consemnatiuni C. cu castiguri sau sub alte forme de economisire”, nu putea viza decat sumele de bani pe care C.-ul era obligat sa le restituie deponentilor. Aceste dispozitii nu pot fi interpretate in sensul ca statul ar fi garantat restituirea sumelor de bani indexate in raport de rata inflatiei.
Principiul fortei obligatorii a contractului prevăzut de art.969 din Codul civil de la 1864, potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, impune instantei de judecata obligația de a asigura executarea actului juridic legal incheiat, conform clauzelor acestuia.
La data de 27.02.2004, Consiliul de Administrație al C. B. a hotărât ca în cazul produselor bancare a căror valoare nominală era mai mică de 10 lei (100.000 lei vechi) si pe care nu au fost efectuate operațiuni de depunere restituire timp de un an, valoarea soldului existent să se vireze .. Din aceste conturi au fost permise numai operațiuni de lichidare a produselor bancare inactive, la solicitarea titularului, cu plata soldului si a dobânzilor cuvenite până la data lichidării inclusiv.
În calitatea sa de societate bancară pe acțiuni, C. B. s-a supus Regulamentului nr. 1 /1996 al BNR, care în art 1 prevede că orice serviciu de încasări si plăti in lei, cu si fără numerar, prestat de către unitățile bancare se remunerează în conformitate cu prezentul regulament. Unica formă de remunerare ce poate fi pretinsă si încasată pentru orice serviciu este comisionul. Aplicând aceste dispoziții, începând cu luna august 2005, pârâta C. B. a perceput un comision lunar de 0,1 lei. Astfel, prin aplicarea acestui comision, suma de 0,5 lei (rezultata in urma denominării monedei naționale) din conturile aparținând reclamantilor a devenit 0.
Totodată, instanța reține că reclamantii au ales varianta menținerii depozitului în toată această perioadă, deși puteau solicita oricând retragerea sumei depuse. Pârâta C. nu este ținută decât de obligația de restituire a sumei depuse și a dobânzii contractuale, după scăderea comisioanelor datorate, indiferent de creșterea sau diminuarea valorii sumelor, neexistând nici o culpă contractuală care să atragă răspunderea pârâtei, având în vedere voința reclamantilor de a menține acest depozit.
Conform art. 23 din Statutul Casei de Economii si Consemnațiuni a Republicii Populare Romane (Decretul nr. 371/1958), „formele de economisire, precum si normele de bază privind operațiunile Casei de Economii si Consemnațiuni a Republicii Populare Romane se stabilesc prin regulament aprobat de Ministrul Finanțelor.
Potrivitart. 1 din Regulamentului privind normele de bază în legătură cu operațiile pe obligațiuni C. cu câștiguri, aprobat prin Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 529/17.10.1973 „Casa de Economii si Consemnațiuni primește de la cetățenii Republicii Socialiste România, precum si de la persoanele care nu au cetățenia română, depuneri pe obligațiuni C. cu câștiguri”, iar art. 3 prevede ca „la depunerile pe obligațiuni, Casa de Economii si Consemnațiuni acorda câștiguri, prin trageri la sorti lunare”. Potrivit art. 4 din același Regulament, „depunerile populației pe obligațiuni C. cu câștiguri si câștigurile ieșite la sorti sunt garantate de stat, imprescriptibile si se restituie la cerere”, iar conform art. 16, „cumpărarea obligațiunilor C. cu câștiguri se face la valoarea nominală a acestora”.
Instanța retine că obligațiunile pe care reclamantii le dețin si a căror contravaloare o solicită reprezintă instrumente bancare de economisire. Totodată, instanța retine că nici o dispoziție legală sau contractuală nu impune instituției pârâte, în calitate de emitent al respectivelor obligațiuni, să le răscumpere la valoarea actualizată cu indicele de inflație. Dimpotrivă, chiar Curtea Europeana a Drepturilor Omului a reținut în cauza Asociația și L. pentru Protecția Cumpărătorilor de autoturisme, A. Abid și alți 646 vs România, că nu se poate deduce din art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului obligația generală a Statelor de a menține, printr-o indexare sistematică, puterea de cumpărare a sumelor depuse la organismele financiare sau bancare. Curtea a mai reținut că reclamanții sunt titularii conturilor lor și că pot în orice moment să obțină rambursarea economiilor lor plus dobânda.
Deși cauza Asociația și L. pentru Protecția Cumpărătorilor de autoturisme, A. Abid și alți 646 vs Romania nu se referă in mod expres la obligațiuni emise de către C., ci la depozitele instituite la C. anterior anului 1989, in vederea cumpărării de autoturisme, instanța apreciază că situațiile sunt similare. Astfel, si în prezenta cauză este vorba tot de un instrument bancar de economisire, respectiv de o depunere la C. a unei sume de bani în vederea obținerii de câștiguri. De asemenea, si obligațiunile puteau fi răscumpărate oricând, la cerere, acest lucru reieșind din art. 4 al Regulamentului privind normele de baza în legătură cu operațiile pe obligațiuni C. cu câștiguri.
Reclamantii au avut posibilitatea de a solicita răscumpărarea obligațiunilor, la valoarea lor nominală, înainte de debutul fenomenului inflaționist sau înainte ca acesta să ia amploare. Neprocedând în acest mod, reclamantii si-au asumat riscul inflației si al devalorizării sumei reprezentând contravaloarea obligațiunilor.
Prin urmare, instanța, apreciind că reclamantii au dreptul doar la recuperarea valorii nominale a celor 9 obligațiuni, va obliga pârâta să plătească fiecarui reclamant valoarea nominală înscrisă pe obligațiuni, respectiv suma de 0,02 lei.
În ceea ce privește dobânda solicitată, instanța retine că aceste obligațiuni erau cu câștiguri, astfel că până la sfârșitul anului 1997 pentru acestea nu s-a acordat dobânda sub forma unei dobânzi reale, ci se acorda dobânda sub forma de câștig prin tragere la sorti. Ulterior datei de 01.01.1998 C. a hotărât să se acorde dobândă aferentă acestor obligațiuni. Prin urmare, de la data emiterii obligațiunilor si până la data de 01.01.1998 reclamantii nu sunt îndreptățiti la dobânda aferentă acestora ci, în această perioadă, reclamantii puteau să obțină câștiguri prin tragere la sorti motiv pentru care instanța va dispune obligarea pârâtei la plata dobânzii la vedere practicată de C., aferentă sumei de 0,02 lei pentru fiecare obligatiune, din data de 01.01.1998 până la momentul achitării efective a debitului.
Relativ la captul de cerere avand ca obiect obligarea paratei la plata daunelor morale, instanta, retinand ca reclamantii nu au motivat si nici probat in nici un fel prejudiciul pretins cu acest totlu, urmeaza sa respinga cererea ca neintemeiata.
In baza art. 453 c.p.civ., instanta va obliga parata la plata cheltuielilor de judecata proportional cu admiterea pretentiilor, respectiv 20 de lei pentru fiecare reclamant, reprezentand taxa judiciara de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanții O. A. CNP_, O. D. CNP_ și O. M. CNP_ toți reclamanții cu domiciliul în sector 6, București, APUSULUI, nr. 32, ., . cu pârâta C. B. cu sediul în sector 3, București, CALEA VICTORIEI, nr. 11-13 privind obligarea pârâtei la plata contravalorii libretelor de economii și la plata daunelor morale.
Obligă pârâta la plata următoarelor sume:
O. A. – 0,06 lei, reprezentând contravaloarea a 3 obligațiuni
O. D.– 0,06 lei, reprezentând contravaloarea a 3 obligațiuni
O. M.– 0,06 lei, reprezentând contravaloarea a 3 obligațiuni
Obligă pârâta la plata către reclamanți a dobânzii la vedere practicată de C., aferentă sumei de 0,02 lei pentru fiecare obligațiune, din data de 01.01.1998 până la momentul achitării efective a debitului.
Admite în parte cererea privind cheltuielile de judecată.
Obligă pârâta la plata sumei de 20 lei cu titlu d taxă judiciară de timbru .
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, calea de atac urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 3.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.07.2015.
PREȘEDINTE | GREFIER |
A. M. M. | A. M. U. |
| ← Pretenţii. Sentința nr. 9698/2015. Judecătoria SECTORUL 3... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 9780/2015. Judecătoria... → |
|---|
