Stabilire domiciliu minor. Sentința nr. 10/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI

Comentarii

0

Sentința nr. 10/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 10-12-2015 în dosarul nr. 17826/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA S. 3 BUCUREȘTI

SENTINȚA CIVILĂ NR._

Ședinta publică din data de 10.12.2015

Instanța constituită din:

Președinte: C. Ș.

Grefier: Rădița P.

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul-pârât I. M. în contradictoriu cu pârâta-reclamantă Z. A. A., cu participarea Autorității Tutelare - P. S. 3 și Autorității Tutelare - P. B., având ca obiect exercitarea autorității părintești.

Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 03.12.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data, parte integranta din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 396 C., a amânat pronunțarea la data de 10.12.2015, când a hotărât următoarele:

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată urmatoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 30.10.2014, sub numărul_, reclamantul-pârât I. M. în contradictoriu cu pârâta-reclamantă Z. A. A. a solicitat: 1. Autoritatea părinteasca asupra minorei I. E.-MARLEN, născuta lata de 30 ianuarie 2006, având CNP_, sa se exercite in comun de ambii părinti, iar modalitatea de exercitare a autorității părintești sa fie astfel: toate deciziile importante privind educația, monitorizarea stării de sănătate și tratamentele medicale ale copilului, evaluarea și consilierea psihologica a acestuia se vor lua de către cei doi părinți de maniera consensuala; programele si activitățile școlare si extrascolare, curriculare si extracurriculare vor fi alese consensual de părinți, iar înscrierea copilului la orice astfel de program sau activitate va fi hotărâta prin acord parental, tinandu-se cont de aptitudinile, opțiunile si interesul superior al acestuia; domiciliul minorului nu poate fi schimbat sub nicio forma in alta localitate, cu exceptia celor situate in jud. Ilfov, fara acordul expres al ambilor părinți; deciziile de zi cu zi se vor lua de părintele cu care copilul locuiește efectiv, potrivit programului de legaturi personale parinti-copil; regulile stabilite de părinți pentru copil vor fi aceleași in ambele domicilii parentale; ambii părinți pot insoti si vizita minorul la unitățile de invatamant impreuna sau separat, in funcție de programul convenit si conform orarului stabilit de unitățile de învățământ; ambii părinți se obliga sa nu supună copilul niciunei forme de abuz emoțional, să sprijine relația acestuia cu celalalt părinte si sa nu-1 denigreze pe celalalt părinte in fata copilului sau sal1 prezinte . pe acesta ori familiile extinse materna si paterna; schimbul de informații referitoare la copil se va face preponderent prin e-mail sau sms, iar in caz de urgenta telefonic ori prin orice alta modalitate; în cazul in care starea de sănătate a copilului este afectata, ambii părinți se obliga să se anunțe reciproc si imediat ce au aflat despre aceasta imprejurare; în cazul in care copilul este invoit de la cursuri de către un părinte din diverse motive, acesta are obligația de a aduce la cunoștința celuilalt părinte motivele neprezentarii la cursuri. 2. Locuința copilului sa fie stabilita atat la domiciliul matern cat si la domiciliul patern, conform programului egalitar de legaturi personale mama-copil si tată-copil; 3. Programul de legaturi personale mama-copil si tata-copil sa fie egal si alternativ, dupa cum urmează: o Pe timpul cursurilor școlare, minora va locui alternativ timp de doua săptămâni la domiciliul mamei si apoi doua săptămâni la domiciliul tatălui, fiind preluata in prima săptămâna in ziua de luni, la finalul programului de studiu de la unitatea de invatamant si adus la unitatea de invatamant la finalul perioadei tot in ziua de luni, la debutul programului de cursuri; o Programul de legaturi personale parinti-copil anterior dimensionat debutează in prima zi de luni a anului care urmează vacantei școlare de iarna, prima perioada de doua săptămâni aparține tatălui in anii impari si mamei in anii pari. o Vacantele școlare intersemestriale, astfel cum sunt stabilite anual de Ministerul Educației, se vor imparti egal intre părinți, prima vacanta revenind tatălui in anii pari si mamei in anii impari, iar a doua vacanta revine tatălui in anii impari si mamei in anii pari. o Vacanta de iarna si vacanta de Paste, dupa cum urmează: tatăl va petrece cu copilul vacanta de Paste in anii impari si mama in anii pari, iar in Vacanta de iarna in anii impari prima jumătate la domiciliul tatălui si a doua jumătate a vacantei la domiciliul mamei, iar in anii pari invers; o Vacanta de vara, o perioada de sase săptămâni la domiciliul tatălui, începând cu data de 1 iulie in anii pari si cu data de 1 august in anii impari. o Ziua de naștere a tatălui va fi petrecuta de minora cu tatăl in intervalul orar cuprins intre terminarea orelor de curs pana la ora 21, daca nu se afla la domiciliul patern conform programului alternativ de legaturi personale parinte-copil; o Ziua de naștere a minorei va fi petrecuta cut tatăl in anii impari de la terminarea orelor de curs pana la ora 21, urmând ca in anii pari aceasta sa fie sărbătorita impreuna cu mama, cu posibilitatea participării ambilor părinți o Pe durata cursurilor școlare, atunci cand copilul se afla la locuința unuia dintre părinți in baza programului egalitar si alternativ, celalalt părinte menține legaturile personale cu acesta in fiecare zi de marți si de joi, de la finalul programului școlar si pana la ora 21, fiind preluata de părinte de la unitatea de invatamant, in afara domiciliului si cu readucerea copilului la, părintele la care acesta locuiește conform programului alternativ. o Săptămânal, fiecare părinte menține contactul telefonic si electronic (skypie, messenger) cu minora in intervalul orar 19-20, atunci cand aceasta se afla la domiciliul celuilalt părinte in baza programului egalitar si alternativ de legaturi personale copil-parinti. 4. Obligația de întreținere sa se execute in natura de către ambii părinți, in condițiile in care tatăl se obliga să suporte integral toate costurile educaționale ale minorei curiculare si extracurilare, pe care le presupune frecventarea unității de invatamant alese de comun acord de ambele parti, pana la finalizarea de către minora a ciclului universitar, la care se adaugă si toate costurile legate de transportul minorei inspre si dinspre unitatea de invatamant, serviciile medicale de specialitate de care are nevoie minora precum si orice alte cursuri extrascolare asupra cărora ambele parti cad de comun acord (dans, inot, pian etc) precum si programe de petrecere a timpului liber.

În motivare, a arătat că în urma unei relații cu pârâta Z. A. A. s-a născut în ianuarie 2006 minora E. Marlen I.. La finalul unei dispute parentale provocate de parata, care a afectat grav echilibrul psiho-emoțional al minorei, părțile au încheiat o tranzacție, iar Judecătoria Sectorului 3 a consfințit învoiala părților si a soluționat Dosarul civil nr._, pronunțând sentința civilă nr. 2720 din 3 martie 2011. Starea de fapt din perioada martie 2011 - 2014 s-a schimbat în mod radical in ultima perioada, de natură a periclita în mod grav relația tatălui cu minora. Din cauza disputei parentale provocate de mama minorei, în prezent aceasta de cele mai multe ori refuza categoric luarea de comun acord a decizii parentale care privesc creșterea și educarea Evei, deși performantele le minorei sunt necorespunzatoare, iar regimul alimentar asigurat de parata pentru minoră este nociv pentru dezvoltarea armonioasa a minorei. Prin acțiunile sale agresive, parata incearca sa îl determine sa renunțe la solicitările de soluționare a problemelor grave cu care se confrunta minora, care nu este ajutata de mamă sa performeze pe plan școlar si este lipsita de orice suport responsabil privind echilibrarea regimului sau alimentar si combaterea creșterii sale in greutate si cu ajutorul unui program de educație fizica.

Copila se afla la vârsta la care isi formează personalitatea si isi înțelege identitatea prin raportare la ambii părinți si la familiile acestora. Este in interesul superior al copilului sa se dezvolte lângă părinți si lângă familiile extinse parentale. Tatăl i-a fost alături inca de la naștere in limitele impuse abuziv de mamă ani la rand, tatăl asigurandu-i condiții materiale excelente si un mediu afectiv propice dezvoltării sale armonioase la domiciliul patern si suportând exclusiv cheltuielile aferente procesului sau de creștere si de educare.

Prin atitudinea și demersurile pe care le întreprinde în legătură cu minorul pârâta exercită asupra acestuia un abuz emoțional, astfel cum este definit prin dispozițiile punctului II.2.1 A lit.b din H.G. nr.49/2011 ce aprobă Metodologia cadru privind prevenirea și intervenția în echipă multidisciplinara și în rețea în situațiile de violență asupra copilului și de violență în familie. Astfel, abuzul emoțional este potrivit actului normativ amintit ca expunerea repetată a copilului la situații al căror impact emoțional depășește capacitatea sa sa de integrare psihologică. Abuzul emoțional vine din partea unui adult care se află în relație de încredere, răspundere sau putere cu copilul. Alienarea înseamnă că prin gânduri, acțiuni și maniere verbale sau non verbale un copil este abuzat emoțional, îndoctrinat pentru a-l determina să creadă că celălalt părinte este un dușman. Celălalt părinte este vorbit de rău în fața copilului de către alienator, vizitele copilului la părintele alienat sunt restricționate.

O astfel de situație existentă în prezent este intolerabilă si de o gravitate extremă, care amenință echilibrul psiho-afectiv al copilului, fapt pentru care se impune curmarea acestei situații. Mama copilului nu intelege că acesta are drepturi dincolo de drepturile ei ca mama si că trebuie să respecte in primul rand drepturile propriului copil, dacă, . părinte responsabil si iubitor, iar părinții au drepturi parentale egale asupra copilului. Mama copilului incearca sa creeze in mintea lui o stare de conflict intre dorința copilului de a se juca cu tatăl si a merge la domiciliul acestuia si sentimentul indus de mama din nevoia de a-l controla si de a distruge relația tată-copil, respectiv spaima față de tată.

Minora a crescut frumos și tatăl a dovedit atunci cand copilul a fost în grija sa că este un tată responsabil și capabil să-i ofere acestuia tot ceea ce ii este necesar pentru o creștere sănătoasă și fizică și spirituală. Tatăl minorei a fost permanent părintele preocupat de satisfacerea nevoilor copilului de dezvoltare fizica, psihologica, de educație si de sănătate, de securitate si stabilitate si apartenența la o familie. Tatăl a făcut toate demersurile necesare pentru a performa ca părinte in interesul fiicei sale si pentru a-i asigura condiții optime de creștere și educare la domiciliul patern, absolvind chiar un curs de puericultura in acest sens. Copilul a fost inscris la Scoala Americana si tatăl a contribuit lunar in perioada 2011-2014 cu cca 1500 euro prin transfer bancar la care se adăugau si alte contribuții pentru a acoperi taxe școlare, haine, opționale, vacante, excursii si tabere, rezultând așadar o contribuție paterna la întreținerea copilului care a depășit lunar suma 3000 de euro. În luna martie 2013 s-a decis consensual ca minora sa fie transferata la Scoală nr. 52 I. din sectorul 2, unde a finalizat clasa I. In anul școlar a fost transferata in vacanta intersemestriala la Scoala Metropolitana. Tatal a fost cel care a căutat o unitate de invatamant optima pentru fiica sa, in condițiile în care mama nu a întreprins nimic, desi cunoștea faptul ca minora nu se adaptase la Scoala nr. 52. De regula si mama ii insotea pe tata si pe fiica in călătoriile in străinătate in Marea in G., in Cipru, pe cheltuiala reclamantului. Toate cheltuielile privind petrecerea timpului liber de către copil au fost suportate de tatăl minorei și toate cheltuielile școlare sunt suportate de tata, inclusiv transportul copilului, cursuri opționale, extracuriculare s.a.

Pentru a-i asigura copilului condiții locative optime, tatăl i-a donat fiicei sale in luna 2012 un apartament compus din patru (4) camere si dependințe in suprafața utila de 98 mp situat în loc. Voluntari, .. 198C, Tronson Central, ., etaj 7, . Contractul de donație reclamantul a solicitat in mod expres notificarea interdicției de instrainare, inchiriere, subinchiriere, imprumut de folosința a imobilului pana la implinirea vârstei majoratului de minoră, fara acordul expres al reclamantului. Ulterior lunii noiembrie 2012, parata a închiriat apartamentul pe care tatăl i l-a donat minorei, având acordul acestuia, insa nu a folosit suma suplimentara de bani, se adaugă astfel pensiei de intretinere, pentru a se muta impreuna cu minora într-un apartament mai spațios si mai confortabil, preferând sa ramana la actualul domiciliu . doar 2 camere, din care una este folosita ca sufragerie si ca bucătărie si in care locuiesc minora, mama ei si bunica materna.

Desi reclamantul i-a solicitat paratei sa permită menținerea legaturilor personale de către copil persoanele de care s-a atașat in timpul programului patern de legaturi personale de-a lungul ultimilor ani, mama minorei a refuzat categoric ca E. sa mai beneficieze de confortul afectiv si de condițiile optime de pregătire pentru scoală pe care le avea si atunci cand petrecea timp alături de tatăl ei ori singura impreuna cu membrii familiei D..

Minora si-a manifestat ferm si deosebit de matur opinia cu privire la atașamentul fata de tatăl ei si fata de persoanele dragi din anturajul patern, alături de care isi dorește să aibă în continuare o viata de familie netulburata. Legatura afectiva tata-fiica este una fireasca, insa mama face in prezent eforturi permanente si susținute de a determina diminuarea gradului de atașament al minorei față de tatăl ei. Tatăl a fost singurul părinte preocupat permanent de protejarea interesului superior al copilului, in condițiile in care mama a încercat sa o traumatizeze pe minora, atunci cand aceasta nu i s-a supus orbește si nu a ținut cont de eforturile alienatoare ale mamei sale, care încerca sa saboteze legătura afectiva tata-copil. Mama minorei nu a fost preocupata de monitorizarea stării de sănătate a Evei, desi tatăl i-a solicitat ferm sa apeleze la cei mai buni specialiști, achitând de fiecare data toate cheltuielile aferente demersurilor de ordin medical. La insistentele paterne, mama i-a comunicat tatălui fisa medicala a minorei intocmita de medicul de familie C. M., din care rezulta ca nu s-a făcut o evaluare complexa a copilului in funcție de vârsta pe care o are, pentru a fi ulterior eliberate trimiterile medicale necesare.

Cu privire la capacitatea părinților sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creșterea si îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia, reclamantul a arătat că a dovedit permanent ca prezintă atat garanții morale cat si materiale pentru a contribui responsabil la creșterea si la educarea copilului. A deținut funcții importante ca vicepreședinte al unor banei mari din România B. Post si Banca Romaneasca) si are economii consistente pe care le folosește pentru întreținerea minorei. In prezent urmează la Londra un masterat la una dintre cele portante universități din Marea Britanic. Pentru a performa si mai bine ca părinte, a decis sa urmeze cursul de puericultura si acordarea primului ajutor pediatric.

A mai arătat că de relația tata-mama depinde echilibrul psiho-afectiv al copilului. Așadar, influenta paratei in calitate de mama a minorei asupra echilibrului psiho-afectiv al acesteia, asupra bunăstării, creșterii, educării, dezvoltării mentale, spirituale, morale si sociale nu este din păcate una corespunzătoare. Obligația asigurării unui climat afectiv-emotional stabil, fara conflicte, obligația de a feri copilului informații, explicații si sfaturi, in funcție de vârsta si gradul de intelegere al acestuia, obligația de a facilita menținerea si dezvoltarea unor relații de familie armonioase cu ambii părinți dar si cu familia extinsa paterna si cu anturajul tatălui sau, obligația de a susține pregătirea școlara a minorei, acestea sunt doar câteva exemple de obligații pozitive pe care mama nu le-a respectat, punând copilul . si transferând asupra acesteia o responsabilitate disproporționata fata de vârsta sa frageda.

Bunicii minorei si întregul anturaj al familiei paterne sunt privați constant de pârâtă de o relație fireasca si benefica pentru minora, E. fiind supusa unei campanii agresive de alienare parentala de catre propria mama. Faptul ca minora s-a atașat de membrii familiei D., atat de fetitele lor, cat si de cei doi părinți ai copilelor, a atras furia necontrolata a pârâtei.

În ceea ce privește autoritatea părintească, reclamantul a menționat că autoritatea părintească nu trebuie să fie afectată de desfacerea sau anularea mei sau a altei forme de relație si nici de separarea de jure sau de facto a părinților. In limbaj comun se folosește sintagma „custodia copiilor", termen împrumutat din alte sisteme de drept, care nu se suprapune identic cu exercitarea autorității părintești după divorț, dar care este folosit și într-o . documente internaționale, cum ar fi Convenția Europeană privind recunoașterea și aplicarea hotărârilor privind custodia copiilor din 1980.

Rezultatele studiului psihologului american R. Bauserman arată că minorii nu au neapărat nevoie să fie într-un aranjament de tip fizica custodie fizică comună, ci doar să petreacă mai mult timp cu ambii părinți, în special cu tatii lor. In statele în care custodia comună este decizia implicită, conflictul între părți a fost întotdeauna mai mic, deoarece nu există nici un câștig sau pierdere între părinți care ar putea alimenta câștigul.

Cu privire la stabilirea locuinței copilului la ambii părinți si dimensionarea unui program egalitar si alternativ de legaturi personale mama-copil și tată-copil, a arătat că, cu toate eforturile paterne, chestiuni foarte importante cu privire la bunăstarea fizică si psiho-emotionala a minorei au rămas nesolutionate, dupa cum urmează: exercitarea autorității părintești in comun de cei doi părinți si stabilirea unor modalități de exercitare, care sa contribuie la aplanarea conflictului parental provocat si alimentat de mama minorei; menținerea legaturilor personale tata-fiica conform unui program flexibil si consistent, care sa protejeze dreptul amândurora la viata de familie .; înscrierea copilului la o unitate de invatamant situata la Londra in Regatul Unit al Marii Britanii, acolo unde beneficiază de o oferta educaționala excepționala si de implicarea bunicilor paterni in procesul de creștere si de educare (de altfel si mamei i s-a propus sa vina impreuna cu minora la Londra, pentru a avea un nou start pe plan profesional, in condițiile in care nu avea practic o cariera care sa o retina in România); evaluarea periodica a stării de sănătate a copilului nostru (alimentația corespunzătoare vârstei copilului, afecțiuni acute si tratament medicamentos prescris, consulturi si investigații de specialitate medicale la recomandările specialiștilor); alegerea unor medici competenți si experimentați, care sa monitorizeze si sa trateze copilul cu promptitudine si cu profesionalism (oftalmolog, stomatolog, pediatru, nutritionist s.a.); evaluarea si consilierea psihologica a părinților si a copilului de către un psiholog ales consensual de noi doi; întreținerea copilului in natura de către ambii părinți, cu excepția cheltuielilor cu asistenta medicala, cu educația minorei (taxe școlare si programe curiculare si extracuriculare) precum si cu activitățile si programele destinate petrecerii timpului liber de către copil (cursuri, antrenamente, excursii, tabere școlare, cantonamente s.a.), pe care tatăl dorește sa le suporte exclusiv, cu condiția sa fie făcute pe baza unor decizii parentale consensuale; stabilirea locuinței copilului de o maniera alternativa atat la tata cat si la mama conform programului egalitar de legaturi personale parinti-copil.

A mai făcut referire la disponibilitatea fiecăruia dintre părinți de a permite celuilalt menținerea relațiilor personale cu copilul, la situația locativă din ultimii trei ani a fiecărui părinte, în sensul că tatăl asigură copilului condiții locative net superioare celor oferite acesteia de către pârâtă, la istoricul cu privire la violența părinților asupra copilului sau asupra altor persoane, ceea ce o privește pe pârâtă și la distanța dintre locuința fiecărui părinte și instituția care oferă educație copiilor, arătând că tatăl se află la circa 30 de minute de unitatea de învățământ a minorei.

Referitor la criteriile de dimensionare a programului de legături personale părinți-copil, a menționat reclamantul că locuința stabilita juridic la domiciliul unuia dintre părinți nu impietează asupra incuviintarii unui program egal de legaturi personale, fiind vorba de instituții juridice diferite, chiar daca sunt .. principalele obstacole in calea incuviintarii unui program egal sunt reprezentate, pe de o parte, de statistica defavorabila taților in acest sens, iar pe de altă parte, de încorsetarea inca vizibila a multor instante ce au rămas tributare fie defunctului cod al familiei, fie al unei rutine îndelungate, altfel nu se poate explica inca abundentele hotărâri judecătorești in care tatăl „primește cu generozitate" doua weekenduri pe luna.

Principalul argument în sprijinul modificării programului de vizitare rezidă în faptul că, odată stabilit domiciliul minorei alternativ, exercitarea autorității părintești de către ambii părinți ar fi o realitate și nu doar o posibilitate teoretică, fiind evitată situația actuală în care tatăl este forțat, practic, să accepte toate deciziile luate în prealabil si unilateral de către mamă. În măsura în care programul de legaturi personale copil-parinte va fi stabilit alternativ, doua săptămâni la domiciliul tatălui și doua săptămâni la domiciliul mamei, niciunul dintre părinți nu va avea posibilitatea de a-și impune punctul de vedere privind modalitatea de creștere și îngrijire a fetiței, părinții fiind forțați să colaboreze în interesul superior al acesteia.

Cu privire la obligația de întreținere în natură de către ambii părinți, a arătat reclamantul că aceasta este regula prevăzută de art. 530 alin. 1 C.civ. Executarea în natură ar mai avea drept efect imediat obligarea părinților la o colaborare deciziilor privind respectivele cheltuieli si, totodată, ar asigura ca sumele având drept destinatar copilul nu vor fi deturnate in alte scopuri, or o astfel de posibilitate nu poate fi exclusă daca ținem cont de cuantumul obligației de intretinere. Un alt efect al acesteia ar fi că face să prindă contur si da viata noțiunii deii de „autoritate părinteasca execitata in comun".

În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 194 NCPC, art. 397, 400, 401, 483, 486, 497 si 530 C.civ. si disp. din nr. 272/2004.

În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu, evaluarea psihologică a copilului și părinților, ascultarea minorei în prezența unui psiholog, efectuarea unui raport comparativ de anchetă psihosocială de către Primăria Sectorului 3 și Primăria B., adresă către DGASPC S. 3 să comunice dosarul integral al minorei, adresă către AFP S. 3 pentru veniturile pârâtei, adresă către medicul de familie pentru a comunica fișa medicală a minorei, către unitatea de învățământ a minorei pentru a comunica fișa psiho-pedagogică a minorei, înregistrări video și audio, cercetare la fața locului, la domiciliile părinților, proba testimonială cu doi martori, adresă către unitatea bancară în care se virează pensia de întreținere.

La data de 19.12.2014 pârâta-reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nefondată și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Pe calea cererii reconvenționale a solicitat: exercitarea autorității părintești exclusiv de către mamă, în temeiul art.261, art. 263, art.505 și art.308 NCC, având în vedere interesul superior al copilului și faptul că există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, psihică, spirituală, morală sau socială a copilului în cazul custodiei comune; limitarea programului de vizitare al reclamantului (săptămânal și, respectiv, cel privind vacanțele din anii impari) prin: - menținerea unui singur week-end pe săptămână, - eliminarea zilei de miercuri, - vacanța de iarnă - o săptămână, - eliminarea petrecerii vacanței de primăvară, - vacanța de vară - primele 15 zile din luna iulie. Cu cheltuieli de judecată.

În motivare, a arătat că urmare a încheierii Tranzacției autentificate cu nr.283/23.02.2011 la BNPA P. C., R. M. și R. G., precum și a Sentinței civile (hotărâre de expedient) nr.2720/03.03.2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._, au fost clarificate și stabilite aspecte legate de educația, întreținerea și programul de vizitare al minorei. La insistențele tatălui, minora a fost înscrisă la AISB (Școala Americană), unde a fost la cursuri în perioada 2009 - aprilie 2013, când, la sfârșitul semestrului I al Clasei 1, datorită dificultăților financiare ale tatălui, au fost nevoiți să o mute la Școala I., unde a urmat cursurile până în aprilie 2014. Din aprilie 2014, tot la insistențele tatălui și motivat de faptul că E. nu făcea suficientă engleză, minora a fost mutată din nou la Școala Metropolitană ARC, unde urmează cursurile și în prezent. E. a făcut eforturi extraordinare în vara anului 2013 pentru a recupera ceea ce alți copii acumulaseră în Grupa 0 și Clasa 1 din sistemul public de învățământ, la Școala Americană vorbind numai engleza, rar limba română.

În cursul acestei veri, tatăl Evei și-a exprimat dorința de a o înscrie pe aceasta la cursurile clasei a V-a din Londra, însă fară să țină cont de schimbarea profundă a tuturor condițiilor sale de viață, în condițiile în care copilul a schimbat până acum 3 școli. Din 2011 și până în Octombrie 2014, E. și-a petrecut vacanțele cu reclamantul, nestingherită, acesta fiind cel care decidea destinațiile și condițiile de cazare, precum și școlile de vară sau alte activități pe care le considera potrivite pentru minoră. Prezența mamei alături de copil s-a datorat solicitărilor exprese ale reclamantului și nicidecum insistențelor pârâtei, acesta având dificultăți în a avea grijă în mod direct de minoră.

În cursul lunii octombrie, din cauza faptului că reclamantul nu a obținut acordul mamei în vederea înscrierii Evei la o școală din Londra, acesta a început să apeleze la mijloacele coercitive obișnuite. În cursul lunii septembrie 2014, într-unul din week-endurile petrecute la tatăl său, E. a fost însoțită de M. B., una din prietenele sale, care s-a întors acasă speriată și a rugat-o pe mama ei să o sune pe pârâtă și să o întrebe de starea Evei, afirmând că a văzut și a auzit cum tatăl Evei țipa la minoră și o pocnea în timp ce făcea matematică cu acesta. Minora a confirmat comportamentul tatălui său.

Tatăl minorei a luat minora în vederea exercitării programului de legături personale, sâmbătă, 11.10.2014, petrecând timp împreună cu familia unor prieteni proprii la Terra Park - fam.D. (Asociația T.A.T.A), după care a lăsat copilul în grija acestora. În acea seară, fără ca mama să fie anunțată, E. a petrecut noaptea la acești prieteni. Nu înainte de a fi supusă unor teste de Matematică și Limba Română. împreună cu un grup de fetițe, toate în clase superioare, cu scopul de a se dovedi faptul că are deficiențe la aceste materii și a i se inocula copilului că nu știe. Problema cea mai gravă este că același prieten - tatăl fetelor - a acuzat-o în mod fals pe E. că i-ar fi furat 200 lei. Tot grav este și faptul că, în acel week-end minora a venit acasă cu temele nefăcute.

Agresivitatea reclamantului a izbucnit vineri, 24.10.2014, când, fără a o anunța pe pârâtă, a venit în țară și s-a dus la școala copilului în scopul de a o lua de acolo, fără ca acesta să aibă program de vizitare conform hotărârii de expedient, comportamentul acestuia fiind absolut ciudat. Din cauza faptului că E. nu s-a simțit bine de joi - tușea, făcuse puțină febră seara și acuza dureri de cap – mama a decis să nu o ducă la școală vineri, programându-și să ajungă cu ea la doctor în după-amiaza zilei de vineri. Reclamantul a anunțat-o prin sms la ora 14:17 că a sosit în România și că este deja la școală să o ia pe E.. Momentul la care tatăl copilului a ajuns cu mașina în fața blocului, s-a suprapus cu momentul la care mama și minora se pregăteau să iasă din . doctor. Reclamantul s-a supărat și în fața minorei a început să o acuze pe mamă și să țipe la aceasta, reproșându-i de ce nu o lasă pe minoră în lipsa lui să se ducă la familia D.. Încercând să iasă din mașină pârâta, reclamantul i-a pus mâna în piept minorei, a apucat-o de geacă și încerca să o țină cu forța în mașină. În acel moment E. s-a speriat, a început să strige la mamă. Reclamantul a întrebat-o pe minoră dacă vrea să rămână cu mama sau vrea să meargă cu el în Anglia, iar minora i-a spus că dorește să rămână în București. Ulterior, reclamantul a început cu mail-urile agresive, care continuă și în prezent, nimic din ce făcea pârâta nu era bine.

Agresiunile reclamantului asupra minorei au fost constatate din următoarele: răspunsul nr.5465/02.04.2013 la Adresa pârâtei către DGASPC Voluntari nr. 5465/18.02.2013 - la acel moment pârâta a fost obligată să se adreseze DGASPC datorită programului draconic de activități pe care reclamantul îl impunea minorei, fără nici cea mai mică preocupare față de starea ei de sănătate fizică sau psihică; declarațiile martorilor care au documentat atât abuzurile de la domiciliul reclamantului asupra minorei, cât și cele din seara zilei de 24.10.2014; în cadrul Referatului din 14.11 2014 redactat de către instanță ca urmare a audierii minorei în cadrul dosarului nr._/301/2014, ce s-a aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București - ordin de protecție - și în care a fost pronunțată Sentința civilă nr._/14.11.2014; efectele agresiunii de durată asupra minorei I. E. Marlen, în timpul ultimului an de zile sunt descrise de Raportul de evaluare psihologică nr.010/2014 realizat de psiholog psihoterapeut L. Iahr ( psihologul constată atât teama minorei față de tatăl acesteia, cât si o relație alterată, dizarmonică cu acesta, precum și existența cel puțin a unei tulburări de agresivitate a acestuia. Recomandările psihologului sunt în sensul unei consilieri de specialitate a relației tată-fiică, pentru ca aceasta să nu împieteze asupra sănătății psihice a minorei, precum și în sensul procedării cu mare precauție în ce privește obligarea Evei de a-și întâlni tatăl, atât timp cât copilul nu își dorește această întâlnire și atât timp cât întâlnirea nu este mediată de o a treia persoană agreată de către copil).

Agresiunile de lungă durată asupra reclamantei sunt dovedite de: adeverința medicală din data de 15.04.2010, eliberată de Departamentul de obstetrică-ginecologie al Centrului de diagnostic și tratament Dr.V. B.; agresiunile realizate de către reclamant prin intermediul hărțuielilor prin email și sms-uri, ajutat fiind de D. B., cunoscut în anumite medii ca și Președinte al Alianței T.A.T.A, care și-a permis să îi trimită pârâtei sms-uri "kilometrice"" care nu deranjau atât prin lungime, cât prin conținutul tendențios, intruziv, amenințător, lipsei de respect și de orice fărâmă de decență, pe care le enumeră în cuprinsul întâmpinării.

Este destul de dificil pentru reclamant să constate că la vârsta de nici 9 ani, minora își dă seama că singurul lucru pe care tatăl i-1 poate oferi - banii - nu pot ține loc de afecțiune, de echilibru psiho-emoțional. de dragoste, pe care tatăl nu i le poate oferi pentru simplul motiv că este incapabil, nu știe cum, pentru că nu i-au fost oferite când a fost copil. Din acest punct de vedere tatăl îi poate oferi Evei numai ceea ce i s-a oferit: traume, agresiuni, abuzuri, umilințe, dominare.

În ceea ce-l privește pe reclamant, a menționat că acesta provine dintr-o familie destrămată, în care, după informațiile pe care le pârâta le are de la mama acestuia și de la partenerul de viață al acesteia, reclamantul a fost ținut cu forța de către propriul tată la momentul la care mama sa a divorțat/s-a despărțit de acesta. Traumele profunde suferite de către reclamant în frageda copilărie sunt evidente în propriul său comportament actual, comportament prin care nu face altceva decât să reitereze comportamentul abuziv și agresiv al propriului tată asupra mamei sale și asupra lui înșiși. Datorită incapacității acestuia de a face față traumelor suferite și din orgoliul de a apela la ajutor specializat, acesta își rezolvă problemele prin consumul excesiv de panadol, pe care îl folosește pe post de stupefiant, administrându-I, cu titlu preventiv, chiar și propriului său copil. Studile de specialitate au relevat că panadolul este consumat în exces de către persoanele traumatizate și care au un fond depresiv, dat fund faptul că acționează asupra acelorași zone din creier care acționează atât asupra durerii fizice, cât și a celei psihice. Aceste aspecte înțelegem să le dovedim prin expertiza psihiatrică propusă pentru reclamant.

Minora nu își cunoaște nici la ora actuală bunicul patern, cu care reclamantul nu ține legătura. B. paternă, aceasta are grave probleme de sănătate, atât fizice, fiind paralizată și folosind un scaun cu rotile, cât și dezechilibre psihice din cauza cărora manifestă mari fluctuații de dispoziție: într-un moment poți vorbi normal cu aceasta, pentru ca în următorul, să te poți trezi agresată verbal. B. paternă împărtășește opinia reclamantului, în sensul în care România este o țară de doi lei, plină de oameni săraci si de idioți (termenii sunt folosiți literal), în care E. nu are ce să facă.

A menționat că disputa parentală a fost provocată de către reclamant prin agresarea minorei pe care o bătea cu regularitate la fiecare oră de matematică din week-end. Părintele alienator este chiar reclamantul care o denigrează pe mamă constant în fața minorei căreia îi este prezentată ca o femeie săracă, care nu poate avea grijă de ea dacă reclamantul nu îi achită pensia de întreținere.

În ceea ce privește reproșurile reclamantului referitoare la performanțele școlare slabe ale Evei, acestea i se datorează în integralitate, având în vedere obstinația cu care a insistat în înscrierea copilului la Școala Româno-Americană și criza financiară în care a intrat ulterior, nemaiputând să susțină cheltuielile la care se obligase conform Tranzacției încheiate. În cazul în care realitatea ar fi fost alta, E. ar fi urmat și în prezent cursurile Școlii Americane, nemaifiind supusă unor traume suplimentare, provocate de eforturile supra omenești pe care a fost obligată să le realizeze de la o vârstă atât de fragedă pentru a recupera materia familiară elevilor din sistemul public de învățământ, toate acestea datorându-se aroganței și inconștienței reclamantului.

Referitor la alimentația minorei, personalul școlii poate confirma faptul că anterior abuzurilor tatălui din luna octombrie 2014, minora începuse să selecteze mâncărurile din meniul școlii, urmând modelul de alimentație corectă pe care o urma acasă la mamă. Cu toate acestea, presiunile psihice la care reclamantul o supune, precum și alimentația constând în cartofi prăjiți, chiftele și torturi cu care acesta a obișnuit-o în week-end-urile pe care și le petrece la el, ca și tăvile cu prăjituri cu care o trimite acasă, nu sunt propice menținerii unei diete normale pentru un copil de vârsta ei. Mai mult, violența, cruzimea, dezgustul și lipsa de tact cu care reclamantul îi aruncă în față copilului "uite ce grasă ești" atunci când merge la cumpărături pentru haine, nu ajută cu nimic, din contra îi mențin acesteia o imagine deformată despre sine. În plus, obiceiul de a nu o mai lăsa pe minoră să mănânce nimic după ora 7 seara, nici măcar un măr sau un iaurt simplu, deși acesteia îi este foame, din cauza alimentației necorespunzătoare pe care i-o administrează în timpul zilei, nu face decât să îi provoace obiceiuri nesănătoase Evei.

Nu este adevărat faptul că reclamantul a avut o contribuție la întreținerea minorei de 3000 euro pe lună și nici faptul că întreținerea a fost achitată pentru următorii 2 ani.

Cu privire la autoritatea părintească, a arătat că E. este un copil din afara căsătoriei, reclamantul nefiind dispus să onoreze nici mama și nici copilul printr-o căsătorie cu pârâta, banii familiei fiind mult mai importanți și neputându-se accepta riscul ca vreo persoană să atenteze la aceștia. Mai mult, în speță, există motive întemeiate constând în împrejurări si situații de o gravitate deosebită care impun exercitarea unilaterală a autorității părintești de către pârâtă, datorită agresivității și a problemelor psihice evidente ale reclamantului. Interesul minorei este de a avea un adult care să exercite autoritatea părintească în persoana mamei, nu un om rămas la stadiul de copil traumatizat care nu știe decât să agreseze, să hărțuiască și să provoace dezastre în viața psiho-afectivă a minorei, așa cum a făcut reclamantul și până acum. Reclamantul a ales să împuternicească un străin să se ocupe de aspecte legate de propriul său copil, emițând Procura autentificată sub nr.2147/31.10.2014, acesta fiind împuternicit să îl reprezinte inclusiv în relația cu pârâta, în calitate de mamă a minorei.

În plus, reclamantul vine în România ocazional, neputându-i oferi minorei stabilitatea de care are nevoie aceasta. Totodată, corespondența dintre părți purtată prin e-mail dovedește în mod clar, imposibilitatea de colaborare cu reclamantul, care este în permanență nemulțumit și găsește nereguli în absolut fiecare decizie pe care o iau cu privire la minoră.

În ceea ce privește locuința minorei, pârâta a arătat că una din chestiunile foarte importante cu privire la bunăstarea fizică si psiho-emotională a minorei este reprezentată de înscrierea copilului la o unitate de învățământ situată în Londra, denota clar iresponsabilitatea tatălui, care, după experienta dezastruoasă în ceea ce privește Scoală Americană, acum dorește reiterarea acesteia, la un alt nivel. Ani de-a rândul mama și-a forțat fiica să meargă la programul de vizitare cu tatăl ei. Când era mai mică, mama îi desprindea degetele încleștate în jurul piciorului mesei din bucătărie si i-o dădea în urlete în brațele tatălui. După ce a crescut, purta discuții interminabile cu minora, îi stergea lacrimile si i-o preda tatălui. La acest moment, după ce i-au fost demonstrate obiceiurile bestiale ale reclamantului în relația cu fiica sa, după ce i-a cunoscut cel mai bun prieten al reclamamntului - B. Drăgjuci - și a experimentat în mod direct amenințările si încercările de intimidare ale acestuia, pârâta nu mai este dispusă să forțeze minora să facă absolut nimic din ce nu i se pare natural.

În stabilirea programului de vizitare, a solicitat să se țină cont de: - violențele dovedite ale reclamantului împotriva minorei, de prezența sporadică a reclamantului în țară; - de faptul că minora nu își dorește un program consistent de legături personale cu familia paterna, care locuiește la Londra, cu mențiunea că nu și-a cunoscut niciodată bunicul patern, iar dacă reclamantul se referă la prietenii lui din România, la iubitele și concubinele acestuia, nici față de aceștia nu și-a declarat falsul atașament menționat de reclamant, ba din contra; - aspectele privind necesitatea recunoașterii minorei prin procedură notarială au fost impuse de comportamentul lipsit de orice onoare al reclamantului, care, nedorind să legitimeze legătura sa de concubinaj cu pârâta, a fost obligat să se supună rigorilor legislației românești care impunea stabilirea filiației față de copilul din afara căsătoriei fie prin recunoaștere, fie prin hotărâre judecătorească; mențiunile cu privire la cei "doi copii extraordinari" aflată la fila 21 este străină de prezenta cauză, fiind probabil preluată din alte cereri de același gen; extrem de grăitoare este remarca reclamantului de la fila 23 a cererii de chemare în judecată: "Mai mult, în măsura în care programul de legături personale copil-părinte va fi stabilit alternativ, două săptămâni la domiciliul meu și două săptămâni la domiciliul mamei, niciunul dintre părinți nu va avea posibilitatea de a-și impune punctul de vedere privind modalitatea de creștere și îngrijire a fetiței, părinții fiind forțați să colaboreze în interesul superior al acesteia, în baza unui set de reguli pertinente, firești și benefice pentru fiica noastră." iată o noțiune pe care reclamantul o înțelege și aplică perfect: colaborarea cu forța - un nonsens, de altfel; - multitudinea de aspecte false legate de lipsa respectării programului de vizitare este, de asemenea, grăitoare.

În ceea ce privește stabilirea prestării pensiei de întreținere, a menționat că lasă la aprecierea instanței.

În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 94 pct. 1 lit. a, art. 114 alin. 1, art. 205 și urm., art. 209 și urm., art. 238 NCPC, art. 261, 263, 505 și art. 308, art. 107 alin. 1 și art. 265 NCC, Legea 272/2004 și art. 8 CEDO.

În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului, evaluarea psihologică a copilului și părinților, expertiza psihiatrică a reclamantului ascultarea minorei, rapoarte de anchetă psihosocială, dosarele integrale privind starea copilului, adrese către autoritățile fiscale din România și Londra cu privire la veniturile reclamantului, proba testimonială cu trei martori, adresă către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră pentru a comunica datele de intrare și de ieșire din România ale reclamantului, obligarea reclamantului de a depune la dosar copia testului la limba română la care minora a fost supusă.

La data de 05.02.2015 reclamantul-pârât a depus răspuns la întâmpinare la cererea reconvențională solicitând respingerea acesteia ca nefondată și admiterea cererii principale astfel cum a fost formulată.

Prin cererea de modificare a cererii de chemare în judecată, reclamantul – pârât a solicitat:

Referitor la programul de legaturi personale, a solicitat sa fie incuviintat in următoarea modalitate: a) In perioada cursurilor școlare: Minora va locui in mod egal si alternativ, cate zece zile la domiciliul fiecărui părinte. Preluarea copilului de catre tata la începutul programului de legaturi personale se va face de la unitatea de invatamant, urmând ca la finalul acestuia copilul sa fie dus direct la unitatea școlara frecventata de minora. Programul de legaturi personale va incepe cu primul weekend ulterior pronunțării hotărârii judecătorești, urmând ca minora sa locuiască primul interval de zece zile la domiciliul tatălui, incepand de vineri de la terminarea orelor de curs, pana in ziua de luni aferenta finalului acestei perioade de zece zile. Următoarea perioada de zece zile minora va locui la domiciliul mamei de luni, incepand cu terminarea orelor de curs, pana in ziua de vineri aferenta finalului acestui interval, cand va duce copilul la unitatea de invatamant. Dupa fiecare vacanta școlara, programul de legaturi personale tata-copil va incepe in prima vineri, la finalul programului de pregătire la unitatea de invatamant, dupa ce se vor relua cursurile școlare, fiind urmat de cele zece zile care revin mamei minorei. b) Vacantele intersemestriale, astfel cum sunt acestea stabilite de Ministerul

Educației - Vacanta intersemestriala de toamna minora o va petrece integral la domiciliul mamei, iar vacanta intersemestriala de primăvara, minora o va petrece integral la domiciliul tatălui. c) Vacanta de Paste si de C.. In anii impari, minora va petrece vacanta de Paste la domiciliul tatălui, iar in anii pari la domiciliul mamei. In anii impari, minora va petrece vacanta de C. la domiciliul tatălui incepand cu ziua de 28 decembrie pana la inceperea cursurilor școlare, iar in anii pari, incepand cu prima zi de vacanta pana in ziua de 27 decembrie. d) Vacanta de vara - In vacanta de vara, minora va petrece luna iulie la domiciliul tatălui, iar luna august la domiciliul mamei.

Referitor la obligația de intretinere, a solicitat modificarea cuantumului obligației de intretinere in sensul stabilirii acestuia potrivit disp. art. 529 (1) si (2) NCCiv, iar în privința modalității de executare a obligației, a solicitat modificarea in sensul indeplinirii acesteia in natura.

Totodată, a solicitat suplinirea acordului paratei-reclamante pentru plecarea in străinătate a tatălui impreuna cu minora, in perioadele in care aceasta se afla la domiciliul tatălui potrivit programului de legaturi personale.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Din relația reclamantului-pârât I. M. cu pârâta-reclamantă Z. A. A. s-a născut la data de 30.01.2006 minora I. E. Marlen, după cum rezultă din certificatul de naștere . nr._, înregistrat la Serviciul de Stare Civilă al Consiliului Local al Sectorului 1 București sub nr. 1648 din data de 09.02.2006, eliberat la data de 10.02.2006 (f. 87 vol.I), respectiv certificatul de naștere . nr._, înregistrat la Serviciul de Stare Civilă al Consiliului Local al Sectorului 1 București sub nr. 1648 din data de 09.02.2006, eliberat la data de 04.08.2008 (f. 45 vol. I), având calitatea de copil din afara căsătoriei. În certificatul de naștere al minorei la rubrica privind mama figurează pârâta-reclamantă Z. A. A., iar la rubrica privind tatăl este trecut reclamantul-pârât I. M..

Prin Sentința civilă nr._/13.12.2006, pronunțată de Judecătoria S. 1 București în dosarul nr._/299/2006 (f. 88-89 vol. I), definitivă prin Decizia civilă nr. 994A/13.09.2007, pronunțată de Tribunalul București.Secția a III-a civilă (f. 90-92 vol. I), irevocabilă prin Decizia civilă nr. 407/07.03.2008, pronunțată de Curtea de Apel București.Secția a III-a civilă pentru cauze cu minori și de familie (f. 93-98 vol. I), s-au dispus următoarele: încredințarea mamei spre creștere și educare a minorei I. E. Marlen, născută la data de 30.01.2006; obligarea în favoarea minorei a tatălui la plata pensiei lunare de întreținere de 2000,00 lei lunar, începând cu data introducerii acțiunii, 21.09.2006 și până la majoratul minorei; și încuviințarea tatălui a dreptului de a avea legături personale cu minora I. E. Marlen la domiciliul său din România, încuviințarea cererii de menționare a minorei I. E. Marlen, născută la 30.01.2006, în pașaportul tatălui I. M.; încuviințarea dreptului tatălui de a părăsi teritoriul României împreună cu minora.

Prin Sentința civilă nr. 2720/03.03.2011, pronunțată de Judecătoria S. 3 București în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă prin nerecurare (f. 99-108 vol. I), s-a admis acțiunea precizată și cererea reconvențională precizată și s-a luat act de tranzacția având ca obiect stabilirea unui program de vizitare, plata pensiei de întreținere, achiziționarea unui apartament și stingerea mai multor litigii între părți.

1. În cauza de față, cu privire la exercitarea autorității părintești asupra minorei I. E. – Marlen, instanța reține că, potrivit art. 483 alin. 1 și 2 C.civ, autoritatea părintească reprezintă ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți, fiind exercitată numai în interesul superior al copilului, iar alin. 3 al aceluiași articol stabilește că ambii părinți răspund pentru creșterea copiilor lor minori. Această reglementare trebuie coroborată cu prevederile art. 505 alin. (1) C. civ., care particularizează exercițiul autorității părintești asupra copiilor născuți în afara căsătoriei, arătând că, în acest caz, autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dar numai dacă aceștia conviețuiesc, per a contrario dispoziția nu este aplicabilă în ipoteza în care părinții nu locuiesc împreună.

În considerarea afirmațiilor făcute de părți, precum și față de concluziile referatelor de anchetă socială efectuate la reședința reclamantului-pârât (f.137-139 vol. II) și la domiciliul pârâtei-reclamante (f. 135 vol. II), rezultă că părinții minorei nu locuiesc împreună, instanța reținând astfel incidența dispozițiilor art. 505 alin. (2) C.civ., care prevăd că, în lipsa unei conviețuiri între cei doi părinți ai copilului din afara căsătoriei, exercitarea autorității părintești se va stabili prin aplicarea în mod similar a regulilor de la divorț.

În consecință, conform art. 397 și art. 398 C.civ., regula o constituie exercitarea în comun a autorității părintești, excepții fiind admise când, pentru motive temeinice și în considerarea interesului superior al copilului, se impune ca autoritatea părintească să fie exercitată doar de unul dintre părinți, astfel cum prevăd dispozițiile art. 505 alin. (2) rap. la art. 398 C.civ., precum și art. 36 alin. 7 din Legea nr. 272/2004 privind protecția drepturilor copilului.

Astfel, dispozițiile art. 398 alin. (1) C.civ. prevăd că dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște că autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți, iar prevederile art. 36 alin. 7 din Legea nr. 272/2004 stabilesc că se consideră motive întemeiate pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de un singur părinte alcoolismul, boală psihică, dependența de droguri a celuilalt părinte, condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, violența față de copil sau față de celălalt părinte, precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către celălalt părinte a autorității părintești.

De asemenea, instanța va avea în vedere și prevederile art. 6 din Legea nr. 272/2004, privind protecția și promovarea drepturilor copilului, care stabilesc că respectarea și garantarea drepturilor copilului se realizează, printre altele, prin egalitatea șanselor și nediscriminare și responsabilizarea părinților cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea îndatoririlor părintești.

Totodată, instanța reține că prevederile art. 263 C.civ., care reglementează principiul interesului superior al copilului, trebuie coroborate cu dispozițiile art. 2 alin. (4) din Legea nr. 272/2004, care subliniază că „principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritatile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecatoresti”. De asemenea, se vor avea în vedere de către instanță și art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), precum și jurisprudența aferentă acestuia, din cuprinsul căreia reține că între părinte și copil există o viață de familie chiar dacă copilul este născut în afara căsătoriei, deoarece calitatea de părinte nu este acordată numai în baza unei legături de căsătorie (Marckx împotriva Belgiei).

Așadar, instanța va analiza perspectiva exercitării de către părinți a autorității părintești asupra minorului, urmărind în primul rând interesul superior al acestuia, precum și respectarea dreptului la viață privată și de familie.

Interesul superior al copilului presupune asigurarea unei dezvoltări armonioase a acestuia și respectarea, promovarea și garantarea drepturilor sale, în special cele prevăzute de Convenția O. cu privire la drepturile copilului, Constituția României și Legea nr. 272/2004.

Întrucât fiecare copil este unic și întrucât situațiile în care un copil se poate găsi sunt dintre cele mai diverse, practic, interesul superior al copilului impune autorităților și ocrotitorilor legali alegerea celor mai eficiente mijloace de protejare a persoanei copilului și a patrimoniului său, mijloace care să asigure valorificarea întregului set de drepturi de care copilul beneficiază.

Autoritatea părintească exercitată în comun și în mod egal de către ambii părinți, reprezintă ansamblul de drepturi și îndatoriri, care privesc atât persoana cât și bunurile copilului. Așadar, ambii părinți raspund pentru creșterea copilului lor minor, îngrijind de sănătatea și dezvoltatea fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a minorului, potrivit propriilor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului. Mai mult, se acordă părinților drepturi egale în deciziile cu privire la bunăstarea copilului și drepturi mult mai largi de a interacționa cu minorul. Este binecunoscut faptul că separarea părinților produce consecințe în viața minorului, însă mult mai pregnant acestea se manifestă atunci când părinții au conflicte ori se ceartă cu privire la deciziile luate de către celălalt părinte, care exercită eventual singur autoritatea părintească. Prin urmare, efectele benefice ale exercitării autorității părintești în comun, în cazul în care părinții au în vedere binele și interesul superior al copilului lor, sunt de necontestat.

În ceea ce privește susținerile pârâtei-reclamante din cererea reconvențională, potrivit cărora se impune exercitarea autorității printești în mod exlusiv de către aceasta, ca urmare a agresivității reclamantului-pârât față de minoră și pârâta-reclamantă și a problemelor psihice evidente ale acestuia, instanța nu le va reține, întrucât nu sunt susținute de probatoriului administrat în cauză, inclusiv de înscrisurile depuse de către aceasta.

Astfel, referitor la înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către pârâta-reclamantă, precum Răspunsul nr. 5465/02.04.2014 formulat de DGASPC Voluntari (f. 32 vol. II), referatul din 14.11.2014 (f. 115 vol. I), raportul de evaluare psihologică nr. 010/2014 (f. 128-130 vol. I), fișa de analiză și observare a minorei nr. 1069/29.10.2014 (f. 142-143 vol. I), stenograma discuției purtată de reclamanul-pârât cu pârâta-reclamantă și cu minora la data de 24.10.2014 (f. 116-119 vol. I), instanța reține că, prin acestea, nu se probează agresiunile reclamantului-pârât asupra minorei și asupra pârâtei-reclamante, ci, cel mult, neînțelegerile existente între părinți, resimțite de către minoră, precum și preocuparea reclamantului-pârât cu privire la situația școlară și starea de sănătate a copilului.

De asemenea, instanța reține că nu constituie motive temeinice de exercitare în mod exclusiv a autorității părintești asupra minorei, în sensul art. 398 C.civ. și art. 36 alin. 7 din Legea nr. 272/2004, faptul că reclamantul-pârât vine ocazional în România sau că, prin procura autentificată sub nr. 2147/31.10.2014 de către SPN Fides (f. 146-147 vol. II), a împuternicit pe numitul D. G.-B. pentru a-l reprezenta în fața anumitor instituții sau persoane, inclusiv în relațiile cu pârâta-reclamantă. Aceste aspecte nu afectează gradul de implicare al reclamantului-pârât în viața minorei, ci dimpotrivă, contribuie la diminuarea inconvenientelor generate de prezența tatălui pe teritoriul altui stat decât cel în care se află copilul.

Mai mult, instanța reține că discuțiile contradictorii purtate pe email sau telefon (f. 78-111 vol. II, f.65-73 vol. III), care relevă neînțelegerile dintre părinți, nu conduc automat la probarea agresivității reclamantului-pârât față de minoră, în condițiile în care relațiile dintre părinți sunt distincte de relația părinte-copil.

Din probatoriul administrat în cauză, rezultă că există preocupare reciprocă față de minoră, aspect susținut și de concluziile referatelor de anchetă socială efectuate la reședința reclamantului-pârât („...minora I. E.-Marlen este tratată cu multă dragoste și resposabilitate de către tatăl său.” - f.137-139 vol. II) și la domiciliul pârâtei-reclamante („se ocupă de creșterea și educarea minorei cu afecțiune și responsabilitate” - f. 135 vol. II).

Instanța reține că prin Sentința civilă nr._/13.12.2006, pronunțată de Judecătoria S. 1 București în dosarul nr._/299/2006 (f. 88-89 vol. I), definitivă prin Decizia civilă nr. 994A/13.09.2007, pronunțată de Tribunalul București.Secția a III-a civilă (f. 90-92 vol. I), irevocabilă prin Decizia civilă nr. 407/07.03.2008, pronunțată de Curtea de Apel București.Secția a III-a civilă pentru cauze cu minori și de familie (f. 93-98 vol. I), minora a fost încredințată pârâtei-reclamante, reclamantul-pârât având drept de vizită.

Potrivit art. 505 alin. (2) rap. la art. 403 C.civ., în cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copii lor minori, iar potrivit art. 397 C.civ., după divorț, autoritatea părintească revine ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel. Cum la data pronunțării sentinței civile menționate anterior în dreptul intern nu era cunoscută noțiunea prevăzută de art. 397 C. civ., instanța constată, având în vedere interesul superior al minorei, că se impune modificarea măsurii, în sensul stabilirii exercitării autorității părintești în comun de cei doi părinți.

Noua noțiune recunoaște în mod explicit dreptul fundamental al copiilor de a fi crescuți și îngrijiți de către ambii părinți, indiferent de raporturile juridice dintre aceștia, prevăzându-se regula că autoritatea părintească revine ambilor părinți.

Păstrarea autorității părintești exercitate în mod unic doar de către mamă este împotriva interesului superior al minorei, așa cum este reliefat de Noul Cod Civil, dar și de numeroase studii științifice care arată beneficiul incontestabil pe care copii îl au ca urmare a implementării autorității părintești comune în familiile separate în fapt.

Schimbarea fundamentală a legislației privitoare la relațiile dintre părinți și copii lor minori prin . Noului Cod civil, mult mai bine adaptat realităților sociale actuale, reprezintă un motiv întemeiat de a revedea măsurile privitoare la copii.

Este în interesul minorei ca ambii părinți să ia parte la procesul de decizie cu privire la aspectele importante care îl privesc pe copil. Copilul are dreptul de a avea doi părinți, pe care trebuie să fie lăsat să îi iubească fără frică sau fără a se simți vinovat față de celălalt părinte, de a dezvolta în mod independent o relație de calitate cu fiecare dintre cei doi, respectiv de a nu fi pus să aleagă care dintre cei doi părinți are dreptate.

Instanța apreciază că nu s-a făcut de către pârâta-reclamantă dovada existenței vreunui motiv întemeiat, care ar putea justifica înlăturarea tatălui de la luarea deciziilor importante privitoare la minoră, deși acesteia îi revenea sarcina probei în temeiul art. 249 C.proc.civ.

Din probele administrate în cauză, a reieșit faptul că ambii părinți sunt interesați de minoră, fiind preocupați de creșterea acesteia, iar între aceștia trebuie să existe dialog și colaborare în luarea deciziilor privitoare la copil.

În urma audierii minorei în Camera de consiliu din data de 28.05.2015 (f. 76 verso vol. IV), instanța a reținut că minora se împacă bine cu tatăl ei, îi place să meargă cu el în vacanțe, iar, când vine vorba de matematică, tatăl ei se poartă mai bine și nu o mai bate și nici nu o mai calcă pe picior ca pe vremuri.

În urma audierii minorei în Camera de consiliu din data de 02.12.2015 (f. 113 vol. VIII), instanța a reținut că minora nu mai vrea să îl vadă pe tată pentru că a mințit-o și nu i-a cumpărat o pisică, pe care oricum nu și-o mai dorește, recunoaște că l-a jignit pe tatăl ei, dar a spus că era foarte nervoasă pe el.

Având în vedere aceste aspecte și cu prioritate interesul superior al minorei care presupune, printre altele, exercițiul drepturilor părintești în comun, reținând faptul ca ambii părinți își doresc să contribuie în mod efectiv la creșterea si dezvoltarea armonioasă a fiicei lor și constatând că nu s-a făcut nicio dovadă în sensul că ar exista motive întemeiate pentru ca autoritatea părintească să fie exercitată exclusiv de către unul dintre părinți, în temeiul art. 505 alin. (2) C.civ. prin raportare la art. 397 C.civ. și art. 31 alin. 2 din Legea nr. 272/2004, instanța va dispune exercitarea în comun a autorității părintești asupra minorei I. E. – Marlen, născută la data de 30.01.2006 și va respinge capătul de cerere din cererea reconvențională privind exercitarea exclusivă a autorității părintești asupra minorei, ca fiind neîntemeiat.

2. În ceea ce privește capătul de cerere privind stabilirea locuintei minorei în program egalitar la domiciliul matern și la domiciliul patern, instanța apreciază că, în cauza de față, este necesar a se evidenția diferențele dintre noțiunile de custodie comună (care nu apare în legislația română) și autoritate parentală comună (singura legiferată de Codul Civil). Noul cod civil nu a introdus noțiunea de „custodie comună”, ci pe cea de „autoritate părintească comună”, iar semnificația celor două noțiuni este distinctă total, atât din punct de vedere teoretic, cât și prin consecințele practice pe care aplicarea fiecăreia dintre cele două noțiuni le implică.

Așa cum se menționează anterior, din coroborarea prevederilor art. 483, art. 487 C.civ. și ale art. 36 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată, rezultă că autoritatea parentală comună reprezintă exercitarea în comun a drepturilor și obligațiilor părinților cu privire la deciziile importante din viața copilului (și anume, cele referitoare la sănătatea, educația, reședința și administrarea bunurilor acestuia). În schimb, deciziile de zi cu zi se iau de părintele împreună cu care locuiește copilul.

În conținutul autorității comune, astfel cum acesta apare în legislația română, nu intră stabilirea unui domiciliu alternant (copilul locuiește alternativ cu ambii părinți). Ca atare, autoritatea părintească comună înseamnă doar că ambii părinți participă la luarea deciziilor importante cu privire la creșterea copilului (astfel cum acestea sunt identificate de art. 31 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, modificată), însă domiciliul copilului, în sensul de locuință statornică, este la un părinte, celălalt părinte având dreptul de legături personale cu copilul.

În lipsa unor prevederi legale care să consfințească domiciliul alternant, copilul nu va putea locui în mod alternativ cu ambii părinți decât dacă părinții se înțeleg în acest sens. În caz contrar, instanța va trebui să facă aplicarea prevederilor legale și să stabilească domiciliul copilului la unul dintre părinți (în sensul de locuință statornică) și un program de legături personale ale copilului cu celălalt părinte.

În plus față de autoritatea comună, custodia comună se referă și la locuința copilului. În țările care recunosc custodia comună, aceasta are două mari variante. Există, mai întâi, custodia comună legală – copilul locuiește majoritar la unul dintre părinți (părinte custodian sau rezident), dar părintele necustodian/nerezident este implicat în toate deciziile importante cu privire la copil și are drepturi relativ largi de a interacționa cu copilul. În acest caz, unul dintre ei (părinte rezident/custodian) are dreptul și responsabilitatea de a găzdui statornic pe minor, în timp ce celălalt părinte (părinte nerezident/necustodian) va găzdui mai puțin timp pe copil, având stabilit un program relativ larg de legături personale. Deciziile de zi cu zi se iau de către acel părinte care are în grijă pe copil la acel moment, în timp ce deciziile importante trebuie luate de comun acord. Cea de-a doua variantă, custodia comună fizică, presupune că minorul locuiește un timp aproximativ egal cu fiecare dintre cei doi părinți și toate deciziile importante se iau de către părinți de comun acord. În acest caz, părinții împart relativ egal timpul în care găzduiesc peste noapte pe copil, iar acesta are, de facto, două reședințe.

Ca urmare, instanța concluzionează în sensul că noțiunile de autoritate parentală comună și custodie comună rămân în totalitate distincte, iar custodia comună nu are nici un suport legal în legislația în vigoare în România.

De asemenea, în conținutul autorității comune, astfel cum acesta apare în legislația română, nu intră și stabilirea unui domiciliu alternant (copilul locuiește alternativ cu ambii părinți). Dacă părinții nu sunt de acord, instanța va trebui să facă aplicarea prevederilor legale și să stabilească domiciliul copilului la unul dintre părinți (în sensul de locuință statornică) și un program de legături personale ale copilului cu celălalt părinte. Această concluzie este justificată și de prevederile legale care vor fi redate mai jos.

Dispozițiile art. 92 C.civ. stabilesc cu titlu generic: (1) Domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exercițiu în condițiile prevăzute de lege este la părinții săi sau la acela dintre părinți la care el locuiește în mod statornic. (2) În cazul în care părinții au domicilii separate și nu se înțeleg la care dintre ei va avea domiciliul copilul, instanța de tutelă, ascultându-i pe părinți, precum și pe copil, dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani, va decide ținând seama de interesele copilului. Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, minorul este prezumat că are domiciliul la părintele la care locuiește în mod statornic. ...

Art. 496 Cod Civil („Locuința copilului”) dispune că: (1) Copilul minor locuiește la părinții săi. (2) Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului. (3) În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispozițiile art. 264 rămân aplicabile. (4) Locuința copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinților decât în cazurile prevăzute expres de lege. (5) Părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia. Instanța de tutelă poate limita exercițiul acestui drept, dacă aceasta este în interesul superior al copilului.

Totodată, art. 17 alin. 4 din Legea nr. 272/2004, modificată prevede că: În caz de neînțelegere între părinți cu privire la modalitățile de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu copilul, instanța va stabili un program în funcție de vârsta copilului, de nevoile de îngrijire și educare ale acestuia, de intensitatea legăturii afective dintre copil și părintele la care nu locuiește, de comportamentul acestuia din urmă, precum și de alte aspecte relevante în fiecare caz în parte.

De asemenea, art. 18 din Legea nr. 272/2004, modificată prevede că: (1) În sensul prezentei legi, relațiile personale se pot realiza prin: a) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relații personale cu copilul; b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia; c) găzduirea copilului, pe perioadă determinată, de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuiește în mod obișnuit.

Domiciliul alternant al copilului (care nu este permis de legislația română) nu poate fi confundat cu un program de legături personale lărgit, cele două noțiuni fiind distincte, întrucât, întotdeauna, un program de legături personale presupune un domiciliu stabil, iar nu alternant, al copilului.

În consecință, contactul copilului în cadrul programului de legături personale cu părintele la care nu a fost stabilit domiciliul se face nu prin mutarea copilului în mod sistematic între locuințele celor doi părinți, întrucât aceasta echivalează cu un domiciliu alternant, ci prin contacte directe ale copilului cu părintele (întâlniri pentru plimbare, film etc.), vizitarea copilului la domiciliul acestuia și găzduirea copilului pentru perioade limitate.

Față de aceste considerente în drept, instanța constată că solicitarea reclamantului-pârât de stabilire a unui domiciliu alternant pentru minoră nu poate fi primită, întrucât nu există prevedere legală care să permită luarea de către instanță a unei asemenea măsuri.

În plus, impactul pe termen lung asupra copilului a unui astfel de domiciliu alternant presupune a avea în vedere, alăturat oboselii fizice inerente legate de schimbarea continuă a locuinței, hainelor, jucăriilor, ulterior cărților, etc., și impactul psihologic al unui astfel de domiciliu alternant asupra psihicului în formare al unui copil, care va fi obligat să se adapteze și readapteze în permanență unor reguli, persoane, sistem de valori diferite, dus în stare de confuzionalitate asupra propriilor repere și forțat să se redefinească de fiecare dată prin raportare la două sisteme de valori diferite, împiedicat în mod inerent în dezvoltarea normală a propriei personalități. În realitate, domiciliul alternant nu poate beneficia, eventual, decât părinților (care vor avea responsabilitatea pe perioade limitate de timp), însă în nici un caz copilului. Or, toate deciziile privind minorii trebuie luate numai în considerarea interesului superior al acestora, iar în măsura în care, eventual, interesul acestora vine în conflict cu interesul părinților, interesul copiilor trebuie să primeze.

Concluziile raportului de anchetă psihosocială nr. 2637/11.03.2015 (f. 135 vol. II) efectuat la domiciliul pârâtei-reclamante au arătat că aceasta locuiește împreună cu fiica sa la adresa din București, .. 72, ., ., sector 3, imobilul fiind curat întreținut, modern mobilat, condiții bune de locuit, proprietate personală.

Față de cele arătate anterior, instanța va respinge capătul de cerere privind stabilirea locuintei minorei în program egalitar, ca fiind neîntemeiat și va stabili locuința minorei la mama-pârâtă.

3. În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea reclamantului la plata în natură a pensiei de întreținere, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 31 alin. (2) din Legea nr.272/2004 exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu el precum și prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale.

În acest sens, sunt și dispozițiile art. 499 C.civ. care prevăd că părinții sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională, iar în caz de neînțelegere, întinderea obligației de întreținere, felul și modalitățile executării, precum și contribuția fiecăruia dintre părinți urmând a fi stabilite de instanța de tutelă.

Obligația de a contribui la cheltuielile privind întreținerea copiilor minori reprezintă aspectul patrimonial al îndatoririlor părintești legate de creșterea, îngrijirea și educarea acestora.

Cu privire la această componentă a îndatoririlor părintești, se constată că, prin Sentința civilă nr. 2720/03.03.2011, pronunțată de Judecătoria S. 3 București în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă prin nerecurare (f. 99-108 vol. I), prin care s-a admis acțiunea precizată și cererea reconvențională precizată și s-a luat act de tranzacție, consființindu-se învoiala părților, reclamantul-pârât s-a obligat să plătească suma de 1100 euro lunar, cu titlu de pensie de întreținere în favoarea minorei I. E.-Marlen.

Întrucât locuința minorei va fi stabilită la pârâtă-reclamantă, instanța reține că aceasta își va îndeplini în natură obligația ce îi revine cu privire la întreținerea copilului.

Totodată, la stabilirea cuantumului pensiei de întreținere datorată de reclamantul-pârât, instanța va ține seama de dispozițiile art. 529 alin. 1 C.civ., conform cărora întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil și până la o treime pentru doi copii.

În ceea ce privește starea de nevoie a minorei, instanța reține că aceasta are vârsta de 9 ani, fiind lipsită de venituri și posibilități materiale pentru asigurarea celor necesare traiului.

În ceea ce privește mijloacele reclamantului-pârât, instanța reține că, la termenul de judecată din data de 03.12.2015, reclamantul-pârât, prin apărător, a învederat că nu realizează venituri nici în Anglia, nici în România, motiv pentru care a solicitat stabilirea cuantumului pensiei de întreținere raportat la venitul minim pe economie.

Instanța reține că, în cauza de față, reclamantul-pârât a menționat că este de acord cu obligarea sa la prestarea întreținerii față de minoră, însă a solicitat ca executarea acesteia să fie în natură.

În privința felul și modalităților executării obligației de întreținere de către părinți față de copilul lor minor, instanța se ghidează exclusiv după principiul respectării principiului interesului superior al minorei, în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (4) din Legea nr. 272/2004, care subliniază că „principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritatile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecatoresti.”

Astfel, instanța reține că executarea în natură a obligației de întreținere, solicitată de către reclamantul-pârât, poate genera o situație de echivoc în ceea ce privește întinderea și conținutul obligației de a contribui la cheltuielile de creștere și educare ale minorei, ce poate da naștere unei situații apte să aducă atingere intereselor acesteia.

De asemenea, executarea în natură a obligației de întreținere, care reprezintă regula în materie, nu este posibilă în situația în care părinții nu comunică și nu colaborează, aflându-se în conflict. În cauză, existența și amploarea deosebită a acestui conflict rezultă din fiecare dintre argumentele și opiniile exprimate de părți, lipsa oricărui consens, în ipoteza în care modalitatea de executare a obligației de întreținere ar fi aceea solicitată de reclamantul-pârât, creând posibilitatea de a lasă nedeterminată în concret obligația acestuia de a contribui la creșterea și educarea minorei.

Nevoile minorei nu se limitează la simpla procurare la un interval de timp a unor produse dintr-o listă, care se poate întâmpla să nu fie alcătuită la timp sau chiar să nu mai corespundă necesităților în cele din urmă, știut fiind că, cel puțin din punct de vedere al alimentației, preferințele copiilor mici se schimbă ușor, mai ales în funcție de starea lor de sănătate și nu pot fi obligați să consume o hrană pe care o refuză, chiar dacă până atunci intra în obiceiurile lor alimentare.

Executarea în natură a obligației presupune implicarea directă, dar mai ales constantă, a părinților în îngrijirea copiilor lor, astfel încât ei să fie automat la curent cu starea și nevoile copiilor, neînțelegând prin aceasta împovărarea părintelui rezident și cu obligația transmiterii de informări zilnice, a alcătuirii de liste pe loc, a unor adevărate „situații” cu privire la nevoile zilnice ale copiilor, inclusiv cu privire la nevoile zilnice viitoare, preconizate ale acestora.

În cauza de față, nu se poate vorbi de existența unei reale colaborări între părinți în privința îngrijirii și întreținerii minorei.

Întreținerea minorei implică o . cheltuieli, iar unele pot fi cheltuieli neprevăzute, iar pentru acoperirea acestor cheltuieli este nevoie de mijloace financiare și nu doar de produse.

În concluzie, instanța apreciază că stabilirea obligației de întreținere a reclamantului-pârât sub forma plății unei pensii lunare de întreținere este o masură potrivită care, în circumstanțele actuale, asigură îndeplinirea în condiții mai bune a obligației de întreținere a reclamantului-pârât față de copilul său minor, reținând interesul superior al copilului.

Față de cele arătate anterior, instanța va respinge capătul de cerere privind obligarea reclamantului la plata în natură a pensiei de întreținere și îl va obliga la plata unei pensii de întreținere stabilită în favoarea minorei în cuantum de 25% din venitul minim pe economie (1050 lei), începând cu data introducerii acțiunii și până la majorat sau intervenirea unei cauze legale de stingere sau modificare a acțiunii.

4. În ceea ce privește programul de legături personale cu minora, instanța va avea în vedere, în primul rând, că principiul interesului superior al copilului este cel care trebuie sa prevaleze în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești, acest principiul fiind impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului (art. 2 alin. 2 si 3 din Legea nr. 272/2004).

În al doilea rând, se va ține seama de principiul care rezultă din întreaga reglementare privitoare la autoritatea părintească, potrivit căruia ambii părinți au aceleași drepturi si îndatoriri față de copiii lor minori, în exercitarea drepturilor părintești bărbatul și femeia având drepturi egale.

În aplicarea acestui principiu, art. 401 alin. 1 C.civ. prevede că părintele ce a fost separat de copilul său are dreptul de a avea legături personale cu acesta.

În același sens sunt și dispozițiile art. 16 din Legea nr. 272/2004, care consacră dreptul copilului de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți, dacă a fost separat de unul dintre aceștia.

De asemenea, potrivit art. 14 din Legea nr. 272/2004, copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament. Copilul are dreptul de a-și cunoaște rudele și de a întreține relații personale cu acestea, precum și cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior. Părinții sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii, frații și surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, decât în cazurile în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.

Astfel, este in interesul superior al copilului de a avea legături personale cu părintele de care a fost separat – în cauza de față tatăl - pentru a se da acestui părinte posibilitatea de a veghea efectiv la creșterea și educarea copilului, însă cu luarea în considerare a interesului copilului, care trebuie să prevaleze în toate deciziile luate.

Instanța, față de solicitarea reclamantului privind redimensionarea programului de vizitare și probatoriul administrat în cauză, apreciază că este în interesul minorei modificarea programul de legături personale cu minora, astfel cum a fost indicat în Sentința civilă nr. 2720/03.03.2011, pronunțată de Judecătoria S. 3 București în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă prin nerecurare (f. 99-108 vol. I).

De asemenea, instanța precizează că se impune ca ambii părinți să dea dovadă de înțelegere în ceea ce privește nevoile și dorințele copilului, fără a-l obliga sau a-i impune în vreun fel adoptarea conduitei vreunuia dintre părinți în raport cu celălalt.

La pronunțarea Sentinței civile nr. 2720/03.03.2011, minora avea vârsta de aproximativ cinci ani, iar instanța a luat act de învoiala părților cu privire la modalitatea de desfășurare a relațiilor personale cu minora.

În prezent, se constată că programul convenit de către părți, nu mai respectă interesul superior al minorei, care are nouă ani.

Se reține în primul rând faptul că minora locuiește în mod statornic în mun. București, iar reclamantul-pârât domiciliază în străinătate.

Instanța reține că se impune acordarea posibilității tatălui de a petrece mai mult timp cu minora, atunci când acesta se poate deplasa în țară.

Legăturile personale cu minorul au drept scop consolidarea raporturilor afective cu părintele căruia nu i-a fost încredințat copilul, iar pentru realizarea efectivă a acestor legături trebuie să se țină cont și de durata de timp în care părintele are legătură cu minorul, de interesul manifestat de părinte în acest sens, de vârsta minorului și de capacitatea acestuia de a înțelege nevoia legăturilor mai strânse cu tatăl, specifică vârstei și sexului. În cauza de față, nu s-a dovedit că legăturile personale viitoare dintre copil și tată ar dăuna primului, ba, dimpotrivă, o legătură mai strânsă ar beneficia minorei.

Modalitățile de exercitare a drepturilor părintești recunoscute aceluia dintre părinți căruia nu i-a fost încredințat minorul (dreptul de a avea legături personale cu copilul, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea profesională a copilului) se stabilesc pe cale convențională și numai în subsidiar, de către instanța de judecată.

Ca forme concrete de înfăptuire, părintele poate vizita copilul la domiciliul părintelui în a cărui grijă se află, poate găzdui copilul la domiciliul său, inclusiv în perioada vacanțelor școlare. De asemenea, părintele poate coresponda cu copilul sau poate stabili orice altă formă de comunicare, poate transmite informații copilului și este îndreptățit să primească informații privitoare la copil (inclusiv fotografii recente, evaluări școlare sau medicale).

În orice caz, stabilirea practică a planului de legături personale dintre părinte și copil nu trebuie să lipsească demersul de orice finalitate.

La stabilirea în concret a programului, instanța va avea în vedere relația dintre tată și minoră, disponibilitatea reclamantului, dar și faptul că minora trebuie să petreacă suficient timp cu tatăl său pentru o dezvoltare armonioasă. Totodată, se va avea în vedere vârsta copilului precum și faptul că acesta trebuie să aibă un program bine stabilit, mergând la școală.

În raport de aceste circumstanțe, având în vedere vârsta minorei, instanța va modifica programul de legături personale cu minora, în felul următor: în prima și în a treia sâmbătă sau duminică din lună, între orele 10,00-14,00, urmând ca ulterior, după acceptarea de către minoră a tatălui, programul de vizitare să continue și cu găzduirea minorei de către tată, în primul și în al treilea week-end din lună, de vineri, ora 17,00, până duminică, ora 20,00, cu readucerea minorei la domiciliul mamei; două săptămâni în vacanța de vară, o săptămână în vacanța de iarnă, perioada urmând a fi stabilită la înțelegerea părților; Sărbătorile de C. și de Paști să fie petrecute alternativ cu tatăl, ziua de naștere și onomastica minorei va fi sărbătorită în prezența ambilor părinți și la înțelegerea acestora cu privire la locație. Reclamantul va avea obligația de a aduce la cunoștința mamei și a minorei, în scris toate locațiile unde se va afla minora, cu două săptămâni înainte, iar pentru deplasările în afara țării de a obține acordul prealabil al pârâtei.

În ceea ce priveste solicitarea reclamantului-pârât de stabilire a unui program egalitar și alternativ, precum și solicitarea pârâtei-reclamante de limitare a programului de vizitare a minorei de către reclamantul-pârât, instanța le va respinge ca neîntemeiate pentru motivele prezentate în continuare.

Astfel, în opinia instanței, programul propus de reclamantul-pârât vine să modifice măsura stabilirii domiciliului minorei la mamă într-un mod care nu este acceptat de către legislația în vigoare - art. 497 și următoarele C.civ., tocmai pentru că o astfel de pendulare încalcă principiul stabilității domiciliului.

Este de neconceput un asemenea program în condițiile în care minora are nevoie în primul rând de stabilitate în ceea ce privește condițiile în care își desfasoară activitatea și programul zilnic.

Și din punct de vedere emoțional-afectiv un asemenea program este nu este benefic pentru minoră, aspect care cu siguranță este cunoscut și de reclamant care este interesat de psihologia copilului și de influențele pe care le poate avea separarea părinților asupra acestuia, astfel cum rezulta din înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Totodată, instanța reține susținerile reclamantului vizând condițiile materiale foarte bune pe care acesta le poate oferi minorei, însa programul de vizitare nu reprezinta o recompensă pentru tată, ci trebuie stabilit avându-se în vedere exclusiv interesul superior al copilului.

Limitarea programului de vizitare a minorei nu se impune în prezenta cauză, dată fiind implicarea tatălui în viața minorei, importanța dezvoltării armonioase a relației tată-fiică, precum și fundamentarea comunicării adecvate și eficiente între aceștia.

5. Referitor la capătul de cerere privind suplinirea acordui pârâtei-reclamantă pentru plecare în străinătate a reclamantui-pârât cu minora, instanța reține că eventualul refuz al celuilalt părinte de a-și da acordul pentru o deplasare în străinătate trebuie să fie analizat de la caz la caz, cu luarea în considerare a interesului minorei, fiind necesar să se cunoască destinația, durata călătoriei, pentru a se putea verifica dacă refuzul celuilalt părinte este abuziv, o astfel de dispoziție generică încălcând modalitatea exercitării în comun a autorității părintești.

Prin urmare, se pot ivi situații în care deplasarea minorei în străinătate să nu fie posibilă și datorită stării acesteia de sănătate, astfel încât acest capăt de cerere nu poate fi admis, urmând a se analiza, de la caz la caz, dacă un eventual refuz din partea mamei este abuziv sau nu.

Pentru aceste motive, instanța va impune reclamantului-pârât ca pentru deplasările împreună cu minora în afara țării de a obține acordul prealabil al pârâtei-reclamante.

Față de toate cele arătate anterior, instanța va admite în parte acțiunea principală și cererea reconvențională, va dispune exercitarea în comun a autorității părintești asupra minorei I. E. – Marlen, născută la data de 30.01.2006, va respinge capătul de cerere din cererea reconvențională privind exercitarea exclusivă a autorității părintești asupra minorei, ca fiind neîntemeiat, va respinge capătul de cerere privind stabilirea locuintei minorei în program egalitar, ca fiind neîntemeiat și va stabili locuința minorei la mama-pârâtă, va respinge capătul de cerere privind obligarea reclamantului la plata în natură a pensiei de întreținere și îl va obliga la plata unei pensii de întreținere stabilită în favoarea minorei în cuantum de 25% din venitul minim pe economie(1050 lei), începând cu data introducerii acțiunii și până la majorat sau intervenirea unei cauze legale de stingere sau modificare a acțiunii, va modifica programul de legături personale cu minora, în felul următor: în prima și în a treia sâmbătă sau duminică din lună, între orele 10,00-14,00, urmând ca ulterior, după acceptarea de către minoră a tatălui, programul de vizitare să continue și cu găzduirea minorei de către tată, în primul și în al treilea week-end din lună, de vineri, ora 17,00, până duminică, ora 20,00, cu readucerea minorei la domiciliul mamei; două săptămâni în vacanța de vară, o săptămână în vacanța de iarnă, perioada urmând a fi stabilită la înțelegerea părților; Sărbătorile de C. și de Paști să fie petrecute alternativ cu tatăl, ziua de naștere și onomastica minorei va fi sărbătorită în prezența ambilor părinți și la înțelegerea acestora cu privire la locație. Reclamantul va avea obligația de a aduce la cunoștința mamei și a minorei, în scris toate locațiile unde se va afla minora, cu două săptămâni înainte, iar pentru deplasările în afara țării de a obține acordul prealabil al pârâtei.

Având în vedere soluția de admitere în parte a acțiunii principale și a cererii reconvenționale, în temeiul art. 453 alin. 2 teza a II-a C.proc.civ., instanța va compensa cheltuielile de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte actiunea principală și admite în parte cererea reconvențională în cauza privind pe reclamantul-pârât I. M., cu domiciliul ales la C.A. A. A. - sector 1, București, ., ., . cu pârâta-reclamantă Z. A. A., CNP:_, cu reședința în sector 3, București, M. B., nr. 72, ., ., cu participarea Autorității Tutelare - P. S. 3, cu sediul în sector 3, București, .-4 și Autorității Tutelare - P. B., cu sediul în B., ., J. Ilfov.

Dispune exercitarea în comun a autorității părintești asupra minorei I. E. – Marlen, născută la data de 30.01.2006.

Respinge capătul de cerere din cererea reconvențională privind exercitarea exclusivă a autorității părintești asupra minorei, ca fiind neîntemeiat.

Respinge capătul de cerere privind stabilirea locuintei minorei în program egalitar, ca fiind neîntemeiat și stabilește locuința minorei la mama-pârâtă.

Respinge capătul de cerere privind obligarea reclamantului la plata în natură a pensiei de întreținere și îl obligă la plata unei pensii de întreținere stabilită în favoarea minorei în cuantum de 25% din venitul minim pe economie(1050 lei), începând cu data introducerii acțiunii și până la majorat sau intervenirea unei cauze legale de stingere sau modificare a acțiunii.

Modifică programul de legături personale cu minora, în felul următor: în prima și în a treia sâmbătă sau duminică din lună, între orele 10,00-14,00, urmând ca ulterior, după acceptarea de către minoră a tatălui, programul de vizitare să continue și cu găzduirea minorei de către tată, în primul și în al treilea week-end din lună, de vineri, ora 17,00, până duminică, ora 20,00, cu readucerea minorei la domiciliul mamei; două săptămâni în vacanța de vară, o săptămână în vacanța de iarnă, perioada urmând a fi stabilită la înțelegerea părților; Sărbătorile de C. și de Paști să fie petrecute alternativ cu tatăl, ziua de naștere și onomastica minorei va fi sărbătorită în prezența ambilor părinți și la înțelegerea acestora cu privire la locație. Reclamantul va avea obligația de a aduce la cunoștința mamei și a minorei, în scris toate locațiile unde se va afla minora, cu două săptămâni înainte, iar pentru deplasările în afara țării de a obține acordul prealabil al pârâtei.

Compensează cheltuielile de judecată.

Cu drept de apel.

Pronuntata in sedinta publica azi, 10.12.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

C. Ș. Rădița P.

← Stabilire program vizitare minor. Hotărâre din 02-12-2015,...		Pensie întreţinere. Hotărâre din 04-11-2015, Judecătoria... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Ordin de protecţie. Sentința nr. 10/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 03/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 16/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI Stabilire program vizitare minor. Hotărâre din 02-12-2015, Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI Pensie întreţinere. Hotărâre din 04-11-2015, Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI Ordin de protecţie. Hotărâre din 10-11-2015, Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI Cereri privind executarea silită. Sentința nr. 674/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI Contestatie la executare. Sentința nr. 2738/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI